Biblio Polis - Vol. 23 (2007) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EDITORIAL / ЕДИТОРИАЛ / EDITORIAL
Vlad POHILĂ

„MII DE MINŢI ŞI INIMI TRĂIESC LОNGĂ TINE”, BIBLIOTECĂ MUNICIPALĂ...

...Iată că a venit şi ora cînd se cuvine să vorbim şi despre această aniversare – marele, importantul jubileu al BM; despre felul cum percepem noi această instituţie şi impresionanta ei dăinuire în timp.

Personal, chiar dacă nu reduc în nici un caz anvergura BM la Sediul Central, trebuie să recunosc: în linii mari, o identific, o percep anume aşa. Poate şi de aceea că de aici, de la Sediul Central a început legătura mea cu această instituţie. Ca şi pentru alţi studenţi de la facultăţile şi specialităţile umanistice ale USM (Litere, Jurnalism, Limbi străine, Istorie...), cînd, prin anii II-III de studii, biblioteca universitară devenise mică, insuficientă, săracă. Fondul de carte românească, şi aşa foarte modest acolo, prin 1973 (după „scandalurile” cu Soljeniţin, care coinciseră cu o relativă înviorare a românismului în... România!), fusese trecut aproape că oficial la index...

Atunci am început a căuta alte biblioteci, mai solide, mai bogate. Biblioteca Academiei era absolut inaccesibilă. Cea Republicană, Krupskaia (actuala Bibliotecă Naţională) – era, desigur, extrem de tentantă (inclusiv sau poate că mai ales graţie fondului de carte străină, care în acea epocă, includea şi literatura din România). Era şi relativ accesibilă – în anumite zile, pentru studenţii de la anumiţi ani; mai ales pentru studenţii care făceau / scriau anumite teze de an sau de licenţă (sau îşi puteau „aranja” facerea /scrierea acestora).

Incomparabil mai democratică, în sensul accesibilităţii, era Biblioteca Orăşenească Jdanov – cea Municipală, B.P. Hasdeu, de azi. Avea nişte avantaje vizibile: aşezarea geografică, în plin centru; deservirea în sala de lectură se făcea mai repede decît oriunde, în plus, dădea cărţi cu împrumut, la domiciliu. Sala de lectură era inundată de „lumină naturală” - chiar şi în scurtele zile de iarnă de pe bulevardul central venea lumina zăpezilor. E de menţionat că BM a perpetuat tot ce era mai bun de la BO – cu unele excepţii, desigur. Printre excepţii se înscrie, din păcate, şi imposibilitatea de a continua practica împrumutului la domiciliu – spaţiul limitat al bibliotecii, alături de alte inconveniente strict de serviciu, nu le mai poate oferi utilizatorilor de astăzi avantajul de a lua cu împrumut literatură, decît într-o formă extrem de limitată.

* * *

...Mulţi ani pe un perete al Bibliotecii Orăşeneşti Jdanov era un basorelief cu chipul unui scriitor francez (altfel, un prozator bun), Henri Barbusse, aflat un timp în slujba Kominternului. Acel chip ciufulit, amuzant, se dorea o dovadă că edificiul bibliotecii a fost vizitat de personalităţi marcante ale primei jumătăţi a secolului XX. Peste ani, sfidînd legislaţia în vigoare, o mînă de ultrapatrioţi ruşi locali, demni continuatori ai kominterniştilor, rebotezaţi în interfrontişti, au pus o altă placă, dedicată memoriei cîntăreţului rus, de talie mondială, Feodor Şaliapin. Puţin probabil ca aceşti agresori pseudoculturali să ştie că la restaurantul Londra, de la parterul actualei BM, au răsunat şi alte voci superbe de muzicieni ruşi: Rahmaninov, Sobinov, Vertinski... Iar în hotelul Suisse (care ocupa întreg spaţiul actual al BM) s-au cazat şi alte personalităţi de vază ale culturii ruse: Maiakovski, Korolenko, Esenin, Burliuk, Severianin... Mai trist că aceşti „patrioţi” ai nu se ştie cărui pămînt nici nu vor să ştie că în actualul edificiu al BM au stat, cu diferite ocazii, personalităţi remarcabile ale culturii noastre: însuşi B.P. Hasdeu, Al. Mateevici, Nicolae Iorga, Constantin Stere, Octavian Goga, George Topîrceanu, Ion Minulescu, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu, Geo Bogza, George Enescu, Corneliu Baba etc., etc., precum şi cîteva din multele mari Marii ale neamului românesc: Maria Filotti, Maria Tănase, Maria Cebotari... Să ştim măcar noi; să ţinem minte măcar noi că, prin voia întîmplării, clădirea Bibliotecii Municipale este sfinţită, mai înainte de toate, de amintirea luminoasă a acestor figuri singulare de înaintaşi ai noştri.

Şi iată că aşa, fără a o fixa pe foaiaschiţă a acestui articol, am pus în evidenţă una din primele valori ale BM: splendoarea ei de monument al culturii nu numai sub aspect arhitectonic, dar şi din punctul de vedere al prezenţei, aici, a spiritului înălţător al unor nume sonore din cultură: românească, dar şi rusă, mai mult ca sigur şi din alte culturi. (E un gol pe care poate îl va completa vreun cititor de azi al bibliotecii noastre, iar mîine – cercetător fără patimă, dar împătimit al istoriei oraşului nostru, pornind, eventual, de la punctul numit BM „B.P. Hasdeu”).

De fapt, în acest articol aniversar, nu ne-am propus să scoatem în evidenţă anumite performanţe statistice de-a lungul celor 130 de ani, cu totul deosebite în ultimele două decenii. Pur şi simplu, BM a înregistrat suficiente alte realizări, împliniri de altă natură, care se văd, ca să zicem aşa, cu ochiul liber, adică, dincolo de argumentele statistice.

O realizare de seamă a bibliotecii noastre are în vedere transformarea ei într-un centru cultural viu, dinamic, eficient, în care viaţa culturală cu adevărat palpită săptămînal, cotidian, ba chiar de cîteva ori pe zi. Ne referim la manifestările culturale – extrem de diverse ca formă, tematică, implicări etc. Departe de noi gîndul unei competiţii ce ar defavoriza pe alţii, dar este greu să nu recunoşti că BM „B.P. Hasdeu”, cu filialele sale, propune locuitorilor municipiului şi oaspeţilor capitalei mai multe manifestări culturale decît teatrele, sălile de concert, galeriile şi muzeele, luate împreună.

Dacă e s-o luăm de la esenţă, va trebui să menţionăm că BM Hasdeu s-a transformat, în ultimii 15-20 de ani, într- o bibliotecă realmente municipală, a întregului Chişinău. Nu e vorba numai de faptul - relevant şi el – că fiece al doilea chişinăuian beneficiază, într-un fel sau altul, de serviciile Bibliotecii Municipale. Graţie activităţii rodnice a Centrului de informare şi documentare Chişinău, orăşenii pot afla orice informaţie – de la cea mai gravă la cea mai bizară - din trecutul, prezentul şi chiar din viitorul oraşului natal. Astfel au fost puse bazele pentru ca BM să devină o necesitate – desigur, preponderent cultural-informativă, dar şi de suflet – pentru majoritatea orăşenilor.

Cît priveşte lectura, informarea şi cultivarea prin carte, presă, alte documente – şi la acest capitol BM îşi justifică pe deplin numele şi rostul de instituţie municipală. Оn virtutea unor circumstanţe istorice pe care nu e locul să le discutăm aici, de un secol şi jumătate Chişinăul a devenit un oraş eminamente cosmopolit, cu o populaţie eterogenă şi cu aspiraţii, necesităţi culturale pe potrivă. Ţinînd cont de aceste realităţi, unul din primele programe reformatoare lansate de BM după anii 1989-1991 a fost deschiderea şi dotarea exemplară a unor filiale pentru minorităţile etno-culturale „istorice” de la noi: rusă, ucraineană, bulgară, găgăuză, evreiască. Pe atunci, nimeni nu putea bănui că se va ajunge şi la deschiderea unor filiale de carte în limbile germană, polonă, şi secţii specializate în alte limbi de mare circulaţie, precum franceza şi engleza, ori în limbi mai rare, ca turca sau bielorusa. Este de reţinut că lărgirea spectrului lingvistic în cadrul BM nu s-a făcut în stil sovietic, festivist, de ochii lumii, de moment: constituirea filialelor de carte şi de cultură ale minorităţilor este una continuă, nelimitată – nici în spaţiu, nici în timp.

Ni se pare şi mai semnificativ faptul că această atenţie sporită faţă de necesităţile culturale ale etniilor conlocuitoare, nu a eclipsat, nu a diminuat în nici un fel grija pentru populaţia de bază a urbei – românii basarabeni. Dimpotrivă, am zice. BM a fost una din primele instituţii culturale din Chişinău şi din R. Moldova care a spus un STOP hotărît rusificării nesăbuite, agresive, iar în ultimă instanţă – şi nocive, la care au fost expuşi băştinaşii de-a lungul a două secole de ocupaţie străină. Datorită politicii de carte a conducerii BM, dar şi graţie sprijinului frăţesc, foarte generos, al unor biblioteci şi personalităţi ale culturii din Ţară, pe harta capitalei basarabene au apărut nouă filiale de carte românească; a crescut aidoma „voinicului din poveste” şi fondul de literatură naţională la Sediul Central, în alte filiale. Ceea ce pînă nu de mult era dorit, jinduit şi totuşi... extrem de limitat, ca să nu zicem, prohibit – cartea românească - astăzi a devenit un bun cotidian al chişinăuienilor. După mai bine de un secol de flagrantă, jignitoare inegalitate, în noul mileniu, al III-lea, BM a intrat cu o proporţie de carte românească ce reflectă starea demografică de facto, dar şi aspiraţiile noastre cultural- informative reale, fireşti: procentul de literatură în română este identic cu cel în rusă şi, probabil, cu trecerea anilor, tendinţa va evolua în favoarea creşterii continui a numărului de documente în limba populaţiei băştinaşe.

O realizare de seamă, pe potriva transformărilor înnoitoare ce se petrec la noi în contextul revenirii noastre la spiritul european, o constituie activitatea de cercetare şi de editare de la BM. Cu încă 15-20 de ani în urmă biblioteca îşi putea „permite luxul” de a elabora şi tipări nişte modeste broşuri, de regulă – cu caracter strict bibliografic şi cu caracter stupid-propagandistic. Оn prezent, parcă inspirată şi tutelată de numele şi gloria de savant şi patriot a patronului ei spiritual – Bogdan Petriceicu Hasdeu - BM a devenit un important centru de cercetare şi mai mult încă: toate investigaţiile valoroase văd lumina tiparului şi / sau obţin formă electronică. Nici de data aceasta nu vom recurge la statistici, nu vom cita nume şi titluri; vom aminti doar că investigaţiile de la BM, materializate în cărţi tipărite sau în documente virtuale, trezesc sincera încîntare a colegilor de breaslă din România, din alte ţări europene şi chiar din SUA sau Japonia, aceştia găsind producţia noastră editorială şi competitivă, şi calitativă.

Bunul mers al lucrurilor într-o instituţie, ca, de altfel, şi într-un stat, este determinat, la un grad apreciabil, de personalitatea conducătorului. Оn acest sens, Bibliotecii Municipale chiar i-a surîs şansa de a avea în frunte o personalitate puternică, dominatoare prin ce are mai bun la capitolul profesionalism, cultură, omenie – dna dr. conf. univ. Lidia Kulikovski. Deşi nimeni nu va contesta această axiomă – calităţile, multe şi apreciabile ale dnei L. Kulikovski – la fel de adevărat este şi alt aspect, de vreţi, un alt specific al bibliotecii noastre: aici se pune accent pe spiritul de echipă, formule ca „factorul uman al BM” „echipa Hasdeu” etc. asemenea, nu sunt nişte sloganuri, ci faţete ale activităţii cotidiene a instituţiei. Şansa de a se manifesta plenar este oferită oricui doreşte; oricine are posibilitatea de a se autodepăşi din punct de vedere profesional.

Şi cum adusesem vorba de factorul uman, nu putem să nu menţionăm că cei peste 300 angajaţi ai BM, poate că nu sunt chiar „toţi - o suflare”, poate nu sunt perfect uniţi în proiecte, căutări, intenţii, dar cu certitudine demonstrează un apreciabil devotament profesiunii alese, făcîndu-se autorii unei comunicări corecte şi eficiente cu beneficiarii.

* * *

Punînd la cale scrierea acestui editorial, am căutat ca sprijin vreun motto, vreun „gînd înaripat” despre bibliotecă. Oricît ar fi de incredibil, dar nu am putut găsi! – nici printre faimoasele Cugetări ale lui Nicolae Iorga nu am aflat, în acest sens, vreo „latură de adevăr care scînteie”, cum a calificat marele nostru savant cugetarea. Ca să nu se supere nimeni – nici măcar Calimach din Cyrene (autorul termenului „bibliotecă”, tot el şi părintele bibliografiei, în Grecia antică), din locul său de odihnă veşnică – am căutat explicaţia. Iar explicaţia este că, pur şi simplu, în viziunea gînditorilor (ca, de altfel, şi a multor oameni de rînd!), noţiunea de bibliotecă se asociază, se identifică obligatoriu cu alte cîteva noţiuni „adiacente”. Оn primul rînd, cu cartea, literatura artistică. Apoi – cu ştiinţa, cunoaşterea, cercetarea, informarea. Cu opţiunea pentru îmbogăţirea minţii şi înnobilarea sufletului. Оn fine, cu omul însuşi este identificată biblioteca!

Şi totuşi, un gînd extraordinar despre bibliotecă, un emoţionat elogiu bibliotecii şi slujitorilor ei am găsit. Nu avem nici un merit deosebit în această ordine de idei - îl poate depista oricine se va apleca asupra operei autorului Cuvintelor potrivite. Vă amintiţi, nu-i aşa, de aceste spuse ale lui Tudor Arghezi: „Trăind în strîmtoare şi hulă, omul a izbutit să se răscumpere şi să se depăşească, născocind graiul scris şi, în sfîrşit, cartea... Uite, mii de minţi şi inimi trăiesc lîngă tine, în rafturile tale... Pînă la cărţi rămînea mărturie – cimitirul. L-a învins biblioteca. Ai scăpat de mormînt...”

Această notă finală, oricît de impresionantă, ar fi totuşi incompletă dacă nu am preciza că numărul de BiblioPolis pe care îl deschizi acum, stimate cititor, este unul cumva aniversar. Cumva, pentru că nu am stăruit să-i conferim revistei noastre o notă jubiliară în stilul excesiv de festivist de altă dată. Din paginile următoare vei putea afla ce a însemnat în viaţa lor / ce semnifică în prezent BM pentru diferite personalităţi din Chişinău – de la academicieni pînă la liceeni. Profitînd de ocazie, le spunem încă o dată, un mulţumesc frumos, sincer şi infinit, tuturor celor care au găsit timp şi... bunăvoinţă să răspundă solicitărilor noastre de a scrie pentru BiblioPolis. Veţi mai citi cîteva materiale despre impresionantul salt – şi la propriu, şi la figurat – făcut de către BM, de la Jdanov la Hasdeu. Оn acest context, ar fi fost imposibil să nu găzduim şi cîteva materiale despre patronul nostru spiritual. Mai încolo – inserăm la diverse rubrici articole, reportaje, interviuri, consemnări, eseuri, recenzii ş. a. ce confirmă starea actuală a BM, inclusiv ca instituţie editoare a unei reviste în care colaboratorii şi prietenii bibliotecii îşi pot spune cuvîntul. Tuturor ţinem să le adresăm sincere felicitări şi frumoase urări de noi împliniri cu prilejul celor 130 de ani de la deschiderea principalei biblioteci a Chişinăului.