Biblio Polis - Vol. 60 (2016) Nr. 1  
ARHIVA  
DEBUT LA BIBLIOPOLIS / DEBUT AT BIBLIOPOLIS / ДЕБЮТАНТЫ БИБЛИОПОЛИСА
Vlad POHILĂ
Admirabilă sensibilitate şi maturitate adolescentină

„Spun și mărturisesc”: am citit cu emoție, extrem de plăcut surprins, eseurile Marianei Dumitraș, elevă la Liceul „Ion Creangă” din capitală. M-au copleșit de la chiar primele alineate citite, iar la citirea ultimelor fraze mi-am zis că această adolescentă tăinuiește germenii unui incontestabil dar literar și filosofic. Și acest dar nu o lasă în pace, îmbiind-o să persevereze pe o cale luminoasă, mai bine zis – luminată de frumusețea cuvintelor, a gândurilor, a faptelor.
Dacă mi s-ar cere să dau o notă compozițiilor Marianei, aș spune fără ezitare că sunt impecabile în ceea ce privește corectitudinea ortografică și construcția, fluența frazei, iar logica expunerii este uimitoare pentru vârsta ei. Impresionantă este și documentarea pe care o arată tânăra autoare, și mă întreb: oare câți liceeni, de la noi, pot face trimitere, ușor și firesc, la atâtea versuri din marii poeți români? Și câți ar analiza prozele fantastice ale lui Mihai Eminescu, fără teamă, ba chiar cu o vădită siguranță, prin prisma credinței budiste și a filosofiei lui Schopenhauer?
Este firesc să vă întrebați: cine-i domnișoara Mariana Dumitraș? Nu vă pot furniza prea multe informații, cum nu am avut ocazia de a o cunoaște decât episodic, când, nu prea de mult, rugat de părinții ei, i-am împrumutat, pentru lectură (sau poate pentru studiu), câteva cărți pe care nu le putea găsi în biblioteca de acasă, nici în cea de la liceu, nici în biblioteca românească din sectorul unde locuiesc. Știu cu certitudine că e fiica unor intelectuali de marcă, ambii – profesori universitari, ambii având un autentic cult al cărții și lecturii, al limbii române, al istoriei naționale (și universale!), ca și pentru teatru, muzică, pictură, alte arte. Paradoxul e că părinții Marianei nu au nici o tangență cu filologia; dimpotrivă, activează în domenii apropiate ale științelor exacte sau ale naturii. Altfel spus, reprezintă acea specie tot mai rară de intelectuali sadea, „clasici”, exact așa cum ar trebui să fie majoritatea (dacă nu toți) cei care au obținut sau își etalează statutul de reprezentant al cohortei intelectuale.
Într-un fel sau altul, Mariana Dumitraș este o mare pasionată de poezie, de literatură artistică și de alte sfere ce derivă din acestea sau se îngemănează cu ele. Pasiunea aceasta cu certitudine s-a născut acasă, fiind stimulată de atmosfera din familie, evident, și de la liceu, apoi. Însă au ghidat-o spre reflecție și scris, nu mai puțin, cărțile, lecturile. Sau poate – dacă e să ne amintim de filozofia „Sărmanului Dionis”, despre care Mariana scrie cu atâta pătrundere – să fie la mijloc o reincarnare a unui talent literar-filosofic din cine știe care secol?!…
Inserăm, la rubrica DEBUT LA „BIBLIOPOLIS”, două eseuri din mai multe scrise în ultimul timp de Mariana Dumitraș, altfel zis, le punem la judecata cititorilor noștri. Totodată, însă, le publicăm convinși că astfel oferim niște exemple demne de urmat – în ale scrisului, ale reflectării, ale pasiunii pentru magia literaturii – pentru semenii Marianei, care bat încă timid, nesigur, la ușa creației.
Domnișoară Mariana Dumitraș, să-ți fie într-un ceas bun acest debut.