Biblio Polis - Vol. 60 (2016) Nr. 1  
ARHIVA  
RECENZII ŞI CONSEMNĂRI / REVIEWS AND NOTES / РЕЦЕНЗИИ И ЗАМЕТКИ
Valeriu RAŢĂ
Album monografic apreciat la gradul superlativ

Recent a văzut lumina tiparului albumul monografic Ansamblul folcloric „Hora”: 50 de ani de istorie în imagini (Editura „Serebia”, Chișinău, 2015) de dr. în economie Vasile Șoimaru, conf. univ. la Academia de Studii Economice din Moldova. Lucrarea – editată în cadrul Proiectului Românii din jurul României – prezintă un omagiu dedicat „memoriei fondatorilor Ansamblului folcloric «Hora», Ion Bazatin și Alexandru Pihut, dansatorilor și muzicanților, care au păstrat cu sfințenie folclorul autentic românesc, muzical și coregrafic, în Basarabia sovietizată”. La elaborarea volumului au mai contribuit: Sanda Caracențev (concepție grafică și prepres), Svetlana Munteanu (procesare computerizată), Ion Stratulat (consultant), Vlad Pohilă (lector).
Pentru elaborarea lucrării au fost folosite materiale din arhiva personală a autorului, precum și din arhivele familiilor Ion Bazatin, Alexandru Pihut, Constantin Rusnac, Petre Neamțu, Maria Sarabaș, Nicolae Glib, Ion Stratulat, Valentina Cemârtan, Ludmila Troșina, Victor Boțan, Mihai Grigoriev, Mihai Chiriac, Mihai Șoimaru, Tamara Gavaziuc, Nicușor Boz, Marcel Porumbescu, Iurie Scurtu ș.a. Albumul este divizat în cinci compartimente: I. „Hora” lui Ion Bazatin – școală de dans popular și de românism (o scurtă istorie subiectivă scrisă cu multă emoție); II. 1965-1986: „Alunelu, alunelu, hai la joc, / Să ne fie, să ne fie cu noroc…”; III. 1969-1979: Ansamblul „Hora” pe culmile succesului; IV. 1980-2003: Fapte bune cu mijloace puține…; V. 2004-2015: Revenirea în forță.
Inițiatorul fondării unei formații folclorice de dansuri populare a fost Alexandru Pihut, un profesionist al genului, care în primăvara anului 1964 anunțase un concurs pentru viitorii muzicanți, vocaliști și dansatori. Iar peste un an, în 1965, l-a convins pe coregraful Ion Bazatin, care locuia atunci la Orhei, să se ocupe nemijlocit de formarea echipei de dansatori a viitorului ansamblu de la Casa de cultură a raionului Frunze (azi sectorul Buiucani) din Chișinău. Prima denumire a acestui colectiv a fost „Alunelul”, care după patru ani de activitate se schimbă în „Hora” – denumire poetică pe care ansamblul o poartă cu demnitate pînă în prezent.
Conducătorul Ansamblului folcloric de dansuri populare „Hora”, Ion Bazatin, s-a născut la 13 iulie 1939, la București, în familia lui Afanasie (fost marinar militar la Constanța) și Alexandra Bazatin. A făcut o strălucită carieră de coregraf de la dansator în Ansamblul Academic de Dansuri Populare „Joc”, conducător al Ansamblului de dansuri populare al Școlii de Iluminare Culturală „Elena Sîrbu” din Soroca, prim-maestru de balet și fondator al ansamblurilor „Codru” din Orhei și „Hora” (la început „Alunelul”) din Chișinău, pînă la coregraf-maestru de balet al Ansamblului profesionist de cîntece și dansuri populare „Fluieraș”, metodist al Casei Republicane a Creației Populare, colaborator științific al Academiei de Științe a Moldovei, cercetător al domeniului formațiilor de dansuri populare din Republica Moldova. A fost membru al Uniunii Muzicienilor din RM, i s-a conferit titlul onorific de Lucrător Emerit al culturii.
Deja în 1967, tînărului Ansamblu de dansuri folclorice „Alunelul”, care a adunat prin străduința membrilor săi un repertoriu bogat de cîntece și dansuri populare, culese de pe întregul spațiu al meleagului natal, i s-a conferit titlul onorific de Ansamblu Popular. Acest colectiv de fete și băieți inimoși, cărora le plăcea dansul de la vatra satului, în scurt timp a devenit o adevărată școală atît pentru înșiși membrii ei, cît și pentru întreaga suflare românească din Basarabia sovietizată pînă la refuz, pînă la limita maximă. Iată cum se destăinuiește în acest sens autorul albumului fotografic Vasile Șoimaru: „În Ansamblul «Hora» am învățat nu doar a dansa horele. Aici am auzit pentru prima dată de limba română, de suita de dansuri de pe Valea Mureșului și suita de dansuri ardelene, despre setea de muzică populară românească a instrumentiștilor tarafului, interesul față de Radio București, TVR și LP-urile cu muzică populară sau ușoară românească… Deși a trebuit să treacă ani buni pînă la prima lectură a Istoriei românilor de Constantin și Dinu Giurescu, a operei politice a lui Mihai Eminescu, care au ridicat procentul «românizării» mele pînă la cifra de 100…”
În anul 2015 Ansamblul folcloric „Hora” și-a sărbătorit jubileul de 50 de ani. Dar pînă la această dată remarcabilă din viața lui colectivul a avut de întîlnit diferite piedici, de trecut nenumărate praguri: lipsa unui sediu permanent, condiții neadecvate pentru repetiții, completarea necontenită a echipei de dansatori și a orchestrei, confecționarea costumelor naționale și a încălțămintei din propriile mijloace salariale, lipsa transportului pentru deplasări, deficitul de remunerare a muncii colaboratorilor etc. Trebuie să menționăm și faptul că condițiile insuportabile în care activau membrii Ansamblului „Hora” nu s-au schimbat nici după proclamarea Independenței Republicii Moldova, cînd la putere au venit așa-zișii „democrați”. Statul nu a favorizat, nu a înlesnit în niciun fel dezvoltarea acestui colectiv care a fost și este gata tot timpul să se devoteze unei idei, unui ideal național și care constituie un model de slujire destoinică colectivității sale etnice.
Cu toate acestea, în ciuda condițiilor intolerabile, faptele bune pe care le-a săvîrșit acest colectiv sînt impresionante – sutele de reprezentații, concerte, spectacole atît pe plaiurile natale (de la Giurgiulești pînă la Naslavcea și de la Palanca pînă la Criva), cît și în turneele din străinătate cutreierînd patru continente (Europa, Asia, Africa și America) ale Terrei. Astfel, solii culturii noastre naționale au avut ocazia să ne reprezinte în Franța (1968), Ucraina (1969), Italia (1970), Rusia (1970, 1977, 1980), Bulgaria (1972, 1977, 1979, 2006), Elveția (1972, 1983), Japonia (1976), India (1977), SUA (1979), Canada (1979), Etiopia (1981), Angola (1982), Cipru (1987), Portugalia (1998), Spania (1998, 2001), România (2004, 2009, 2014), Polonia (2008), Turcia (2010, 2014, 2015), Belgia (2011), Slovenia (2012), Grecia (2013) și alte state.
În cele ce urmează nu putem trece cu vederea oamenii, cadrele care au izbutit să îi dea colectivului prestanță, ținută, aspect impozant. Autorul albumului – V. Șoimaru – ne prezintă o listă de mai bine de 200 de colaboratori (muncitori, țărani, cadre didactice, contabili, studenți, elevi etc.) care au fost implicați în diverse funcții pe parcursul anilor 1965-2015. Noi însă vom prezenta pentru cititorii revistei noastre doar pe cei mai de seamă, cei mai talentați și cei mai „longevivi” reprezentanți ai Ansamblului folcloric „Hora” (pentru unii dînd între paranteze și funcțiile lor de bază la acel moment sau ulterioare):
maeștri de balet – Ion Bazatin, Zinovie Zaplitnâi, Antonina Galustean, Roman Rohman, Vasile Furnică, Vladimir Curbet (pregătirea pentru turneul din Italia, 1969), Larisa Oprea, Ghenadie Bespalov, Nadejda Gorodețcaia, Tatiana Pocatilova, Iurie și Raisa Gorșcov, Constantin Șchiopu, Nicolae Goncearuc, Ștefan Onofrei…;
conducători de taraf sau orchestră – Alexandru Pihut, Isidor Burdin, Petre Neamțu, Timofei Tregubenco, Petru Stoianov, Vasile Eșanu, Vasile Bejenaru, Vasile și Petru Rotaru, I. Obadă…;
dansatori – Gheorghe Ghimpu (om politic, unul dintre fondatorii Mișcării de eliberare națională), Mariana Madan, Ion Stratulat (primar al orașului Orhei, azi viceministru), Agafia Mâțu, Vasile Moisei, Nina Teodorschi, Victor Grama, Nadejda Sancincova, Tudor Știrbu, Ludmila Orehova, Petru Șoiliță, Grigore Vârlan, Valeriu Metleaev, Tudor Boldișor, Claudia Darie, Claudia Cașcenco, Vasile Parasca, Valentina Garbuz-Cemârtan, Vasile Țurcanu, Galina Tretiac-Stoica, Simion Peștereanu, Ludmila Troșina, Leonid Lisnic, Măria Rusu, Petrică Furnică, Tatiana Vacarciuc, Ion Lâsâi, Tudor Țărnă, Elena Smirnova, Petre Chirpicinic, Tatiana Stepaniuc, Mihai Grigoriev, Victor Boțan, Liuba Domnițina, Gheo­rghe Bazatin, Galina Iașcișin, Nicolae Roșca, Gheorghe Șura, Valeriu Andronache, Vasile Țurcanu, Vasile Ceaușciac, Ion, Gherasim și Marin Racilă, Nicolae Plăcintă, Vasile Șoimaru (economist, conferențiar universitar, politician, publicist și maestru fotograf), Maria Erhan (soția lui V. Șoimaru, contabil-șef la Liceul „Prometeu”; dansează și în prezent în „Hora”), Ion Nicov, Vica Milicenco, Tatiana Ionel, Victor Dăuguță, Valeria Mirca, Victor Râbițchi, Svetlana Bazatin, Ștefan Onofrei, Ion și Mihai Olenev, Con­stantin Șchiopu, Mihai Captarenco, Mihai Chiriac, Ludmila Rapcea, Vasile Stoica, Vica Roman, Nicolae Gonciaruc, Alexandru Botică, Eugenia Parecco, Boris Buhai, Valentina Erenco, Nina Biler, Ștefan Păvălache, Măria Gorea, Pavel Hămuraru, Valentina Pascal, Valentina și Vladimir Nicolaev, Alexandru Domnițân, Boris Grigoruța, Irina Afonina, Elisabeta Stratan, Aglaia Mușinschi, Tamara Gavaziuc, Dinu Opalco, Ion Maftei, Nicolae Bogdan, Marina Gorșcova, Mihai Șoimaru, Emil Oglindă, Argentina Gribincea, Nătălița Mitrean, Constantin Gâscă, Victor Moldovanu, Marin Goiciu, Victor Costiniuc, Vasile Boiștean, Doina Lazurca, Ludmila Iacubenco, Angela Garmider, Arcadie Gâscă, Larisa Feigher, Constantin Oriol, Mihai Calfa, Victoria Ilieș, Valentina Pozdârca, Ludmila Leca, Angela Eșanu, Claudia Iachim, Elena Sava, Tatiana Stețco, Mihai Eremciuc, Angela Botezatu, Galina Bucșan, Lucia Bazatin, Ruslan Câșlari, Mihaela Șoimaru, Angela Dociu, Angela Busuioc, Svetlana Șermatova, Vladimir Sanchin, Nistor Chiriac, Andrei Portas, Irina Cernega, Măria Negară, Nicolae Lupașcu, Dan Alexandru, Ion Usturoi, Alexandru și Lidia Cuflic, Ion Pascal, Laura Cebotari, Mașa Cicanci…;
soliști-vocaliști – Măria Drăgan, Măria Sarabaș, Nicolae Glib, Tamara Chițaniuc, Suzana Popescu, Margareta Crăciun-Neamțu, Simion Cemârtan, Nicolae Podcolin, Nicolae Bujor, Ileana Rotaru, Valeriu Drumeș, Ecaterina Cociu, Alexei Sofronie, Anișoara Plăcintă, Nina Carauș, Tamara Crăciun, Anicuța Secrieru, Lidia Lisevici, Mihai Tudorașcu, Andrei Cernega, Vasile Cocarcea, Ludmila Bazatin, Liuba Boldescu, Eufrosinia Mălai, Vasile Cornienco, Tamara Ghervas, Alexandra Arseni, Ana Prisăcaru, Larisa Ungureanu, Minodora Darie, Vsevolod Ghicavâi, Iurie Grosu…;
instrumentiști – Constantin Rusnac (compozitor, profesor universitar, rector al Conservatorului de Stat „Gavriil Musicescu”, secretar general al Comisiei Naționale a RM pentru UNESCO), Nicușor Boz, Vasile Iovu, Gheorghe Mustea, Gică Velișcu, Iurie Harea, Gică Surugiu, Vasile Crăciun, Octavian Palihovici, Vasile Cărăuș, Gicu Radu, Ion Guțu, Ghenadie Platon, Iacob Lungu, Anatolie Cazanoi, Grigore Brânză, Iurie Radcenco, Andrei Bivol, Mihai Cucicov, Vladimir Sârbu, Emil Croitoru, Izeaslav Solomon, Efim Păunescu, Gheorghe Iovu, Andrei Mustea, Ion Caranfil, Ion Boldumea, Mihai Zadic, Andrei Porcescu, Gheorghe Ciolacu, Victor Oriol, Mircea Bedicov…;
costumieră – Iulia Mârzenco.
Acești oameni, născuți parcă special pentru a crea frumosul, au făcut la vremea oportună tot posibilul ca Ansamblul „Hora” să supraviețuiască în pofida tuturor vicisitudinilor și concursului de împrejurări grele din timpurile mai îndepărtate, dar și mai noi. Mulți dintre ei, fiind chiar și la vîrsta a treia, continuă să se dăruiască întru totul dansului și muzicii populare. Aceasta ne demonstrează și cele peste 300 de fotografii – documente incontestabile ale istoriei privind dăinuirea și menținerea în top a unui grup de persoane antrenate într-o activitate comună – ce demonstrează parcursul celor cinci decenii de existență tulburătoare a Ansamblului, ce-i drept, cu unele mici întreruperi din motive întemeiate.
Din cele menționate mai sus se vede că acest volum, tipărit în condiții poligrafice excelente, este instrumentul de care ne putem folosi pentru a ne contura o imagine cît mai autentică despre ceea ce este Ansamblul folcloric „Hora” din Chișinău. Apariția acestei lucrări a fost motivată de dorința autorului de a păstra în memoria colectivă evoluția, momentele de glorie ale Ansamblului „Hora”, scoțîndu-i în relief propriile valori spirituale, umane, precum și propria lui identitate culturală. Astfel, istoria în imagini a acestui colectiv vine să completeze istoria poporului nostru. Acest album mai are datoria de a evoca dragostea și dăruirea conaționalilor noștri de a avea o artă a dansului veșnic vie și aproape de inimă. Parcurgînd filă cu filă acest album, ne cuprinde un sentiment de datorie sfîntă de a duce mai departe, de a continua munca acestor oameni însuflețiți, uneori chiar înflăcărați de a păstra neatinse valorile nepieritoare ale identității noastre de neam.
Exprimăm felicitări dlui dr. Vasile Șoimaru și tuturor celor care l-au ajutat la realizarea acestui superb album monografic (apreciat numai la gradul superlativ!), care se cere a fi nu doar o carte, nu doar un document istoric, ci o adevărată bijuterie editorială pe placul atît membrilor și fanilor Ansamblului „Hora”, cît și oricărui om de cultură îndrăgostit de arta dansului popular.
Sperăm că volumul dat – Ansamblul folcloric „Hora”: 50 de ani de istorie în imagini de Vasile Șoimaru – își va găsi cu siguranță cititorul, precum și l-au găsit și celelalte cărți ale dumnealui (interesante și foarte căutate de publicul doritor să afle crudul adevăr al istoriei noastre, dar să și vadă frumusețea, splendoarea locurilor natale sau din alte colțuri ale lumii!), dintre care amintim: Căderea premierilor (1999); Neamul Șoimăreștilor: 500 de ani de istorie (coautor, 2003); Poeme în imagini (album, 2004); Românii din jurul României în imagini (album-monografie, 2008; monografie etnofotografică, 2014); Căderea comuniștilor (2010); ASEM: 20 de ani de istorie în imagini (coordonator, 2011); Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (autor de proiect, coordonator și imagini, ed. a doua, 2013) și altele…