Biblio Polis - Vol. 60 (2016) Nr. 1  
ARHIVA  
REMEMBER
Valeria MATFEI
Petre Dulfu: marea bucurie a copiilor, sincera curiozitate a adulţilor

S-ar putea ca istoricii și criticii literari să aibă vreo explicație plauzibilă, însă pentru ­mulți dintre cititorii de rând mai rămâne însă o enigmă: cum se întâmplă că povestașul Petre Dulfu (1856-1953; dar a mai fost și poet, folclorist, traducător, filosof, autor de manuale școlare etc.) nu are, nici pe departe, popularitatea unor autori de basme ca Ion Creangă sau Petre Ispirescu? Căci, poveștile lui P. Dulfu (Isprăvile lui Păcală sau basmele inspirate din Vechiul Testament) au fost editate în repetate rânduri, reeditate pentru că se epuizau din librării, iar unele creații de-ale lui au fost incluse în manuale, culegeri, antologii.
Având o viață pământească foarte lungă, Petre Dulfu a trăit sub mai multe regimuri, nu toate favorabile. Se pare însă că pe timpul comunismului ceaușist, apoi și în democrația de după decembrie 1989, opera sa a fost trecută într-un con de umbră – nemeritat, credem.
Cu toate astea, numele și creația lui Petre Dulfu n-au fost date definitiv uitării; mai timid, și totuși, ele au fost repuse în circuitul revalorificării. Inclusiv datorită faptului că numele Petre Dulfu a fost atribuit frumoasei, originalei, bogatei Biblioteci Județene Maramureș de la Baia Mare (director – dr. Theodor Ardeleanu). Este un caz de-a dreptul fericit, când titulatura unei instituții de cultură se împotrivește uitării, neglijării, nedreptățirii unui scriitor.
Mai menționăm, în context, că Biblioteca Județeană de la Baia Mare dezvoltă, de mai mulți ani, o colaborare rodnică cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău, în special cu Filiala „Maramureș” din sectorul Centru al capitalei. Concomitent, colegii băimăreni sprijină și alte biblioteci de la Chișinău și din alte localități ale Republicii Moldova.
E și aceasta un motiv în plus de a evoca personalitatea și opera lui P. Dulfu. După cum băimărenii vin adeseori în Basarabia, nu puțini basarabeni, cu diferite ocazii, vizitează Maramureșul, inclusiv Biblioteca ce poartă numele acestui clasic al literaturii române. Schița biobibliografică de mai jos, reluată parțial din Calendar Național 2016, ne va ajuta să cunoaștem mai bine viața, activitatea, talentul literar și organizatoric, elanul patriotic al patronului spiritual al celei mai impozante biblioteci maramureșene, care este și una dintre cele mai valoroase din toată Țara.
* * *
Viitorul autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filosofie român, Petre Dulfu, s-a născut la 10 martie 1856, la Tohat, comitatul Sălaj (pe atunci, în componența Imperiului Habsburgic), în familia lui Ghifor Dulf, un militant activ pentru drepturile românilor aflați sub apăsătoare stăpânire străină. Se stinge din viață la vârsta de 97 de ani, pe 31 octombrie 1953, la București.
După absolvirea claselor primare și a Gimnaziului din Baia Mare, în 1876 se înscrie la cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din Cluj. În 1881, obține diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri (Alecsandri Vazul müködese a román terén, 1881). Toate studiile, inclusiv lucrarea de doctorat, le-a făcut în limba maghiară.
Cunoscător al câtorva limbi străine, în timpul studenției, a tradus, pentru prima data în limba română, capodoperele dramaturgiei grecești antice Ifigenia în Aulida (1879) și Ifigenia în Taurida (1880), de Euripide. Acestea au fost ulterior perfecționate, cunoscând mai multe ediții. A fost premiat de Academia Română pentru traducerile din Euripide (Premiul Adamachi, 1903), considerate cele mai bune traduceri ale pieselor lui Euripide existente la vremea respectivă.
După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa lui Barbu Constantinescu, a cunoscut mari personalități culturale ale timpului: B.P. Hasdeu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea ș.a.
Primele poezii originale le-a citit în ședințele „Societății de bibliotecă”, devenită ulterior „Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărei membru și bibliotecar a devenit în 1871. În 1873 a debutat cu versuri, aidoma lui Mihai Eminescu, la revista Familia, condusă de Iosif Vulcan. Editorial a debutat cu volumul Isprăvile lui Păcală (1894), prelucrare din eposul popular românesc. Cartea a fost distinsă cu Premiul Eliade Rădulescu al Academiei Române și a cunoscut zeci de ediții, aducându-i lui P. Dulfu o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur (ultima poveste, scrisă la vârsta de 83 de ani). Alături de Isprăvile lui Păcală, alte două lucrări – epopeea alcatuită din cântecele de vitejie ale românilor Gruia lui Novac (1913) și Povestea lui Făt-Frumos (1919), s-au impus ca opere de referință în literatura română.
Timp de patru decenii a desfășurat și o activitate didactică prodigioasă. A fost dascăl la Școala Normală de învățători și la Școala Normală de fete „Elena Doamna” din București. A redactat numeroase manuale școlare din cele mai diverse domenii: abecedare, cărți de citire la limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute și apreciate au fost Etica sau morală filosofică (1890) și Noțiuni de estetică (1891). A publicat o serie de articole în revistele de pedagogie ale vremii: Educatorul, Lumina pentru toți, Revista pedagogică.
A fost printre primii membri din afara granițelor de atunci ale Regatului României, membru al Societății Scriitorilor Români (1911).
* * *
Bibliografie selectivă
a) Din opera lui P. Dulfu
Dulfu, Petre. Scrieri / Petre Dulfu. – București: Minerva, 1971. – 624 p.
Dulfu, Petre. Dumnezeu și oamenii: Povestiri după Sfînta Scriptură a Vechiului Testament / Petre Dulfu. – București: Cartea Românească, [S.a.]. – 272 p.
Dulfu, Petre. Gruia lui Novac: [Poem] / Petre Dulfu. – Baia Mare: Gutinul, 1993. – 201 p.
Dulfu, Petre. Isprăvile lui Păcală: Petre Dulfu. – București: Garamond Junior, 1996. – 120 p.
Dulfu, Petre. Isprăvile lui Păcală / Petre Dulfu. – ed. a 3-a. – București; Chișinău: Litera Internațional, 2003. – 352 p.: il. – (Bibl. școlarului); [Resursă electronica] // http://www.bp-soroca.md/pdf/Dulfu%20Petre%20-%20Ispravile%20lui%20Pacala%20(Cartea).pdf. – [Accesat: 3 aug. 2015].
b) Despre viața și creația lui P. Dulfu
Ciocan, Ioan. Opera lui Petre Dulfu [Resursă electronică] / Prof. dr. Ioan Ciocian // https://www.google.com/search?q=Petre Dulfu&biw=1287&bih=614&source=lnms&sa=X&ved=0CAYQ_AUoAGoVChMIhuPjpNGMxwIVaaZyCh2fwwuV&dpr=1#q=Petre Dulfu&start=30. – [Accesat: 3 aug. 2015].
[Petre Dulfu] // Bibliotheca Septentrionalis: Revista Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, Baia Mare: Buletin semestrial. – 2006. – Nr. 1 (26). – 58 p.; [Resursă electronică] // http://www.bibliotecamm.ro/septentrionalis/revista_bs_26(2006).pdf. – [Accesat: 3 aug. 2015].
Petre Dulfu, poet și traducător [Resursă electronică] // http://jurnaluldedrajna.ro/petre-dulfu-poet-si-traducator/. – [Accesat: 3 aug. 2015].