Biblio Polis - Vol. 60 (2016) Nr. 1  
ARHIVA  
PATRONUL NOSTRU SPIRITUAL / OUR SPIRITUAL PATRON / НАШ ДУХОВНЫЙ ВДОХНОВИТЕЛЬ
Alexandru MORARU
Bogdan Petriceicu Hasdeu în lumina unor noi cercetări istorice şi filologice

A devenit deja o tradiție ca în fiecare an, la 28 februarie, să sărbătorim ziua nașterii părintelui spiritual al Bibliotecii Municipale Chișinău – Bogdan Petriceicu Hasdeu – prin mai multe activități. Anul acesta, una din aceste manifestări mai importante a fost Conferința științifică Bogdan Petriceicu Hasdeu în lumina unor noi cercetări istorice și filologice. Pregătirile de acest for științific au început cu o lună înainte, încă până la revelion. Responsabil de organizarea și desfășurarea acestui eveniment a fost șeful Oficiului colecții carte veche și rară al Bibliotecii Centrale a BM „B.P. Hasdeu”, istoricul arhivist și publicistul Alexandru Moraru, fiind secundat de bibliotecara superioară Elena Șendrea de la aceeași instituție. De comun acord, a fost stabilit următorul program de comunicări:
Considerațiuni genealogice cu privire la o ramură a Neamului Hasdeu în documentele de la începutul secolului XIX de Tudor Ciobanu, cercetător științific, Institutul de Istorie al Academiei de Științe al Moldovei;
Viața și activitatea lui B.P. Hasdeu în atenția cercetătoarei Eufrosinia Dvoicenco-Marcov de Vasile Malanețchi, lector, director general al Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”;
Metoda de cercetare a istoriei în opera lui B.P. Hasdeu de Liliana Rotaru, doctor în istorie, conferențiar universitar la Universitatea de Stat din Moldova;
A propus ori s-a opus B.P. Hasdeu la premierea „Teatrului” lui I.L. Caragiale? de Octavian Onea, hasdeolog, muzeograf, istoric (Ploiești, România);
Contribuția lui B.P. Hasdeu la dezvoltarea arhivelor în Vechiul Regat de Teodor Candu, doctor în istorie, cercetător științific coordonator, Institutul de Istorie al Academiei de Științe al Moldovei.
Moderator al activității a fost Alexandru Moraru, organizatorul acestui for științific. De la toți oamenii de știință cu comunicări la respectiva Conferință ștințifică s-a solicitat prezentarea anticipată a textelor comunicărilor în format electronic, pentru a pregăti o culegere de materiale.
În ajunul conferinței, colaboratorii bibliotecii, dirijați de directorul Bibliotecii Centrale dna Savela Starciuc, au organizat o frumoasă și interesantă expoziție de carte, iar la solicitarea noastră, cunoscutul economist, publicist, maestru fotograf, patriot și un om de o vastă cultură dr. Vasile Șoimaru ne-a pus la dispoziție o expoziție excepțională de fotografii – Pe urmele lui B.P. Hasdeu –, care a fost vizitată cu mare interes de public în ziua conferinței, dar și după.
Conferința științifică și-a desfășurat lucrările la 26 februarie 2016, în incinta Bibliotecii Centrale a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” . Moderatorul a deschis lucrările conferinței și i-a oferit cuvântul doamnei Mariana Harjevschi, directorul general al BM „B.P. Hasdeu” pentru un mesaj de salut acestui for științific. Domnia Sa a menționat că este îmbucurător faptul că a fost reluată activitatea Centrului de Hasdeologie și a urat mult succes în desfășurarea lucrărilor conferinței științifice.
Prima comunicare a fost prezentată de doctorul în științe istorice, domnul Teodor Candu. Printre altele, dânsul a spus că șirul personalităților marcante care au contribuit la dezvoltarea științei istorice, filologiei, enciclopedismului în spațiul românesc este destul de mare, dar, în pofida acestui fapt, până în prezent, nu totdeauna s-a reușit a se realiza o cunoaștere exhaustivă a locului și rolului pe care l-a jucat acesta de-a lungul anilor. Printre reprezentanții acestuia se numără și Bogdan Petriceicu Hasdeu, apreciat de Mircea Eliade drept „geniu de înspăimântătoare vastitate”, care „și-a cheltuit puterile sale creatoare cu o nepăsare pe care numai un prinț, un romantic și un erou ca el și-o poate îngădui.”
Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost și rămâne în atenția mediului de cercetare din perspectiva operei sale complexe, fie ea filologică, fie istorică, fie publicistică sau cea de pe tărâmul administrativ. Pentru a înțelege evoluția sa este necesar de a remarca că de viața și activitatea marelui savant s-au preocupat numeroși cercetători atât din România, cât și din Republica Moldova, din diverse domenii – istorie, filologie, filosofie etc., care au căutat să elucideze diverse aspecte din opera sa istorică și filologică, până la trăirile sale interioare în plan de gândire filosofică. Este greu de a înșira numele celor preocupați de viața și activitatea sa, totuși, trebuie să semnalăm aici câteva nume de ultimă oră care, prin cercetările ce le efectuează, aduc în continuare date noi mai puțin cunoscute, despre această personalitate: Gheorghe Bobână, Liliana Rotaru, Adina Berciu-Drăghicescu, Diego Ciobotaru ș.a., care au realizat interesante studii ce pot servi ca referință pentru înțelegerea protagonistului, contextul în care a activat și a creat.
În comunicarea de față ne propunem să prezentăm o dată în plus activitatea pe care a avut-o B.P. Hasdeu în planul dezvoltării unui important domeniu de activitate a statului în epoca modernă și contemporană, fără de care nu-și poate îndeplini menirea sa istorică, ne referim aici la adunarea, conservarea, păstrarea și valorificarea documentelor, care într-un cuvânt formează domeniul arhivisticii. Domeniu fără de care o societate modernă nu se poate dezvolta și funcționa fără a genera perturbații de ordin politic, economic, social, cultural și spiritual. De aceea, pentru a înțelege cine a fost Bogdan Petriceicu-Hasdeu este nevoie de a cunoaște unele momente ale activității sale în legătură cu arhivele.
Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost unul dintre conducătorii Arhivelor Statului de la București, în perioada 1876-1900, interval cronologic destul de complex nu numai pentru tânărul stat român, dar și pentru instituția arhivisticii, care era în proces de cristalizare și în România, și în întreg spațiul european. Unul dintre urmașii săi în fruntea sistemului arhivistic românesc, Constantin Moisil, aprecia că, atâta timp cât Hasdeu a administrat arhivele, a introdus o nouă concepție, atât în domeniul administrării arhivelor, cât și în ceea ce privește pregătirea arhiviștilor.
Conferința a continuat cu comunicarea doamnei Liliana Rotaru, doctor în științe istorice, cu tema Metoda de cercetare a istoriei în opera lui B.P. Hasdeu, menționând că „metoda de cercetare istorică a constituit o obsesie a istoricilor români de la sfârșitul secolului al XIX-lea, interesul acordat acesteia fiind una din trăsăturile caracteristice ale producției istoriografice și gândirii istorice românești din epocă”. Consecințele acestei preocupări care a stăruit în mintea personalităților preocupate de istoria națională, au fost dintre cele mai fertile în planul îmbogățirii instrumentarului istoricului, precum și în acela al teoriei istoriei.
Creator polivalent, original, dar și spontan în varii domenii, Bogdan Petriceicu Hasdeu nu a putut rămâne departe de aceste preocupări, mai ales că istoria a fost domeniul care l-a interesat cu predilecție. Lui Hasdeu i s-a reproșat faptul că a rămas străin de „școala bună a metodei științifice”, adică de „acea metodă pe care filologia lui Bockh o dăduse istoriei, istoria o trecuse filosofiei și criticii literare”, metodă ce dădea roade în toate domeniile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Credem că într-adevăr creația hasdeueană a derutat uneori prin motivațiile ei interioare, prin intensitatea problemelor cuprinse, prin ingeniozitatea soluțiilor indicate și era firesc să apară „condamnări” de acest soi, atât din partea unor contemporani – subiectivi în aprecieri din rațiuni naturale, cât și din perspectiva urmașilor care nu i-au cunoscut îndeajuns opera.
Totuși, opera istoriografică a lui B.P. Hasdeu este una bazată pe o metodă de cercetare, a cărei precizarea l-a preocupat încă din tinerețe. Astfel, în 1856, el a formulat un plan de cercetare sistematică, în care avea de parcurs drumul de la colectarea izvoarelor și editarea lor, la elaborarea propriu-zisă a istoriei; de la examenul analitic, monografic la construcția sintetică: „Până când nu vom avea în literatura istorică un număr suficient de monografii este aproape imposibil de a trece la alcătuirea unei istorii critice sistematice, care să corespundă cerințelor științei moderne, adică la o istorie a pământului și a maselor populare, dar nu a tronului și a cârmuitorilor”. Preocupat de o istorie fundamentală a neamului pe care toată cohorta istoriografiei predecesoare lui nu au reușit-o, pe de o parte, și înțelegând că istoria este „cea mai grea dintre toate științele”, pe de alta, Hasdeu și-a propus să creioneze un „statut” al istoricului-profesionist și „regulile” de scriere a istoriei. Astfel, considera românul Hasdeu, „istoricul este un uvrier și un artist totodată”.
Printre cele mai interesante comunicări s-a aflat și cea prezentată de savantul hasdeolog și muzeograf din România dl Octavian Onea. Acesta a subliniat că „în ședința din 14 aprilie 1891 a Academiei Române, se ia în discuție acordarea premiului Ion Heliade Rădulescu. Printre operele prezentate erau și cele două volume ale lui I.L. Caragiale, Teatru și Năpasta, precum și Criticele lui C. Gherea”.
Raportul lui B.P. Hasdeu este de la început ostil și se declară împotriva premierii. Urmând la cuvînt, G. Sion se arată și el împotriva acordării premiului lui I.L. Caragiale. Iacob Negruzzi schițează o palidă apărare, amintind de succesul pe care-l repurtase una dintre piesele scriitorului și cere Academiei „să nu se țină departe de spiritul public”.
Dar cel mai tăios și mai violent atac la adresa operei lui I.L. Caragiale îl rostește conducătorul liberal, în diverse rânduri prim-ministru, Dimitrie Sturdza: „D. Caragiale vine de ne arată societatea românească, ca tipul unei societăți corupte…” Și D. Sturdza sfârșea solemn, arătând că „va vota în contra acordării premiului domnului Caragiale, atât ca Român, cât și ca membru al Academiei”. Votul a arătat că Academia Română se ralia în bloc atitudinii lui Sturdza. 20 de voturi au respins premierea, față de trei voturi pentru. Aceeași soartă au avut-o Criticele lui C. Gherea…
Faptele acestea sunt elocvente prin ele însele. După cum arată Barbu [T.] Câmpina, „Dimitrie Sturdza și ai lui… presimțiseră în teatrul lui Caragiale o critică ce lovea întreaga lor așezare de clasă și îl condamnaseră ca atare…” (Iosifescu, 37-38).
Ziarul Românul se grăbi să facă pronosticuri pentru succesul lui Caragiale și al lui Gherea. Însă membrii Academiei trăiau în altă durată de timp. Raportul pregătit și prezentat de Hasdeu era categoric împotriva lui Caragiale și Gherea; „intraseră în joc resentimentele sale xenofobe. Dar de ce era împotriva lui Caragiale, care nu-i făcuse cine știe ce inamiciție literară? Nu cumva era o manoperă de culise a lui D.A. Sturdza? Acesta și cu G. Sion se solidarizaseră categoric cu Hasdeu”.
„Ca și cum ar fi vrut să arate că poate fi și serios [de ce?, umoriștii sunt neserioși?!, O.O.], Caragiale scrie Năpasta, o tragedie, anticipând naturalismul din marile nuvele. Năpasta a dat cea mai multă apă la moară acelora care, l-au bănuit, vorba lui N. Davidescu, de a fi «inaderent la spiritul românesc». Demonstrația lui N. Davidescu din 1935 (bine demontată de Ș. Cioculescu în Detractorii lui Caragiale), care ducea la ultimele consecințe opinia unor Hasdeu și Sturdza, aceia care au blocat premierea de către Academie în 1891 a unui volum de teatru și a Năpastei, nu pune totuși accentul pe drama (așa o numește Caragiale) din urmă, deși i-ar fi servit de minune prejudecata pe care și-a clădit articolul” (Manolescu, Istoria, 427).
Ca și Mihai Eminescu, I.L. Caragiale a fost membru al Societății „Românismul”, al cărei președinte a fost B.P. Hasdeu. Caragiale a cunoscut-o pe Iulia, fiica lui Hasdeu, încă de la nașterea acesteia (2/14 noiembrie 1869) și mulți ani s-a numărat printre apropiații familiei Hasdeu. În acei ani, Caragiale îl ironiza, într-un săptămânal la care anterior colaborase și Hasdeu, pe Titu Maiorescu.
După ce Caragiale a aderat la „Junimea”, el și-a păstrat independența de comportament și relațiile cu Hasdeu. Astfel, după plecarea la Paris a celor două Iulie – soția și fiica lui B.P. Hasdeu – Caragiale este printre apropiații care le transmit complimente. „De la Barițiu, Roman, Caragiali etc. multe complimente. Toți se interesează de studiile și succesele tale și au dreptate”, îi scrie Hasdeu, Lilicuței, la 30 Martie, st. v., 1882, „căci tu – besarabo-munteano-ardeleancă – ești un fel de esență a întregului neam românesc.” (Corespondența Hasdeu – Iulia, 78; anterior, le mai trimisese complimente episcopul Ghenadie Petrescu Argeșiul, la care prânzise Hasdeu, la 16 noiembrie 1881, st. v.; p. 64.)
Captivantă și ieșită din comun a fost comunicarea domnului Vasile Malanețchi, care a uimit publicul cu afirmații necunoscute până în prezent.
Ultima comunicare a fost susținută de domnul Tudor Ciobanu, cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, care a prezentat publicului o ramificație interesantă genealogică a neamului Hasdeu.
La capitolul sesiune de întrebări și răspunsuri în cadrul Conferinței au mai luat cuvânt dna dr. Lidia Kulikovski, dl dr. Vasile Șoimaru și alții.
Cei cointeresați de desfășurarea lucrărilor Conferinței științifice pot urmări filmul conferinței la adresa: https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2016/03/09/biblioteca-centrala-b-p-hasdeu-in-lumina-noilor-cercetari-istorice-si-filologice-video/