Biblio Polis - Vol. 60 (2016) Nr. 1  
ARHIVA  
VIAŢA FILIALELOR / LIBRARY`S BRANCHES LIFE / ЖИЗНЬ ФИЛИАЛОВ
Tatiana BRAICOV
Poezia face dragostea mai dragoste, dorul mai dor, inima mai inimă…

Poezia deține capacitatea unică de a surprinde spiritul creativ al minții umane. Prin intermediul ei sunt transmise în modul cel mai eficient și creativ valorile spirituale ale diverselor culturi. Iar traducătorii reușesc să transmită o parte din esența poeziilor transpuse numai cu condiția ca ei înșiși să fie poeți, chiar și atunci se obțin, mai degrabă noi poezii, decât copii identice. Robert Graves spunea: „Poezia înseamnă ceea ce se pierde prin traducere.”
Să fii poet nu înseamnă să scrii zeci de poezii, ci să înveți a respira cu inima, a asculta sufletul, a simți, a iubi. „Poezia e însăși viața, e umbra și lumina care catifelează natura și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer”, ne spunea poetul Tudor Arghezi.
În fiecare început de primăvară, la 21 martie, este sărbătorită Ziua mondială a poeziei. Marcarea acestei zile este menită să încurajeze o revenire la tradiția orală, la susținerea recitalurilor de poezie, pentru a restabili un dialog între poezie și celelalte arte, precum teatrul, dansul, muzica și pictura, confirmînd astfel afirmația lui Delacroix: „Nu există nicio altă artă fără poezie.”
Cu această ocazie, atât în instituțiile culturale din Chișinău, cât și în alte localități din țară, au fost organizate diverse evenimente culturale. Iar bibliotecile, imaginate de Jorge Luis Borges ca un paradis, s-au străduit, în primul rând, să (re-)aducă poezia aproape de inimile cititorilor. Deoarece poezia este cel mai apreciat gen literar, iar cărțile de versuri sunt cele mai îndrăgite cărți ale unei biblioteci.
Mai mult decât analizele critice, mai mult decât comentariile literare, orice scriitor își dorește ca poeziile sale să fie lecturate. De aceea, Biblioteca „Onisifor Ghibu” a organizat un recital de poezie în colaborare cu elevii Liceului Teoretic „Vasile Vasilache”. Directorul bibliotecii, poetul Vitalie Răileanu, a accentuat rolul poeziei și i-a încurajat pe elevii prezenți să scrie versuri pentru că rimele sunt o matematică a sufletului, un mod de a învăța să simți, să iubești, să trăiești. Atât bibliotecarii, cât și elevii au recitat sau au recitit poeziile îndrăgite din M. Eminescu, V. Alecsandri, T. Arghezi, Gr. Vieru, L. Blaga, A. Codru, Ana Blandiana, Leonida Lari etc.
Un adevărat festival al poeziei a fost organizat și în incinta Sălii de festivități a Preturii Buiucani, unde oameni de artă, bibliotecari, tineri liceeni și studenți au avut posibilitatea să se bucure de armonia îmbinării versurilor cu muzica. Invitați la eveniment au fost mai mulți poeți, care și-au destăinuit o parte din sufletul lor lecturând câteva versuri.
Poetul Ianoș Țurcanu, întrebat în ce mod își scrie versurile, a răspuns poznaș: „De fiecare dată când vreau să scriu, iau cuvintele, le transform în mâțe, le arunc în aer și, cele care rezistă, căzând în picioare, devin poezie.” Și fiindcă primăvara e legată în mod inevitabil de sentimentul nobil al dragostei, poetul a recitat o scurtă și originală poezie: „Se întâmplă – / întârzii, / se întâmplă – / deloc nu mai vii. / Și iată / ce am hotărât: / te mai aștept / viața asta / și atât!… (Atât).
Pe o notă sentimentală a continuat și poetul Iulian Filip, care a recitat poezia Tot felul de aripi: „La 9000 de metri înălțime / sfâșietor mi-e dor să fiu cu tine…” În tot ce creează, comunicând verbal și pictural, Iulian Filip insuflă dragoste, căldură, ocrotire și bunăvoință. „Poezia este un fel de muzică pe care trebuie să o asculți și să o simți”, ne spune Iulian Filip.
Poetul Nicolae Spătaru, „pelerin rătăcit în propriul destin”, cum se autocaracterizează într-un poem, a declamat Poemul singur: „îmi bat poemul la mașina de scris / și vocalele consoanele (ce bine că am / renunțat la timp la semnele de punctua­ție!) / se depun în straturi groase / pereții tavanul abia se ghicesc // geamul nu se mai vede / ușa abia se distinge / camera devine din ce în ce mai mică / tot mai mică / îmi bat poemul la mașina de scris / până lucrurile din jurul meu / devin un tot întreg: / pereți cuvinte fereastră cuvinte ușă / tavan cuvinte mașină de scris birou / cuvinte cărți cuvinte cuvinte / acum în zadar ar încerca cineva / să facă o delimitare / între lucrurile din odaie / și mine.”
„Poezia e cea care adaugă viață vieții, a mărturisit poetul Vitalie Răileanu. Ea marchează sufletul românului încă de la acel prim nani, nani, cântat de mama în copilărie. Și cum să nu scrie poezii cel care a crescut ascultând poveștile cu Făt-Frumos, a memorat balada Miorița, versurile lui Blaga, Eminescu, Arghezi? Suntem un neam născut și crescut prin poezie, de aceea nu putem să nu promovăm acest frumos – Poezia.”
Toți cei prezenți la eveniment s-au bucurat de audierea câtorva versuri nepublicate încă ale lui Vitalie Răileanu. Versuri marcate de personalitatea poetului, de amintirea mării, ploii, dragostei: „mă înfioară presentimentul mării în amare amintiri…/ prin unele renunțări trec astăzi / și aceste zboruri solare de erodii / la marginea-ndoielii / în ieri / se reîntorc târziu / corăbiile serii cu sare-amară pe pupă // de o săptămână nu ne mai căutăm / în ceața celor care așteaptă / troleibuzul nr. 24…/ am uitat că aș fi putut sta / sub arborii din parc / sau în porturile mari / pe care tu nu le-ai / văzut/ încă… / revin tăcerile…/ poate ne vom regăsi mai singuri cu săruturi amare / spre Nordul nostru / palizi într-un exod solemn / va fi să ne întoarcem din largul uitării și despărțirii / într-un amurg… / celor ce nu așteaptă corăbiile vechi de lemn libian / pustii le vom trimite din cel din urmă burg / pe unde am trecut / presentimentul mării / egale insomnii / corăbii lungi / de vise / curând / vor reveni” (Exod).
Poezia, nostalgia, metafora sunt parte din viața poetului Vitalie Răileanu: „plouă neîncetat de câteva zile / probabil că așa arată potopul / revărsat în picături mari / care spală / și singurătatea din noi.”
Distingem în poezia sa metafore inedite precum: „Grădina Publică / regina unei toamne întârziate / înfășurată într-o plapumă de ceață / ca într-un minunat sul chinezesc / pictat în tuș negru”, iar imaginea ploii ca o pasăre este absolut originală: „ploaia și-a strâns aripile / de două ori / a încercat să zboare / și n-a reușit.” „Să vă plouă doar cu poezie”, ne urează Vitalie Răileanu.
Un recital-colaj al poeziilor scrise de Dumitru Crudu și dedicate tatălui poetului a sensibilizat publicul prezent la sărbătoare până la lacrimi: „tatăl meu uneori dormea în cimitir, / culcat lângă mormântul mamei / ziua în amiaza mare, vara, / pe covorul de iarbă verde / și soră-mea îmi spunea lasă nu-i tulbura somnul, / lasă să-și împlinească somnul / o să se trezească atunci când o / să-și refacă puterile…”; „ieri după-amiază tatăl meu încă mai era în viață / pe la ora trei a discutat cu petre. / pe la ora cinci a strigat-o pe stela. // dar eu abia azi am ajuns la flutura / când el deja murise. // am îngenuncheat în fața trupului său adormit / și am simțit că‑mi vorbește / fără să-mi spună nimic […] / să nu-mi spuneți că acesta-i sfârșitul.”
Atunci când îți faci din viață o poezie, viața este cu mult mai frumoasă, bucuriile sunt mai profunde, dragostea este mai dragoste, dorul mai dor, inima mai inimă, copilăria mai însorită, bătrânețea mai înțeleaptă, iar greutățile devin mai ușor de trecut! Cel mai frumos mijloc de delectare este, desigur, lecturarea sau audierea unei poezii. Vă dorim în acest început de primăvară să vă lăsați învăluiți de ritmurile și armonia versurilor!