Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
RECENZII ŞI CONSEMNĂRI / REVIEWS AND NOTES / РЕЦЕНЗИИ И ЗАМЕТКИ
Valeriu RAŢĂ
Miroslăveşti prin ochiul timpului nostru – un album etnofotografic de zile mari

MIROSLĂVEŞTI PRIN OCHIUL TIMPULUI NOSTRU – UN ALBUM ETNOFOTOGRAFIC DE ZILE MARI

Despre comuna Miroslăveşti din judeţul Iaşi, România, revista BiblioPolis a mai scris în 2012 (nr. 2, vol. 43). A fost o recenzie la ediţia a doua a Monografiei comunei Miroslăveşti: despre oameni şi locuri, scrisă de o seamă de entuziaşti din partea locului: Ioan Pârlea (coordonator), Gheorghe Pârlea, Viorica Apostol, Gelu Hogaş, Alexandrina Leleu şi Ioan Leleu. Acelaşi colectiv de autori, în 2014, scoate la lumina tiparului, la Editura „Emia” din Deva, ediţia a treia a monografiei, revăzută şi adăugită (424 de pagini 48 de planşe color). Desigur că lucrarea amintită este o realizare formidabilă a miroslăveştenilor care au colaborat la realizarea ei şi merită toată lauda, căci astfel de lucrări sînt o mîndrie pentru întregul neam românesc. Dar entuziasmul oamenilor harnici din această comună aşezată în inima Moldovei nu se termină aici: tot în anul 2014, primarul actual al comunei Ionuţ Gospodaru a iniţiat şi a dus la bun sfîrşit un proiect şi mai impunător – tipărirea unui album etnofotografic, care cuprinde o tematică cultural-spirituală şi este prilejuit de împlinirea a 585 de ani de la prima atestare documentară a satului Miroslăveşti şi 150 de ani de la înfiinţarea comunei cu acelaşi nume. În cele ce urmează vom expune unele impresii de lectură anume despre această lucrare excepţională din punctul de vedere al etnografiei, al artei fotografice, dar şi al realizării poligrafice.

Comuna Miroslăveşti (oficial: Mirosloveşti) – din judeţul Iaşi – este situată în sud-estul podişului Fălticeni, pe stînga rîului Moldova, şi este alcătuită din patru sate: Miroslăveşti (anul primei atestări documentare – 1429), Verşeni (1453), Miteşti (1483), Soci (1772). Pînă pe 1 ianuarie 2005, în componenţa ei era inclus şi satul Ciohorăni (1599), care însă s-a desprins, devenind comună aparte.

Autor al albumului etnofotografic Miroslăveşti prin ochiul timpului nostru1* este publicistul şi poetul Gheorghe Pârlea, învăţător al şcolii din sat, în prezent pensionar. Într-o notă a ediţiei se menţionează: „Autorul albumului îşi însuşeşte merite minime în ce priveşte contribuţia ca proprietar / autor al fotografiilor inserate în album. Cum substanţa propriu-zisă a acestui gen de lucrare e fotografia, beneficiarii albumului trebuie să-şi îndrepte eventualele gînduri de apreciere şi asupra posesorilor şi realizatorilor imaginilor fotografice, identificaţi prin ceea ce numim sursa fotografiilor, respectiv: dr. Vasile Şoimaru (autor şi furnizor principal), Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi, Ionuţ Gospodaru, Răzvan Nechita, Andrei Postolache, Alexandra Bărdiţă, Iordache Crina, Ioan Pârlea, Mihail Siminiuc, Iustin Siminiuc, Florin Plai, http://ro.wikipedia.org[…] şi http://www.blogprinvizor. ro[…]. Le aducem mulţumiri celor care au contribuit la transformarea albumului virtual în album real! Acest proces e un fapt care rareori depinde şi de autor. Deşi nu avem acceptul expres al contribuabililor noştri, ţinem să-i nominalizăm totuşi, cu recunoştinţă: Lucian Leleu, Sorin Iordache, Gheorghiţă Popuţoaia, Ionuţ Croitoru, Ioan Pârlea, Vasile Sandu, Cristian Grigore, Gheorghiţă Codreanu, Costică Codreanu.” La cele menţionate în nota de mai sus adăugăm că concepţia grafică a fost realizată de Sanda Caracenţev, lectura de Vlad Pohilă, iar procesarea computerizată de Svetlana Munteanu.

Albumul etnofotografic se deschide cu o frumoasă dedicaţie („Dedicăm această lucrare a prezentului oamenilor trecutului, celor pe care îi moştenim, dar ale căror chipuri au rămas în veşnică uitare, timpurile lor necunoscînd magia fotografiei – între aceştia, vrednicii înaintaşi din neamul Năvrăpeştilor”) şi un motto de prof. univ. dr. Zamfira Mihail („Imaginea covîrşeşte textul şi-i lasă locul doar de însoţitor al impresiei directe, obţinute prin impactul unei bune focalizări a tabloului, a detalierii amănuntului semnificativ, al culorilor”), după care urmează Argument-ul semnat de autorul albumului – Gh. Pârlea, din care aflăm: „Această iconografie monografică (de sine stătătoare) asupra prezentului ar putea fi justificată şi de oportunitatea compensării unor neîmpliniri ale iconografiei ataşate celor două ediţii ale Monografiei comunei Miroslăveşti, segment monografic (totuşi) excepţional realizat, în condiţiile date, de coordonatorul lucrării, dl prof. Ioan Pârlea, care a provocat frustrări inerente, legate de cuantumul imaginilor inserate, de prezenţa sau lipsa lor, funcţie de raportul pe sate, pe domenii de activitate, etape istorice etc. Nu mă amăgesc însă că nu va crea noi frustrări, cu atît mai mult cu cît lucrarea de faţă e una cu un grad mai ridicat de subiectivitate, ea fiind mai ales o lucrare de autor, după un proiect personalizat, care scoate în evidenţă şi raportul direct al autorului cu activităţile ilustrate, unele dintre ele avîndu-l ca protagonist sau organizator. Dar, dincolo de gradul de subiectivism indus lectorului / privitorului, va trebui dedusă şi cota de motivaţie obştească, civică, a autorului, dezideratul major al întreprinderii sale, anume de a ilustra deosebit de bogata trăire cultural-spirituală a comunităţii, fireşte, prin unii reprezentanţi ai obştii, dedicaţi şi motivaţi fie prin unele specificităţi ale profesiei, fie prin spiritul viu, voluntar, legat de dragostea pentru tradiţia şi istoria locală. […] Noi, cei care am pus umărul la realizarea acestui produs în care fiecare imagine poate conţine o mie de cuvinte, considerăm că ne-am dus la împlinire o parte din datoria noastră obştească, anume aceea de a lăsa urmele trecerii noastre prin viaţă, nu atît spre mărturie pro domo, cît mai ales pentru ceea ce ar putea învăţa din asta cei ce ne vor succeda – moştenitorii.”

Miezul lucrării îl constituie totuşi cele şase capitole: I. Meleagul natal – Edenul nostru (peisaj miroslăveştean) (p. 12-31); II. Icoane patriarhale (p. 32-175); III. Biserica satului, coloana noastră infinită (p. 176-223); IV. Cinstindu-ne înaintaşii (lansare de carte comemorativă – „Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare”) (p. 224-245); V. Puntea noastră peste Prut (p. 246-330); VI. Moştenitorii (p. 331-341). La sfîrşit sînt plasate: o postfaţă (sentimentală) de dr. Vasile Şoimaru-Năvrăpescu (Miroslăveşti – sat unic cu trei monografii), rezumatele în limbile română, franceză şi engleză, notele autorului Gheorghe Pârlea şi referinţele bibliografice.

Primul capitol al albumului etnofotografic Miroslăveşti prin ochiul timpului nostru este aidoma unei uverturi la o operă ce ne prezintă vederi generale din tuspatru sate ale comunei. Al doilea capitol ne introduce în atmosfera şezătorilor din partea locului. Fotografiile ne demonstrează cu lux de amănunte un interior ţărănesc de altădată, pe un cufăr de lemn este aşezată zestrea fetei de măritat, în centrul încăperii se află unelte de lucru din vechime (stative, vîrtelniţă ş.a.). Şezătorile înmănunchează diverse elemente ale artei populare. Un rol deosebit în crearea atmosferei specifice şezătorilor l-a avut reactivarea artizanilor în arta costumelor populare şi motivarea participării sătenilor la diverse manifestări culturale din judeţ. În anul 2008, prin îndemnul primarului Ionuţ Gospodaru, a fost reactivată formaţia de dansuri populare, cu adăugarea copiilor la generaţiile vîrstnice şi tinere. Comuna are şi mulţi interpreţi de cîntece tradiţionale. Astfel, în comună s-a format un adevărat ansamblu folcloric. La Şezătoare au fost primiţi cu bunăvoinţă oaspeţi din Bucovina. Tot Şezătoarea, înaintea Sfintei Sărbători a Paştelui din anul curent, a fost gazda unei manifestări televizate care s-a desfăşurat la „Hanul Ancuţei”, făcut celebru de pana măiastră a lui Mihail Sadoveanu, clasic al literaturii române contemporane. Gospodinele, pentru oaspeţii veniţi din împrejurime, dar şi din Basarabia, au umplut mesele cu bucate specifice, nu au lipsit nici tradiţionalele ouă roşii. În fotografii se evidenţiază Ion Gospodaru, cu adevărat un gospodar fruntaş al satului, tatăl primarului în funcţie, Maria C. Gospodaru, mama primarului, precum şi Maria D. Gospodaru, cea mai dedicată membră a Şezătorii.

Artiştii populari din comuna Miroslăveşti participă frecvent la festivalurile folclorice regionale, organizate la Iaşi, Suceava, Vatra Dornei, Bistriţa, Focşani etc. Obiectivul aparatului de fotografiat le-a surprins nu numai frumuseţea şi originalitatea costumelor, dar şi dispoziţia de sărbătoare pe care o emană feţele lor.

La fel, materialele fotografice dovedesc şi faptul că la Miroslăveşti, din 2009 încoace, se desfăşoară un minifestival al alaiurilor folclorice cu datinile Anului Nou. Localnicii au avut ocazia să urmărească trecînd pe uliţele satului „străjeri”, „cete”, „bande”, „capre”, „cerbi”, „urşi” care transformau alaiul lor într-un adevărat spectacol teatral. Îl vedem evoluînd pe scenă şi pe artistul popular din Basarabia Tudor Ungureanu cu rapsozii formaţiei „Ştefan Vodă” de la Căpriana. Aceste manifestări artistice, cu program variat şi caracter festiv, asigură continuitatea vieţii spirituale a poporului prin perpetuarea datinilor şi obiceiurilor care vin din timpuri străvechi şi sînt caracteristice naţiunii noastre.

Un subcapitol din album este consacrat şi spectacolului folcloric Duminica Mare a Rusaliilor. În această zi, după slujba de la Biserică dedicată coborîrii Duhului Sfînt asupra Apostolilor, musafirii şi gazdele se bucură de un borş moldovenesc şi sarmale garnisite cu bucăţele de carne friptă. Urmează o horă a satului, distracţii (de exemplu, datul în scrînciobe). În anul curent, ca participant la această sărbătoare, s-a prezentat ansamblul etnofolcloric „Plăieşii” din Chişinău, condus de cunoscutul artist Nicolae Gribincea.

Capitolul al treilea se deschide cu ilustrarea Sfintei Liturghii, oficiată pe 23 septembrie 2010, şi a Conferinţei de toamnă a clerului din Protopopiatul Paşcani la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Soci, una dintre cele mai frumoase şi bine gospodărite biserici din judeţ. Prezintă interes şi poarta maramureşeană de la această Biserică – e o adevărată capodoperă a genului, executată de meşterul Teodor Bârsan, preot misionar dintr-un sat de lîngă Sighetul Marmaţiei.

Cititorii pasionaţi de arhitectura românească veche se vor bucura nespus la văzul imaginilor Bisericii de lemn „Sfînta Parascheva” de la Miroslăveşti. Acest lăcaş din bîrne a fost construit în secolul al XV-lea şi e ctitoria obştească a satului.

În capitolul al patrulea vom afla cum sînt cinstiţi ostaşii români care au luptat pentru Patrie pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, jertfindu-şi ce au avut mai scump – viaţa. În memoria acestor eroi, la intrarea în satul Soci, părintele-paroh Romică Siminciuc a înălţat o impunătoare Troiţă. În album sînt inserate şi imagini de la lansarea cărţii Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (2012), care include mărturiile de război ale medicului Iosif Niculescu, un martor al evenimentelor militare de pe Frontul de Est, mărturiile celor patru veterani de război din comuna Miroslăveşti, supravieţuitori ai măcelului, precum şi notele de călătorie ale prof. univ. dr. Vasile Şoimaru, publicist şi fotograf, Cetăţean de Onoare al acestei comune, pe care le-a scris după ce a mers cu autoturismul său spre locurile unde a avut loc cea mai mare catastrofă militară a României.

Cel mai extins capitol al lucrării este cel de-al cincilea – dovadă că fraţii de pe ambele maluri ale Prutului îşi strîng mîna destul de des. Trebuie de spus din capul locului că iniţiatorul punţilor peste Prut a fost tot Vasile Şoimaru, care, la răscrucea mileniilor a II-lea şi al III-lea, îşi căuta strămoşii şi… i-a găsit anume pe aceste meleaguri. De atunci a început o colaborare strînsă, care durează pînă în prezent. V. Şoimaru a călătorit de nenumărate ori la fraţii săi de sînge şi de credinţă, aşezaţi cu traiul lîngă legendarul rîu Moldova. În aceste călătorii l-au însoţit: academicianul Nicolae Dabija, poet, prozator şi publicist, redactor-şef al săptămînalului Literatura şi arta, de curînd Cetăţean de Onoare al comunei Miroslăveşti; actriţa Teatrului „Mihai Eminescu” Ninela Caranfil, Artistă a Poporului; regretatul Andrei Vartic, actor şi regizor de teatru, publicist, scriitor, om politic, cercetător al vechilor culturi carpato-dunărene, fondator al Institutului Civilizaţiei Dacice, ex-deputat în Parlamentul RM şi fruntaş al Mişcării de eliberare naţională; Vlad Pohilă, cunoscut scriitor, jurnalist şi lingvist; Ion Iachim, scriitor notoriu, autor al romanelor Cu jăraticul pe buzeDecameron basarabean, Cireşe pentru Mareşal etc.; Nicolae Rusu, prozator şi eseist, autor al unor romane psihologice de un real succes; Vasile Iovu, renumit naist, Artist al Poporului, profesor universitar; Tudor Ungureanu, conducătorul ansamblului folcloric „Ştefan Vodă”; Nicolae Gribincea cu „Plăieşii”; Silvia Zăgoreanu, interpretă de muzică populară, ş.a. Toţi cei enumeraţi mai sus pot fi văzuţi în poze de la diverse întîlniri şi manifestări culturale („botezul” stejărelului care va deveni şi el… secular, Zilele Sadoveanu la Verşeni, Te Deum la bisericuţa din Verşeni, sărbătoarea Fiii satului ş.a.) din comuna protagonistă a albumului, precum şi din localităţile din apropiere (vizită la Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” de la Fălticeni, pe urmele lui M. Sadoveanu la Hanul Ancuţei, alte vizite la Paşcani, Bacău, Roman…).

Desigur, nelipsit este subcapitolul despre miroslăveştenii care au poposit pe meleagurile basarabene. Printre aceştia se numără Ionuţ Gospodaru, primarul în exerciţiu al comunei Miroslăveşti; învăţătorul şi poetul Gheorghe Pârlea, autor al cărţii O punte peste Prut, coautor al monografiei şi autor al albumului etnofotografic ale comunei; preot Liviu Siminciuc, parohul Bisericii „Sfînta Treime” din Miroslăveşti, custodele Bisericii de lemn – monument istoric; prof. Ioan Pârlea, consilier local, coautor şi coordonator al Monografiei comunei Mirosloveşti, ajunsă deja la a treia ediţie; Petrică Focşa, sociolog ieşean; Gheorghe Ghelbează, custodele expoziţiei etnografice, amenajată în casa părintească din Mirosloveşti; ş.a. Ei au vizitat Chişinăul (Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, Aleea Clasicilor Literaturii Române, monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt), au fost la rîul Nistru (satele Doroţcaia, Vadul lui Vodă), în comuna Costeşti, faimoasă prin podgoriile şi gospodăriile sale piscicole, la plăcintăria „Ştefăniţa” (patron – Ala Glavan); la concerte în Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici”; în alte locuri memorabile, au admirat frumuseţea peisajelor basarabene şi au rămas satisfăcuţi de primirile călduroase de aici.

Cîteva pagini din album sînt dedicate stejarului secular din pădurea lui Andriuţă Năvrăpescu, care, cu părere de rău, s-a uscat acum vreo 50 de ani, dar, pînă a fi doborît la pămînt de-o vîntoaie, V. Şoimaru a dovedit să-l imortalizeze în creaţia sa.

Ultimul capitol îi are în vizor pe moştenitorii – copiii – acestor harnici gospodari, oameni oneşti şi cu credinţă în Dumnezeu de pe Podişul Moldovei. Fără ei aproape că nu se realizează niciun eveniment cultural. Ei sînt speranţa noastră de mîine.

„Aşadar, iubite cititorule, ţii în mîini un album monografic al comunei Miroslăveşti, o adevărată capodoperă iniţiată de un tînăr miroslăveştean, un adevărat patriot al locului şi al României, al cărui rol în existenţa acestui sat rămîne încă să-l aprecieze la justa valoare istoria acestor meleaguri. Este vorba de actualul primar al Miroslăveştilor, Ionuţ Gospodaru, cel pe care l-am asemănat cu un erou al satelor româneşti pe jumătate depopulate, erou al zilelor noastre de tranziţie fără de sfîrşit, cînd sătenii pleacă pe capete în toate cele patru zări în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. Chiar în asemenea condiţii neprielnice tihnei satului, dînsul se aventurează să organizeze şezători, festivaluri folclorice, readuce în comună datinile străbune, bîlciul de Duminica Mare… Şi nu numai: repară drumuri, cimitire, biserici, construieşte monumente ale eroilor satului, lansează cărţi, comemorează – primul şi unicul primar din Ţară care a făcut asta – şapte decenii (21.11.2012) de la cea mai mare tragedie din istoria Armatei Române, cea de la Cotul Donului (19.11.1942), organizează întîlniri cu importanţi oameni de cultură şi artă din Ţară şi din Basarabia, caută şi găseşte bani pentru aceste multiple manifestări etc. Mai mult decît atît: pune la cale tipărirea unui album monografic de anvergură cu fotografii despre toate cele enumerate mai sus, pe care nici măcar un primar din vreo urbe din Ţară nu şi-l putea imagina, ca să nu zic de vreunul din satele noastre. Şi-i încredinţează această misiune istorică de a alcătui un astfel de album unui alt vrednic fiu al satului, talentatului dascăl al şcolii din sat, Gheorghe Pârlea, pe care prietenii săi din Basarabia pe drept l-au supranumit academicianul de la Miroslăveşti, adică foarte bun la toate: la şcoală, în gospodărie, la istorie, publicistică şi poezie…”, acesta este un fragment din postfaţa lui V. Şoimaru-Năvrăpescu la albumul Miroslăveşti prin ochiul timpului nostru, de care sperăm se va bucura toată lumea, căci este tipărit în condiţii poligrafice excelente şi în el se vede nu numai trecutul şi prezentul unei comune, dar şi, fără putinţă de tăgadă, trecutul şi prezentul ţării întregi. Iar copii, care sînt oglinda sufletului nostru, vor duce tot ce au lăsat părinţii şi bunicii lor spre un viitor luminos.

Lucrarea şi-a atins scopul: sînt venerate generaţiile trecute, care au sfinţit vatra satului prin munca lor conştiincioasă ori prin eroismul fără seamăn; este redată dragostea pentru tradiţiile şi obiceiurile populare, creştineşti; este ilustrată o bună experienţă de viaţă al unei comune cu o istorie de invidiat; este un suport minunat pentru educarea tinerilor de azi întru respectarea poruncilor lui Dumnezeu, întru a fi hărnici în toate cele ce fac şi a fi patrioţi devotaţi ai Patriei şi ai baştinei unde s-au născut şi au crescut în sînul familiei lor.

Consider că Miroslăveştii au meritat acest omagiu etno- şi fotomonografic, care oferă pentru întreaga românime modelele de valori ale satului, de mărgăritare artistice păstrate în conştiinţa oamenilor de multe veacuri, iar ceea ce este bun şi frumos se multiplică pe zi ce trece.

Nu pot susţine că în biografia comunei la care ne-am referit nu au existat sau nu există greutăţi şi toate lucrurile au mers ori merg bine, perfect (în majoritatea cazurilor din cauza multor lipsuri), dar sînt convins (o demonstrează albumul Miroslăveşti prin ochiul timpului nostru!) că în ultimul timp se fac multe schimbări care bucură inima localnicilor că trăiesc o viaţă intensă. Anume acestea au fost reflectate în albumul etnofotografic. Coautorii au fost conştienţi de faptul că anume astfel de realizări merită să fie aduse la cunoştinţa întregii societăţi, deoarece prin ele ne cunoaştem semenii, ne autoinstruim, ne cultivăm pe sine. Şi dacă aceste realizări demne de toată lauda vor continua să aibă loc, la sigur, peste cîţiva ani vom răsfoi un alt album sau o nouă monografie despre această comună cu frumoase succese în muncă şi reuşite în modul de trai pe care îl au într-o vreme deloc uşoară cum este acea de astăzi.

Valeriu RAŢĂ,
bibliotecar


1* PÂRLEA, Gheorghe. Miroslăveşti, prin ochiul timpului nostru : monografie etnofotografică / Gheorghe Pârlea; coord. Vasile Şoimaru; prez. graf. Sanda Caracenţev. – Chişinău: Ed. Serebia, 2014. – 352 p. – (Tipogr˝. Balacron) ISBN 978-9975-128-23-0.