Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
PATRONUL NOSTRU SPIRITUAL / OUR SPIRITUAL PATRON / НАШ ДУХОВНЫЙ ВДОХНОВИТЕЛЬ
Ecaterina NEDZELSCHI
Familia Hâjdeu-Hasdeu şi cultura polonă

FAMILIA HÂJDEU-HASDEU 
ŞI CULTURA POLONĂ

Ecaterina NEDZELSCHI,
bibliotecar, Filiala „A. Mickiewicz”

De-a lungul secolelor, Moldova a avut cu Polonia o relaţie de vecinătate, de toleranţă şi bună înţelegere. Tânărul stat, Ţara Moldovei, prin aşezarea sa geografică, a devenit vecin cu Regatul Polon, fapt ce a apropiat viaţa celor două ţări. Contacte militare, comerciale, culturale, de mariaj şi spirituale au fost îmbunătăţite şi extinse. E cunoscut faptul că în Polonia şi-au făcut studiile viitorul Mitropolit al Moldovei Dosoftei, cronicarii Grigore Ureche, Miron şi Nicolae Costin, reprezentanţi ai dinastiei Hâjdeu-Hasdeu.

Toţi bunicii şi străbunicii lui B.P. Hasdeu, pe linia Petriceicu, au fost polonofili şi au optat nu numai pentru o alianţă creştină cu Polonia, dar chiar pentru unirea Moldovei cu Polonia1.

Barbu Ştefănescu-Delavrancea, în Portretul D-lui Hasdeu scrie: „Dacă întregul lanţ al Hasdeilor nu se cunoaşte, dar câteva belciuge mai mari şi mai apropiate de noi să pot afla. Din partea femeiască, Hasdeii sunt Petriceici. Ştefan Petriceico, neavând urmaşi, înfiază pe copiii sorii sale, măritate cu un Hasdeu, «moldovean drept şi boier mare»… De aici familia ia numele de Petriceicu-Hasdeu”2.

Ştefan Petriceico a participat la bătălia de la Hotin între turci şi polonezii conduşi de Ian Sobieski, ajutându-i pe polonezi să-l bată pe Hussein-paşa. A fugit de mânia Porţii în Polonia (1673) şi a fost succedat de domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino. Familia Hâjdeu a emigrat în Polonia. Unii dintre urmaşi au rămas în Polonia, alţii s-au stabilit în Rusia, Prusia şi Austria. Pe pământul polonez a rămas şi Ioan Hâjdeu, tatăl viitorului scriitor Tadeu Hâjdeu.

Nobilul Ioan (Ian) Hâjdeu (1743-1805) s-a căsătorit cu Malgorzata Piorkoszewska. În anul 1769 s-a născut fiul Tadeu, care a primit o educaţie strălucită pentru acele timpuri. Tadeu Ioan Hâjdeu (1769-1835) cunoştea limbile latină şi greacă, obligatorii în acea vreme, dar şi polona, franceza, rusa, germana. El, poliglot şi erudit, începe tradiţia de cărturari ai familiei Hâjdeu-Hasdeu. Şi-a făcut studiile la Cracovia, la Facultatea de Drept a Universităţii Jagellone. În doi ani a obţinut titlul de doctor în drept.

Învaţă milităria în armata austriacă şi luptă o perioadă îndelungată împotriva turcilor. A fost rănit grav lângă Nowy Bazar şi a abandonat pe câmpul de luptă. O noapte petrecută lângă cadavrele camarazilor a lăsat o amprentă de neşters în conştiinţa lui Tadeu Hâjdeu. De atunci datează atracţia lui pentru misticism pe care o va transmite urmaşilor săi3.

Tadeu Hâjdeu, profitând de anexarea Basarabiei de către Rusia în 1812, a cerut guvernului rus restituirea a două proprietăţi ale strămoşilor săi, lângă Hotin şi se mută cu traiul în Basarabia. Aici scrie numai în limba polonă. Manifestă interes pentru folclor, adună legende populare şi le redactează în limba polonă. A mai scris piese, ode patriotice, fabule, satire. Călătorind prin Basarabia şi Bucovina, a înscris şi apoi a tradus în limba polonă legendele: Traian şi Dochia, Cheile Bâcului, Dragoş-Vodă, Papură-Vodă. Tadeu Hâjdeu scria în limba polonă splendidă, uşor arhaizantă, respectând ortografia secolului XVIII. Crescut şi educat în Polonia, T. Hâjdeu reflectă în poeziile sale melancolia poloneză, priveşte moartea liniştit, redă enigma vieţii: Soţiei mele Valeria, De Anul nou 1814, Domnului Franciszek Jedlecki, Un om abătut, Către prieteni, Vremea rea, Vijelia.

Opera poetică poloneză a lui Tadeu Hâjdeu a rămas doar în manuscrise. Literatura poloneză le cunoaşte îndeosebi din cele două volume de teatru ale lui Kotzebue, traduse din limba germană în limba polonă. Tadeu Hâjdeu ţinea mult la Polonia, suspina pentru soarta ei, îi deplângea dezmembrarea.

În Testamentul olograf al lui Tadeu Hâjdeu poetul scrie pentru fiii săi şi către urmaşii de mai târziu istoria strămoşilor săi, aduce dovezi ale titlului de nobleţe şi dreptul la proprietatea din Basarabia. Acest document dă dovadă de trufia nobilului polonez îndrăgostit de genealogia neamului său. Influenţa poloneză a marcat puternic opera şi viaţa lui Tadeu Hâjdeu, dar şi întreaga familie Hâjdeu-Hasdeu. Sângele polonez rezistent a persistat puternic şi la urmaşii săi.

Tadeu Hâjdeu avea patru copii. Din prima căsătorie avea un fecior pe nume Tadeu-junior, care a murit de tânăr. Din a doua căsătorie a avut doi feciori, Alexandru şi Boleslaw, şi fiica Mihaela care a murit în copilărie. Peste mulţi ani, o asemenea tragedie i-a marcat viaţa şi nepotului său, Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Fiul Boleslaw, naturalist renumit, s-a convertit la catolicism. A murit la Viena fără să lase urmaşi. A scris în limba rusă publicistică, legende şi povestiri istorice, articole privind obiceiurile populare româneşti, impresii de călătorie. Autorul primei traduceri în limba rusă a nuvelei lui Constantin Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul (1859). Tema polonă este oglindită în articolul apărut în ziarul Одесский вестник, intitulat Monumentul hatmanului Zolkiewski în Basarabia (1844), unde este descrisă lupta polonezilor şi a moldovenilor împotriva turcilor şi moartea hatmanului pe câmpul de luptă.

Alexandru a devenit filosof, botanist, filolog, arheolog, istoric, nuvelist, poet, membru al Societăţii de istorie şi antichităţii din Odesa4. Alexandru Hâjdeu a terminat Pensionul Nobiliar de pe lângă Seminarul Teologic din Chişinău. Foarte capabil, a absolvit cu rezultate strălucite Facultatea de Ştiinţe Exacte şi Facultatea de Drept din Harkov. Cunoştea bine limbile clasice (latina şi greaca), precum şi limbile rusă, polonă, română, cehă, ucraineană, germană, franceză, italiană, spaniolă şi neogreacă. Scrie în limba rusă, aşa cum scria tatăl lui în limba polonă. Şi-a schimbat şi ortografia numelui, în varianta Hâjdeu / Gâjdeu.

Se căsătoreşte cu o poloneză, Elisabeta (Elżbieta) Dauksza, fiica unui nobil din Lituania. Transferat în serviciul Rusiei, are puţin în comun cu polonezii. Nu se simte nici polonez, nici rus, ci român. S-a format şi a trăit în Basarabia, în zona de frontieră cu România.

Alexandru Hâjdeu scrie, deşi în limba rusă, adevărate opere din istoria României: Cântece istorice româneşti (1830), Legenda Voievodului Duca (1834), Legenda despre Voievodul PetriceicuDespre vechiul renume al Moldovei, care a atras asupra lui atenţia românilor şi a devenit o sursă paneuropeană de cunoaştere a vechii Moldove, adesea citată chiar de scriitori străini5.

Şi totuşi, ştiinţa şi cultura polonă şi-au găsit locul în sonetele sale şi în lucrări ştiinţifice. În Sonetele moldoveneşti. 1837 sunt cântate dragostea de patrie, pitorescul ţării natale, trecutul eroic, legăturile seculare cu Rusia, Ucraina, Polonia. Eroii polonezi şi evenimentele (bătăliile) moldo-polone sunt descrise în sonetele Урочище кривой дол (Ian Sobieski), ХотинЦецора (bătălia moldo-polonă cu turcii în 1820), traducere din Adam Mickiewicz, la Морлак в Венеции, legenda Гетман Куницкий.

Cunoştinţele strălucite de limbă polonă şi în jurisprudenţa europeană i-au permis să traducă Istoria legislaţiilor slave de profesor doctor polonez W.A. Maciejowski.

Din scrisoarea către W.A. Maciejowski din Hotin, de la 27 (15) decembrie 1834, aflăm că Alexandru Hâjdeu a acceptat propunerea profesorului din Polonia de a traduce din limba polonă în limba rusă Istoria legislaţiilor slave. „De vreo şapte ani, eu mă ocup de cercetare referitor la istoria credinţelor, cunoştinţelor popoarelor slave, pentru că m-am decis ferm să scriu o istorie a neamului slav în totalitatea şi în evoluţia ei, concentrând într-o unică privire toate componentele ale culturii şi civilizaţiei popoarelor slave…” Alexandru Hâjdeu îl asigură pe profesorul Maciejowski: „…eu am hotărât să traduc fidel lucrarea Dvs. nu că numai fără de schimbări şi cercetări, ci şi fără comentariile mele. […] Referitor la fondul traducerii, puteţi fi pe pace. Asupra exactităţii şi fidelităţii eu dau garanţie; şi tot astfel garantez curăţenia şi corectitudinea stilului rusesc.”6

Activitatea lui Alexandru Hâjdeu ca savant, pedagog, avocat a fost mult apreciată în ţările europene: Polonia, Franţa, Serbia, Germania. Conform intereselor sale ştiinţifice, el şi-a constituit o bogată bibliotecă care era completată sistematic cu cărţi noi. Biblioteca familiei, adunată de mai mulţi ani, i-a fost de mare ajutor şi fiului său Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907).

Născut la Cristineşti, a copilărit şi a frecventat, până în 1850, şcoli poloneze în Vinniţa şi Cameniţa, unde a lucrat tatăl său, Alexandru, ca profesor. După stabilirea familiei în Basarabia, Bogdan devine elev al liceului regional din Chişinău. Vorbea desăvârşit limbile română, polonă, rusă, franceză, germană şi limbile clasice. Tatăl său a avut o influenţă majoră asupra formării viitorului savant. Studierea istoriei, literaturii, folclorului, limbilor, l-a preocupat toată viaţa. A învăţat la Facultatea de Drept din Harkov. Voinţa de a acumula cunoştinţe noi, memoria fenomenală şi lecturile bogate l-au ajutat să-şi formeze o cultură enciclopedică.

După 1863, s-a stabilit la Bucureşti şi a început cariera ştiinţifică. Din 1874 este numit profesor de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti, iar în 1876 – director al Arhivelor Statului (până în 1900). A întreprins mai multe deplasări de lucru în străinătate. De două ori a vizitat Polonia, în 1860 şi 1876. Scopul principal al vizitelor sale în Polonia a fost depistarea, cercetarea şi editarea de documente istorice privind trecutul românilor.

Revenind, scrie raportul oficial către ministrul al instrucţiunii publice intitulat Excursiunea la Cracovia, care a fost publicat în ziarul Columna lui Traian din octombrie 18767. În document, B.P. Hasdeu scrie că a făcut cercetări în mai multe biblioteci din Galiţia: în localităţile Drikow, Lankut, Bakunczice, Czortkow, Myszkowice, Lemberg şi Cracovia. La Cracovia a lucrat în biblioteca universităţii. „Ajugend aici, m’am pus la lucru d’întâiu în biblioteca Universităţii, fundată încă în secolul XIV şi care numeră 200 000 de imprimate, 6000 de manuscripte, 9000 de numismate şi mai multe diplome originale. Graţiă bibliotecarilor dd. Estrajcher, Zegota, Pauli şi Wislocki, am găsit aici o însemnată corespundinţă diplomatică origilară între domnul moldovenesc Miron Barnovschi şi Polonia din primul pătrar al secolului XVII, precum şi căte-va acte forte importante despre comerciul Cracoviei cu Moldova în secolul XIV” (a fost păstrată ortografia originală – n.n.).

În biblioteca Academiei din Cracovia, B.P. Hasdeu a găsit „archivul regesc al Poloniei, [care] cuprindea o mulţime de documente privitoare la istoria română. […] Între aceste documente se află nu numai tractate între ţerile române şi Polonia, nu numai descripţiuni de ambasade, epistole etc., dar până şi unele acte de un caracter cu totul ne-intenţional, cari nu scie cum au putut să nemerescă în archivul regesc al Poloniei, precum sînt mai multe crisove de donaţiune a Domnilor Moldovenesci din secolul XV, forte importante pentru istoria nostră internă. În total se află aproximativamente peste 2000 de documente relative la România”. B.P. Hasdeu solicită în acest raport şi prevederea, în bugetul anului viitor, 1877, suma de 6000 de lei pentru copierea documentelor găsite. Astăzi, în Biblioteca Universităţii Jagiellone din Cracovia se găsesc opt exemplare din cărţile lui B.P. Hasdeu apărute în timpul vieţii sale.

Savantul şi cărturarul B.P. Hasdeu a avut legături strânse cu oamenii de ştiinţă din Polonia: Jan Baudouin de Courtenay (lingvist), Karol Eistreicher şi Pauli Zegota (bibliotecari), Witold Rola Piekarski (pictor şi gravor), Izidor Kopernicki (antropolog). Marele savant filolog polon Baudouin de Courtenay îşi exprima toată admiraţia faţă de Hasdeu pentru limba polonă corectă în care îşi compunea scrisorile.

Spre deosebire de tatăl său, B.P. Hasdeu nu s-a dezis niciodată de originea sa poloneză; dimpotrivă, simţea o oarecare mândrie când vorbea despre strămoşii săi polonezi. De sentimentele sale polonofile fac dovadă şi cuvintele lui: „Din tot sufletul doresc libertatea Poloniei. Mama mea a fost polonă şi am învăţat poloneza în şcoli.”8

Bogata moştenire literară a lui B.P. Hasdeu este scrisă aproape în întregime în limba română: poezii, teatru, opere istorice, lucrări ştiinţifice, iar tema polonă o găsim în drama romantică Răzvan şi Vidra. Răzvan, ţigan eliberat apoi haiduc, s-a înrolat în armata polonă ca mercenar. Într-o bătălie câştigată de poloni împotriva ruşilor, Răzvan este ridicat în rang de polcovnic, adică devine unul din conducătorii armatei polone. Aron Vodă îl cheamă ca hatman şi Răzvan refuză să participe la lupta armatei polone cu Moldova şi revine în ţară. Aici îl înlătură pe Aron Vodă şi se autoproclamă domn. Cetatea Sucevei este asediată de polonezi, Răzvan cu oastea lui alungă polonezii, dar este rănit şi moare din această cauză. „În literatura română, polonezul este arătat, de regulă, ca un personaj trufaş, cu ambiţii nemăsurate de glorie şi putere”, scrie Leon Volovici9. Acest lucru îl vedem şi în drama Răzvan şi Vidra.

Originea poloneză, psihologia familiei Hâjdeu-Hasdeu se observă în poeziile lui B.P. Hasdeu cu atracţie pentru misticism şi în lucrări spiritiste. Preocupările sale spiritiste erau neînţelese de mulţi. Interesul său pentru filosofia ocultă s-a aprofundat după moartea fiicei sale, Iulia Hasdeu.

Ultima descendentă a familie Hasdeu, a patra generaţie succesivă de oameni de litere, a avut un talent autentic. Deosebit de înzestrată, Iulia Hasdeu s-a format ca intelectual într-un mediu favorabil: biblioteca familiei, tatăl – savant-enciclopedist, profesori – personalităţi ale timpului, munca proprie asiduă la studii în Paris… Poemele şi poeziile, lucrările de proză şi cele dramatice ale Iuliei reflectă multitudinea şi diversitatea temelor abordate. În poezia sa găsim trăiri sufleteşti, întrebări despre viaţă şi moarte, credinţă şi onoare, religie şi ateism. Opera ei poetică dă dovadă de erudiţie, imaginaţie şi sensibilitate. Găsim în ea accente mistice şi note de fatalism. În poeziile Dumnezeul meu, Copila murindă, Moartea, povestirea Trei muribunzi Iulia parcă şi-a intuit propriul destin. Ideea morţii nu a înspăimântat-o niciodată.

Marya Kasterska (1894-1969), doctor în litere la Sorbona, a abordat relaţiile literare şi istorice româno-franco-poloneze. În lucrarea sa Familia Hasdeu (Hâjdeu)10 autoarea scrie despre această neobişnuită familie polono-română. Puternica influenţă poloneză şi-a pus amprenta asupra tuturor membrilor familie Hâjdeu-Hasdeu. Iulia Hasdeu a scris în limba română şi franceză, dar cu siguranţă că a citit literatura europeană a vremii şi cunoştea opera lui Adam Mickiewicz. Pe monumentul de pe mormântul Iuliei Hasdeu din Cimitirul „Bellu” (Bucureşti) se află un ceas oprit la clipa morţii ei, un vechi obicei polonez; blazoanele familiei Hâjdeu-Hasdeu, precum şi titlurile operelor pe care Iulia le îndrăgise cel mai mult. Pe unul dintre primele locuri se află poemul Dziady (Străbunii) al lui Adam Mickiewicz.

După moartea Iuliei, în Polonia, s-a scris despre ea în publicaţia Kraj (1889). Articolul aparţinea doamnei Romualda Baudouin de Courtenay şi a fost mult apreciat de B.P. Hasdeu.

Familia Hâjdeu-Hasdeu a dat patru generaţii consecutive de oameni de cultură enciclopedică. Tadeu Hâjdeu scria în limba polonă, Alexandru Hâjdeu – în limba rusă, Boleslaw – în limba germană, Bogdan Petriceicu Hasdeu – în limba română, Iulia Hasdeu – în limba franceză. Trăsăturile lor comune au fost cunoştinţele vaste în diverse domenii, cultură înaltă, inteligenţă, idealuri nobile, valori morale majore. Aşa vor rămâne în istoria culturii europene.

Referinţe bibliografice:

  1. B.P. Hasdeu şi contemporanii săi români şi străini : corespondenţă emisă şi primită. Vol. 3 / Text stab., trad. şi note de C. Bocşan-Decusară ; coord. şi postf. : Al. Săndulescu. Bucureşti : Minerva, 1984. 332 p.
  2. CĂLINESCU, G. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Text stabilit de Al. Piru. Ed. nouă, revăzută de autor. Craiova : Ed. Vlad & Vlad, 1993. 1060 p. : il.
  3. CIOCULESCU, Şerban. Varietăţi critice / Şerban Cioculescu ; cop. : Isai Cârmu. Chişinău : Litera, 1997. 328 p.
  4. Corespondenţă inedită / B.P. Hasdeu ; ed. critică şi pref. : I. Oprişan. Bucureşti : Vestala, 2005. 511 p.
  5. HÂJDEU, Tadeu. Scrieri alese / Tadeu Hâjdeu ; ed., trad., pref. şi note de E. Linţa. Bucureşti : Minerva, 1985. 306 p.
  6. Istoria literaturii române în evocări / Propusă de I. Oprişan. Bucureşti : Editura Saeculum I.O., 2001. 464 p.
  7. KASTERSKA, Marya. Confluenţe spirituale româno-franco-poloneze / Marya Kasterska ; culegere : Marin Diaconu, Virginia Marinescu. Craiova : Aius Printed, 2010. 232 p.
  8. Literatura română în analize şi sinteze / Emil Alexandrescu, Dana Gavrilă. – Ed. a 3-a, revăz. şi compl. Chişinău : Asociaţia Obştească „Princeps”, 2001. 559 p.
  9. Moştenirea literar-spirituală a dinastiei de cărturari Hâjdău-Hasdeu în bibliotecile chişinăuiene : Catalog-bibliografie / Ed. îngrijită de Lidia Kulikovski ; alcăt. : Clara Balmuş, Pavel Balmuş ; red. : Claudia Tricolici ; Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” . Chişinău : Elan Poligraf, 2007. 190 p.
  10. Pro Fide et Patria : Contribuţii la studierea vieţii şi activităţii membrilor familiei Hâjdău-Hasdeu. Fasc. 1 / selecţ., pref. şi îngr. text. : Pavel Balmuş. Chişinău : Epigraf, 2002. 256 p.
  11. Renaşterea unui nume / Crina Decusară-Bocşan. Bucureşti : Editura Asociaţiei culturale „Iulia Hasdeu”, 2002. 187 p.
  12. Studii de imagologie polonă / coord. : Constantin Geambaşu. Bucureşti : Editura Universităţii din Bucureşti, 2010. 405 p.
  13. Хиждеу Александр Фадеевич. Избранное : проза, поэзия, публицистика / Сост. : Н.Н. Романенко ; Биограф. oчерк и коммент. : П. Балмуша ; Худож : М. Бачинский. Chişinău : Lit. Аrtistică, 1986. 318 p.

1 Sursa: eleonora-lisnic.blogspot.com

2 Istoria literaturii române în evocări. Bucureşti, 2001, p. 89.

3 KASTERSKA, Marya. Confluenţe spirituale româno-franco-poloneze. Craiova, 2010, p. 45.

4 CĂLINESCU, G. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Craiova, 1993, p. 370.

5 KASTERSKA, Marya, op. cit., p. 56.

6 Pro fide et patria, Chişinău, 2000, p. 203.

7 Ibidem, p. 204.

8 www.digibuc.ro – Arhiva digitală a Bibliotecii Digitale a Bucureştilor.

10 Studii de imagologie polonă. Bucureşti, 2010, p. 74.