Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
EMINESCIANA 2015 / EMINESCIANA 2015 / ЭМИНЕСЧИАНА 2015
Elena DABIJA
„Vreme trece, vreme vine…” sau Amintiri plăcute din viaţa unei bibliotecare pe parcursul a 15 ani de activitate

„VREME TRECE, VREME VINE… ”
SAU AMINTIRI PLĂCUTE DIN VIAŢA UNEI BIBLIOTECARE PE PARCURSUL 
A 15 ANI DE ACTIVITATE

Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internaţional Eminescu

La începutul lui 2000 – declarat de UNESCO Anul Eminescu –, fiind şefă la Filiala Traian, pregătisem un stand cu genericul Luceafărului poeziei româneşti. Pe 3 ianuarie 2000 a fost şi marea cotitură în viaţa mea profesională. Îmi amintesc că lucram la raportul de activitate pe anul 1999 şi brusc s-a întunecat, deoarece pe la ferestre treceau mai multe persoane şi nu înţelegeam ce se întâmplă. Am ieşit în hol şi mare mi-a fost mirarea să-i văd pe: Mihai Cimpoi, Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, Lidia Kulikovski, Tudor Bodrug şi Anatol Onceanu. Salutându-i, am intrat în sală fără a mă dumeri ce s-o fi întâmplat de au dat năvală atâtea personalităţi… Am auzit doar o vorbă a domnului academician Mihai Cimpoi: „Dacă la o bibliotecă mică pentru copii este astfel promovat Eminescu, să ştiţi că dumneaei merită să fie director la Centrul Eminescu.” Nu am înţeles sensul acestor cuvinte, ulterior am aflat cu ce scop a fost făcută această vizită a şefilor. Îmi era frică de această propunere şi am exclamat: „Mă tem…”, deşi aveam deja o vechime de 18 ani în domeniu. Dar mi s-a ordonat să fac cunoştinţă cu sediul, unde se desfăşurau deja lucrările de reparaţie din bd. Dacia 20, să dau un răspuns pozitiv şi să încep activitatea, deoarece pe 13 ianuarie va fi inaugurarea festivă… Am venit şi am văzut cum decurg lucrările şi am mers la doamna directoare Lidia Kulikovski să refuz, dar refuzul nu a fost acceptat, doar am primit un sfat: să încep a dirija lucrările şi să amenajăm spaţiile, căci timpul ne presa. Atunci mai multor persoane, dar şi mie, ne părea incredibil să reuşim. Totuşi, un miracol a fost ori, cred eu, că Bunul Dumnezeu şi Marele Eminescu ne-au ajutat să facem tot posibilul ca pe 13 ianuarie, la ora 11.00, să inaugurăm acest lăcaş cultural. Îmi amintesc cum, împreună cu constructorii şi colegele din alte biblioteci, munceam peste puterile noastre, cum în ultima zi, împreună cu doamna director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” Lidia Kulikovski am plecat numai spre zori acasă, doar numai după ce am reuşit să amenajăm totul pentru solemnitatea deschiderii. Aşa a fost inaugurat Centrul Academic Internaţional Eminescu (CAIE), aşa au muncit bibliotecarele atunci când sau deschis şi alte biblioteci, nu în zadar suntem numite „Furnicuţele şi albinuţele de la Bibliotecă”.

Au trecut 15 ani de activitate la CAIE cu multe probleme, dar şi cu reuşite, de care mă bucur şi am o satisfacţie deosebită. Prin misiunea sa, de 15 ani CAIE valorifică şi promovează patrimoniul eminescian în mase şi vine în întâmpinare, celor dornici de a-l cunoaşte pe Eminescu pas cu pas şi să ducă mai departe frumuseţea creaţiei lui. În acest răstimp am obţinut titlurile: Cel mai bun bibliotecar din Republica Moldova (2002, 2005); Cel mai bun manager al anilor 2003, 2009; Honoris Causa în semn de înaltă preţuire pentru întreaga activitate pusă în slujba poetului, publicistului, gânditorului Mihai Eminescu, mi s-a decernat Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer, se mai adaugă medalii, diplome de onoare, de merit şi de excelenţă din partea factorilor de decizie şi de la numeroase instituţii cu care colaborăm. Fiecare din ele sunt axate pe munca conştiincioasă zi de zi împreună cu echipa noastră. Sunt convinsă că succesele aparţin celor care activează cu pasiune. Dar mai poate fi şi altă alternativă pentru un bibliotecar decât să munceşti cu pasiune? La sigur, nu… Deoarece numai pasiunea şi dragostea de muncă ce o prestăm ne face să păşim pragul bibliotecii zi de zi pentru a trăi printre cărţi şi printre oamenii care iubesc cărţile şi lectura.

Au fost ani de muncă asiduă, cu dragoste de profesie şi de patrimoniul naţional, universal şi eminescian, şi în care am realizat: colaborări, parteneriat fructuos şi vizite de lucru cu multe instituţii şi personalităţi remarcabile dintr-un şir de ţări; schimbări radicale în procesele de lucru; activităţi şi programe culturale inedite; cercetare şi editare de publicaţii de profil; schimb de experienţă şi deplasări de serviciu în alte ţări; inovaţii şi tehnologii moderne în activitate; participare activă la foruri profesionale; proiecte susţinute; zeci de mii de cititori, sute de mii de vizite şi documente înregistrate şi consultate; multe articole şi emisiuni publicitare în mass-media; servicii on-line şi reţele de socializare; ni s-au acordat diplome şi ni s-au adresat cuvinte de recunoştinţă; este imposibil să le enumăr pe toate câte le-am realizat.

Nu am avut în aceşti ani clipe care să nu mă frământe, mereu am fost în pas cu schimbările provocate de viaţa cotidiană, iar schimbările necesită şi mari eforturi pentru a fi în pas cu timpul. Am avut întotdeauna această responsabilitate şi am obţinut succese şi realizări, dar mai sunt încă multe de de făcut pentru a fi împlinită pe deplin.

Cu ocazia acestui frumos jubileu de 15 ani, la care a ajuns Centrul Academic Internaţional Eminescu, vreau să aduc sincere mulţumiri tuturor acelor care ne sunt zi de zi vizitatori şi consumatori de ceea ce producem: cultură, lectură, informare şi cunoaştere.

Doresc să realizăm pe viitor multe obiective şi să ţinem piept solicitărilor comunităţii. Îndemn pe toţi iubitorii de frumos, în special pe cei tineri, să se aplece mereu asupra operei eminesciene – izvor nesecat de cunoaştere, de îmbogăţire estetică, de familiarizare, cu splendorile limbii şi literaturii române. Tinerii trebuie să studieze şi să cunoască valorile eminesciene şi să îmbrăţişeze profesia de bibliotecar, doar bibliotecar a fost însuşi Mihai Eminescu! Doresc ca vizitatorii noştri să fie mereu consumatori de tot ce deţine Centrul Eminescu, să fie alături de noi în tot ce dorim să ne realizăm, să ne provoace şi să ne ajute ca să fie o a doua casă pentru ei.

Declar cu mândrie că sunt bibliotecară şi sunt o „discipolă a lui Eminescu”, precum m-a supranumit într-un articol acad. Mihai Cimpoi. Socotesc că sunt la locul potrivit şi nu regret, doar promit ferm: „Subsemnata, Elena Dabija, bibliotecară pe viaţă, promovez şi voi promova opera lui Mihai Eminescu în rândurile tuturor concetăţenilor mei…”

Mulţumirile mele sincere şi tot respectul faţă de echipa care a muncit întru dăinuirea Centrului Academic Internaţional Eminescu pe parcursul acestor 15 ani.

Văd viitorul: Centrul Academic Internaţional Eminescu – o instituţie-model!