Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
OMAGIERI / ANNIVERSARIES / ГОДОВЩИНЫ
Ion CIOCANU
Vînă de publicist

VÂNĂ DE PUBLICIST

Ion CIOCANU

Că Grigore Grigorescu este un biolog şi geograf bine pregătit din punct de vedere profesional, se ştie din fişa Domniei Sale de studii (la Facultatea de Geografie şi Biologie de la Tiraspol) şi de funcţii (la Academia de Ştiinţe a Moldovei, la Comitetul de Stat pentru Ocrotirea Naturii, la Agenţia „Moldsilva”). Or, protagonistul medalionului de faţă este un publicist merituos, după cum ni l-au recomandat cărţile Închinare pâinii (în colaborare, 1986) şi Pădurea şi cultura (2006).

Dar timpul trece şi am urmărit îndeaproape evoluţia sa anume ca scriitor aplecat stăruitor asupra domeniului în care e competent. Ne-a captat interesul, bunăoară, un eseu pe cât de succint, pe atât de incitant, intitulat în stilul violent, în totul corespunzător realităţii obiective – Degunoizarea Moldovei, din Vocea poporului (4 mai 2012). Autorul îşi certifică pregătirea profesională prin mottourile dureros de adevărate: „Moldova se află pe locul 83 în lume în ceea ce priveşte politicile de controlare a poluării şi cele de exploatare raţională a resurselor naturale” şi „În ultimul deceniu Republica Moldova a devenit una dintre cele mai murdare ţări de pe continent” (ambele enunţuri spicuite din revista Natura). Urmează câteva cazuri concrete privind îngunoizarea spaţiului moldovenesc şi remediile sugerate de publicist. Unul cu jandarmul român de odinioară, selectat de autor dintr-o conversaţie cu venerabilul profesor universitar Nicanor Babără. Jandarmul, venit la poarta gospodarului „gunoizat”, îl întreabă: „Cât timp vă trebuie, stimate domn, ca să faci curăţenie pe lângă casă?” – „Zece zile, răspundea gospodarul.” – „Semnaţi, vă rog, aici pentru angajamentul asumat.” Peste zece zile verifică. De nu era făcută curăţenia promisă, vinovatului i se acorda alt termen solicitat şi, dacă la expirarea acestuia din urmă lipsea ordinea contractată reciproc, sancţiunea soluţiona toate problemele odată pentru totdeauna. Comentariile publicistului sunt scurte şi incită la cugetare şi la acţiuni: „Iată temeliile proverbialei curăţenii şi moralităţi româneşti, de care ne este dor, pe care o visăm ca pe o resalvare şi redumnezeire…”

O altă soluţie întru salvarea de gunoiştile care au umplut spaţiul republicii publicistul a găsit-o într-o întâmplare absolut ordinară din pragul unui bloc locativ chişinăuian. „O elevă din clasele primare, revenită-n vacanţă din Italia, jucându-se…, arunca pe jos ambalajele, cojile de seminţe. Tatăl, stupefiat, a somat-o: «Doiniţă, în Italia tot aşa arunci gunoiul în stradă?» Ea l-a privit, năucită de întrebare, şi i-a răspuns, satisfăcându-i curiozitatea paternă: «Mata ce, eşti prost? Pentru aşa ceva, eşti amendat!»”

Grigore Grigorescu e un ecologist incurabil, preocupat în permanenţă de cunoaşterea tainelor pădurii şi, îndeosebi, de păstrarea şi dezvoltarea patrimoniului forestier al meleagului, după cum ni se prezintă din paginile revistei Noosfera nr. 5 din 2011, un vast şi foarte actual studiu, realizat în tandem cu Dumitru Gociu, tratând teme ca Evoluţia suprafeţelor împădurite din BasarabiaParticularităţile managementului forestier naţional, cu privire la Conservarea solurilor în Moldova, la Dezvoltarea sectorului forestier comunal, pe parcurs punându-se accentul pe fapte îngrijorătoare ca acela că „pe prim-plan în politica forestieră au fost puse interesele economice”, că „de fiecare dată acestea erau satisfăcute prin comercializarea masei lemnoase moştenite de la generaţia precedentă de silvicultori, lăsând generaţiile următoare un fond forestier tot mai problematic”. Studiul acesta poate fi considerat cartea de vizită a geografului publicist.

O realizare certă a lui Grigore Grigorescu este cartea Tudor Strişcă – savant şi militant naţional (Chişinău, Editura ASEM, 2014). Antologator şi coautor, publicistul a reuşit să aducă la cunoştinţa cititorului personalitatea complexă şi demnă a unui savant geograf şi a unui luptător neobosit pentru cauza românismului la est de Prut.

Descendent din comuna Satu Nou (Cimişlia), Tudor Strişcă şi-a făcut studiile la Institutul Pedagogic din Tiraspol, a absolvit doctorantura la Universitatea „M. Lomonosov” din Moscova, a susţinut teza de doctorat Geografia comerţului, în 1982-1985 a ajuns lector superior la Universitatea de Stat din Moldova, apoi la cea tiraspoleană. Din 1989 se încadrează activ în mişcarea de eliberare naţională, fiind coleg de luptă cu Ilie Ilaşcu. În 1992-1993 a fost conferenţiar la Catedra de geografie şi istoria comerţului la Academia de Studii Economice (Chişinău). Are la activ peste 30 de lucrări ştiinţifice şi numeroase materiale publicistice despre geografia comerţului şi relaţiile economice externe. S-a afirmat ca savant geograf în plină ascensiune, aceasta fiind curmată de un groaznic accident rutier în 1995. Coleg de facultate, prieten cu Tudor Strişcă, publicistul Grigore Grigorescu adună în carte opt studii sociopolitice şi eseuri de economie şi ecologie publicate de protagonistul cărţii în Tinerimea MoldoveiOrizontulAgricultura MoldoveiMoldova suveranăGlasul NaţiuniiŢara, apoi alte materiale publicistice pe teme de geografie şi ecologie, inserate în ziarul raional din Cimişlia.

Tudor Strişcă a fost coleg de luptă politică, la Tiraspol, cu Ştefan Urâtu, Ion Iovcev şi cu alţi patrioţi care sfidau condiţiile ingrate ale Tiraspolului rusofon, rusofil, românofob. Refugiat la Chişinău, neobositul patriot a devenit un oponent neîmpăcat al lui Iurie Roşca. „Fără a ezita, afirmăm: dacă nu dispărea Tudor Strişcă, destinul Frontului putea fi mai onorabil”, consemnează Grigore Grigorescu în schiţa sa Geografia, omenia şi România. Schiţa aceasta reface în cunoştinţă de cauză, cu multă îndemânare factologică şi cu evidenţierea meritelor protagonistului cărţii, văzut în relaţiile lui cu dr. Vasile Şoimaru („prototipul naţional urmat de către dr. Tudor Strişcă”), cu „distinsul bişcotărean, poetul Nicolae Dabija”, cu pomeniţii mai înainte Ştefan Urâtu, Ion Iovcev şi cu alte personalităţi marcante. Impresionantă şi plină de adevăr ni se pare expresia care evocă metaforic importanţa şi chiar sensul vieţii lui Tudor Strişcă: „Liderul spiritual al budiştilor, Dalai Lama, menţiona judicios: «Planeta are nevoie de oameni morali, nu de vedete ori lideri – spectaculozităţi.» Tudor a reuşit înglobarea ambelor ipostaze” (p. 92).

Citatul din Dalai Lama nu e întâmplător. El face parte din stilul publicistic de totdeauna al lui Grigore Grigorescu şi înviorează textele tuturor cărţilor şi eseurilor lui. Chiar în schiţa aceasta despre Tudor Strişcă, el citează din actorul Ion Ungureanu: „Sunt un poet rătăcit printre actori”, după care îl parafrazează: „Sunt geograf rătăcit printre scriitori.” Da, acesta e Grigore Grigorescu: în cartea de reconstituire a vieţii şi activităţii savantului şi militantului politic Tudor Strişcă el citează corect, la momentul oportun, eficient din Constantin Noica, Mircea Eliade, Adrian Păunescu, Efim Tarlapan, Nichifor Crainic şi din alte personalităţi scriitoriceşti, fapt care-i susţin – bineînţeles, indirect, dar înţelept şi eficient – vâna de publicist meritoriu.