Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
OMAGIERI / ANNIVERSARIES / ГОДОВЩИНЫ
Madlena PUŞCAŞU, Vlad POHILĂ
Redutabil cercetător al fonologiei limbii române, în timp şi în spaţiu

REDUTABIL CERCETĂTOR AL FONOLOGIEI LIMBII ROMÂNE, ÎN TIMP ŞI ÎN SPAŢIU

Madlena PUŞCAŞU,
Biblioteca Naţională a RM; 
Vlad POHILĂ

Pentru cei mai mulţi dintre noi, lingvistica este ştiinţa despre limbă, în sensul că se ocupă de gramatică, precum şi de ortografie. Şi doar filologii, specialiştii în cercetarea aprofundată a limbii (limbilor) şi a literaturii (literaturilor), ştiu că lingvistica e o disciplină complexă, cu numeroase domenii care au în vedere toate sau majoritatea aspectelor funcţionării limbii ori limbilor în societate, respectiv, în lume, atât în epoca în care trăim, cât şi în trecut.

Într-adevăr, gramatica şi ortografia, având un caracter preponderent practic, aplicativ, sunt mai cunoscute în rândul unui număr mai mare de vorbitori, fapt ce asigură cercetătorilor din aceste ramuri ale lingvisticii şi un spor de notorietate. Ca demers şi destinatar, accesibilitate şi popularitate, disciplinelor mai sus amintite li se alătură, ceva mai timid, alte câteva: cultivarea limbii, sociolingvistica, posibil, dialectologia, stilistica şi… cam atât. Există numeroase domenii ale lingvisticii, nu mai puţin importante pentru această ştiinţă, dar care domenii atrag un număr mai redus de cercetători, având, respectiv, şi un cerc specific, „strâmt”, de beneficiari: gramatica istorică, fonologia, semasiologia, lingvistica matematică etc. Andrei Avram este un pasionat şi profund savant într-o ramură a lingvisticii moderne cu puţini slujitori, fapt ce nu ştirbeşte însă, în nici un fel, valoarea activităţii Domniei Sale. Ca să nu mai spunem că, de-a lungul impresionantei cariere de cercetător, adeseori a demonstrat cu brio că este versat şi util şi în spaţii lingvistice mai pe înţelesul mulţimii…

Apreciat lingvist, membru corespondent al Academiei Române, Andrei Avram este soţul Mioarei Avram (născută Grigorescu; 1932-2004), lingvistă bine cunoscută şi admirată şi la noi, în Basarabia. Împreună au crescut trei feciori.

S-a născut la 9 mai 1930, la Turda, oraş mic, dar păstrând o mare încărcătură simbolică atât pentru Transilvania, cât şi pentru întreaga Românie.

Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj (1953), face stagii profesionale în domeniul fonologiei în Cehoslovacia, URSS, Finlanda, Suedia etc. Din 1959 este doctor în filologie, specialitatea – lingvistică; din 1971 – doctor docent. Cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din Bucureşti. Membru al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Fonetice (1967), al Societăţii Americane de Lingvistică din 1967, al Societăţii de Lingvistică Romanică din 1968, al Societăţii de Lingvistică Europeană (1969). În anul 2010, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Andrei Avram este autorul unor cercetări fundamentale în domeniul fonologiei limbii române (al foneticii experimentale şi istorice); are solide studii despre etimologia lexicului românesc; cercetări de romanistică, lingvistică generală şi comparată, paleografia slavonă pentru limba română veche; s-a preocupat de unele aspecte ale dialectologiei etc. Precizăm că fonologia este o disciplină relativ nouă în lingvistică, şi s-ar defini, mai pe înţelesul comun, ca fonetica (ştiinţa despre sunetele limbii) savantă sau funcţională. Au făcut cercetări în domeniul fonologiei lingvişti de seamă ca Ferdinand de Saussure, Nikolai Trubetzkoi, André Martinet, Noam Chomsky, Morris Halle, John Goldsmith ş.a.

În calitatea-i de cercetător, Andrei Avram pare a se fi ghidat de înţelepciunea romană „Non multum, sed multa” (în traducere liberă: „Nu [prea] mult, dar [la sigur] consistent”). Astfel, bibliografia Domniei Sale poate nu impresionează pe oricine prin număr, însă, conform opiniei specialiştilor în materie, din ţară şi din străinătate, lucrările lui Andrei Avram excelează prin ineditul şi meticulozitatea abordărilor; impresionează documentările şi argumentările solide, pe scurt, fac dovada cea mai sigură a consistenţei de care vorbeam ceva mai sus. Vom cita, în context, studiile şi monografiile:Cercetări asupra sonorităţii în limba română (teza de doctor, tipărită în 1961), Premiul Academiei; Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice (1964), Nazalitatea şi rotacismul în limba română (1990), Fonetică şi dialectologie (1992), Contribuţii etimologice (1997), Studii de fonologie romanică (2000), Noi contribuţii etimologice (2001), Metafonia şi fenomene conexe în limba română (2005), Probleme de fonologie a limbii române (2009), Studii de fonologie generală: tudes de phonologie génerale: Studies in General Phonology (2011) ş.a.

Are contribuții însemnate la deslușirea unor etimologii discutabile în Dicționarul-tezaur al Academiei Române; este coredactor responsabil la Dicționarul etimologic al limbii române, în curs de apariție, în mai multe volume, Antologia fonetică a limbii române.

S-a impus și prin activitate didactică, atît în țară, cît și în străinătate (Finlanda, Suedia, Cehoslovacia, Algeria). A fost prezent la numeroase foruri ale lingviștilor, inclusiv la congrese de specialitate ținute la Praga, Freiburg, Mnchen, Varșovia, Copenhaga, Viena, La Valetta (Malta), Mlaga (Spania) ș.a.

A îngrijit apariţia câtorva volume tematice postume de Mioara Avram, incluzând scrieri inserate anterior numai în reviste şi culegeri colective, sau chiar se aflau în manuscris. La fel, a editat o carte omagială ce s-a dorit un portret în chenar negru, pentru posteritate, al celei care i-a fost bună consoartă şi bună colegă de preocupări ştiinţifice. E de menţionat că majoritatea acestor volume au apărut, de-a lungul deceniilor, sub auspiciile prestigioasei Edituri a Academiei Române. Studii de Andrei Avram, cu deosebire în domeniul fonologiei, au fost publicate în reviste de lingvistică din Polonia, Cehia, Germania, Franţa, Olanda, Suedia, SUA etc.

Am dori ca dl prof. Andrei Avram să știe că circa 10 din cărțile Domniei Sale și alte volume la care deține contribuții se află și în prestigioase bibloteci basarabene: Biblioteca Științifică Centrală „A. Lupan” a AȘM, Biblioteca Națională a RM, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, Biblioteca Centrală a USM, Biblioteca Științifică a Universității de Stat „Alecu Russo” din or. Bălți etc. Este neîndoios că și cercetătorii noștri în domeniile de referință s-au aplecat asupra roadelor activității de savant a lui Andrei Avram.

Studiile și monografiile lui Andrei Avram au beneficiat de recenzii favorabile, elogioase în reviste și culegeri de specialitate din România și din multe țări ale Europei de Vest și din SUA. Vom reține doar câteva aprecieri formulate de acad. Marius Sala, directorul Institutului de Lingvistică al Academiei Române: „Andrei Avram s-a remarcat prin scrierile sale fundamentale, fiind astăzi cel mai apreciat fonetician și fonolog român în viață. Nu există nicio problemă importantă a foneticii limbii noastre în care să nu fi adus contribuții originale. […] Un alt domeniu în care s-a afirmat este etimologia, A. Avram fiind cel mai prolific etimolog al generației noastre și poate fi pus alături de marii etimologi români (V. Bogrea, I.A. Caudela, Ov. Densusianu, Al. Graur, S. Pușcariu). […] Are contribuții remarcabile și în alte domenii ale lingvisticii, în primul rând, în lingvistica generală: fonologie generală […], limbajul copilului, dialectologie generală […]” (sursa: www.acad.ro).

…S-ar putea ca acest număr al revistei BiblioPolis să ajungă şi în casa de pe strada Sfinţii Voievozi din Bucureşti. Casa Andrei şi Mioara Avram ar primi, astfel, o dovadă în plus a neuitării noastre basarabene, încă un semn de preţuire, de la Chişinău, o felicitare cu multe urări de sănătate şi bucurii la aniversarea săvârşită în luna lui Florar, anno Domini MMXV.