Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / EVENTS / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ
Adelaida CHIROŞCA
Perceperea simbolică în iconografie

PERCEPEREA SIMBOLICĂ ÎN ICONOGRAFIE

Adelaida CHIROŞCA, 
cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

La 2 februarie a.c. în incinta Bibliotecii Centrale a BM „B. P. Hasdeu”, în cadrul manifestărilor cu genericul Calea ta spre cunoaştere, şi-a desfăşurat lucrările conferinţa Perceperea simbolică în iconografie, cu participarea elevilor de la Liceul Teoretic cu Profil Real „Mihai Marinciuc” din capitală. Cu un cuvânt de salut organizatorilor şi participanţilor Conferinţei s-a adresat directorul Bibliotecii Centrale, Savela Starciuc. Lucrările Conferinţei au fost moderate de doctorul conferenţiar, membru al USM, Victoria Fonari, iar în calitate de coordonatori ştiinţifici au fost implicaţi profesorii liceului sus-numit Victoria Scutaru şi Daniela Harbuz. Invitatul special al conferinţei a fost cercetătorul ştiinţific de la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei Adelaida Chiroşca.

În cadrul Conferinţei au fost prezentate mai multe comunicări ce au adus în atenţia participanţilor subiecte interesante cu privire la Sfinţii Arhangheli, Sfinţii Apostoli şi Ierarhi, precum şi Marii Mucenici şi Făcătorii de Minuni.

Pentru a prezenta atmosfera de lucru să trecem în revistă comunicările, care au îmbinat discursul cu prezentarea în PowerPoint, fiind o conexiune dintre cuvânt şi imaginea iconografică.

Eleva Rodica Popa în comunicarea Sf. Andrei – conotaţia simbolică a vorbit despre slăvitul şi cel dintâi chemat Apostolul Andrei, care s-a dăruit întru totul vieţii spirituale şi înaltei slujiri. Eleva a menţionat că mărturisirea lui pentru dreptate s-a făcut prin urmarea Celui care este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Evlavia creştinilor faţă de acest mare ucenic al lui Hristos s-a manifestat şi prin multiple tradiţii şi obiceiuri legate de numele lui, printre acestea numindu-se păzitul usturoiului, turta de Indrei, busuiocul, farmecul celor 41 de fire de grâu şi altele care se desfăşoară în noaptea Sfântului Andrei. De asemenea, eleva Liceului „Mihai Marinciuc” a amintit despre Peştera Sfântului Andrei, o mănăstire dobrogeană în apropierea localităţii Ion Corvin din judeţul Constanţa, considerată a fi prima biserică creştină din spaţiul românesc, care a devenit în timp un important centru de pelerinaj.

Sfântul Vasile – viaţa şi caritatea a fost tema comunicării elevei Olga Graur, consacrată Părintelui Bisericii Ortodoxe, Arhiepiscopului din Cezareea, Cappadocia, din secolul al IV-lea, o personalitate remarcabilă a vieţii în Hristos. A fost un mare om al epocii în care a trăit şi împreună cu alţi doi cappadocieni Grigorie din Nazianz şi Grigorie din Nyssa, Sfântul Vasile cel Mare s-a distins printr-o activitate pastorală şi scriitoricească extraordinară. În cadrul celor relatate s-a consemnat totodată că pentru aportul său în teologie în timpuri deloc uşoare s-a învrednicit să fie considerat Doctorul Bisericii Universale. Pomenindu-se despre atenţia deosebită acordată celor săraci şi necăjiţi au fost menţionate nenumăratele acte de caritate a Sfântului Vasile, precum întemeierea de biserici, aziluri şi spitale pentru săraci şi bolnavi.

Prezentând comunicarea Sf. Gheorghe şi descifrarea simbolurilor iconografice, Argentina Covali a vorbit despre mai multe aspecte legate de acest nume cum ar fi – Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – purtător de biruinţă, în acest context accentuându-se cariera lui militară, în calitate de comandant în armata împăratului Diocleţian (244-311). Conform decretului împărătesc emis în anul 303 toţi creştinii trebuiau să se dezică de credinţa în Hristos, iar pentru neascultare aceştia urmau să fie aprig persecutaţi. Pentru nesupunere Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare la 6 mai, dată care a devenit zi de pomenire a acestui mare ostaş al neamului. În discurs s-a specificat că Sf. Gheorghe este patronul mai multor ţări şi oraşe, dintre ele remarcându-se Moldova, Anglia, Grecia şi Rusia, dar şi Barcelona, Botoşani, Londra, Moscova, Rio de Janeiro. Mai mult ca atât, chipul Sfântului Gheorghe apare în câmpul stemelor orăşeneşti, al stemelor de familie, fiind reprezentat de fiecare dată călare pe cal, călcând în picioare balaurul. Vorbitorul s-a referit şi la imaginea icoanei Sf. Gheorghe care se află în textul eminescian. În nuvela Sărmanul Dionis imaginea sfântului este interpretată ca lupta cu neştiinţa.

Tema Ioan Botezătorul şi pielea de cămilă – simbol al pustiului a fost elucidată de Rodica Rusica, precizând că naşterea Sf. Ioan Botezătorul este sărbătorită an de an la 24 iunie. A fost ultimul dintre vestitori, care a vorbit poporului lui Israel să se pregătească pentru venirea lui Mesia. Relatând despre viaţa acestui ultim prooroc, s-au accentuat împrejurările naşterii lui, care au avut loc într-un mod absolut minunat, s-a menţionat şi despre faptul că viaţa lui în pustiu, modul cum se alimenta, cum se dedica slujirii a fost un model pentru ascetismul şi monahismul creştin. Haina de cămilă pe care o purta simboliza asprimea vieţii pe care o trăia, iar cingătoarea lui de piele semnifica lupta împotriva patimilor ce-l încercau.

Una dintre comunicări a fost consacrată marelui Ierarh, Făcătorului de Minuni, Sfântului Nicolae, pregătită de Mihaela Isac şi intitulată Sfântul Nicolae din Mira – protector al lumii. Iacobus de Voraginie în lucrarea sa Legenda de aur scrisă în anul 1264 ne oferă poate cele mai complete date despre viaţa şi activitatea Arhiepiscopului din Mira Lichiei. Este cunoscut faptul că în anul 325, el participa în cadrul Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, fiind recunoscut ca un mare apărător al ortodoxiei împotriva arianismului. Din secolul al VI-lea apar primele biserici înălţate în cinstea ierarhului, precum cea înălţată de Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, în secolul X cultul lui se răspândeşte şi în Occident, când Othon al III-lea, ridică la Burtscheid (Germania) un lăcaş de rit bizantin cu hramul Sfântul NicolaeÎn secolul al XII-lea, sfântul Nicolae intră în cărţile bisericeşti de la mănăstirea Sint-Truiden (Belgia). De aici cultul Sfântul Nicolae ajunge la Roskilde (Danemarca), la Vadstena (Suedia) la fel şi în vreo patruzeci de sate din Islanda. În secolul al XIII-lea, părticele din moaştele sfântului Nicolae ajung la catedrala din Canterbury, cultul marelui ierarh răspândindu-se din ce în ce mai mult. Sfântul Nicolae va deveni cu timpul patronul spiritual al multor ţări şi oraşe, iar minunile lui inspiră până în prezent creştinii de pretutindeni.

Sfântul Spiridon ocrotitor al persoanelor bolnave este titlul comunicării Tatianei Turiţa, care a încercat să ne convingă că un simplu păstor din Cipru, ajuns episcop de Trimitunda (Cipru), mai târziu participantul celui dintâi Sinod Ecumenic (Niceea), reuşind să convertească de la arianism la ortodoxie un mare filosof din acele timpuri, uimindu-i pe toţi participanţii Sinodului de la Niceea, va deveni venerat de Biserica Ortodoxă. Este Sfântul Spiridon Făcător de Minuni, sărbătorit la 12/25 decembrie. Datorită minunilor pe care Sfântul Spiridon le-ar fi făcut în timpul vieţii sale este considerat ocrotitorul spitalelor şi al suferinzilor, multe spitale purtându-i numele.

Ala Nicolau a prezentat comunicarea Arhanghelii Mihail şi Gavriil – comunitatea responsabilităţii, care a vorbit cu multă pietate de aceşti mari slujitori ai puterilor cereşti şi luptători pentru lumină. Arhanghelul Mihail este considerat mai marele dintre arhangheli şi triumfător asupra forţelor malefice. Fiind un protector divin prin excelenţă, arhanghelul Mihail a devenit patronul Sfântului Imperiu Roman, patronul Germaniei şi al multor oraşe şi confrerii. Numele Mihail înseamnă Acela care este ca Dumnezeu sau Cine este cel care e ca Dumnezeu. Conform Sfintei Scripturi, el a mijlocit de multe ori pentru oameni şi va rămâne mereu Apărătorul Credinţei. Sfântul Arhanghel Mihail este cel mai adesea invocat pentru a păzi ţările de invaziile străine, precum şi pentru obţinerea biruinţei asupra duşmanilor pe câmpul de luptă. Cunoscut ca mare apărător al credinţei, al celor pătimiţi, minunile lui au ajuns legendare. Dar poate cea mai cunoscută minune a sa este salvarea bisericii din Colose. Mai mulţi păgâni au încercat să distrugă această biserică prin schimbarea cursului a două râuri astfel încât aceasta să fie luată de ape. Dar Sfântul Arhanghel a apărut în mijlocul apelor si, purtând o Cruce, a făcut ca râurile să se oprească înainte să ajungă pe pământul pe care stătea biserica, intrând în pământ. Se crede că izvorul care a apărut acolo după ce s-a petrecut această minune are puteri tămăduitoare. În icoane, el se reprezintă ca în înger cu aripi mari, pline de putere. Este înfăţişat cu Sabia Dreptăţii, o sabie de foc, ce arde şi transpune căldura şi strălucirea Luminii Divine. În perioada Renaşterii, el apare ca un tânăr puternic şi chipeş, îmbrăcat într-o splendidă haină, purtând sabie, scut şi lance. Uneori poate fi zugrăvit cu Balanţa Dreptăţii, cu care cântăreşte faptele oamenilor în ziua Judecăţii de Apoi.

Arhanghelul Gavriil este considerat vestitorul mântuirii oamenilor, el a fost acela care a vestit naşterea Fecioarei Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, tot el a adus Vestea cea Bună Preacuratei Fecioare la zămislirea Mântuitorului Iisus Hristos, tot el a anunţat-o pe Născătoarea de Dumnezeu despre Adormirea ei şi trecerea la cele veşnice. Se consideră că tot Arhanghelul Gavriil a fost îngerul care i-a apărut în vis Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei, spunându-i că sarcina Mariei era într-adevăr minunată şi că trebuia să o ocrotească şi să aibă grijă de Ea şi de Prunc. În sfârşit, Gavriil a fost de faţă la Patimile şi la Învierea Domnului. Se consideră că el era misteriosul „tânăr îmbrăcat doar cu o fâşie de pânză… care îl urma pe Iisus” (Marcu, 14, 51-52). Tot Gavriil a fost cel care a vestit Învierea Domnului Femeilor Mironosiţe, la mormânt. Se reprezintă la fel ca un înger cu aripi minunate, cu sceptru într-o mână, şi cu un crin în alta, când aduce noi vestiri oamenilor sau ţinând o călimară şi o pană în mâini, dar şi o cupă aurie, amintindu-ne de Sfântul Graal.

A încoronat conferinţAdelaida Chiroşca, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, cu un discurs ştiinţific, bine documentat. Iniţial a atenţionat asupra fondului muzeistic, în colecţia căruia sunt incluse şi icoanele. Cercetătoarea şi-a selectat materialul valorificând schemele iconografice consacrate sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Ziua de 15 august, când are loc slăvita ei Adormire, era marcată din cele mai vechi timpuri, sărbătoarea oficială fiind instituită în secolul al VI-lea. După biruinţa iconoclasmului, când sunt biruite ereziile şi Biserica consfinţeşte principiile teologice generale se constituie compoziţia canonică a acestui subiect mariologic. Scenele iniţiale consacrate acestui eveniment erau laconice, cu puţine personaje, iar compoziţiile care vor urma vor evolua în scheme complexe cu multiple personaje şi atribute.

Reprezentările iconografice ale sărbătorii tratează în mod diferit subiectul Adormirii Maicii Domnului. Tradiţional, Fecioara este reprezentată culcată pe pat, înconjurată de apostoli, iar Hristos în glorie, primeşte în braţe sufletul Maicii Sale. Sunt atestate de timpuriu şi compoziţii mai detaliate în careîn mijlocul unei încăperi, Preasfânta Fecioară este zugrăvită întinsă pe un pat masiv, cu mâinile strânse la piept. Patul ei, împodobit de sărbătoare, este luminat de sfeşnice cu făcliile aprinse. La picioarele ei este zugrăvit Sf. Apostol Petru tămâind cu cădelniţa, iar la creştet Apostolul Pavel şi Ioan Teologul o sărută. În jurul ei sunt adunaţi ceilalţi apostoli, cu excepţia Apostolului Toma, care a întârziat la procesiune, precum şi sfinţi ierarhi: Dionisie Areopaghitul, Ierotei şi Timotei cu Evangheliile în mâini, precum şi femei plângând. Mai sus, în stânga patului, Hristos în haine albe ţine în braţele Sale un prunc înfăşat prin care este simbolizat sufletul Fecioarei.

Icoanele Adormirea Maicii Domnului din colecţia muzeului provin din secolul al XVIII-lea – începutul secolului al XX-lea şi reprezintă, în mare parte, scheme iconografice tradiţionale. Două dintre acestea evocă celebra icoană din Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Lavra Peşterilor din Kiev, datată din secolul al XI-lea. Altă compoziţie aminteşte de o icoana din secolul al XIV-lea, din Catedrala „Sfânta Treime” din Pskov, precum şi de o frescă ce aparţine renumitului pictor Manuel Panselinos, păstrată în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din mănăstirea Protatos, din muntele Athos. Încă o icoană din colecţia muzeului este asemănătoare cu icoana cunoscută cu numele Adormirea Maicii Domnului – Giulgiul din Getsimani, care se păstrează în Biserica „Ghetsimani”, din Ierusalim, devenite foarte populare din secolul al XIX-lea. Icoanele Adormirea Maicii Domnului din colecţia muzeului sunt de dimensiuni medii, doar o singură icoană este de dimensiuni mari, care a reprezentat probabil icoana hramului bisericii din care a făcut parte. Icoanele Adormirea Maicii Domnului din colecţia muzeului vor fi incluse în catalogul Icoane mariale din secolele XVII-XX din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, care, cu totul recent, a văzut lumina tiparului la Editura „Bons Offices”.

În final Victoria Fonari a menţionat importanţa cunoaşterii sfinţilor calendarului ortodox, fiind un patrimoniu al culturii noastre, care ne ocroteşte zi de zi. Discursurile au îmbinat cunoaşterea vieţii sfinţilor, minunile săvârşite, spiritul de recunoştinţă prin reprezentările iconografice. Materialele prezentate au îmbinat activitatea Bibliotecii Centrale pentru promovarea cărţii tematice, cu tentă religioasă, sârguinţa profesorilor şi elevilor de la Liceului Teoretic cu Profil Real „Mihai Marinciuc”, directorul Gheorghe Gânju, implicând şi perspectiva istoriei îmbinată cu arta picturală din optica investigaţiei muzeistice.