Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / THEORY AND PRACTICE / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА
Lidia KULIKOVSKI
Eşecul – cea mai mare parte a inovaţiei

EŞECUL – CEA MAI MARE PARTE A INOVAŢIEI

Abstract

The workshop „The failure – the first step for innovation” within the framework of the Library Cafe „Chindii profesionale” (Professional meeting at sunset) has the objective to understand the role of failure in professional activity. Talking about failure is an ambitious initiative of the Municipal Library and its branches. The idea is to dream nice dreams, more colorful, to change the way of thinking about our activities, the way of our evaluating and evaluating of ourselves. This is beyond anything we have tried before.

More and more people recognize the impossibility to drive innovation without understanding the failure. The opening to failure, the use of failure in collaboration, adaptation, can change our potentional to innovate and solve our most difficult problems. The potential to change the way of how the library and the librarians react to failures is building by inviting people to share the failures by creating safe spaces to talk about and learn from the failures in order to increase the innovation and learning in every place of the library.

Keywords: success, failure, innovation, B.P. Hasdeu Municipal Library, „Chindii profesionale”.

* * *

„Eşecurile sunt amprentele care pavează drumul spre succes.” (C.S. Lewis)

„…este frumos să te bucuri de succes, dar este mai important să deprinzi lecţia eşecului.” (Bill Gates)

Argument

Dacă ar fi să spun o poveste despre Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, aş spune povestea inspirată de transformarea bibliotecii de la o cultură instituţională la o cultură a inovării, în care ideile mişună, cel puţin la FedEx@Hasdeu, între bibliotecari şi produc un impact imediat transformând continuu biblioteca într-o organizaţie inteligentă.

Biblioteca Municipală urmăreşte constituirea unei culturi care încurajează personalul să acţioneze pe ideile şi creativitatea lor. Trainingurile de autoevaluare livrate de Mariana Kiriakov, contribuţia modulului Concepte inovatoare, Zilelor FedEx@Hasdeu au acest deziderat – să transforme bibliotecarii în inovatori profesionişti, iar biblioteca într-un mediu inovativ. Aş spune câte o poveste de transformare a fiecărei filiale. Avem poveşti excepţionale despre ce se întâmplă la noi. Încă foarte timid documentăm istoriile de succes. Spunem încă foarte timid pentru că lucrând cu rapoartele bibliotecilor nu am întâlnit istorii de succes, am întâlnit relatări, dar s-au produs lucruri multe, inedite, foarte frumoase, devenite virale în echipa noastră, în mass-media şi social media. Avem, avem de muncit aici, dar e remediabil.

Şi mai deficitar stăm la analiza şi documentarea poveştilor noastre de eşecuri. Am avut eşecuri? Da! Şi iarăşi invoc Conceptele inovatoare, Zilele FedEx@Hasdeu (mă refer doar la aceste două formate pentru că ştiu, cunosc, am date dinăuntru, nu pentru că nu ar fi şi în alte direcţii de activitate). La noi nu se vorbeşte public despre eşec. Doar între noi, în unele birouri… Nu acceptă nimeni cu entuziasm eşecul, dar mai ales să povestească despre el. Toţi, dar toţi, avem poveşti de succes şi poveşti de eşec. Raportul general al BM pe anul 2014 demonstrează că am început modest să conştientizăm poveştile de succes…

Obiectivul atelierului Eşecul – primul pas spre inovaţie de la Cafeneaua biblioteconomică „Chindii profesionale” e un început de conştientizare a eşecului, dar produsul pe care îl vrem în urma instruirii nu îl vrem modest! 

Noi tot afirmăm şi scriem, şi avem dreptul să spunem şi să scriem, că dezvoltăm un model autentic – o cultură organizaţională – a învăţării. O cultură a inovării cere extinderea acestui concept. Subliniem, încă o dată, importanţa de a învăţa de la eşec pentru activitatea de dezvoltare eficientă şi în mod special pentru a menţine continuu poziţia îndrăzneaţă de lider a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” în această practică. Pentru aceasta este nevoie de o mai mare deschidere a fiecăruia dintre noi către evidenţierea greşelilor, eşecurilor, rateurilor pe parcursul anului analizând modul în care am învăţat să îmbunătăţim lucrurile, modul în care am folosit eşecul în consolidarea culturii învăţării. Atelierul ne-a provocat să demonstrăm la cât de dispuşi suntem să ne împărtăşim eşecurile. Extindere înseamnă să încercăm să includem poveşti de eşec în rapoartele noastre. Să demonstrăm pentru toată lumea că BM este locul unde putem testa idei noi, unde încercăm abordări inovatoare.

E o iniţiativă ambiţioasă, precum însăşi BM, precum filialele şi structurile ei. Ideea este să visăm visuri mai măreţe, mai colorate poate, să schimbăm modul în care gândim asupra activităţii noastre, modul în care evaluăm activitatea, modul în care ne autoevaluăm. Aceasta este dincolo de orice am încercat înainte, dar ştiu, de asemenea, în cazul în care nu vom reuşi să atingem obiectivele, vom fi recunoscători / recunoscătoare pentru învăţarea din acest experiment / această încercare.

Visul cel măreţ al bibliotecilor orientate spre inovarea activităţii este deschiderea şi acceptarea eşecurilor, ca un indicator de inovaţie, curaj şi învăţare. Cine nu vrea să fie creativ / creativă, să testeze idei noi, noi abordări pentru a rezolva probleme vechi? Toţi. Dar nu există să fii creativ, să testezi idei noi, să abordezi inovativ rezolvarea problemelor fără să înregistrezi eşecuri… Discutarea publică a eşecului ajută la construirea încrederii şi stabileşte, de asemenea, speranţa că vom încerca lucruri care vor lucra. Vom continua mereu să inovăm, să învăţăm şi să ne adaptăm. 

Lumea încearcă această experienţă, alte domenii practică şi dezvoltă o cultură a eşecului ca prim pas spre inovaţie. Se organizează TED Talk-uri despre eşec în impulsionarea inovaţiei. Ideea s-a răspândit repede, a fost preluată la scară largă – indicator de cât de puternic rol are… Este acum încorporată în studii de dezvoltare în programul universităţilor din Marea Britanie. 

În ultimii ani tot mai mulţi recunosc imposibilitatea de a stimula inovarea fără învăţarea eşecului. În acest scop se fac ateliere în susţinerea organizaţiilor să facă acelaşi lucru în alt mod. Deschiderea către eşecuri, utilizarea eşecului pentru a învăţa colaborarea, adaptarea, poate revoluţiona potenţialul nostru de a inova şi de a rezolva problemele noastre cele mai dificile. Potenţialul de a schimba modul în care noi, biblioteca, noi, bibliotecarii, reactionăm la eşecuri se construieşte prin invitarea oamenilor să împărtăşească eşecurile în spiritul inovaţiilor care rezultă din eşecuri, prin crearea spaţiilor sigure de a vorbi despre şi de a învăţa de la eşec în scopul de a maximiza inovare şi învăţare în fiecare colţ al bibliotecii.

Oamenii care discută eşecurile se confruntă cu o dilemă: discuţiile, poveştile despre eşec ar trebui să se concentreze pe barierele personale sau psihologice de acceptare a eşecului, ca aspecte ale naturii noastre ne face atât de greu să vorbim despre eşecuri şi ce se poate face? Sau poate ar trebui abordate, orientate spre procese, experimente? Spre structuri care nu încurajează să se discute şi să se înveţe de la eşec? Pentru a modera aceste tensiuni iscate în încercarea de a vorbi despre eşec (personal-versus-concentrare pe proces – cum să echilibreze „umilinţa” necesară pentru a vorbi despre eşec? De ce folosim cuvântul „eşec”? Mai bine „lecţii învăţate”? Este mai uşoară pentru oameni această abordare terminologică? etc.) este vital să fie un proces, dar şi un mediu cât mai deschis posibil ce încurajează dialogul pentru a înţelege problema şi pentru a se adapta în consecinţă. 

A vorbi despre eşec e o iniţiativă curajoasă. Silicon Valley lucrează activ pentru a destigmatiza eşecul. A vorbi deschis despre eşec nu este uşor pentru oricine. Cele mai eficiente lecţii învăţate, poveşti despre eşecuri ar trebui să fie fără prihană şi considerate ca fiind rezultatul mai multor factori (inclusiv decizii, situaţii, ipoteze şi impulsuri). Acest lucru facilitează discuţia şi înţelegerea de ce a avut loc eşecul şi cum maximizează învăţarea din experienţă. 

Ştiinţa inovării ne spune clar că eşecul este unul dintre cele mai mari părţi ale inovaţiei. În practică, toată lumea urăşte eşecul. Eşecuri acceptabile şi demne de laudă, cum ar fi cele care apar în procesul urmăririi novaţiei, nu au fost în mod tradiţional distinse de cele provocate de abilităţi şi performanţă scăzute a angajaţilor. Liderii pot susţine teoria, dar de multe ori luptă în practică, cu sine, pentru a discuta despre eşec măcar o dată pe an – o practică care spune implicit: „Dacă nu aveţi niciun eşec, nu puteţi discuta ori nu sunteţi sincer, sau nu sunteţi în curs de inovare sau inovatoare.”

Discutarea eşecului aduce mai multe beneficii bibliotecii:

  1. Este o schimbare de paradigmă – se transformă cu adevărat conceptul de performanţă – nu sunt nemulţumiţi dacă nu reuşesc, pur şi simplu, sunt neperformanţi dacă nu recunosc eşecul. Ceea ce rămâne o provocare este codificarea de procese pentru a pune în aplicare aceste schimbări în diferite structuri ale bibliotecii. Strategii eficiente pentru depăşirea acestor provocări potenţiale includ stimulente pentru curajoşi, prime angajaţilor care riscă pentru a inova, pentru a vorbi deschis despre eşec şi lecţiile învăţate, o reformulare a criteriilor de evaluare pentru structuri şi persoane fizice pentru a include rezultatele învăţării din eşec, precum şi rapoarte de eşec separate.
  2. Bibliotecă este mai creativă şi mai agilă, dacă îşi analizează eşecul. Nu există spaţiu pentru a visa măreţ, pentru a încerca idei noi, fără teama de consecinţă, dacă eşecul este rezultatul.
  3. Un alt beneficiu al eşecului este că inspiră elasticitate la cei care se angajează în jocul lui. Eşecul este parte din joc. Face parte din cele mai bune jocuri ale noastre. Şi atunci când nu reuşeşti, te ridici, refaci strategia şi mergi mai departe… De cele mai multe ori nu reuşim să obţinem ceea ce ne dorim, deoarece avem o modalitate redusă de a reacţiona la lucrurile eşuate şi atunci când ceva nu reuşeşte urmează descurajarea şi frustrarea şi, în cele din urmă, renunţăm. Există multe modalităţi de a atinge un obiectiv. Deci, dacă ceea ce am planificat nu a mers, avem nevoie doar de a veni cu ceva diferit pentru a-l atinge şi nu renunţăm.
  4. Eşecul este un egalizator. Normele de organizare au tendinţa de a se forma de sus în jos. În cazul în care un lider este dispus să fie un model şi recunoaşte propriile sale eşecuri sau, cel puţin, recompensează public pe cei care fac schimb cu eşecurile lor diseminând ceea ce au învăţat din eşec, adoptarea acestei practici va fi accelerată. Eşecul este un egalizator. Noi toţi reuşim discutând eşecul. Vorbind despre eşec ca colegi, indiferent de poziţia cuiva, construim empatie, încredere şi spaţiu sigur în care să continue să facă acest lucru.

    BM are un apetit mare pentru idei la nivel organizaţional. Viziunea noastră viitoare pentru succes trebuie construită pe această identitate incluzând fraze de genul curajul de a eşua şi învăţare înseamnă a admite eşecul. Ipoteza de rezolvare a problemelor sau o prevalenţă de sărbătorire a riscului, este vital pentru inculcarea inovaţiei în ADN-ul organizaţional. Este absolut stringentă necesitatea de a avea sprijin de la cele mai înalte niveluri de management. 

    Paradoxal, cei / cele mai eficienţi / eficiente inovatori, oameni şi organizaţii sunt cei / cele care sunt dispuse şi capabile să vorbească deschis despre eşecurile lor. E un lucru dificil de făcut pentru toată lumea. Pentru a depăşi acest lucru, am proiectat acest atelier, care a cerut angajaţilor să se gândească la un eşec profesional, să vorbească despre eşec oferind un mediu şi facilitatori care să inspire încredere, confort şi deschidere. Nu este surprinzător faptul că fiecare bibliotecă are diferite elemente fundamentale de care are nevoie pentru a obţine de la angajaţii săi asumarea riscurilor în condiţii de siguranţă şi discutarea eşecului în practică. Pentru a oferi câteva exemple, la nivel individual, aceste elemente fundamentale ar putea include construirea încrederii şi credibilităţii. La elementele de nivel interpersonal, cum ar fi dialogul şi încrederea în rândul echipei. Şi la nivel instituţional consecinţele sau implicaţiile eşecului şi aşteptările de succes au fost văzute ca elemente fundamentale care afectează capacitatea de a vorbi deschis despre eşecurile lor. Investind timp pentru a înţelege blocajele existente, specifice contextului bibliotecii noastre este un prim pas vital.

    Chiar dacă nu înţelegem blocajele, o variantă ar fi să:

    (1) Decuplăm egoul de activitate. În vremuri de eşec obiectivul devine maximizarea randamentului de învăţare. În multe cazuri, învăţarea poate fi la fel sau chiar mai valoroasă pe termen lung, în cazul în care aceasta este optimizată şi utilizată la întregul său potenţial. Această recunoaştere permite egoului să rămână intact, chiar şi în vremuri de eşec.

    (2) Spunem poveşti despre eşec. Tendinţa este de a extrage lecţia de învăţat şi a o face aplicabilă pe scară largă. Povestea permite cititorilor, ascultătorilor să înveţe şi, totodată, să scoată cea mai relevantă lecţie pentru situaţia lor. Mai mult, personalitatea în poveşti face lecţiile mai memorabile şi oferă o platformă care poate genera discuţii şi interpretări de grup.

    (3) Mergem pe inovaţie cu toate componentele ei şi să nu permitem acoperirea cu zahăr. Încercarea de a eufemiza eşecurile ca lecţii învăţate, abordarea de faţadă a eşecurilor şi politica nu-riscului subminează transformarea culturală necesară pentru angajaţi pentru visuri inovative şi asumarea riscurilor pentru maximizarea potenţialului organizaţional pentru inovare. 

    La atelier au participat 37 de bibliotecari ai BM şi trei bibliotecari din spaţiul rural: Maria Koroliov din Mereni, Anenii Noi; Valentina Verlan de la Molovata Nouă, Dubăsari; şi Victoria Morola de la Tătăreşti, Străşeni, organizaţi în patru grupuri. Metodologia desfăşurării – de cafenea publică – fiecare masă / grup avea un facilitator / moderator.

    Eficienţa şi utilitatea unui training se măsoară prin rezultate de învăţare şi prin acţiunile pe care le va face respectivul grup de participanţi în urma evenimentului. Ne referim în continuare doar la prima parte a evaluării atelierului – la rezultatele obţinute în urma discuţiilor poveştilor de eşec a participanţilor.

    I. Moderatorul Oleg Bursuc şi-a intitulat, foarte sugestiv, sinteza discuţiilor Reflecţii optimiste asupra eşuării eşecurilor:

    „Iniţial participanţii au expus cu mult entuziasm istorioarele lor de succes. Subiectele pozitive şi modalitatea vivace de expunere a acestora au stimulat reacţii de empatie care, la rândul lor, au generat o atmosferă psihoemoţională deschisă, caldă, optimistă în care colegii au venit cu diverse precizări, comentarii, sugestii de continuitate a succeselor menţionate de povestitori. În cadrul discuţiilor s-a ajuns la o constatare pe cât de firească pe atât de neaşteptată a faptului că, de facto, toate istorioarele de succes au un nucleu comun – succesele noastre, ale bibliotecarilor, sunt indispensabil legate de fericirea, împlinirea, realizările, progresele beneficiarilor noştri!

    Ulterior, participanţii au expus câte o situaţie pe care o consideră a fi raportată la categoria de «eşec». Deşi evenimentele s-au epuizat în trecut, era vizibil că situaţiile menţionate au creat actorilor implicaţi anumite frustrări, care îşi au ecouri de diverse amplitudini şi în prezent. Paradoxal sau logic şi firesc, situaţiile de eşec expuse aveau, iarăşi, tangenţe directe cu beneficiarii bibliotecilor (mai exact beneficiarii programelor de formare livrate de cei prezenţi la discuţie). Participanţii au menţionat faptul că au depus eforturi semnificative pentru a pregăti evenimentele despre care au povestit, s-au dedicat cu pasiune procesului de livrare a activităţilor formative, au oferit beneficiarilor multiple oportunităţi, care ar fi putut aduce beneficii ulterioare pentru ei, dar… DAR…! Unii beneficiari au rămas insensibili şi puţin receptivi la ofertele generoase propuse de bibliotecari.

    Ca efect al ambelor situaţii, s-a ajuns la concluzia că atât succesele, cât şi eşecurile bibliotecarilor sunt în mare parte derivate din impactul pe care îl au bibliotecarii în raport cu beneficiarii bibliotecilor. Şi aici apare seculara întrebare «Ce-i de făcut?» ca să minimizăm ponderea eşecurilor şi să înclinăm mai hotărât balanţa în favoarea succeselor. În primul rând, participanţii au căzut de comun acord cu abordarea scriitorului american John C. Maxwell că «eşecul ar trebui să ne fie profesor, nu gropar», adică, dacă dorim să transformăm în realitate dezideratul balanţei expus anterior, trebuie să învăţăm ca să învăţăm din eşecurile noastre şi ale altora. Dar… Şi iar acest «dar»! Dar, bibliotecarii, frecvent se cam tem să discute eşecurile, să le pună «pe masă» pentru a fi «tocate» şi pentru a pregăti din «porţioarele» obţinute ingrediente optime pentru noi succese. În acest context am analizat abordarea lui Paulo Coelho, scriitor brazilian: «Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec!» Apoi am discutat şi fraza (dintr-o sursă necunoscută): «Teama de eşec te poate paraliza şi iţi poate tăia speranţele. Fără speranţă intri deja învins în orice confruntare.»

    Astfel, zarurile fiind aruncate (în confruntarea cu eşecul), participanţii au dezvoltat următoarele recomandări strategice în asigurarea succeselor viitoarelor programe de formare:

    • cunoaşterea cât mai profundă a beneficiarilor programelor de formare: nivelul cunoştinţelor lor în domeniul care va fi abordat, nivelul abilităţilor pe care le deţin, atitudine vizavi de subiectul ce va fi livrat, aspiraţiile beneficiarilor, intenţiile de valorificare a produselor activităţilor formative la care vor participa etc.;
    • cunoaşterea cât mai profundă a propriilor competenţe în ceea ce priveşte pregătirea şi livrarea unor activităţi performante, care să fie valorificate cu mult succes de viitorii participanţi;
    • cunoaşterea oportunităţilor formative (ce? când? unde?), care ar putea fi valorificate de bibliotecarii traineri pentru a deveni mai competitivi în pregătirea şi livrarea de servicii beneficiarilor bibliotecii;
    • diseminarea cu mult curaj a succeselor, care au fost obţinute graţie învăţării din eşecurile soldate anterior.

      Discuţiile referitoare la soluţiile pentru eşuarea eşecurilor au un caracter deschis şi urmează a fi continuate şi multiplicate pentru a spori numărul învingătorilor eşecurilor.”

      II. Facilitatorul Maria Pilchin, prietenă cu grafica, a sintetizat altfel, mai pragmatic / grafic, „percepţia eşecului” în rândurile bibliotecarilor din grupul ei:

      „Eşecul este perceput de membrii echipei la diferite nivele: material (mobilier, ambianţă, clădire), cel legat de activitatea profesională (împrumuturi, baze de date, colaborări etc.) şi cel legat de atitudine. Schematic ar fi aşa:

      Material (mobilier, ambianţă, clădire)

      Activitatea profesională (împrumuturi, baze de date, colaborări etc.)

      Atitudini umane reflectate în activitate şi motivaţia activării

      În cadrul trainingului am ajuns la următoarele concluzii cu privire la echipa mea:

      Membrii echipei mele îşi percep reuşitele personale ca importante pentru instituţia în care activează. Fericirea personală poate contribui la eficienţa activităţii la locul de lucru, precum reuşitele profesionale pot să indice starea de reuşită personală. Schematic am reprezentat aceasta în felul următor:

      III. Facilitatorul mesei numărul trei, cercetătorul Vitalie Răileanu, a dat sintezei de grup o tentă mai filozofică:

      „Această sesiune a Chindiilor…noastre a fost o extraordinară provocare, venită, în stilul original kulikovskian, pentru a ne face şi mai profesionişti, şi mai deosebiţi (sic!).

      Grupul, pe care l-am reprezentat, format din elitele bibliotecilor Codru, N. Titulescu, M. Drăgan, «Onisifor Ghibu», precum şi extraordinara doamnă N. Goian, a manifestat un categoric răspuns, fuzionat prin secretele succesului bibliotecilor convingător vorbitoare prin ceea ce reprezintă treptele împlinirii sufleteşti. Am mai adăuga că succesul fără scrupule este machiavelic (Dan Puric).

      Bine, dar ni s-a cerut să elucidăm şi eşecurile, care, la prima vedere, sunt mai greu de recunoscut. Mă rog, orgoliul nu ne permite… uneori. Şi totuşi, ce este ratarea în viziunea noastră – probabil este imposibilitatea organică în care se află un individ de a-şi atinge ţelurile, cu toate că ar avea însuşirile trebuitoare, vorba lui G. Călinescu. În fond, ratarea se pare a fi şi o boală (dar tratabilă!) a voinţei. La acestea am mai adăuga, că orice am întreprinde, faptele şi gândurile noastre, ale bibliotecarilor, făuritori de cultură milenară, stau sub semnul eşecului, ce pare a fi nu punctul final, ci punctul de pornire, condiţia şi cheia lor.

      Noi, subsemnaţii acestor note de grup, contestăm afirmaţia lui Vauvenargues – succesul creează puţini prieteni – prin faptul că suntem conştienţi de succesele noastre care… uneori, sunt adumbrite de insuccese… Dar oricând reparabile!”

      IV. Şi ultima sinteză de la masa numărul 4, a subsemnatei, una mai generală, care face corp comun şi cu concluziile generale. La masa noastră nimeni nu a susţinut părerea că eşecul este condimentul care dă savoare succesului (Truman Capote), dar nici nu l-au tratat ca pe o catastrofă. Mergând pe poveştile lor, am încercat să-i orientez: (1) să analizeze sincer, obiectiv, detaşat, cauzele şi circumstanţele care au determinat nereuşit, eşecul unui episod profesional ca să înţelegem în ce măsură eşecul îl datorăm nouă, a depins de noi, în ce măsură a depins de alte circumstanţe, exterioare sau context intern, instituţional…; (2) să identifice posibilităţile în care puteau să opteze pentru o altă variantă de realizare, alte soluţii pentru a asigura reuşita; (3) să găsească modalităţi de depăşire a durerii eşecului; (4) să identifice elementele pozitive ale eşecului – toate la un loc – să-i ajute, ca pe viitor, printr-o astfel de abordare, să evite insuccesul.

      Membrii echipei au recunoscut că este greu să vorbeşti despre eşec, să te autobiciuieşti public. Noi nu suntem americani care au o cultură dezvoltată a eşecului. Dacă pentru Sillicon Valey eşecul este un pas spre succes şi o oportunitate de a mai încerca altfel, la noi e un lucru, un fapt, o întâmplare de care trebuie să uităm cât mai repede, să nu spunem nimănui – aceasta a fost concluzia grupului.

      Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” este o forţă care, pusă în acţiune, poate realiza multe. Dacă e pusă în acţiune, e asemenea unui chibrit. Un chibrit – un mic punct pe un mic beţişor din lemn –, dar aprinde o lumânare, un foc de sobă sau un foc de tabără. Poate, aruncat întâmplător, să provoace o catastrofă. O energie concentrată. Inovaţia necesită energie şi o mare concentrare. Succesul, ca o torţă, îi luminează pe toţi cei care îl prind. Eşecul îi arde dureros pe cei care-l ratează (trăiri, stres, dezamăgiri). Experienţa FedEx@Hasdeu îmi dă temei să afirm că mulţi dintre bibliotecari au reuşit, unii dincolo de orice aşteptări. Alţii au stagnat sau au livrat mai puţin decât era de aşteptat. Experienţa FedEx@Hasdeu este un dascăl eficient – poţi să înveţi din greşelile făcute de altcineva. Ascultând poveşti despre eşec, la fel, înveţi din greşelile şi experienţa altcuiva.

      Eşecul nu e o catastrofă. E un rateu, o greşeală care poate fi soluţionată, o experienţă din care învăţăm o lecţie şi ieşim mai puternici, mai experimentaţi.

      Amintesc Alchimistul de Paulo Coelho, reproducând un pasaj despre cel care se opreşte în drumul său prin deşert, fiind gata să îngenuncheze tocmai când se zăresc la orizont curmalii din oază: „Încă sunt în deşert. Dar chiar am văzut în ultima viziune o parte din oază. N-am ce face. Doar să merg.” Deşertul e parte din „desen”.

      Întrebări prestabilite pentru moderarea discuţiilor 
      (dar nu bătute în cuie! fiecare moderator a fost liber să formuleze altele, să întrebe altceva – în funcţie de cum decurgeau poveştile şi care erau accentele)

      1. De ce nu îndrăznim să spunem eşecurile?
      2. Nu se cade, nu scot „gunoiul” din casă! E corectă această atitudine?
      3. Credeţi că e mai bine să ascundem sub un strat de zahăr eşecul eforturilor noastre decât să-l facem public?
      4. Actul dureros al eşecului îl putem numi „învăţare”, îl putem folosi ca „lecţie învăţată”?
      5. Oferă eşecul spaţiu ambiţiei noastre de a îmbunătăţi lucrurile, pentru a găsi soluţii?
      6. Putem prin eşec să sărbătorim dorinţa de a fi îndrăzneţ şi de a ne asuma riscuri? 
      7. Întăreşte eşecul cultura de asumare a riscurilor?
      8. Cunoaşteţi poveşti despre eşec care nu au afectat nici imaginea instituţională, nici pe cea individuală?
      9. Cum credeţi, eşecul povestit public poate să vă aducă respectul şefilor, colegilor?
      10. Şefilor le plac eşecurile?
      11. Sfaturi de la mentori, oameni de business: mergeţi din eşec în eşec fără să vă pierdeţi entuziasmul! E un sfat bun?
      12. Ne turnăm cenuşă în cap pentru greşelile făcute?
      13. Administraţia ne toarnă cenuşă în cap pentru un eşec?
      14. Cum să ne concentrăm asupra aspectului pozitiv al „datului în bară”, astfel încât să folosim fiecare eşec ca o trambulină pentru următorul pas către realizarea obiectivului iniţial?
      15. Există o teamă / frică de eşec?
      16. Există în domeniul biblioteconomic o cultură a eşecului? Dar, în general, în R. Moldova?
      17. Cum depăşiţi frustrarea de moment şi durerea nereuşitei?
      18. Un eşec este totdeauna o catastrofă?
      19. Comentaţi proverbul românesc „Cine se frige cu ciorba suflă şi în iaurt” (spune aproape tot despre cultura eşecului înrădăcinată la noi).
      20. Ce stări derivă din eşec (pasivitate, neîncredere în sine, rezistenţă la nou, critică din afară a tentativelor celorlalţi sau invers înverşunare, ambiţie de a îmbunătăţi)?
      21. Henry Ford spunea: „Eşecul este, pur şi simplu, oportunitatea de a o lua de la început, dar într-un mod mai inteligent.” Cum comentaţi acest citat?


      Referinţe bibliografice

    1. Eşecul este un pas spre succes. Disponibil: http://motivonti.ro/esecul-este-un-pas-spre-succes.html
    2. KEOUGH, Donald R. Eşecul în afaceri: 10 reguli de urmat. Bucureşti: Litera, 2009. 144 p. ISBN: 978-973-67-5575-0.
    3. KULIKOVSKI, Lidia. Biblioteca în contextul lumii viitoare. Tendinţe şi schimbări de scene. În: Biblioteconomie. Studii. Cercetări. Recenzii. Eseuri. Chişinău : Ed. Magna Princeps, 2008, p. 120-125.
    4. KULIKOVSKI, Lidia. Exploatarea conceptuală a relaţiei cu utilizatorul: contexte actuale şi emergente. În: Biblioteconomie. Studii. Cercetări. Recenzii. Eseuri. Chişinău : Ed. Magna Princeps, 2008, p. 11-16.
    5. RUJOIU, Marian. Eşec şi succes. Cum să eşuezi cu succes? 32 de sfaturi! Disponibil: http://www.marian-rujoiu.ro/esec-si-succes/
    6. STAN, Marius. Eşecul. Disponibil: http:// www.succesulpersonal.ro/sp/index.php?p= succes&art=3
    7. TUDOR, Iacob. Startup-uri și obiceiuri sănătoase. Disponibil: http://tudoriacob.ro/2012/03/hai-sa-vorbim-despre-esec-part-i/

Conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI,
director, Departamentul studii şi cercetări