Biblio Polis - Vol. 49 (2013) Nr. 3   
ARHIVA  
RECENZII ŞI CONSEMNĂRI / РЕЦЕНЗИИ И ЗАМЕТКИ / REVIEWS AND NOTES
Tamara COTOMAN
Mierea şi fierea sportului

Iată o apariţie editorială de specialitate cu adevărat solidă, sub mai multe aspecte. Aşa cum ne sugerează chiar titlul – Mierea şi fierea sportului*1– volumul ţine de domeniul sportului, un domeniu cu tot mai multe subdomenii sau ramificări. Autorul ei, ilustrul jurnalist şi comentator sportiv Ion Sandu, şi-a adunat în acest volum cele mai strălucite texte publicate în presă din perioada 1970-2008.

Editorialele selectate, al căror gen literar variază de la interviu la medalion, de la reportaj la schiţă, sunt unite de semnificaţia evenimentului şi pot fi citite făcând abstracţie de ordinea cronologică a apariţiei.

Pentru a ne face o idee despre conţinutul cărţii, vom enumera compartimentele ei: a) Performeri în prim-plan; b) Citius, Altius, Fortius; c) Sportul-rege în diferite ipostaze; d) Opinii răzleţe.

În cele aproximativ 210 pagini ale cărţii apar figuri de eroi şi antieroi, de mari campioni şi pseudocampioni, de oameni care au stimulat progresul şi de indivizi care s-au străduit să-l stopeze. Sunt trecute în revistă realizările de vârf, dar şi problemele sportului autohton.

Vom găsi aici nume care constituie legenda sportului moldovenesc: performeri din lumea fotbalului, şahului, handbalului, campioni olimpici şi mondiali, premianţi ai forurilor naţionale şi internaţionale, sportivi remarcabili, antrenori celebri, vedete care au contribuit cu toată dăruirea la propagarea şi valorificarea în lume a imaginii sportului moldovenesc.

Vom dialoga imaginar, pe paginile cărţii, cu personalităţi de marcă din lumea sportului: Juan Antonio Samaranch (Spania), Valeri Lobanovski (Ucraina), Pavel Ciobanu, Ion Dosca, Nicolae Juravschi, Viorel Bologan, Gheorghe Hagi (România), Lia Manoliu (România), Nicolae Rainea (România), Nona Gaprindaşvili (Georgia), Igor Dobrovolschi, Elmira Scripcenco-Lautier.

Autorul aruncă o privire şi dincolo de arena sportivă, dincolo de ambiţiile şi de setea de performanţă a protagoniştilor acestora, evocând crâmpeie de viaţă ale oamenilor ce se ascund în spatele statutului de vedetă. Sportul relaţionează cu politica, cu societatea, în general, tinzând uneori să devină artă, iar, în cele mai multe cazuri, este tangent emoţiei. Volumul evocă portrete ale unor mari sportivi, antrenori din viaţa competiţională autohtonă şi internaţională, de acum şi dintotdeauna, deapănă nostalgice amintiri ale unor vremuri apuse, creionează discret metehnele peisajului sportiv şi social actual de la noi.

Lucrarea trezeşte interesul încă din titlu, devine incitantă prin text şi îşi dovedeşte utilitatea pentru tematica abordată de către autorul ei Ion Sandu. „El cunoaşte domeniul de-a fir a păr. A mirosit şiroaiele de sudoare de pe trupurile epuizate ale sportivilor din orele lungi de antrenamente, a încercat împreună cu ei emoţiile sfâşietoare din preajma marilor confruntări decisive, a urmărit pe viu stările prin care trece un caracter înainte de a se deda unei răbufniri extraordinare de emoţii, îndoieli, efort, apoi a încercat cu toată fiinţa şi participarea omenească şi colegială gustul amar al înfrângerii şi clipa de miere a victoriei”, mărturiseşte regretatul scriitor Victor Dumbrăveanu în prefaţa cărţii pe care o prezentăm.

Toate, dar absolut toate capitolele cărţii sunt interesante. Unul însă te captivează în mod deosebit. Poate pentru faptul că poartă un generic incitant: Sportul-rege în diferite ipostaze. Sau poate pentru felul cum au fost reflectate evenimentele sportive ce au derulat de-a lungul anilor. Cele 21 de articole inserate la acest capitol sunt de-a dreptul revelatorii. Atrage şi suscită atenţia tutlurile acestora. Să urmărim: Dinamo Kiev, echipa visurilor; Turneu în Etiopia; Minunea s-a produs: i-am învins şi pe galezi! Bravisimo!; Bulgarii, posibil, ar fi învins şi singuri; În Europa am intrat. Ce facem mai departe? Şirul ar putea fi continuat, dar lăsăm pe seama cititorului să-l depene până la capăt.

Pe lângă titlu, unele scrieri conţin şi câte un subtitlu care indică ţara, locul unde s-au desfăşurat evenimentele, cum ar fi: Corespondenţă din Adis Abeba, Corespondenţă din Tbilisi; Corespondenţă din Sofia; Corespondenţă din Tirana; Corespondenţă din Bucureşti; Corespondenţă din Istanbul; Corespondenţă din Duisburg, Corespondenţe din Seattle şi încă atâtea alte corespondenţe.

Aria geografică a cărţii recenzate este amplă. De fapt, unui jurnalist sportiv îi stă bine cu drumul. Este şi cazul autorului nostru. Ion Sandu a vizitat multe locuri pitoreşti, de unii râvnite, de alţii cunoscute, dar de mulţi abia închipuite. Răsfoind acest capitol vom putea lesne restabili itinerarul geografic parcurs de fotbaliştii moldoveni de-a lungul anilor. Iar de acolo, din inima bătăliilor, din arena marilor stadioane ale lumii, jurnalistul şi comentatorul nostru Ion Sandu ne-a informat şi pe noi, cititorii presei de specialitate, despre toate câte au avut a se întâmpla, care au fost bucuriile şi necazurile sportivilor noştri.

Ion Sandu, fiind un remarcabil reporter de investigaţie în domeniul sporturilor, care a trăit în această frumoasă şi misterioasă lume, pe de o parte, dar şi întunecată, pe de altă parte, a desoperit şi descris unele ipostaze despre lacunele sportului moldovenesc. A căutat şi, se pare, a şi găsit unele soluţii de ameliorare a situaţiei din acest domeniu. Care sunt acestea, veţi afla răsfoind paginile capitolului Opinii răzleţe, care, de altfel, încheie această incitantă epopee a sportului autohton cu un titlu nu mai puţin incitant Mierea şi fierea sportului.

De ce mierea sportului? Din atâtea şi atâtea motive. Dulce, ca mierea de dulce, este gustul victoriei. Aidoma albinelor care aleargă în goana mare ca să-şi adune nectarul, tot aşa şi sportivii se află într-o perpetuă alergare, spre alte culmi, spre alte victorii. Dar până să ajungi acolo sus, pe culme, trebuie să urci multe trepte, incomensurabil de multe. Este nevoie de mare efort, de muncă asiduă şi de multe sacrificii. Odată ajuns, este şi mai greu să te menţii pe culmile Olimpului. „Nu poţi birui o dată pentru totdeauna, trebuie să birui în fiecare zi”, afirma scriitorul francez Romain Rolland. Eroii cărţii noastre au gustat din plin clipa de miere a victoriei. Iată de ce mierea sportului.

De ce fierea sportului? Din atâtea şi atâtea motive. Decepţii, dazamăgiri, deziluzii, lacrimi. Clipa înfrângerii are gust amar. Ca fierea de amar. Cariera unui sportiv poate să se întrerupă într-o clipă, să cadă fulgerător asemeni unui meteorit, chiar sub ochii miilor de suporteri din tribune, şi a altor milioane de spectatori din faţa ecranelor. Câte au fost acele clipe, care sunt protagoniştii supuşi acelor grele încercări, aflaţi din paginile acestei impresionante lucrări. Iată de ce fierea sportului.

Clipa de glorie e dulce, precum e mierea. Clipa de înfrângere e amară, precum e fierea. Ambele nu durează decât câteva miimi de secundă. Ele, clipele, se pot repeta. Pot reveni. Depinde de oameni, de timp şi de circumstanţe, de hazard, dar şi de noroc.

În sport, probabil, cel mai indicat este verbul a fi. „A fi nu durează, a fi nu este decât atât cât este”, consideră scriitorul Ioan Mânăscurtă. Pentru că în sport viaţa trece, altfel, nu ştiu cum. Ea nu trece, ea curge la cote maxime, la maxime intensităţi. Pentru că viaţă în sport este, cumva, mai scurtă, mai condensantă decât în alte domenii de activitate umană. Aici stăpână e Măria Sa Clipa. Ea poate fi dulce, precum e mierea, dar poate fi amară, mai amară chiar decât fierea. De aici şi goana după glorii şi victorii.

Iată de ce, bănuiesc, autorul nostru şi-a intitulat cartea atât de sugestiv: Mierea şi fierea sportului.

Volumul relatează povestiri şi întâmplări adevărate. O fermecătoare combinaţie de jurnalism de cel mai înalt profesionalism, excepţional talent narativ şi umor trist, această carte este poate cea mai importantă lucrare scrisă vreodată despre oamenii care înfăptuiesc, dirijează şi controlează cel mai mare miracol al timpului – Sportul. Paginile ei îmbogăţesc patrimoniul nostru publicistico-literar. Iar autorul cărţii Ion Sandu este, credem, cel mai în drept să-şi imprime numele pe copertele ei. Drept argument: redactor şi comentator sportiv la ziare şi reviste şi la Radioteleviziunea Moldovenească. Este fondatorul primului ziar sportiv din perimetrul dintre Prut şi Nistru, Moldova sportivă (Sport. Turism). Este acreditat la Jocurile Olimpice de la Moscova (1980), Seul (1988), Barcelona (1992) şi Beijing (2008). Semnează volumele Dialoguri olimpice şi Olimpiada-80: armonie şi progres (1990), traduce din rusă un şir de cărţi cu tematică sportivă.

Ion Sandu, după cum bine a remarcat telecomentatorul sportiv Nicolae Buceaţchi, „este patriarhul slovei sportive scrise şi teleradiodifuzate de la noi”.

Mierea şi fierea sportului e mai mult decât o cronică – este o adevărată epopee a sportului autohton. Iar bibliografia de specialitate s-a îmbogăţit cu o apariţie editorială de excepţie.

Or, tocmai aceasta este cartea pe care, Tu, dragă cititor al cărţii sportive, o cauţi de multă vreme.

Tamara COTOMAN,

şef, Serviciul achiziţii, evidenţa şi

prelucrarea colecţiilor, Biblioteca USEFS

P.S. Dincolo de aceste rânduri în umbră au rămas încă multe şi foarte importante evenimente sportive, nume, personalităţi, cifre, fapte nedezvăluite, surprize de tot felul care au loc în orice sport. Deloc întâmplător. Las în seama cititorului această nobilă misiune. Mi-am dorit doar să lansez invitaţia de a veni la Biblioteca USEFS, care tocmai şi-a completat colecţia cu 20 de exemplare de carte, puse la dispoziţie de chiar autorul ei, dl Ion Sandu. Ele pot fi consultate în sala de lectură a bibliotecii, dar şi împrumutate la domiciliu, citite pe îndelete, pentru că aşa trebuie citit Ion Sandu, pe îndelete, cu pătrundere. Aşa încât cititorul să descopere el înşuşi de ce anume „mierea” şi de ce anume „fierea” sportului.

T.C.

1* SANDU, Ion. Mierea şi fierea sportului. Chişinău : [S.n.], 2008. 216 p.; fot. ISBN 978-9975-78-692-8.

08%20Cotoman%20-Coperata.tif