Biblio Polis - Vol. 49 (2013) Nr. 3   
ARHIVA  
OMAGIERI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Vlad PRISăCARU
„a” mic, un mare prieten al copiilor şi al adolescenţilor

Cu douăzeci de ani în urmă oamenii – pe la noi, am în vedere – nu prea ştiau de resursele internet... Dar care internet, când nici cărţi, ziare sau reviste în limba română erau foarte puţine la noi! În această situaţie dificilă, apariţia pe piaţa mediatică a revistei „a” mic a fost ca o mană cerească pentru micuţii din tânărul stat Republica Moldova. La grădiniţe, în şcoli, în familie se ştia de ziarul Florile dalbe, de revista Noi, acestea erau căutate, citite şi, tradiţionalişti cum suntem, nici nu ne puteam imagina că modesta listă a publicaţiilor pentru copii şi adolescenţi poate fi completată, diversificată. Se pare că tocmai acesta a fost scopul pe care şi l-a propus familia de mecenaţi Alexandrina şi Alexandru Rusu. Oricum, lor le datorăm o certă diversificare a mesajului publicaţiilor periodice basarabene pentru copii şi tineret. Şi trebuie s-o spunem acum, la ora bilanţului, că cea mai tânără publicaţie destinată celor mai tineri cititori de la noi îşi îndeplineşte cu brio misiunea. Misiune pe care fondatorii şi-au asumat-o benevol, cu propriile riscuri, pe propria cheltuială… Demonstrând că, şi la noi, atunci când statul nu mai vrea sau nu mai are posibilităţi de a se îngriji de copii, iată că îşi ia în sarcină această grijă o familie, nişte oameni generoşi, cu dragoste de neam, de limba română, de cultura, de istoria poporului.

Parcă jucându-se de-a v-aţi ascunselea cu denumirea – de altminteri, ingenios, inspirat aleasă! – revista „a” mic s-a aflat într-o continuă creştere: şi cantitativă (am în vedere numărul de cititori, de autori, de pagini etc.), şi calitativă. Poate mai ales calitativă: dacă e să răsfoieşti o colecţie a revistei, de-a lungul anilor, calitatea articolelor publicate, ca şi a ilustraţiilor ce le însoţesc, impresionează tot mai mult, pe an ce trece.

În cele două decenii de existenţă, „a” mic a demonstrat că este extrem de utilă nu numai principalilor săi destinatari – copiii şi adolescenţii –, dar şi părinţilor, bunicilor, învăţătorilor, profesorilor acestora. Pentru că revista promovează, cu mijloace specifice pentru vârsta şi percepţia cititorilor ei, tot ce merită a fi reţinut şi admirat din jurul nostru. Altfel spus, promovează valorile cognitive şi culturale, într-o perioadă când mulţi dau prioritate aspectelor materiale, practice, utilitariste. Când unii consideră – greşit, ba chiar fatal pentru cei mici şi cei tineri! – că paginile glorioase din trecutul nostru, oamenii buni, faptele şi lucrurile frumoase de lângă noi, ar avea o importanţă secundară pentru o corectă, omenească formare a noilor generaţii.

Revista „a” mic tinde şi reuşeşte să ne convingă de simplul adevăr că un om al secolului XXI trebuie să fie bine informat, deci, puternic. Dar trebuie să mai fie, concomitent, şi un bun, un atent vorbitor al limbii materne, pe lângă alte limbi străine ce le cunoaşte. Şi un admirator al faptelor vitejeşti ale strămoşilor, al celor mai frumoase poezii, tablouri, cântece create de conaţionalii săi şi de artiştii din lumea largă. Iar în egală măsură, să fie om sensibil la floarea ce se desface, în faţa casei; la sfatul tatălui sau al învăţătorului; la surâsul mamei sau al învăţătoarei; la lacrima de pe obrazul bunicilor ce-şi aşteaptă, cu dor, nepoţii de la oraş.

Strădaniile echipei redacţionale, condusă în ultimii ani de dna Tatiana Bălan, de a face revista aşa cum am arătat mai sus, din fericire, sunt răsplătite. În 20 de ani de apariţie, „a” mic a devenit un bun, un fidel prieten al copiilor şi al adolescenţilor. Un amic pe care nu e târziu încă să şi-l facă şi alţii. Mulţi ani, „a” mic, mereu cu mulţi autori, prieteni, admiratori, unul mai bun decât celălalt!

Vlad PRISĂCARU