Biblio Polis - Vol. 49 (2013) Nr. 3   
ARHIVA  
EMINESCIANA 2013
Elena DABIJA
Mihai Eminescu – poetul nemuririi noastre

„Dacă n-ar fi Eminescu,

Viaţa nu ne-ar fi nimic.”

(Adrian Păunescu)

Congresul Mondial al Eminescologilor, ediţia a II-a, cu genericul A-l cunoaşte pe Eminescu, a-l face cunoscut lumii, şi-a desfăşurat lucrările în zilele 3-4 septembrie 2013, la Chişinău, sub înaltul patronaj al preşedintelui Republicii Moldova, domnul Nicolae Timofti. La congres au participat eminescologi, savanţi, scriitori, editori, ziarişti şi mulţi admiratori ai operei marelui Eminescu.

Înregistrarea participanţilor, alocuţiunile de deschidere şi inaugurarea lucrărilor au avut loc la Academia de Ştiinţe a Moldovei. În Sala Azurie, prezidiul, în persoana academicienilor Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Gheorghe Duca, Valeriu Matei, Mihai Şleahtiţchi, au salutat prezenţa participanţilor la acest for unic în felul său.

Acad. Mihai Cimpoi a mulţumit eminescologilor prezenţi, a făcut o trecere în revistă ce s-a realizat pe parcursul unui an în domeniul eminescologiei, amintind obiectivele acestui forum: „Să-l cunoaştem mai bine pe Eminescu, să-l facem cunoscut lumii.” A nominalizat cercetătorii veniţi din alte ţări: Mario Castro Navarrette (Chile), Oleg Goncearenko (Ucraina), Dmitri Karalis (Sankt Petersburg, Rusia), prof. Giuseppe Manitta (Italia), prof. Irfan nver Nasrattinoğlu (Turcia), Kopi Kyyku (Albania), exprimând mulţumiri instituţiilor şi persoanelor care au contribuit ca ediţia a II-a a congresului să fie organizată la nivel. I-a acordat distincţia Congresului Eminescologilor – Marele Premiu „Mihai Eminescu” nr. 1 acad. Eugen Simion pentru exegeză eminesciană.

Acad. Gheorghe Duca, preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a salutat şi a felicitat publicul pentru strădaniile depuse în a-l cerceta, studia şi promova pe Mihai Eminescu pe diferite meridiane. Referindu-se la manifestările organizate de Ziua Limbii Române, a propus ridicarea unui monument Limbii Române la Chişinău. Dumnealui i-a decorat pe renumiţii eminescologi: acad. Mihai Cimpoi, cu Insigna de Aur a AŞM, şi acad. Eugen Simion, cu medalia „Grigore Vieru” nr. 1.

Acad. Eugen Simion în discursul său a făcut retrospectivă a celor mai importante ediţii noi ale operelor lui Mihai Eminescu, a traducerilor şi a studiilor despre poet, afirmând că: „Eminescu nu ne ajută să ne încălzim iarna – el ne ajută să respirăm”.

Acad. Valeriu Matei, director al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, a evidenţiat că prin ediţia a II-a Congresul Eminescologilor devine un forum important pentru cultura noastră şi pentru universalitatea lui Mihai Eminescu. Dumnealui a remarcat: „Unii spun că basarabenii au rămas la Mihai Eminescu. Aş zice că basarabenii au ajuns la Eminescu şi doresc ca toţi să ajungă la Eminescu.”

Profesorul Victor Crăciun, preşedinte al Ligii Culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni, şi-a amintit ziua de 15 ianuarie 1989, când la Palatul Naţional a avut loc serata de comemorare a lui Mihai Eminescu, moderată de acad. Mihai Cimpoi, cu proiecţia filmului Luceafărul de Emil Loteanu şi transmisă în direct de Televiziunea Naţională. Dumnealui consideră că acea manifestare se poate considera cu adevărat I Congres al Eminescologilor şi este bucuros că acest Congres are continuitate. Prof. Victor Crăciun, care a imortalizat imaginea poetului în foarte multe statui, medalii, busturi, cărţi şi activităţi culturale de promovare, a specificat: „Mihai Eminescu este personalitatea care străluceşte deasupra limbii române.” Dumnealui a prezentat şi ultimul număr al buletinului de informare şi cercetare Eminescu.

Domnul Mircea Niţă a salutat din partea târgoviştenilor participanţii la lucrările Congresului afirmând: „Spiritele mari se întâlnesc sub cupola unică, care se numeşte Eminescu.”

Impresionant a fost discursul eminescologului Mario Castro Navarrete din Chile, care a mărturisit: „Mi-au trebuit 30 de ani de viaţă ca să pot traduce din opera lui Mihai Eminescu în limba spaniolă. Am expediat traducerile în Mexic, Brazilia, Chile, unde au fost acceptate cu brio, deoarece poezia lui Mihai Eminescu le-a plăcut şi a fost publicată.” Domnul Mario Castro a prezentat şi ultima traducere: Eminescu, Mihai. Poesii alese = Poesas escogidas, care a completat colecţia de documente cu autografe a CAI Eminescu.

A luat cuvântul şi Kopi Kyyku, doctor în ştiinţe, academician, inginer, ziarist, eseist, profesor universitar de limba italiană şi de istorie a Balcanilor. Este autorul mai multor volume cu poezii, povestiri, drame, pamflete, articole de critică literară şi de studii ştiinţifice; traducător al mai multor opere literare, istorice şi geologice, din câteva limbi, în albaneză, respectiv română şi italiană. A participat la primul Congres Mondial al Eminescologilor în 2012 şi a fost oaspete dorit şi la ediţia a II-a. În acest an ne-a mărturisit: „Poezia lui Mihai Eminescu reprezintă un adevărat univers şi stă alături de cele mai mari nume ale literaturii universale. Întâlnirea mea cu poezia eminesciană s-a produs în anii ’60 ai secolului trecut, când am venit în România ca student. Atunci am stat pe aceste meleaguri binecuvântate doar zece luni. Ruptura relaţiilor diplomatice între Albania şi fosta Uniune Sovietică a fost însoţită cu retragerea tuturor studenţilor albanezi din toate fostele ţări socialiste, inclusiv din România. Totuşi, am făcut tot ceea ce îmi stătea în putinţă să pătrund în sufletul urmaşilor traco-dacilor. (Cred că nu se poate intra în spiritul adevărat al unui neam decât prin cea mai aleasă poezie a lui.)

Eminescu a fost pentru mine o poartă, a fost chiar actul intrării în spiritul românesc. Învelit în mantaua dulcii suferinţe, în aureola celui ce-şi plăteşte învăţarea nemuririi cu tinereţile şi chiar cu o tragică moarte, proprie marilor poeţi. Iubit, niciodată iubit cum merită, strălucit mânuitor al versului niciodată pe deplin înţeles, Eminescu m-a fermecat prin puterea şi delicateţea cu care s-a identificat cu însăşi gena românească, a ridicat-o la un nivel greu de atins de urmaşi, depăşindu-şi în acelaşi timp propria vârstă, depăşind aşteptările epocii sale şi chiar ale epocii noastre, spulberând hotarele invizibile care ţineau izolată poezia românească de cea europeană. Prin Eminescu, limba română a început să vorbească în universală. Am avut privilegiul să-l „reîntâlnesc” – şi să-l redau prin traduceri – în limba mea maternă, în albaneză, în care sună sublim, probabil datorită cuibului pe care şi l-a ales înlăuntrul străvechii limbi inter-balcanice, despre care se presupune că s-a vorbit pe aceste meleaguri cu milenii în urmă.

Dintr-un anumit punct de vedere şi de simţire limba românească lipsită de Eminescu ar fi arătat exact precum un Eminescu lipsit de limba română. Este de neînchipuit. Cu toate vicisitudinile istoriei, inclusiv ale istoriei literaturii, Eminescu rămâne singular în dăruirea-i fără seamăn, uriaş cât un întreg folclor balcanic, cu ochii înălţaţi spre steaua singurătăţii noastre arhetipale, prezente sau viitoare, cu privirea uneori coborâtă înspre deliciul vremelnic al fiinţelor mărunte, conştient că nu va învăţa a muri vreodată. Într-adevăr, Eminescu n-a învăţat cum se moare.”

Giuseppe Manitta, tânăr profesor din Italia, a vorbit despre cercetările sale cu referire la Eminescu şi Carducci, s-a referit la poemul Luceafărul, totodată întrebându-se dacă Mihai Eminescu a cunoscut proza lui Leopardi. Răspunsul a fost dat de acad. Mihai Cimpoi, care a precizat că a găsit în conspectele nemţeşti ale studentului Eminescu (în Manuscrisele facsimil editate) referinţe la opera marelui scriitor italian. Domnul Mihai Cimpoi a menţionat că la CAI Eminescu în 2007 a fost inaugurat standul Giacomo Leopardi şi este o colecţie de documente cu opera poetului italian, dar şi studii cu referire la unele coincidenţe din opera lui Leopardi şi cea a lui Eminescu, nominalizând şi cartea sa Leopardi.

Traducătorul şi profesorul Irfan nver Nasrattinoğlu din Turcia a dat curs amintirilor şi a povestit despre cum l-a întâlnit pe Valeriu Matei la Moscova cu vreo 30 de ani în urmă, ca mai pe urmă să apară la Ankara, în traducere turcă, două ediţii de poezie eminesciană, după care a publicat şi două volume despre viaţa lui Mihai Eminescu. Şi-a exprimat sentimentele profunde şi dragostea sa faţă de Republica Moldova, de cultura şi limba română şi a promis că va deschide la Ankara un cenaclu „Eminescu” la care va invita eminescologi. Domnul Irfan nver Nasrattinoğlu a fost în vizită la CAI Eminescu în februarie 2001 şi a lansat cartea Mihai Eminescu, în limba turcă, pe care a făcut-o donaţie cu autograf.

Dmitri Karalis din Sankt Petersburg, dar care are rădăcini prin părţile Sorocii, a transmis salutări din partea celor 455 de scriitori ruşi din oraşul de pe Neva, care cunosc şi preţuiesc opera lui Mihai Eminescu. A recitat varianta traducerii sale în limba rusă a poeziei Pe aceeaşi ulicioară şi a remarcat: „Poeţii şi filosofii Eminescu, Bunin, Esenin şi alţi scriitori în operele lor vorbesc aceeaşi, doar că în altă limbă. Numai un mare poet poate fi tradus şi înţeles în mai multe limbi.”

Eugen Doga a vorbit despre muzicalitatea operei eminesciene, despre dragostea şi pasiunea sa faţă de creaţia poetului, precum şi despre ocupaţia sa din ultimul timp: 500 de pagini de partitură cu referire la dialogul dragostei dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle.

Oleg Goncearenko din Ucraina a afirmat că dragostea de Mihai Eminescu vine din partea mamei – basarabeancă din părţile Sorocii. A prezentat cartea sa За Eминеску... до себе... (спiви – переспiви)” şi a recitat poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, tradusă în limba ucraineană.

Au intervenit cu discursuri cernăuţenii: poetul-academician Vasile Tărâţeanu, despre obiectivele eminesciene, şi profesoara Alexandra Cernov, despre sora poetului, Aglaia, şi despre „eroismul lui Eminescu” la distribuiera, într-o noapte, a broşurii Răpirea Bucovinei; Mihai Dorin a menţionat: „Eminescu este prima provocare majoră a gândirii naţionale de după Cantemir, un poet dublat de un gânditor, fondator al concepţiei civilizatoare europene.” Profesorul Adrian Dinu Rachieru a evidenţiat că „Eminescu este intraductibil. Repunerea periodică în discuţie a lui Eminescu demonstrează că e viu”, iar Tudor Nedelcea a amintit despre faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a avut rădăcini româneşti şi l-a inclus pe Eminescu în pomelnicul Vaticanului. Dumnealui i-a calificat pe academicienii Eugen Simion, Mihai Cimpoi şi Nicolae Georgescu ca pe nişte „continuatori ai studiului eminescologiei”. Au luat cuvântul şi Nicolae Georgescu, Mircea Chelaru, Florian Copcea, Viorel Dinescu, Marian Mărgărit, Dumitru Copilu-Copillin, Nicolae Dabija, Dumitru Apetri, Mircea Radu Iacoban, Mircea Popa, Mihai Sultana Vicol, Ioan Curtean de Hondol şi alte personalităţi.

Au avut loc numeroase lansări şi prezentări de carte apărute la editurile: „Gunivas” (Chişinău), „Semne” (Bucureşti), „Bibliotheca” (Târgovişte), Fundaţia „Scrisul Românesc” (Craiova) ş.a., toate cu conţinut eminescian. S-au lansat volumele donate cu autografe de la autori, care au completat patrimoniul eminescian la CAI Eminescu şi pe care le voi prezenta amănunţit în alt număr al revistei BiblioPolis:

Eminescu, Mihai. Poesii alese = Poesas escogidas / Mihai Eminescu; trad. şi pref.: Mario Castro Navarrete. – Iaşi: Contact Internaţional, 2012. – 95 p. – Ed. bilingvă româno-spaniolă.

Гончаренко, Олег. За Eминеску... до себе... (спiви – переспiви) / Олег Гончаренко. – Мелитополь, 2012. – P. 212. – în limba ucr.

Bot, Ioana. Eminescu explicat fratelui meu / Ioana Bot. – Bucureşti: Art, 2012. – 272 p.

Câmpan, Ioan. Eminescu, magul călător : [comentariu ştiinţifico-fantastic în proporţie nedefinită] / Ioan Câmpan. – Bucureşti: Sigma, 2007. – 100 p.

Copilu-Copillin, Dumitru. Eminescu în perspectivă universală / Dumitru Copilu-Copillin. – Târgovişte: Bibliotheca, 2013. – 230 p.

Vaswani, Zricha. Effect of Indian though on Mihai Eminescu = Eminescu şi gândirea indiană / Zricha Vaswani. – Târgovişte: Ed. Biblitheca, 2011. – 142 p. – Ed. bilingvă româno-engleză.

Nedelcea, Tudor. Confluenţe spirituale / Tudor Nedelcea. – Iaşi: TipoMoldova, 2013. – 312 p.

Nedelcea, Tudor. Eminescu / Tudor Nedelcea; pref. Mihai Cimpoi. – Bucureşti: Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2013. – 560 p.

CAI Eminescu a intrat în posesia volumului: Ilis, Florina. Vieţile paralele: [roman-document despre viaţa şi moartea lui M. Eminescu] / Florina Ilis. – Bucureşti: Cartea Românească, 2012. – 688 p.

Florina Ilis a participat la lucrările Congresului Eminescologilor şi a donat acest volum pentru admiratorii şi cercetătorii lui Mihai Eminescu. Supracoperta ne informează: „Florina Ilis reconstituie, într-un roman-document care sfidează legile timpului, mai mult de 150 de ani din existenţa lui Mihai Eminescu – antumă şi postumă –, din secolul al XIX-lea până în prezent, aşa cum a fost ea trăită, consemnată, idealizată, maculată, imaginată. Viaţa, boala şi moartea poetului continuă să fie subiecte actuale de dispute, de întrebări fără răspuns, de teorii ale conspiraţiei. Poetul a fost un geniu? A iubit? A fost nebun? A existat Marea conspiraţie? A fost asasinat? Etc. etc. Într-un efort dramatic de a se apropia de adevăr, Florina Ilis recurge la nenumărate documente autentice, foi medicale de observaţie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, mărturii ale contemporanilor, corespondenţă, manuscrise, dosare şi note informative ale Siguranţei şi ale Securităţii, dezbateri aprinse în reviste de cultură, cotidiene şi bloguri, dar şi la jocul subtil al imaginaţiei. Un geniu poetic precum Eminescu, ale cărui «vieţi paralele», pe cât de reale istoric, pe atât de metafizic visate, se confundă cu însăşi România modernă, avea nevoie de o viziune pe măsură, capabilă să viseze, dincolo de epoci, ca într-o metempsihoză naţională, documentele de arhivă ale unei «poliţii politice» fără vârstă.

La şapte ani de la apariţia bestsellerului Cruciada copiilor, noul roman al Florinei Ilis va lua prin surprindere nu doar lumea romanului românesc contemporan, ci şi istoria literaturii.

Această carte monumentală va bulversa în totalitate orizontul de aşteptare al cititorului. Romanul Vieţile paralele debutează la 28 iunie 1883 şi se încheie la 15 iunie 1889. Două date înregistrate în memoria colectivă, care consolidează şi, deopotrivă, subminează mitul Poetului naţional.”

Cartea a fost distinsă cu: Premiul „Liviu Rebreanu” pentru proză, acordat de USR, Filiala Cluj; Premiul pentru „Cel mai bun roman românesc” al anului 2012, acordat în cadrul Colocviilor romanului românesc contemporan, ediţia a VI-a; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul editorial 2012; Premiul Naţional de proză al Ziarului de Iaşi, 2013; Premiul Radio România Cultural, la secţiunea Proză, ediţia 2013. Vă aşteptăm să lecturaţi această carte captivantă la CAI Eminescu.

Un eveniment remarcabil a fost în prima zi şi inaugurarea Cafenelei literar-artistice „Galbenă gutuie” la hotelul „Bella Donna” din str. Bucureşti nr. 9, în semn de înaltă preţuire şi în amintirea poetului Adrian Păunescu. Cafeneaua literară va găzdui întâlniri literare, lansări de carte, recitaluri de poezie şi muzică pe versurile marelui bard Adrian Păunescu.

A doua zi, la Centrul Academic Internaţional Eminescu au continuat lucrările Congresului Eminescologilor cu genericul A-l cunoaşte pe Eminescu, a-l face cunoscut lumii.

Sala arhiplină a ascultat cu mare interes discursurile în cadrul mesei rotunde: Modelul de existenţă – acad. Eugen Simion, cu prilejul omagierii a 80 de ani de la naştere.

Acad. Mihai Cimpoi, în discursul său a vorbit despre Eugen Simion ca „un eminescolog de excepţie şi un mare prieten al Basarabiei”, „un fenomen cultural, un om de înaltă ţinută morală”. Dumnealui a editat cu acest prilej şi cartea Modelul de existenţă Eugen Simion, la Editura „Semne”, Bucureşti, pe care ne-a oferit-o cu următorul autograf: „Centrului Academic Internaţional Eminescu, această monografie despre cel mai important om de cultură român al zilelor noastre. 4.IX.2013. Mihai Cimpoi.”

Mesaje de apreciere a activităţii literar-ştiinţifice, felicitări şi urări la adresa omagiatului au mai prezentat: Victor Crăciun, Valeriu Matei, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu, Nicolae Georgescu, Adrian Dinu Rachieru, Vasile Tărâţeanu.

În final, acad. Eugen Simion a mulţumit din toată inima pentru onorurile şi aprecierile adresate dumnealui şi şi-a dat frâu amintirilor de la începutul carierei de critic literar, succesele şi obstacolele care le-a avut în acest răstimp, cercetările şi editarea multiplelor volume despre înaintaşii neamului. Domnul academician E. Simion a vorbit despre dragostea sa faţă de Mihai Eminescu şi că a reuşit pe parcursul vieţii doar prin munca sa titanică, împreună cu alţi eminescologi, să-l aducă pe Mihai Eminescu la scara valorică a spiritului european.

Directoarea BM „B.P. Hasdeu” Mariana Harjevschi a salutat participanţii la Congresul Eminescologilor, a adus mulţumiri acad. Mihai Cimpoi pentru grija faţă de personalitatea lui Mihai Eminescu şi acad. Eugen Simion pentru colecţia de documente donată Centrului Academic Internaţional Eminescu, oferindu-i titlul de „Cel mai generos donator” nr. 1.

Eugen Doga, care a mai fost oaspete de onoare la CAI Eminescu, la rugămintea publicului, s-a aşezat la pian şi a făcut să răsune în sală unele opere fundamentale, astfel publicul a savurat şi din muzicalitatea operei eminesciene.

Au venit să participe la lucrările Congresului şi un grup de liceenii de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” cu buchete de flori, însoţiţi de profesoara Viorica Popovici şi bibliotecara Lidia Mucuţa. Dânşii au intervenit cu un recital muzical şi felicitări pentru distinşii eminescologi şi oaspeţi, apreciind activitatea personalităţilor neamului care stau la straja Limbii, Culturii Române şi a lui Mihai Eminescu. Au rămas încântaţi că au avut norocul să asculte din creaţia marelui compozitor Eugen Doga, să pozeze cu marele maestru şi să primească autografe de la compozitor, de la scriitori şi savanţi.

În această zi preşedintele Republicii Moldova, dl N. Timofti, în prezenţa gărzii de onoare şi în acordurile Imnului de Stat, a decernat medalia „Mihai Eminescu” unor eminescologi – participanţi la Congres, pentru contribuţie remarcabilă în promovarea operei eminesciene pe meridianele lumii.

Eminescologul botoşănean Lucia Olaru-Nenati s-a numărat printre eminescologii din România cărora li s-a acordat această medalie. Doamna Lucia Olaru Nenati a menţionat: „În alocuţiunea de mulţumire am invocat suprema onoare a unui scriitor şi intelectual dedicat lui Eminescu pe meleagurile originii sale botoşănene de-a primi o decoraţie prezidenţială ce poartă numele său şi, nu în ultimul rând, într-un măreţ imobil situat pe strada Nicolae Iorga, acesta fiind originar tot din Botoşani, şi am oferit CD-ul meu cu Cântecele lui Eminescu.”

Fiecare participant a primit un set de materiale şi medalia „Congresul Mondial al Eminescologilor. Chişinău 3-4 septembrie 2013. Ediţia a II-a”, confecţionată de Iiurie Guţu.

După plecarea oaspeţilor, dialogul la subiectul Eminescu continuă datorită reţelelor de socializare: am primit mesaje de mulţumire şi impresii despre vizita în Moldova, dar şi unele texte cu referire la studiile în domeniul eminescologiei.

De exemplu, Mario Castro Navarrete, poet, filozof şi traducător, un mare admirator al lui Eminescu, a avut bunăvoinţa să ne transmită impresiile sale: „Ajuns la Chişinău, în care toamna încerca să se instaleze, am avut senzaţia că şi vremea ţinea cu mine, căci trebuie să mărturisesc că moldovenii sunt foarte primitori şi că am fost chiar încântat de atenţiile de care m-am bucurat ca oaspete. Mă aflam la Chişinău pentru a treia oară, primele două, cu mulţi ani în urmă, fiind atunci vizite foarte scurte, doar de câteva ore. De data asta am putut constata că trecerea vremii nu scade cu nimic felul lor de a fi prietenoşi şi primitoare gazde. O altă constatare a fost că limba română este vorbită cu acurateţe şi mult răspândită, ceea ce dovedeşte că limba-mamă se menţine şi se perfecţionează. Am avut timp să mă plimb pe bulevardul principal, numit Ştefan cel Mare şi Sfânt, după numele domnitorului atât de venerat. Ca toate marile metropole, Chişinăul îşi are ritmul lui accelerat, cu preocupările cetăţeanului alergând la treburile sale cotidiene, dar având mereu o admirabilă dispoziţie de a îndruma pe noul venit. La Congresul Mondial al eminescologilor, prilejul cu care fusesem invitat, a fost pentru mine o mare surpriză să pot păşi în impunătoarea clădire a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi a Centrului Academic Internaţional Eminescu. Acolo ne-am reunit toţi cei interesaţi de Eminescu, cel care ne-a adunat, din diferite colţuri ale lumii, mai toţi având un cuvânt de spus. Cele auzite de mine, aici, mi-au confirmat importanţa poetului nepereche Mihai Eminescu, ca fiind un temei de neclintit al limbii române, la care toată asistenţa a adus o contribuţie, fie printr-o carte, fie prin doleanţe îndreptăţite, fie pur şi simplu prin dragoste faţă de limba vorbită de Eminescu. Un fapt care într-adevăr m-a copleşit a fost îndârjirea, tenacitatea, hotărârea, determinarea cu care românii de pretutindeni îşi apără limba lor; spun acest lucru pentru că experienţele avute de America Latină, în general şi Chile, în particular, ne arată că limbile vorbite de băştinaşii noştri aproape că au dispărut, iar cele rămase fac eforturi foarte mari pentru a-şi menţine dreptul la existenţă. Pentru că în ţările Americii Latine s-a impus o limbă în detrimentul altora, şi nici măcar nu a fost ocazia sa convieţuiască limbile autohtone cu limba cotropitorilor, cauzele fiind multiple şi complexe. În consecinţă, acest Congres şi-a îndeplinit pe deplin scopurile, fiindcă, în jurul lui Eminescu, limba română a ieşit biruitoare. Folosesc această cale pentru a mulţumi organizatorilor şi totodată să vă mulţumesc tuturor pentru lecţia de română primită la Chişinău.

Mario Castro Navarrete. Chile, 2013.”

„Mult stimată Elena, odată cu trimiterea comunicării mele, vreau să-ţi mulţumesc din suflet pentru amabilitatea cu care m-aţi primit şi de data aceasta şi să vă rog să transmiteţi recunoştinţa mea domnilor academicieni Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, precum şi domnului profesor Vasile Bahnaru. Cu cele mai bune şi sincere gânduri,

Kopi Kycyku. Albania.”

„Selam, Dear Elena Dabija.

Confrontation with Eminescu enjoyed meeting with you once again. My hope is often the ability to compare both in Turkey and Moldova. Thank you in advance for your trouble. Greetings and love.

Prof. Dr. İrfan nver Nasrattınoğlu. Turcia.”

„Уважаемая донна Елена!

Как и обещал, посылаю Вам всё то, что можно назвать фотографиями. Был бы благодарен, если бы Вы, прислали мне, все те фото, которые будут у Вас после Конгресса. Хочу написать эссе для украинской прессы, нужно было бы его как-то проилюстрировать. Счастья Вам!

Олег Гончаренко.”

Doresc continuitate Congresului Mondial al Eminescologilor şi universalitate studierii, cercetării, traducerii, editării şi promovării operei şi vieţii Marelui Mihai Eminescu – Poetul nemuririi noastre.

Elena DABIJA,

director, CAIE

 

EMINESCIANA 2013

38%20IMG_2860.tif
39%20IMG_2876.tif
40%20IMG_2893.tif
41%20Medalia%20Eminescu.tif