Biblio Polis - Vol. 49 (2013) Nr. 3   
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Nelly ŢURCAN
Provocările Accesului Deschis şi vizibilitatea producţiei ştiinţifice a Republicii Moldova

Abstract

Based on indicators of scientific productivity calculated by Journal SCImago & Country Rank and Thomson ISI this article evaluates Moldovan’s position regarding the number of scientific papers. Also article presents the data regarding the Moldovan scholars’ collaboration in scientific publishing. The article features the Open Access initiative and presents opportunities for extension of scientific visibility by applying open access strategies.

Keywords: scientific production, scientific visibility, Open Access, Republic of Moldova.

* * *

1. Introducere

Evaluarea cercetării este foarte importantă atât pentru comunicarea ştiinţifică, cât şi pentru determinarea cheltuielilor instituţiilor de cercetare. În acest scop trebuie să fie luate în calcul măsurările privind productivitatea ştiinţifică, factorul de impact al revistelor, citarea publicaţiilor etc. Studierea proceselor de comunicare în ştiinţă, măsurarea excelenţei în cercetare, precum şi a calităţii cercetării constituie o problemă care interesează tot mai mult guvernele, instituţiile de cercetare, universităţile şi organismele de finanţare ca o modalitate de evaluare a responsabilităţii şi calităţii cercetării ştiinţifice. Pentru a măsura cantitatea şi impactul publicaţiilor sunt adesea folosite diferite metrii. În ultimul deceniu, ele au devenit un instrument standard atât în dezvoltarea politicilor în domeniul ştiinţei, cât şi în managementul cercetării ştiinţifice. Ca o consecinţă a acestei evoluţii, a fost dezvoltat un set de indicatori pentru măsurarea productivităţii academice, activităţilor ştiinţifice şi tehnologice şi altor rezultate ale activităţii ştiinţifice.

2. Indicatori de măsurare a rezultatelor activităţii ştiinţifice

În prezent, există mai multe instrumente pentru studiul cantitativ şi calitativ al producţiei ştiinţifice. Utilizarea acestora a provocat opinii contradictorii [1].

Bibliometria oferă un set de metode şi indicatori importanţi pentru studierea structurii şi a procesului de comunicare ştiinţifică. Prima dată termenul bibliometrie a fost definit în 1969 de Alan Pritchard, care l-a explicat ca „aplicarea metodelor matematice şi statistice la cărţi şi alte medii de comunicare” [2]. Analiza citărilor este una din cele mai cunoscute abordări bibliometrice, care a devenit destul de complexă. Toţi indicatorii ştiinţifici principali şi semnificativi sunt în totalitate dependenţi de statisticile publicaţiilor şi de citare. În acelaşi timp, reţelele informaţionale, precum şi aplicarea tehnologiilor informaţionale au oferit avantaje cantitative şi calitative pentru dezvoltarea altor metode bibliometrice. Prin intermediul bibliotecilor digitale tot mai multe documente sunt disponibile online, iar o parte considerabilă din ele este accesibilă full-text. În acelaşi timp, există mai multe legături între documente, atât în formă de citări, cât şi în formă de hyperlinkuri active, care permit unui cititor sau utilizator de informaţie să se deplaseze de la un document la alte documente conexe [3]. Bibliometria se aplică într-o manieră nouă, privind identificarea pe baza cocitării a relaţiilor dintre publicaţiile ştiinţifice tipărite şi încadrarea lor în spaţiul intelectual virtual [4]. În mod similar, factorul de impact a fost dezvoltat pentru a evalua influenţa unei reviste ştiinţifice, a unui autor, laborator de cercetare, a unei universităţi sau a unei ţări, precum şi pentru evaluarea influenţei unui site web.

Există mai multe abordări de aplicare a diferitor indicatori de măsurare a activităţii ştiinţifice. Pentru comparabilitatea datelor la nivel mondial a fost necesar a folosi nişte principii unice de analiză a activităţii ştiinţifice. Astfel de indicatori pentru organele competente au fost propuşi la Conferinţa internaţională privind indicatorii în ştiinţă şi tehnologie, organizată de OECD la Paris în 1980. În cadrul acestor indicatori se disting: indicatori care măsoară activitatea de creaţie şi de inovaţie; indicatori privind impactul ştiinţei şi tehnologiei asupra economiei; indicatorii ştiinţei [5]. Cea de-a treia clasă de indicatori, indicatorii ştiinţei, la rândul ei, include indicatori privind: numărul de publicaţii, numărul de citări, referenţi.

Deşi există o varietate mare de indicatori, vizibilitatea ştiinţifică este percepută ca unul dintre cei mai semnificativi indicatori pentru evaluare.

3. Ce este vizibilitatea ştiinţifică?

În ştiinţă, termenul vizibilitate se referă la faptul dacă este sau nu este posibil a vedea clar şi la distanţă un obiect. Literalmente, prin vizibilitate se înţelege: (1) însuşirea de a fi vizibil; (2) distanţa maximă până la care un obiect rămâne vizibil; (3) stare de claritate care permite să se vadă obiectele.

Acest termen este adesea folosit, de exemplu, în contextul meteorologic, cum ar fi „vizibilitatea este de până la 30 de metri”, ceea ce înseamnă că obiectele se pot vedea doar la o distanţă de 30 de metri. Deci, vizibilitatea în acest caz înseamnă nu doar capacitatea de a vedea, dar, de asemenea, este o caracteristică numărabilă. Prin urmare, atunci când acest principiu se aplică pentru publicaţiile ştiinţifice, putem deduce că este vorba despre reviste sau articole ştiinţifice care pot fi uşor văzute, iar calitatea lor poate fi în mod clar cuantificată prin anumiţi metrici utilizabili.

Adesea vizibilitatea ştiinţifică este folosită ca sinonim pentru termenul impact, de exemplu, vizibilitatea revistelor ştiinţifice este un echivalent pentru revistele care au atins un factor de impact. Studiile consacrate analizei vizibilităţii revistelor au constatat că revistele care au fost validate atât de experţi, cât şi de bazele de date importante reprezintă publicaţii care au un grad înalt de calitate [6].

Pentru identificarea vizibilităţii ştiinţifice sunt folosiţi indicatorii bibliometrici, cum ar fi numărul de articole per cercetător şi numărul de articole publicate într-un an în revistele incluse în bazele de date ISI [7]. În opinia unor autori, pentru măsurarea vizibilităţii pot servi următorii indicatori: structura citărilor, inclusiv autocitarea autorilor şi a revistelor, precum şi componenţa consiliului editorial al revistelor ştiinţifice [8]. Conform altor opinii, vizibilitatea este determinată de faptul cum sunt acceptate lucrările publicate de către comunitatea academică sau ştiinţifică [9].

Astfel, vizibilitatea ştiinţifică se referă la difuzarea, accesibilitatea şi recunoaşterea producţiei ştiinţifice de comunitatea ştiinţifică. Aceste date completează componenta calitativă – peer review. Vizibilitatea este, prin urmare, un mijloc indirect de apreciere a calităţii publicaţiilor.

4. Vizibilitatea publicaţiilor ştiinţifice din Republica Moldova

Pentru clasamentul instituţiilor de cercetare ştiinţifică, al universităţilor, al ţării privind nivelul de cercetare ştiinţifică, precum şi pentru evaluarea cercetării, indicatorii bibliometrici de asemenea joacă un rol important, iar metricii Thomson Reuters sunt un factor dominant. Cu toate acestea, în ultimii ani, deopotrivă cu datele din baza de date Web of Science (WoS) a Thomson Reuters, sunt folosite datele din alte baze de date, precum Scopus, Google Scholar sau SCImago Journal & Country Rank (SJR).

Web of Science a Thomson Reuters ISI sunt baze de date disponibile prin abonare. Deşi cărţile şi o varietate mare de reviste nu sunt incluse în aceste baze de date, o gamă întreagă de reviste performante sunt prezentate în bazele de date ISI pentru o perioadă destul de îndelungată. Conţinutul autentic şi multidisciplinar al bazelor de date ISI WoS cuprinde peste 12 000 de reviste cu cel mai mare impact la nivel mondial, inclusiv revistele cu Acces Deschis, şi peste 110 000 de materiale ale conferinţelor. Un set mare de indicatori permit măsurarea productivităţii ştiinţifice în 256 de discipline, a impactului citării cercetărilor ştiinţifice şi a impactului revistelor ISI. WoS include cinci baze de date: Science Citation Index Expanded (SCI-EXPANDED), care acoperă perioada din 1945 până în prezent; Social Sciences Citation Index (SSCI), care acoperă perioada din 1956 până în prezent; Arts & Humanities Citation Index (A&HCI), care acoperă perioada din 1975 până în prezent; Conference Proceedings Citation Index-Science (CPCI-S) şi Conference Proceedings Citation Index-Social Science & Humanities (CPCI-SSH), care acoperă perioada din 1990 până în prezent [10].

Tabelul 1 arată rezultatele contribuţiei cercetătorilor din diferite ţări în procesul informaţional global, care este măsurată prin ponderea articolelor în revistele incluse în SCI şi SSCI. Datele din tabel sunt destul de relevante şi atestă că această metodă de evaluare poate fi considerată ca un analog al PIB-ului, în domeniul ştiinţei [11]. Într-adevăr, rezultatele din 1996 (la sfârşitul secolului al XX-lea) arată că „Grupul celor opt” a avut un nivel ridicat de performanţă în procesul informaţional ştiinţific, cu un rol dominant al SUA, circa 30% din contribuţie.

Tabelul 1. Repartizarea contribuţiei în fluxul informaţional mondial
(după datele SCI şi SSCI)

Ţara

Anul

Diferenţa (%)

1996 (%)

2009 (%)

SUA

28,4

20,4

-8,0

Marea Britanie

7,1

6,2

-0,9

Japonia

7,3

5,7

-1,6

Germania

6,2

5,2

-1,0

Franţa

4,7

4,3

-0,4

Canada

3,6

3,6

-

Italia

3,3

3,4

0,1

Rusia

2,7

1,65

-1,05

China

2,4

13,8

11,4

Ucraina

0,46

0,30

-0,16

România

0,16

0,44

0,28

R. Moldova

0,02

0,02

-

Sursa: Web of Knowledge

Cu toate acestea, la sfârşitul primului deceniu al secolului al XXI-lea situaţia s-a schimbat ca rezultat al creşterii numărului de publicaţii ale cercetătorilor din China. Analiza datelor constată o creştere de circa 11% (aproape de şase ori) în această perioadă a numărului de articole indexate în Science Citation Index (SCI) şi Social Sciences Citation Index (SSCI) din WoS. Totodată, se reduce contribuţia Statelor Unite ale Americii (aproximativ a patra parte)

De asemenea, sunt prezentate datele pentru Republica Moldova, precum şi pentru statele vecine – România şi Ucraina. Dacă în cazul Ucrainei dinamica indicatorilor atestă o reducere de 1,5 ori, indicatorii pentru România arată o îmbunătăţire semnificativă a performanţelor. Contribuţia României în fluxul informaţional mondial a crescut aproape de trei ori. Contribuţia Republicii Moldova, deşi nu este foarte mare, a rămas la acelaşi nivel.

În scopul analizei vizibilităţii ştiinţifice a Republicii Moldova a fost folosit, de asemenea, şi portalul SCImago Journal & Country Rank [12], care include indicatorii privind dezvoltarea ştiinţifică a ţărilor şi prezintă vizibilitatea revistelor ştiinţifice.

Aceşti indicatori sunt generaţi de baza de date Scopus şi arată vizibilitatea revistelor incluse în baza de date respectivă din 1996. Portalul este dezvoltat de SCImago, un grup de cercetare la care participă Consiliul Superior de Cercetare Ştiinţifică din Spania (Consejo Superior de Investigaciones Cientficas, CSIC) şi universităţile din Granada, Extremadura, Carlos III (Madrid), Alcal de Henares.

Conform datelor SJR, pentru perioada 1996-2011, după numărul de publicaţii,
R. Moldova este plasată pe locul 97 din 238 de ţări. În comparaţie cu anul 2009, R. Moldova a coborât în 2011 cu patru poziţii
în clasamentul mondial al producţiei şi vizibilităţii ştiinţifice.

Analiza comparată a datelor din SJR, precum şi din SCI şi SSCI, privind contribuţia ţărilor în procesul informaţional, arată că nu există diferenţe esenţiale referitoare la clasamentul mondial (tabelul 2).

Privirea de ansamblu asupra acestor date ne permite să constatăm că pentru majoritatea ţărilor se păstrează acelaşi trend. Pentru perioada 2009-2011 unele ţări înregistrează o creştere a numărului de publicaţii, de exemplu, China ( 2,35%), SUA ( 1,66%), Germania ( 0,23%), Ucraina ( 0,04%), Rusia ( 0,03%), România ( 0,02%).

Cu toate că în anul 2009 Republica Moldova s-a menţinut la nivelul anului 1996, cu 0,02% în fluxul informaţional mondial, în anul 2011 a fost înregistrată o scădere. Cota R. Moldova în anul 2011 a fost estimată la nivel de 0,01% din fluxul informaţional mondial. În acelaşi timp, mai multe analize ale productivităţii ştiinţifice ale oamenilor de ştiinţă din R. Moldova arată că după anul 2004 se constată o creştere a numărului de publicaţii cu vizibilitate internaţională [13].

Rezultatele, obţinute din analiza bazelor de date WoS1, a permis să observăm că publicaţiile cercetătorilor din R. Moldova sunt înregistrate în această sursă din anul 1970, iar articolele sunt înregistrate din anul 1972. În total, în perioada 1970-2011 au fost indexate 9420 de documente
(fig. 1).

Conform datelor prezentate în figura 1 constatăm că se evidenţiază două perioade de prezenţă mai activă a oamenilor de ştiinţă din R. Moldova în fluxul informaţional mondial. Prima perioadă – 1982-1990, când ştiinţa autohtonă a fost pe poziţii bune în cadrul URSS, iar numărul de publicaţii înregistrate în WoS ajungea până la 302 în anul 1990. Cea de-a doua perioadă – 2005-2009, când este constatată înregistrarea maximală a publicaţiilor în WoS – 351 în anul 2009.

În perioada 1991-2004 este sesizată o scădere a publicaţiilor în revistele ştiinţifice valoroase, fiind un rezultat al declinului în cercetarea ştiinţifică după destrămarea URSS şi al exodului masiv al savanţilor.

Analiza datelor pentru perioadă 2010-2012, realizată în baza raportului privind rezultatele ştiinţifice principale din sfera ştiinţei şi inovării2, atestă o creştere a numărului de publicaţii în revistele cu vizibilitate internaţională.

Astfel, în această perioadă anual sunt publicate aproximativ câte 350 de articole în revistele cu factor de impact (tabelul 2). De asemenea, este sesizată o creştere a articolelor în revistele cu factor de impact mai mare de 3,0.

Tabelul 2. Editarea publicaţiilor ştiinţifice de cercetătorii din cadrul organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării în perioada 2010-2012

Anul

Articole în reviste cu factor de impact

Articole în alte reviste şi culegeri editate în străinătate

Total

>3,0

1,0-3,0

>0,1-1,0

2010

345

47

192

106

350

2011

340

40

157

143

1261

2012

344

62

166

116

1509

Sursa: Elaborat după Raportul privind activitatea CSŞDT

Din punctul de vedere al genurilor de documente, înregistrate în bazele de date WoS, remarcăm că articolele din reviste reprezintă segmentul cel mai mare în structura tipologică a documentelor – circa 72% din numărul total de documente (fig. 2).

De asemenea, sunt înregistrate şi alte genuri de documente, dar rata lor în masivul general este mult mai mică, de exemplu, materialele conferinţelor constituie 13,4%; note – 9,3%; rezumate ale reuniunilor ştiinţifice – 3,7%. Alte genuri de documente, cum ar fi sintezele, scrisorile, editorialele, discuţiile, recenziile la cărţi, articolele bibliografice, articolele consacrate savanţilor, rezumatele articolelor etc. constituie 2,0% de documente. Astfel, constatăm că din diversitatea genurilor de documente, înregistrate în WoS, articolul este principalul mijloc de comunicare a informaţiei ştiinţifice.

Numărul de publicaţii este doar una dintre posibilele caracteristici cantitative ale contribuţiei la procesul informaţional mondial şi, în plus, este o caracteristică incompletă. Publicaţiile ştiinţifice sunt diferite în funcţie de valoarea şi contribuţia lor pentru dezvoltarea ştiinţei. Un alt criteriu cantitativ de cuantificare a contribuţiei la procesul informaţional ştiinţific poate servi indicele de citări. Interesul oamenilor de ştiinţă este orientat către acest indicator, deoarece analiza citării este o modalitate eficientă de a studia comunicarea în cadrul comunităţii ştiinţifice, structura ştiinţei din punct de vedere disciplinar, precum şi mecanismele de creare a cunoştinţelor noi. Cu toate că indicatorul de citare nu este unul exhaustiv, el este destul de obiectiv şi se utilizează pe larg pentru evaluarea performanţelor cercetării ştiinţifice. Caracterul incomplet al acestui indicator se explică prin faptul că sunt calculate doar citările publicaţiilor editate, dar influenţa comunicării informale la configurarea unei idei ştiinţifice, schimbul de cunoştinţe nu sunt evaluate.

Bazele de date WoS şi SJR oferă posibilitatea de a studia citările în ştiinţă. În perioada 1970-2011 publicaţiile cercetătorilor din R. Moldova au fost citate de 36 514 ori, iar media citării este de 3,88 per articol (fig. 3). Analiza datelor ne permite să relevăm că citarea intensă a publicaţiilor cercetătorilor din Moldova începe în anii 2000. În perioada 2005-2010 se observă o creştere a ratei citărilor, ajungând în medie până la 310 de citări pe an, iar cele mai multe citări sunt înregistrate pentru anul 2010 – 3281 de citări pentru toate publicaţiile.

Analiza citărilor după SJR constată că în perioada 1996-2011 toate documentele indexate au fost citate de 24 381 de ori, media citării per document fiind de 6,05. Totodată, menţionăm că numărul maximal de citări a fost înregistrat în anul 2005 (2576 de citări), iar în perioadă următoare se constată o scădere lentă a citărilor, ajungând la 192 în anul 2011 (fig. 4).

Remarcăm că citarea maximală a unei lucrări începe după o perioadă de doi-patru ani de prezenţă în circuitul informaţional, iar acumularea activă a citărilor are loc în următorii patru-şase ani [14]. Astfel, în următorii ani numărul de citări, precum şi media citării per document vor fi în creştere.

Unul dintre indicatorii scientometrici principali care, de asemenea, se foloseşte pentru evaluarea performanţelor ştiinţifice este H-index (indexul Hirsch). Acesta a fost introdus de Jorge E. Hirsch în anul 2005 şi este un măsurător integral care calculează simultan calitatea şi durabilitatea impactului cercetărilor. El se bazează pe distribuţia citărilor primite de publicaţiile cercetătorului. Valorile H-index sunt integrate în WoS şi SJR. Conform datelor SCImago Journal & Country Rank, care acoperă perioada 1996-2011, H-index pentru Republica Moldova este la nivelul de 56. Astfel, doar 56 de documente ale cercetătorilor din Republica Moldova sunt citate mai mult de 56 de ori.

Prin urmare, datele privind productivitatea ştiinţifică şi citarea publicaţiilor cercetătorilor din Republica Moldova atestă o vizibilitate internaţională destul de modestă a cercetării ştiinţifice. Acest fapt denotă şi o posibilitate redusă de comunicare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice. În acelaşi timp, remarcăm o rată foarte înaltă de colaborare internaţională a oamenilor de ştiinţă din Moldova în comparaţie cu cercetătorii din alte ţări. Figura 5 prezintă datele pentru anii 1996-2011. Putem observa că valorile medii în anul 2011 pentru majoritatea ţărilor se estimează la 30-40%. Excepţie este R. Moldova (71%) şi China (14,56%). Totodată, pentru multe ţări acest indicator este în creştere. De exemplu, pentru SUA, în perioada 1996-2011, indicatorul de colaborare internaţională a crescut de la 22,31% până la 29,22%. Respectiv, pentru Marea Britanie – de la 29,84% până la 45,15%; Japonia – de la 17,26% până la 24,26%; Rusia – de la 23,99% până la 28,54%; Ucraina – de la 23,25% până la 39,17%. O creştere foarte mare se atestă pentru R. Moldova – de la 41,63% până la 71%.

Analiza comparată a nivelului de colaborare internaţională în ţările mici constată că rata publicaţiilor comune variază între 30-50% din numărul total de publicaţii. Un nivel tot atât de înalt de comunicare prin publicarea comună, ca şi în R. Moldova (71%), se constată şi pentru Luxemburg, unde rata publicaţiilor comune în anul 2011 constituie 72,4% (fig. 6).

Aceste rezultate pot fi comentate ambiguu: în primul caz este o extindere a reţelei de comunicare între savanţii din diferite ţări; în cel de-al doilea caz constatăm o reducere semnificativă a cercetărilor ştiinţifice realizate cu resursele proprii ale ţării, cauza fiind finanţarea insuficientă, în special a cercetărilor aplicative şi în domeniul sociouman, precum şi „lipsa colaborării între universităţi şi sectorul privat” [15]. Bineînţeles, actualmente cooperarea internaţională reprezintă o tendinţă importantă de dezvoltare a ştiinţei, iar pentru ţările sărace şi relativ mici, cum ar fi Republica Moldova, este practic unica modalitate de realizare a cercetărilor ştiinţifice şi de obţinere a finanţării pentru cercetare.

În ţările mici există diferenţe între orientarea naţională şi internaţională a cercetării, care nu este caracteristică pentru ţările mari, iar ştiinţa internaţională este orientată, în mare măsură, spre satisfacerea necesităţilor ţărilor mari [16]. Cu toate acestea, este clar că cercetarea ştiinţifică nu poate fi realizată în izolare internaţională, iar „orientarea ştiinţei doar spre nevoile concrete naţionale este, evident, la fel de nefavorabilă pentru dezvoltarea ştiinţei” [17]. Nivelul înalt de colaborare extinde hotarele reţelelor de comunicare, implicând în procesul comunicaţional savanţi din diferite instituţii de cercetare şi din diferite ţări, precum şi din diferite sfere de cercetare. Din acest punct de vedere, extinderea colaborării internaţionale este un factor pozitiv pentru instituţiile ştiinţifice şi cercetătorii din Republica Moldova.

Ponderea articolelor cercetătorilor din Republica Moldova publicate în colaborare este în permanentă creştere şi reprezintă din totalul articolelor înregistrate în WoS. Acest indicator este cel mai înalt pentru statele-membre ale Comunităţii Statelor Independente [18]. Înregistrarea unui nivel înalt de colaborare semnifică existenţa unor reţele de comunicare extinse la nivel mondial în diferite domenii de cercetare. În acelaşi timp, se constată că realizarea cercetărilor ştiinţifice doar cu eforturile savanţilor din Moldova se diminuează, în special a celor din domeniul ştiinţelor fundamentale. În general, analiştii au stabilit că procesul de colaborare în ştiinţă se intensifică, precum şi faptul că procesul de colaborare în cercetare schimbă natura ştiinţei [19]. De menţionat că intensitatea colaborării diferă de la o sferă de cercetare la alta.

În unele discipline, articolele publicate în colaborare reprezintă o parte nesemnificativă: de exemplu, în chirurgie – 7,14% din articolele publicate la acest domeniu, pe când în alte discipline acestea ocupă un segment mai mare: în electrochimie – 32%, iar în altele, cum ar fi chimia minerală şi nucleară, circa 95 la sută de articole sunt publicate în colaborare. Astfel, în domenii ca electrochimia, circa 70% din activitatea ştiinţifică este realizată independent de către cercetătorii din Republica Moldova, deci, fără o colaborare cu cercetătorii din alte ţări. Realizarea independentă a cercetărilor ştiinţifice indică existenţa unei baze instrumentale adecvate, precum şi a unui potenţial uman capabil să desfăşoare cercetările în acest domeniu [20]. În alte discipline, în care cota de publicare prin colaborare este minimală, publicaţiile reflectă rezultatele cercetărilor care nu au fost finanţate din granturi internaţionale sau cercetările se bazează pe datele empirice de nivel naţional, fiind orientate spre necesităţile locale.

În procesul de cercetare ştiinţifică sunt stabilite relaţii de colaborare în urma cărora se intensifică comunicarea specialiştilor din diferite domenii, iar analiza relaţiilor comunicaţionale dintre cercetătorii care lucrează într-un domeniu demonstrează că marea majoritate a acestor cercetători sunt reuniţi, direct sau indirect, în reţele comunicaţionale informale.

În lipsa unor informaţii adecvate cu privire la calitatea rezultatelor şi producţiei ştiinţifice, calitatea unei reviste ştiinţifice este folosită frecvent ca un indicator pentru aprecierea calităţii cercetării.

Una din cele mai influente surse mondiale de evaluare anuală a publicaţiilor peer review, care oferă informaţii cuantificabile şi instrumente cantitative pentru clasamentul, evaluarea, clasificarea, compararea revistelor, este Baza de date Journal Citation Report (JCR) a Thomson ISI. Ediţia din anul 2013 a JCR include
10 853 de reviste în 232 de discipline ştiinţifice, editate de peste 2500 editori din 83 de ţări. În versiunea JCR, din anul 2013, au fost incluse 379 de reviste noi cu factor de impact.

În JCR este inclusă doar o revistă din Republica Moldova – Surface Engineering and Applied Electrochemistry3. Factorul de impact al revistei pentru anul 2012 este de 0,289. Accesul online la full-textul articolelor din această revistă este posibil doar după abonare la baza de date SpringerLink.

Din anul 2008, revista respectivă este inclusă şi în baza de date SJR. Această bază de date permite, de asemenea, calcularea indicatorului de influenţă ştiinţifică a revistei. Indicatorul SJR se calculează după metodologia aplicată de Thomson Reuters pentru factorul de impact. Indicatorul SJR pentru anul 2011 al revistei Surface Engineering and Applied Electrochemistry este practic identic cu factorul de impact calculat de Thomson Reuters – 0,299.

O altă revistă inclusă recent în SJR este Buletinul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Matematica. Indicatorul SJR pentru această revistă va putea fi calculat abia peste doi ani.

5. Accesul Deschis (AD) la informaţia ştiinţifică

Pentru a favoriza dezvoltarea cunoştinţelor, savanţii au nevoie de acces la literatura ştiinţifică relevantă. Literatura ştiinţifică capătă, din ce în ce mai mult, un caracter interdisciplinar, se scumpeşte la nivel naţional şi global, iar digitizarea, precum şi tehnologiile moderne, impun restricţii de licenţă.

Savanţii (chiar şi din cele mai bogate universităţi din lume) întâmpină dificultăţi în accesul la literatura de specialitate. Ce măsuri pot fi întreprinse? Mişcarea privind Accesul Deschis (Open Access – OA) ar putea oferi un răspuns la această întrebare. Mulţi dintre susţinătorii acestei iniţiative sunt interesaţi de transformarea sistemului de comunicare ştiinţifică, astfel încât acesta să poată funcţiona în mod eficient într-un mediu care, din punct de vedere tehnologic, se schimbă foarte rapid.

Există o varietate mare de definiţii ale AD, iar conceptul despre el este încă în evoluţie. Mai multe documente-cheie, referitoare la acest subiect, conţin definiţii privind termenul respectiv4. Generalizând aceste definiţii, concluzionăm că AD este un acces digital, online, gratuit la literatură, fără majoritatea restricţiilor privind drepturile de autor şi de acordare a licenţelor. Actualmente, termenul Accesul Deschis este utilizat pe scară largă în cel puţin două sensuri. Pentru unii, AD este literatura digitală, online şi gratuită. Această interpretare elimină barierele de preţ, dar nu şi pe cele de permisiune. Pentru alţii, AD este literatura digitală, online, gratuită şi fără copyright, precum şi restricţiile de acordare a licenţelor.

Astfel, AD este accesul gratuit la literatura de cercetare, la copiile online ale articolelor de revistă recenzate (peer review), la lucrările conferinţelor, precum şi la rapoartele tehnice, tezele şi documentele de lucru. În majoritatea cazurilor, nu există restricţii de acordare a licenţelor cu privire la utilizarea lor de către cititori. Ele pot fi utilizate în mod liber pentru cercetare, instruire şi în alte scopuri.

Acţiunile politice întreprinse, în primul rând, la nivel internaţional au condus la aprobarea unei serii de declaraţii. Actualmente, AD la rezultatele cercetărilor ştiinţifice este susţinut de iniţiativele internaţionale de la Budapesta5, Berlin6 şi Bethesda7.

Iniţiativa cu privire la AD a fost susţinută la nivelul organizaţiilor internaţionale, inclusiv de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)8, Comisia Europeană9 etc.

Uniunea Europeană a încercat să depăşească obstacolele de comunicare ştiinţifică prin măsuri specifice şi constituirea de instrumente, reţele, servicii care să fie puse în serviciul diseminării eficiente a rezultatelor programelor de cercetare finanţate din bani publici. Această politică se aplică în proiectul-pilot al Comisiei Europene în cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru pentru cercetare (PC7)10, precum şi prin Programul-cadru pentru cercetare şi inovare – Orizont 202011.

De asemenea, mai multe asociaţii internaţionale de cercetători, editori, bibliotecari, asociaţii universitare au susţinut ideea Accesului Deschis, de exemplu, Scholarly Publishing and Academic Resources Coalition (SPARC), European University Association (EUA), Network of Universities from the Capitals of Europe (UNICA), Electronic Information for Libraries (EIFL) etc.

În ultimii ani, după aprobarea declaraţiilor internaţionale, în mai multe ţări s-a manifestat o creştere a acţiunilor legislative pentru legiferarea AD la informaţia ştiinţifică. Ţările aflate în tranziţie şi în curs de dezvoltare au întreprins unele acţiuni în scopul lărgirii accesului la informaţia ştiinţifică pentru cercetătorii din aceste ţări. Astfel, la nivel naţional au fost discutate şi aprobate declaraţii privind AD; au fost legiferate şi politici naţionale de AD la informaţia ştiinţifică în Brazilia, Australia, Lituania, Ucraina, China, India etc.

În R. Moldova iniţiativa creării mijloacelor care ar permite circulaţia fără bariere a informaţiei ştiinţifice pentru întreaga societate, precum şi a canalelor de comunicare noi pentru a oferi publicului acces la cunoştinţele ştiinţifice, s-a soldat cu aprobarea unei Declaraţii12.

În prezent, tot mai multe grupuri şi centre de cercetare, universităţi, asociaţii, agenţii finanţatoare, edituri elaborează politicile lor instituţionale privind AD. Finanţatorii cercetărilor ştiinţifice încep să mandateze, din ce în ce mai activ, AD la cercetările pe care le finanţează. Actualmente, politicile instituţionale se elaborează pentru trei tipuri de organizaţii: instituţii de cercetare ştiinţifică (universităţi, laboratoare, departamente); agenţii de finanţare a cercetărilor ştiinţifice; editori de reviste ştiinţifice. Pentru fiecare tip de organizaţie sunt create registre ale politicilor de AD.

Există, de fapt, două modalităţi de a obţine un acces „adevărat”, real deschis: autoarhivarea realizată de către autori (Green Road OA – Calea Verde) şi revistele cu AD (Golden Road OA – Calea de Aur).

Prima strategie, numită Calea Verde (Green Road), este autoarhivarea. Ea prevede plasarea publicaţiilor electronice (atât a lucrărilor editate, cât şi a nonpublicaţiilor) în arhivele electronice deschise, susţinute de instituţiile de cercetare, învăţământ şi cultură. Aceste arhive sunt numite arhive ale publicaţiilor electronice sau depozitarii (repozitorii) instituţionale.

Iniţiativa Arhivelor Deschise (OAI – Open Archives Initiative) dezvoltă şi promovează standardele care sunt axate pe facilitarea diseminării informaţiei. Calea Verde este gratuită atât pentru autori, cât şi pentru utilizatori.

Arhivele pot aparţine organizaţiilor (universităţilor, instituţiilor de cercetare, laboratoarelor) sau pot fi organizate după principiul tematic (economie, matematică, medicină, ştiinţa informării etc.). Autorii au dreptul să autoarhiveze lucrările lor fără nicio restricţie, există doar anumite condiţii privind autoarhivarea postprinturilor. 95% din reviste permit autorilor să autoarhiveze articolele după şase sau 12 luni de la publicarea articolului în revistă. Cerinţa principală pentru astfel de arhive este susţinerea protocolului Iniţiativei Arhivelor Deschise OAI PMH (Open Archives Initiative Protocol for Metadata Harvesting), datorită căruia este posibilă utilizarea unei interfeţe unice pentru regăsirea şi repartizarea resurselor plasate în AD. Astfel, arhivele cu AD sunt compatibile cu alte resurse, ceea ce permite regăsirea informaţiei inclusiv în cazurile în care cercetătorii nu ştiu de existenţa unor astfel de resurse, localizarea şi conţinutul lor. În prezent, există softuri gratuite pentru crearea şi menţinerea OAI, care sunt pe larg utilizate în plan mondial (DSpace, E-print, Fedora etc.).

Iniţiativa Arhivelor Deschise este pe larg susţinută în diverse ţări. Conform datelor ROAR13, în lume sunt înregistrate 3479 de arhive cu AD, din 110 de ţări, iar în OpenDOAR14 sunt înregistrate 2381 de arhive, dintre care circa 83% sunt instituţionale, circa 11% – tematice, 4% – agregatoare şi 2% – guvernamentale.

Aceste colecţii electronice facilitează prelucrarea contentului digital pentru crearea materialelor didactice online, cărţilor electronice etc. Lideri în organizarea arhivelor cu AD sunt SUA, cu 404 de arhive, Marea Britanie – cu 218, Germania – cu 166, Japonia – cu 138. În aceste ţări practic toate universităţile au arhive cu AD.

A doua strategie, revistele electronice ştiinţifice cu acces deschis (Open Access Publishing) – Calea de Aur (Golden Road) dezvoltă modele alternative de publicare a lucrărilor ştiinţifice, a revistelor ştiinţifice, a materialelor conferinţelor. Revistele electronice efectuează, de asemenea, expertiza textelor, dar publică în AD doar materialele aprobate. Cheltuielile pentru revistele electronice sunt constituite din costul recenzării, pregătirii manuscrisului pentru plasarea pe server. Pentru finanţarea acestor modele sunt atrase investiţiile organizaţiilor, instituţiilor de cercetare şi ale universităţilor. În unele cazuri (ceea ce se întâmplă mai rar), redacţiile revistelor stabilesc pentru autori sau sponsori (finanţatori) o taxă pentru prelucrarea publicaţiilor aprobate pentru plasarea lor în formatul electronic.

În cadrul Primei conferinţe pe problemele comunicării ştiinţifice (Nordic Conference on Scholarly Communication), care s-a desfăşurat la Lund – Copenhaga, în octombrie 2002, a fost anunţat că va fi creat Registrul revistelor cu Acces Deschis (DOAJ, Directory of Open Access Journal) menţinut de către Universitatea din Lund (Suedia). Iniţiativa a fost susţinută de Institutul pentru Societatea Deschisă şi de Biblioteca Publică Ştiinţifică (PloS – Public Library of Science). DOAJ este una dintre cele mai prestigioase şi mai apreciate liste ale revistelor ştiinţifice recenzate cu AD. În prezent, mai mult de 10 la sută din revistele peer review din lume sunt incluse în DOAJ, evidenţiind, astfel, DOAJ printre cele mai mari colecţii de reviste peer review din lume.

Actualmente, în DOAJ sunt înregistrate 9954 de reviste15, publicate de peste 2000 de editori, de regulă, pe baza diferitor platforme şi în diferite limbi. Din numărul total de reviste incluse în DOAJ, 2/3 sunt înregistrate în Ulrich’s Periodicals Directory (Directoriul Periodicelor Ulrich). Acest serviciu înregistrează revistele academice din 120 de ţări şi publicate în 50 de limbi. Cel mai mare număr de reviste aparţine SUA – 1274, apoi Braziliei – 932, Indiei – 648, Marii Britanii – 624.

Astfel, modalităţile – autoarhivarea şi publicarea în AD – susţin procesul care asigură un acces liber, gratuit, online la cunoştinţe.

6. Publicaţiile din Republica Moldova în Acces Deschis

Extinderea rapidă a internetului şi a tehnologiilor aferente a avut deja un impact extraordinar privind publicarea ştiinţifică. Aplicarea mijloacelor electronice pentru sprijinirea comunicării ştiinţifice este una dintre schimbările majore în practica ştiinţei din această epocă. Publicarea electronică a lucrărilor ştiinţifice a sporit foarte mult audienţa globală pentru activităţile de cercetare şi, de asemenea, a sporit productivitatea academică. Iniţiativele privind accesul deschis au, de asemenea, un impact mare şi în următorii ani vizibilitatea ştiinţifică la nivel naţional şi global se va schimba.

În Republica Moldova încă nu există un instrumentar bibliometric naţional ce ar permite măsurarea productivităţii ştiinţifice la nivel naţional sau ar oferi posibilităţi mult mai extinse pentru măsurarea vizibilităţii ştiinţifice, precum şi informarea comunităţii ştiinţifice despre rezultatele cercetărilor din diverse discipline ştiinţifice. Lipsa resursei de acest gen îngreuiază evaluarea producţiei ştiinţifice, nu permite evaluarea impactului publicaţiilor ştiinţifice la nivel naţional.

Conform Registrului Naţional al revistelor ştiinţifice de profil16, în Republica Moldova sunt 74 de reviste ştiinţifice acreditate. Analiza revistelor a constatat că prin intermediul site-ului instituţional este posibil accesul la 67 de reviste ştiinţifice. Remarcăm faptul că accesul la majoritatea revistelor electronice este asigurat prin intermediul site-urilor instituţionale, iar unele reviste au site-uri proprii.

Analiza cantitativ-calitativă a site-urilor şi a paginilor web ale revistelor a evidenţiat că în diferite perioade 58 de reviste au oferit pentru utilizatori accesul la full-text. Majoritatea revistelor ştiinţifice electronice au început publicarea electronică în anul 2006. În perioada 2006-2013 se înregistrează sporirea numărului de reviste care oferă acces la varianta electronică a revistei, inclusiv la cuprins, rezumate sau la articole (fig. 7).

Observăm că în perioada 2010-2013 este constatat un declin în publicarea electronică, aceasta fiind o consecinţă a actualizării neregulate a informaţiei, precum şi o cauză a restanţelor în publicarea electronică a revistelor. În afară de aceasta, unele reviste, din motive financiare, apar cu întârziere şi numai în varianta tipărită.

Astfel, deşi există încă probleme privind publicarea electronică a revistelor ştiinţifice, toate caracteristicile revistelor electronice asigură anumite posibilităţi de diseminare a informaţiei ştiinţifice, de promovare a revistelor şi a conţinutului acestora, asigură un anumit nivel de comunicare între savanţi atât la nivel naţional, cât şi la cel internaţional. Unul din beneficiile cele mai evidente ale publicării electronice – diseminarea informaţiei ştiinţifice la nivel internaţional, faptul că nu există hotare geografice care limitează accesul cercetătorilor la informaţia ştiinţifică. De asemenea, sunt depăşite anumite restricţii de publicare, inclusiv viteza de difuzare a informaţiei, depăşirea spaţiului între sursă şi cercetători, operativitatea publicării informaţiei etc.

Mai sus au fost menţionate strategiile AD care facilitează accesul şi diseminarea informaţiei ştiinţifice. Este necesar să remarcăm că Republica Moldova are doar o singură arhivă electronică a lucrărilor ştiinţifice care este înregistrată în Directory of Open Access Repositories (OpenDOAR) – Tezele depuse la Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare17. Această resursă oferă acces la textul autoreferatelor tezelor de doctor şi doctor habilitat pentru perioada 2004-2013 (1880 de teze la 20 de profiluri ştiinţifice).

Ceea de-a doua strategie – revistele cu AD, de asemenea, nu este încă pe larg aplicată în R. Moldova. În AD (în DOAJ) au fost înregistrate doar şase reviste care oferă acces liber la conţinut. Revista Computer Science Journal of Moldova, editată de Institutul de Matematică şi Informatică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost înregistrată în 2009 şi oferă AD la articolele pentru perioada 1993-2013 (435 de articole). Buletinul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Matematică, de asemenea, editat de Institutul de Matematică şi Informatică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost înregistrat în 2011 şi oferă AD la toate articolele publicate în perioada 2005-2012, în acest răstimp au fost publicate 229 de articole. Revistele Glotodidactica şi Limbaj şi context apar la Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălţi. Ele au fost înregistrate ca reviste de AD în anul 2012. Limbaj şi context reflectă articole cu AD pentru perioada 2009-2012 (107 de articole), iar Glotodidactica pentru perioada 2010-2012 (41 de articole). Revista Problemele energeticii regionale a fost înregistrată în DOAJ în anul 2012, oferă AD la 196 de articole pentru perioada 2005-2013. Ea este editată de Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ceea de-a şasea revistă – Economie şi sociologie – a fost înregistrată recent, în iulie 2013, fiind editată de Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. AD la articolele din această revistă sunt oferite pentru perioada 2012-2013 (130 de articole).

Toate cele şase reviste oferă acces la 1138 de articole cu AD (0,1% din numărul total de articole cu AD din revistele DOAJ).

7. Impactul Accesului Deschis asupra vizibilităţii ştiinţifice

Stive Lawrence a fost primul care a publicat datele ce demonstrează că articolele accesibile online sunt citate mai des. El a investigat impactul accesului gratuit la publicaţiile online, analizând rata de citare în domeniul informaticii, a comparat articolele online gratuite în raport cu articolele care nu au fost disponibile online. Rezultatele obţinute de Stive Lawrence arată o corelaţie clară între numărul de citări ale unui articol şi probabilitatea că acest articol este online [21].

Un factor important pentru toţi autorii este impactul activităţii lor. În cazul în care autorii pot vedea o îmbunătăţire a impactului activităţii lor datorită AD, ei vor fi mai dispuşi să utilizeze modelele AD.

Primul studiu privind evaluarea efectului autoarhivării referitoare la articolele din revistele publicate a fost realizat de Stevan Harnad şi Tim Brody [22]. Autorii au analizat peste 95 000 de manuscrise prepublicate în domeniul fizicii şi matematicii, depozitate în arhiva digitală arXiv (http://www.arXiv.org), care au fost comparate cu versiunile articolelor publicate în revistele indexate în Web of Science şi au fost denumite „articole cu Acces Deschis”. Numărul de referinţe la aceste articole a fost apoi comparat cu cel pentru toate celelalte articole (denumite „non Open Access”) care au fost, de asemenea, publicate în aceleaşi reviste şi în acelaşi an (între 1992 şi 2003). Stevan Harnad şi Tim Brody au constatat că versiunile articolelor prepublicate şi depuse în arXiv au avut un număr mai mare de citări decât cele care nu au fost depuse în repozitor. Rata articolelor OA / non OA variază în funcţie de aria subiectului, anul publicării, precum şi în funcţie de alţi factori care au fost sau nu luaţi în calcul (cum ar fi, eliminarea autorilor care se autocitează sau comparaţia cu articolele publicate în aceeaşi revistă).

Kristin Antelman a studiat impactul articolelor disponibile în AD în diferite domenii (filosofie, ştiinţe politice, matematică şi inginerie electronică); măsurările au fost făcute pe baza citărilor înregistrate în baza de date ISI Web of Knowledge. Rezultatele au arătat că în toate cele patru discipline articolele disponibile gratuit au un impact foarte mare. Datele au arătat o diferenţă semnificativă în ratele de citare medie a articolelor cu AD şi cele care nu sunt disponibile online în mod liber în toate cele patru discipline. Creşterea relativă a citării pentru articolele cu AD variază de la 45% în filosofie, 51% în inginerie la 86% în ştiinţele politice şi 91% în matematică [23].

Într-un studiu realizat în 2008, privind avantajul citării articolelor din AD, M. Norris, C. Oppenheim şi F. Rowland [24] au calculat disponibilitatea accesului liber pentru cele 4633 articole din 65 de reviste cu factor de impact mare (incluse în Web of Science) în patru domenii: matematică aplicată, ecologie, economie şi sociologie. Autorii studiului au înregistrat, în mod specific, doar copiile autoarhivate ale articolelor care au acelaşi titlu şi aceiaşi autori ca şi articolele publicate şi găsite pe site-ul web al editorului. Disponibilitatea cpiilor cu AD a fost foarte mare în economie (65%), matematica aplicată (59%) şi ecologie (53%), dar mult mai mică în sociologie (21%).

Studiul lui M. McVeigh [25], privind productivitatea editorială a revistelor în anul 2003, a constatat că din 747 060 de articole, citate şi indexate în ISI Web of Science, 2,9% au fost din reviste cu AD. Aceste date pot fi comparate cu rezultatele studiului Open Access to the Scientific Journal Literature: Situation 2009 [26], care a determinat că 6,6% din revistele cu acces liber sunt cotate ISI. Studiul a remarcat, de asemenea, că AD are deja un impact pozitiv destul de semnificativ asupra disponibilităţii literaturii ştiinţifice din reviste şi că există mari diferenţe între disciplinele ştiinţifice.

Utilizând datele ISI privind factorul de impact al revistelor, Doug Way [27] a studiat disponibilitatea AD pentru articolele publicate în 2007 în cele 20 de reviste de top în domeniul biblioteconomiei şi ştiinţei informării. Un studiu similar a fost realizat de B. Mukherjee [28], care a analizat impactul literaturii cu AD utilizând Google Scholar. Aceste studii au arătat că articolele cu AD reprezintă o treime din eşantionul total de articole, iar revistele cu AD au factor de impact mare.

Unul din studiile recente a încercat să răspundă la întrebarea dacă AD contribuie la o difuzare mai mare a cunoştinţelor [29]. Studiul s-a axat pe analiza a 36 de reviste cu AD în domeniul ştiinţelor fundamentale şi exacte, ştiinţelor sociale şi umanitare. Efectul AD a fost raportat la descărcarea şi citarea articolelor. Philip Davis a constatat că articolele plasate în AD (n = 712) au fost considerabil mai mult descărcate şi mai accesibile pentru o audienţă mult mai largă în primul an după publicare. Însă nu este niciun efect în primii trei ani de la data publicării, deoarece articolele cu AD nu sunt citate mai devreme şi nici mai des decât articolele accesibile prin abonament (n = 2533). Aceste rezultate pot fi explicate prin stratificarea socială, un proces care concentrează autorii-cercetători la un număr mic de universităţi de elită, care oferă un acces excelent la literatura de specialitate.

Deşi unele studii demonstrează în mod concludent că în unele domenii nu există avantaje pentru articolele din revistele cu AD [30], mai multe lucrări sintetizează beneficiile AD [31].

Alma Swan a realizat o sinteză a studiilor privind impactul AD asupra comunicării în ştiinţă [32]. Analiza a evidenţiat 27 de studii care elucidează rezultatele pozitive ale AD pentru beneficiul citării, precum şi patru studii care nu au constatat astfel de avantaje. Studiile se referă la analiza beneficiilor de AD în diferite domenii. Variate date şi analize: studii de caz, diverse măsurători, de exemplu, citările sau descărcările, realizate între timp, au condus la rezultate destul de contradictorii, în funcţie de domeniul disciplinar, de atitudinea cercetătorilor şi comportamentul de citate, precum şi de metodologia aplicată. Astfel, a fost constatat că citarea a sporit cel mai mult datorită AD în domeniul ştiinţelor agricole (cu 200-600%), fizică şi astronomie (cu 150-580%), medicină (cu 300-450%), iar cea mai nesemnificativă creştere a fost constatată în domeniul biologiei (de la 5% până la 36%), filosofiei (45%), electrotehnicii (51%) şi ştiinţelor politice (86%).

Se consideră că AD are o mare valoare pentru participarea ţărilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie la cercetarea ştiinţifică la nivel mondial. Analiza evoluţiei AD în ţările în curs de dezvoltare şi în tranziţie demonstrează, de asemenea, că sunt citate mai des articolele din revistele cu AD [33]. Revistele cu AD acordă prioritate meritelor academice, nu intereselor comerciale. În acelaşi timp, revistele cu AD contribuie la progresul ştiinţei, iar guvernul care finanţează accesul liber contribuie la reducerea costurilor pentru publicare, ceea ce permite revistelor să publice documente de o calitate mai înaltă şi să crească impactul acestor reviste.

Generalizând rezultatele pozitive privind impactul AD asupra citării, putem menţiona că avantajele posibile ale AD variază în funcţie de domeniul ştiinţific şi se rezumă la un avantaj complex care include: (a) avantajul general rezultă din citarea articolelor disponibile pentru publicul care nu a avut acces la aceste articole mai înainte; (b) avantajul prematur – cu cât mai devreme un articol este accesibil pentru comunitatea ştiinţifică, cu atât mai repede ar putea fi citat acest articol la nivel mondial; (c) selecţia influenţată – autorii au opţiunea de a selecta şi de a plasa în AD articole de o calitate mai înaltă şi nu publică în AD articolele pe care le consideră de o calitate mai joasă; (d) avantajul de utilizare sau de descărcare – articolele cu AD sunt descărcate mult mai des, iar aceasta permite să presupunem că în viitor vor fi citate; (e) avantajul de calitate – articolele calitative au mai multe beneficii de la AD, deoarece acestea sunt mai des citate în comparaţie cu articolele de o calitate mai joasă; (f) avantajul competitiv – articolele OA sunt în concurenţă cu articolele non OA, iar în măsura în care articolele OA sunt relativ mai accesibile decât articolele non OA acestea pot fi folosite şi citate mult mai des; (g) avantajul de accesibilitate rezultă în accesul utilizatorilor la articolele OA, atunci când instituţiile, în care activează aceşti utilizatori, nu se abonează la revistele în care sunt publicate articolele respective.

8. Concluzii

Concluzionând pe marginea celor analizate, relevăm că din punctul de vedere al productivităţii ştiinţifice R. Moldova are o poziţie foarte modestă la nivel mondial privind publicarea ştiinţifică, fiind clasată pe locul 97. Contribuţia Republicii Moldova în fluxul informaţional mondial reprezintă doar 0,01% (după datele SCImago Journal & Country Rank pentru anul 2011). De asemenea, puţine reviste sunt indexate în baze de date cu vizibilitate internaţională. Cu toate acestea, remarcăm un nivel foarte înalt de colaborate ştiinţifică internaţională a cercetătorilor din R. Moldova; anual, cca 70% din articole sunt publicate cu participare internaţională. Pentru cercetătorii de la noi este foarte important acest parteneriat, deoarece în procesul de cercetare ştiinţifică sunt stabilite relaţii de colaborare care intensifică atât comunicarea specialiştilor din diferite domenii, cât şi oferă o modalitate de susţinere financiară a cercetărilor ştiinţifice.

În Republica Moldova nu există un instrumentar bibliometric naţional ce ar permite măsurarea vizibilităţii ştiinţifice la nivel naţional. Iar variantele electronice ale revistelor ştiinţifice nu contribuie cu mult la creşterea vizibilităţi la nivel naţional şi internaţional. Doar şase reviste sunt înregistrate în Directoriul revistelor cu Acces Deschis.

AD oferă modalităţi noi de publicare, diseminare şi acces la informaţia ştiinţifică, precum şi posibilităţi de a mări vizibilitatea ştiinţifică a ţărilor, instituţiilor ştiinţifice sau a cercetătorilor. Instituţiile din sfera ştiinţei şi inovării din R. Moldova ar putea profita mai mult de posibilităţile AD pentru a extinde vizibilitatea ştiinţifică a ţării.

Referinţe bibliografice

1. Colin Steele, Linda Butler, Danny Kingsley, The publishing imperative: the pervasive influence of publication metrics, Learned Publishing, 19(4), 277 (2006).

2. A. Pritchard, Statistical bibliography or bibliometrics? Journal of Documentation, 24(4), 348 (1969).

3. Blaise Cronin, Herbert W. Snyder, Howard Rosenbaum, Anna Martinson, Ewa Callahan, Invoked on the Web, Journal of the American Society for Information Science, 49(14), 1319 (1998).

4. C. Borgman, J. Furner, Scholarly communication and bibliometrics, Annual Review of Information Science and Technology, 36, 3 (2002).

5. P. Frangopol, Revista internaţională Scientometrics, Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie, 3(2), 58 (2005).

6. Marie‐Angele De Looze, R. Coronini, Monique Legentil, P. Jeannin, Marie‐Helene Magri, Determining the core journals of a research centre: the example of researchers from the Department of Rural Economy and Sociology of the Institut National de la Recherche Agronomique, France, Scientometrics, 36(2), 167 (1996).

7. Philippe Laredo, Philippe Mustar, Laboratory Activity Profiles: an Exploratory Approach, Scientometrics 47(3), 515 (2002).

8. Shengli Ren, Ronald Rousseau, International visibility of Chinese scientific journals, Scientometrics, 53(3), 389 (2002).

9. Sandra Miguel, Zaida Chinchilla-Rodriguez, Félix de Moya-Anegn, Open Access and Scopus: a new approach to scientific visibility from the standpoint of access, Journal of the American Society for Information Science and Technology, 62(6), 1130 (2011).

10. Site-ul oficial al Thomson Reuters. Disponibil: http://thomsonreuters.com (vizitat pe 22.08.2013).

11. A. Dikusar, The place of moldovan researchers in the world innovation process. the scientometric analysis, Akademos, 2(21), 28 (2011).

12. Site-ul oficial al SCImago. SJR – SCImago Journal & Country Rank Disponibil: http://www.scimagojr.com (vizitat pe 24.08.2013).

13. A. Dikusar, The place of moldovan researchers in the world innovation process. The scientometric analysis, Akademos, 2(21), 28 (2011).

14. A. Dikusar, V. Kravtsov, Evolution of involvement of moldavian scientists on a world-wide information process: scientometric analysis, Akademos, 1(16), 11 (2010).

15. Ana Popa, Cercetare, dezvoltare şi inovare în Republica Moldova: probleme şi opţiuni, Chişinău, Expert Grup, 21, 2011.

16. Halla Thorsteinsdttir, Public-sector research in small countries: does size matter? Science and Public Policy, 27(6), 433 (2000).

17. V. Stolte-Heiskanen, The role of center-periphery relations in the utilization of the social sciences, International Sociology, 2(2), 189 (1987).

18. Gh. Cuciureanu, Managementul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare: între globalizare şi provincializare, Chişinău, „ProEdit” SRL, 124, 2011.

19. Halla THORSTEINSDTTIR, External research collaboration in two small science systems, Scientometrics, 49(1), 145 (2000).

20. A. Dikusar, The place of moldovan researchers in the world innovation process. the scientometric analysis, Akademos, 2(21), 28 (2011).

21. S. Lawrence, Free online availability substantially increases a paper’s impact, Nature, 411(6837), 521 (2001).

22. S. Harnad, T. Brody, Comparing the Impact of Open Access (OA) vs. Non-OA Articles in the Same Journals, D-Lib Magazine [online], 10(6), 2004. Disponibil: http://www.dlib.org/dlib/ june04/harnad/06harnad.html (vizitat pe 23.08.2013).

23. K. Antelman, Do open-access articles have a greater research impact? College & Research Libraries, 65(5), 372 (2004).

24. M. Norris, C. Oppenheim, F. Rowland, The citation advantage of Open-Access articles, Journal of the American Society for Information Science and Technology, 59(12), 1963 (2008).

25. Marie E. Mcveigh, Open Access journals in the ISI citation batabases: Analysis of impact factors and citation patterns – A Citation study from Thomson Scientific [online], 2004. Disponibil: http://science.thomsonreuters.com/m/pdfs/openaccesscitations2.pdf (vizitat pe 23.08.2013)

26. Bo-Christer Bjrk, Patrik Welling, Mikael Laakso, Peter Majlender, Turid Hedlund, Guni Gunason, Open Access to the Scientific Journal Literature: Situation 2009, PLoS ONE [online], 5(6), 2010. Disponibil: http://www.plosone.org/ article/info:doi/10.1371/journal.pone.0011273 (vizitat 23.08.2013).

27. D. Way, The Open Access Availability of Library and Information Science Literature, College & Research Libraries, 71(4), 302 (2010).

28. Bahaskar Mukherjee, Do open-access journals in library and information science have any scholarly impact? A bibliometric study of selected open-access journals using Google Scholar, Journal of the American Society for Information Science and Technology, 60(3), 581 (2009).

29. P.M. Davis, Open access, readership, citations: a randomized controlled trial of scientific journal publishing, The FASEB Journal [online], 25(7), 2129 (2011). Disponibil: http://www.fasebj.org/content/ early/2011/03/29/fj.11-183988.abstract (vizitat 23.08.2013).

30. Nelly Ţurcan, Comunicarea ştiinţifică în contextul Accesului Deschis la informaţie, Chişinău, CEP USM, 259, 2012.

31. Ibidem.

32. A. Swan, The Open Access citation advantage: Studies and results to date [online], University of Southampton, 2010. Disponibil: http://eprints.ecs.soton.ac.uk/ 18516/2/ Citation_advantage_paper.pdf (vizitat 23.08.2013).

33. W. H. Cheng, S. L. Ren, Evolution of open access publishing in Chinese scientific journals, Learned Publishing, 21(2), 40 (2008).

1 Analiza bazelor de date WoS a fost realizată în perioada 23-25 aprilie 2011.

2 Sunt prezentate datele din Raportul privind activitatea Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică (CSŞDT) şi rezultatele ştiinţifice principale, obţinute în sfera ştiinţei şi inovării în perioada anilor 2010-2012. Disponibil: http://www.asm.md/?go=activitatea&activ2=1&csdt=1&new_language=0 (vizitat pe 24.08.2013).

3 Din 1985, revista Электронная oбработка материалов este reeditată de editura americană Allerton Press Inc., cu titlul Surface engineering and applied electrochemistry.

4 De exemplu: Declaraţiile de la Budapesta (februarie 2002), Bethesda (iunie 2003) şi Berlin (octombrie 2003).

5 Budapest Open Access Initiative (BOAI) [online]. 2002 [citat pe 24.08.2013]. Disponibil: http://www.soros.org/openaccess/read.shtml

6 Berlin Declaration on Open Access to Knowledge in the Sciences and Humanities [online]. 2003 [citat pe 24.08.2013]. Disponibil: http://oa.mpg.de/

7 Bethesda Statement on Open Access Publishing [online]. 2003 [citat pe 24.08.2013]. Disponibil: http://www.earlham.edu/~peters/fos/bethesda.htm

8 OCDE a aprobat Declaraţia cu privire la accesul la datele de cercetare realizate din fonduri publice. OCDE a susţinut ideea de a oferi acces la rezultatele cercetărilor, finanţate de stat, menţionând că schimbul internaţional de date, informaţii şi cunoştinţe este o contribuţie importantă pentru dezvoltarea cercetării şi inovării, iar accesul deschis va mări valoarea investiţiilor comunităţii pentru cercetări. Vezi: OECD. Science, technology and innovation for the 21st century. Final Communiqué Annex I Declaration on Access to Research Data from Public Funding [online]. 2004 [citat pe 24.08.2013]. Disponibil: http://www.oecd.org/document/15/0,2340,en_2649_34487_25998799_1_1_1_1,00.html

9 Study on the economic and technical evolution of the scientific publications market in Europe: Final Report [online]. 2006 [citat pe 24.08.2013]. Disponibil: http://europa.eu.int/ comm/research/science-society/pdf/scientific-publication-study_en.pdf

10 European Commission. Open Access Pilot in FP 7 [online]. 2008 [citat pe 24.08.2013]. Disponibil: ftp://ftp.cordis.europa.eu/pub/fp7/docs/open-access-pilot_en.pdf

11 Comisia Europeană. Către un acces mai bun la informaţiile ştiinţifice: sporirea beneficiilor rezultate din investiţiile publice în cercetare [online]. 2012 [citat pe 24.08.2013]. Disponibil: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:0401:FIN:RO:PDF

12 Această iniţiativă aparţine bibliotecilor universitare şi Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova, care în anul 2009 au aprobat Declaraţia Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova privind Accesul Deschis. Vezi: http://www.abrm.md/files/comunicat_ifla.pdf (vizitat pe 28.08.2013). Declaraţia aprobată de comunitatea bibliotecarilor din Republica Moldova este unicul document la nivel naţional care susţine promovarea AD la informaţia ştiinţifică.

13 Site-ul oficial al Registry of Open Access Repozitories. Disponibil: http://roar.eprints.org/ (vizitat pe 24.08.2013).

14 Site-ul oficial al Directory of Open Access Repositories. Disponibil: http://www.opendoar.org/ (vizitat pe 24.08.2013).

15 Site-ul oficial al Directory of Open Access Journals. Disponibil: http://www.doaj.org/ (vizitat pe 24.08.2013).

16 Registrul Naţional al revistelor ştiinţifice de profil [online]. Disponibil: http://www.cnaa.md/profile_ publications/ (vizitat pe 24.08.2013).

17 Site-ul oficial al Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare. Disponibil: http://www.cnaa.md/. (vizitat pe 24.08.2013).

Conf. univ. dr. Nelly ŢURCAN,

Universitatea de Stat din Moldova

 

grafic_1.tif

Fig. 1. Dinamica participării savanţilor din R. Moldova în fluxul informaţional mondial
în perioada 1970-2011

 

Sursa: Elaborat după Web of Knowledge

Fig. 2. Repartizarea publicaţiilor savanţilor din R. Moldova după genuri de documente

Sursa: Elaborat după datele Web of Knowledge

653353.png

Fig. 3. Dinamica citării publicaţiilor savanţilor din R. Moldova în perioada 1972-2011

grafic_2.tif

Sursa: Web of Knowledge

653391.png

Sursa: Elaborat după SCImago Journal & Country Rank

Fig. 4. Dinamica documentelor înregistrate şi a citării publicaţiilor din R. Moldova în perioada 1996-2011

Fig. 5. Nivelul de colaborare internaţională

tabel.tif

Sursa: Elaborat după SCImago Journal & Country Rank

Fig. 6. Dinamica colaborării internaţionale în perioada 1996-2011

653487.png

Sursa: Elaborat după SCImago Journal & Country Rank

Fig. 7. Accesul la revistele ştiinţifice electronice din R. Moldova

653961.png