Biblio Polis - Vol. 49 (2013) Nr. 3   
ARHIVA  
STUDII ŞI CERCETĂRI / ИССЛЕДОВАНИЯ / STUDIES AND RESEARCH
Lidia KULIKOVSKI
Studenţi de nota zece

Abstract

The fundamental unit of the new world is not one organization but the individual. The individual of new world is participative, motivated, capable and eager to engage in activities that concern him, keen to tell their views. Students, being the main subject of this article, never agreed with the assessment methods of their capabilities made by training institutions. They do not like the evaluation methods that do not reflect their vision and human side, their personality. The experiment conducted with first year masters students, highlights interesting results of student’s personality who has been given the freedom to express their personal development after accumulating knowledge from the university. The method generates a framework for students to see him self as they are without the need or requirement to disclose some of his ego.

Keywords: master study, new methods of evaluation, personal transformation, free ratings systems, evaluation of knowledge, talents, skills and abilities.

* * *

Evoluția şi metamorfozele lumii de azi impun schimbări nu numai la nivel global, organizațional, dar şi la nivel personal, la nivelul concepțiilor despre identitatea noastră care se vrea participativă, motivată, capabilă, dornică de a spune ce crede despre lumea în care trăieşte, despre lucrurile care i se întâmplă. Necesitatea evoluției personale, a transformării identității se resimte, ia avânt şi se manifestă foarte evident (pregnant) în faza formării profesionale... În acest sens, noi, profesorii, putem utiliza forme transformaționale în evaluarea cunoştințelor studenților, forme care influențează schimbarea atitudinilor, convingerilor, percepțiilor, modurilor de gândire, dându-le posibilitatea de a le exprima.

Studenții au percepția lor, preconcepută, asupra sistemului de evaluare a cunoştințelor, totdeauna considerându-l ineficient în stabilirea calificativelor şi insuficient în reflectarea muncii, de facto, depuse la asimilarea materiei. Ei susțin că evaluarea standardizată este un instrument miop de măsurare care lasă pe dinafară personalitatea, partea umană a subiectului evaluat şi, prin urmare, nu poate corespunde nivelului, de facto, al pregătirii studentului. Sunt de acord cu ei, dar, ca profesor, trebuie să respect standardele instituției formatoare. În acest an însă am hotărât să încalc practicile vechi de evaluare. Membrii grupului de masteranzi, anul I, 2012-2013, s-au dovedit a fi atât de buni, de creativi, de inventivi că, inspirată de Rosamund şi Benjamin Zander, am aplicat practica transformațională Nota 10 în avans la evaluarea cursului Inovații tehnologice în structurile infordocumentare. Autorii menționați consideră că e o practică care transferă relațiile din lumea măsurilor în universul posibilităților (1, p. 40).

La începutul cursului Inovații tehnologice în structurile infodocumentare i-am anunțat că toți, absolut toți, vor avea la finele cursului nota 10. Aşa cum nota 10 nu se dă gratuit niciodată, ei au avut ca sarcină să-mi scrie o scrisoare în care să justifice de ce au meritat nota 10! Trebuiau să-şi închipuie că sunt la sfârşitul anului de studii sau la finele studiilor de masterat, s-o dateze cu 31 mai 2013 sau 2014 (termen de prezentare la încheierea cursului).

Grupul mic, din doar 10 persoane, implicat în jocul evaluării în avans, este foarte eterogen ca formare profesională, ca abilități şi competențe profesionale, prin caractere şi atitudini, fapt care se reflectă destul de clar în lucrările studenților. Trei studenți sunt de la biblioteconomie, licență. Alți trei sunt manageri experimentați care au dorit să facă masteratul, doi sunt licențiați în domeniul educațional, doi de la activitate editorială licență, unu cu licență în arte plastice. Eterogenitatea implică o firească diferență în abordarea sarcinii, în felul acceptării jocului, în modalitățile de expunere, iar rezultatul este de-a dreptul fascinant. Având BAC, studii de licență, persoanele expuse „jocului” erau familiarizate cu sistemul şcolar şi universitar de evaluare standardizată. La aceste trepte au fost constant judecați după standardele altora. Esența jocului consta nu în racordarea la standarde, ci o evaluare proprie, prin prisma celor acumulate în cadrul studiilor de masterat, a capacității de schimbare, de transformare personală a ceea ce puteau deveni în urma acumulărilor obținute. Nota 10, gratuită, generează studentului un cadru propice de a se vedea aşa cum este fără necesitatea sau cerința de a omite ceva din eul său.

Mirarea mea a fost că tinerii licențiați, fără multă experiență profesională, s-au comportat, au abordat sarcina ca oameni profesional maturi, ştiind ce vor, optând pentru dezvoltare care, la rându-i, declanşează transformarea. M-a mirat cu câtă uşurință îşi recunosc punctele forte, cum se gândesc să le folosească. Citiți argumentele Xeniei Bascacova – le-a scris dintr-o răsuflare – ca şi cum tare se grăbeşte, mai are şi alte lucruri de făcut. Această viteză cu care a răspuns o descrie exact cum este în realitate: iute, acțiuni prompte, mii de idei, se complace, aceasta înțelegându-se, ne spune clar că e o „branduire” personală. Îmi place felul ei de a aborda subiectele, de a organiza lucrurile şi evenimentele şi de a acționa. Ştie ce să facă cu viitorul său, ştie cum să şi-l construiască. Cred că va fi o învingătoare.

Stimată Doamnă Lidia Kulikovski,

Vă adresez această scrisoare cu argumentarea de ce am primit oferta Dvs. – nota 10 ca notă finală la curs. Am frecventat cursul Dvs. şi consider că în perioada de studiu am acumulat multe cunoştinţe utile în domeniul managementului în structurile infodocumentare. Aştept cu nerăbdare să pun în practică aceste cunoştinţe, combinate cu abilităţi utile domeniului şi, implicit, jobului meu. 

Cred că merit să primesc nota 10 deoarece: sunt o persoană cu aptitudini foarte bune de comunicare, dinamică, responsabilă, hotărâtă, interesată de perfecţionarea profesională în domeniul biblioteconomic. Lucrând deja în acest domeniu îmi doresc şi vreau să am şansa de a avansa pe treptele profesionale, de a-mi pune în evidenţă abilităţile intelectuale şi experienţa acumulată pentru a îndeplini sarcinile şi scopurile bibliotecii, cât şi pentru dezvoltarea unei cariere de succes în acest domeniu. 

Dacă veţi considera că motivația şi calificarea mea sunt conforme cu aşteptările Dvs. – de a-mi acorda nota 10 – voi fi foarte bucuroasă şi aceasta va fi un imbold pentru a lupta şi a studia cu acelaşi elan mai departe.

Xenia Bascacova

Opusă caracterului Xeniei, Daniela Ciocoi vine cu o scrisoare revelatoare, sinceră, concentrată pe procesul de transformare pe care i l-a oferit programul de master prin cursurile şi conținuturile relevante unui specialist începător, dar ferm în alegerea sa, în vocația sa, în efortul continuu de dezvoltare. Mă bucur de căldura, de liniştea şi eleganța pe care o generează între studenți şi în relația cu profesorul. E studenta care curând va deveni persoana indispensabilă a domeniului prin hotărârea cu care îşi abordează viitorul în domeniul infodocumentar. E inteligentă şi creativă, empatică şi contributivă, dăruieşte delicatețe şi bunătate – caracteristici-cheie pentru profesia de bibliotecar. Dar cel mai important ce am desprins din scrisoare este faptul că îi place procesul de metamorfozare prin care trece, conştientizând şi recunoscând lejer că va fi unul continuu.

Stimată Doamnă profesoară,

Acum, când am ajuns la sfârşitul anului de învățământ, stau şi analizez în mintea mea ce a fost bine şi ce a mers nu prea bine, ce am realizat şi la ce mai urmează de lucrat? În urma acestei analize, rezultatele obținute îmi raportează că obiectivele pe care mi le-am propus la începutul acestui an au fost realizate, poate nu chiar în modul în care au fost planificate, dar totuşi am obținut nota 10!

Obținerea acestui rezultat m-a motivat pe tot parcursul anului de studii,
mi-am schimbat prioritățile şi am încercat să-mi planific timpul în aşa mod ca să le reuşesc pe toate, uneori fără succes, dar de fiecare dată mă mobilizam şi îmi repetam de multe, multe ori că trebuie să o fac, că fără efort nu obții nimic, şi dacă eu asta vreau, am să mă strădui să le pun la punct pe toate şi atunci sarcinile, care la prima vedere par de nerealizat, devin realizabile. Am experimentat!

În definitiv, cel mai important lucru nu a fost nota zece din foaia matriculă, cu care desigur mă mândresc, dar faptul că am învățat să-mi gestionez timpul, căci asta e un punct important pentru un manager de succes. Am învățat să învăț de la alții, nu numai din cărți şi conspecte, dar şi de la oameni, care, prin exemplu lor, prin tenacitatea şi iscusința ce o demonstrau, m-au motivat şi m-au inspirat. Printre aceştia îi pot enumera nu numai pe profesori, dar şi pe colegele mele, dedicate cu trup şi suflet meseriei lor, de la care am aflat şi am învățat multe lucruri interesante, care la fel au contribuit la dezvoltarea mea profesională. Am realizat că atunci când activezi alături de buni profesionişti, care au scopuri bine definite şi vin cu o experiență frumoasă, nu ai dreptul să nu faci față cerințelor înaintate.

Unui tânăr îi vine greu să învețe ce înseamnă managementul „timpului”, o pot spune din experiența mea, că atunci când sunt atâtea lucruri care te tentează e greu să-ți determini prioritățile şi să faci ordine în agenda ta. Trăind într-un ritm alert, înveți să te organizezi mai bine, să-ți testezi voința şi să răspunzi provocărilor, să faci față greutăților şi schimbărilor.

În acest an de studii, acumulând anumite cunoştințe, am privit cu alți ochi la ceea ce fac, mi-am revalorificat munca şi am realizat că mă aflu la locul potrivit şi asta e vocația mea. Şi dacă până în prezent veneam cu plăcere la serviciu, acum o fac cu aceeaşi plăcere, dar cu mai multă pasiune şi cu un entuziasm deosebit față de ceea ce realizez. Am sesizat că doar prin străduință, prin efort, munca ta devine cu adevărat importantă şi acest lucru îl împărtăşesc şi celorlalți. Cu toate acestea, cred că în etapa actuală mă aflu încă într-o stare de metamorfoză, de transformare într-o direcție pozitivă şi îmi doresc ca această stare să nu mă părăsească niciodată.

Acum pot să afirm cu certitudine că, de la momentul depunerii documentelor la programul de master Managementul instituției infodocumentare şi până în prezent, multe lucruri s-au schimbat, m-am schimbat eu însumi şi am simțit cum lumea din jur se schimbă şi ea, am devenit mai exigentă față de mine, mai responsabilă, mai ambițioasă, mai curajoasă şi am realizat că performanțele obținute nu trebuie să se oprească aici.

Uneori e suficient să faci un pas, un prim pas, care de fiecare dată e cel mai complicat, ca mai apoi ceilalți să se facă de la sine. Eu cred că deja am luat cea mai importantă decizie, că primul pas a fost făcut şi acum mă aflu la faza de cercetare, inovare, la fel ca un produs comercial pe piață, care tinde să ajungă la maturitate, dar care nu va ajunge la declin, căci va fi în continuu îmbunătățit şi dezvoltat şi va schimba direcția curbei din grafic.

Țin să vă mulțumesc din suflet pentru ceea ce ne-ați oferit la cursuri, pentru metoda Dvs. de a preda, pentru cunoştințele teoretice întotdeauna exemplificate cu câte o situație din experiența Dvs., pentru faptul că sunteți una dintre profesoarele care ne-au încărcat cu cele mai multe însărcinări, în urma realizării cărora cred că am însuşit mult mai mult; pentru că de fiecare dată ne determinați să fim mult mai creativi, mai ingenioşi, ne faceți şi chiar ne provocați să descoperim în noi talente de care nici nu bănuiam; pentru că ne convocați la discuții interesante şi prin propriul exemplu ne învățați mult mai mult decât e scris în cărțile de management.

Cu stimă,

Daniela Ciocoi, masterandă, anul I,

Programul „Managementul instituției infodocumentare”

31.05.2013

Victoria Moşneaga, la fel, tânără licențiată şi, la fel, neastâmpărată, vorbeşte dintr-un punct mai îndepărtat decât colegele sale – de la finele studiilor de masterat. Şi-a închipuit, cu uşurința cu care învață şi prinde tot ce-i trebuie, cum va fi la capătul studiilor de master. Un specialist competent, cu bună capacitate de a munci în domeniu. Încântător să vezi cum un student din anul I se vede un bun şi capabil profesionist care poate contribui la dezvoltarea domeniului infodocumentar. Această încredere în capacitățile sale este alimentată de construcția sa ca om cu caracteristici de responsabilitate, de viteza de reacție şi acțiune, de implicare şi contribuție în activitatea bibliotecii în care lucrează. Cu siguranță biblioteca câştigă prin prezența şi implicațiile Victoriei. E singura care a recunoscut că a căpătat abilități bune de cercetare ştiințifică, preocupare tot mai rar aleasă de reprezentanții structurilor infodocumentare.

Nota 10

Timpul trece foarte repede, la fel au trecut şi cei doi ani de masterat. Studiile de masterat reprezintă a doua treaptă a studiilor universitare şi care asigură aprofundarea în domeniu a studiilor de licenţă. Pe parcursul acestei perioade mi-am dezvoltat şi mi-am aprofundat capacitățile de cercetare ştiințifică, de coordonare şi dirijare profesională a unui management competitiv, ceea ce constituie o bază bine pusă, pentru a deveni un bun specialist cu capacităţi şi competenţe corespunzătoare în domeniu.

Finisând studiile cu brio, am fost apreciată cu nota zece. Am menţionat faptul că am finisat cu brio deoarece singură conştientizez faptul că pe parcursul acestei perioade de studii am îndeplinit toate însărcinările cu responsabilitate şi conform cerinţelor. Şi consider că pe baza acestor competenţe şi capacităţi am fost apreciată cu această notă. Cum se spune, fiece efort este cândva apreciat după muncă şi roadele corespunzătoare. Pe parcursul acestor doi ani au fost multe însărcinări şi dificultăţi, timp insuficient, multe activităţi extrauniversitare, însă mereu am găsit timp şi puteri pentru a îndeplini însărcinările şi exerciţiile propuse pentru realizare. Acesta fiind un alt motiv pentru care la finele studiilor am fost apreciată cu nota maximă pentru informaţia şi cunoştinţele acumulate pe parcursul perioadei de masterat. Fiind evaluată cu această notă mă simt responsabilă de a îndeplini profesionist activitatea în domeniul de specialitate. Desigur, şi profesorii au contribuit la această notă, deoarece au văzut că am însuşit informaţia necesară şi am făcut faţă la însărcinările propuse în continuare, ca în final să fiu apreciată cu nota maximă.

Vreau să mulţumesc tuturor celor care mi-au fost alături tot acest timp, profesorilor care mereu m-au ajutat cu un sfat potrivit şi, ori de câte ori aveam anumite neclarităţi, erau gata să-mi explice, să-mi tălmăcească orice întrebare ce ţinea de cursul său şi nu numai.

Mulţumesc mult că am ajuns la o etapă aşa frumoasă de finisare a studiilor de masterat şi cu un aşa rezultat frumos – o notă de 10 meritată!

Victoria Moşneaga

Andriana Mihalache, din aceeaşi categorie de tineri masteranzi, afirmă hotărât că merită nota 10! Da, merită, o spun sincer şi eu. E persoana ce are replica pregătită oricare ar fi tema, are întrebarea pe vârful limbii oricare ar fi subiectul, are exemplul la ea, aproape, la orice dezbatere sau teorie. E omul care generează idei continuu. E motivată, hătărâtă, ambițioasă, oricând gata să țină o prelegere, o comunicare, să spună o parabolă.

De ce merit nota 10 pentru
cursul „Inovaț
ia în structurile
infodocumentare”?

Este o întrebare demnă de a o pune pe balanță. Şi pentru a răspunde la ea trebuie să răscolesc în sinea mea, de fapt, cred că nu am de răscolit: totul e la suprafaţă, doar că e să încerc să vă conving.

De ce? Pentru că merit! Pentru că am respectul de sine, de altfel, nu aş avea respectul celor din jur.

De ce? Pentru că, dacă vreau, reuşesc, şi, dacă reuşesc, îi fac şi pe alții să vrea! Nu ştiu dacă reuşesc să realizez ceva de una singură, dar ştiu că, dacă vrei să faci ceva, ai nevoie de o echipă, cu un mecanism simplu, dar funcțional la orice etapă. Motivația şi puterea de convingere, clarificarea propriei identități, entuziasmul, creativitatea, încrederea şi responsabilitatea sunt cele necesare ca echipa din care fac parte să acționeze, eficient.

Inovația nu e ceva nou, inventat absolut de la zero, ci ceva ce e văzut cu alți ochi, personalizat, ce poți trece prin prisma sufletului, pentru ce depui efort şi dragoste, pasiune. Inovația e ceva ce îți oferi ție şi altuia cu plăcere. Expresia nouă a lucrurilor binecunoscute. Produsul final oferit la timpul potrivit, la solicitare, într-o formă neobişnuită.

Sunt convinsă că am întreaga gamă de culori pentru a reuşi: sunt persoana cu idei, cred că mă caracterizează inspirația, inovația, pasiunea!

Сu o deosebită considerațiune,

Andriana Mihalache

Ceea ce-mi place la studenți este faptul că nu-i poți prinde moşmondind la detalii şi lucruri lipsite de importanță, că ştiu prețul timpului, generează rezultate rapid, generează uşor feedback util şi propulsează idei năstruşnice. Au fost primii care au prezentat lucrările, înainte de termenul stabilit.

Următoarele trei scrisori sunt de la studente experimentate, recunoscute în domeniul infodocumentar. Natalia Grițco de la Străşeni munceşte acum să-şi actualizeze cunoştințele, să atingă altă înălțime profesională, chiar recunoaşte că i-ar plăcea să ajungă un manager performant. Învață cu mâinile, este pragmaticul grupului. Îi plac experiențele şi încearcă să treacă de la dimensiunea preponderent funcțională a activității la dimensiunea ei emoțională. Acesta-i drumul şi abordarea corectă. Recunoaşte că studiile la masterat îi oferă un spațiu al ideației, inspirației şi inovării. Sunt convinsă că va ajunge departe cu responsabilitatea care o caracterizează, cu seriozitatea abordării lucrurilor, cu prioritizarea activităților. E o studentă model, cu atitudini moderne şi convingerea că trebuie perpetuu să te dezvolți, să creşti şi să-ți îmbunătățeşti performanțele personale şi profesionale. E studenta căreia îi simt lipsa când nu ajunge, din Străşeni, la lecții.

Mult stimată Doamnă Kulikovski,

Întâi de toate țin să Vă mulțumesc că mi-ați apreciat lucrarea cu nota zece.

Absolvind facultatea cu 10 ani în urmă şi în prezent mai având şi statut de mamă şi soție, mi-a fost cam greu să mă pregătesc sau chiar să însuşesc materialul. Nu mă aşteptam să iau nota 10, cu toate că îmi doream foarte mult acest lucru. Învăţam mai mult nopțile. Această performanţă presupune pasiune pentru studiu, pentru ceva nou, inovativ. Fără muncă nu aş fi putut să iau nota asta. A trebuit să depun ceva mai mult efort pentru a pătrunde în esența lucrurilor, aveam nevoie de mai multă linişte pentru a mă putea concentra şi înțelege ceea ce citeam. Dar, cu toate acestea, am găsit şi voință şi putere pentru a mă pătrunde de însărcinările care trebuiau îndeplinite.

Nu sunt o tocilară, dar nota 10 presupune o pregătire continuă pe o perioadă mai lungă, adică pe toţi anii de masterat, şi nu doar pe o perioadă scurtă. Pentru mine, nota aceasta mi-a întrecut toate aşteptările. Eu nu învăţ mecanic. La Managementul instituției infodoumentare sunt lucruri cu care te confrunți în activitatea de zi cu zi şi care cer soluții, acțiuni prompte. De unde poţi să toceşti exemple de cum să rezolvi probleme? Sunt o fire ambiţioasă şi muncesc cu oameni, alături de oameni. Nu ştiu dacă neapărat voi deveni un manager, dar mi-ar plăcea foarte tare şi de aceea încerc să-mi dezvolt anumite calităţi, abilități şi cunoştințe.

Nota 10 se mai datorează faptului că v-am avut pe Dumneavoastră ca exemplu elocvent de manager experimentat, care mă frapează de fiecare dată cu subiecte noi, foarte interesante şi utile şi prin exemple concrete din practica Dumneavoastră de viață. În acele momente mă consideram cea mai mândră şi cea mai fericită avându-vă ca profesor, un izvor nesecat de cunoştințe şi tehnici, de exemple de viață trăite cu demnitate.

În această ordine de idei sper să nu vă dezamăgesc nici în semestrul al doilea, dând dovadă de abnegație şi străduință față de noul mod de a munci, a trăi şi a acționa pe care ni-l cultivaţi, şi care, mi se pare mie, este poate şi mai interesant într-un fel oarecare.

Cu multă stimă şi prețuire,

Natalia Grițco

Ecaterina Scherlet e managerul corect, responsabil, care-şi asumă conducerea prin modernizarea şi inovarea instituției, aplicând tot ce învață în sălile de curs la masterat. E studentul care imediat aplică cunoştințele şi experimentează. Recunoaşte că reuşita managerială stă în dezvoltarea personală, în dezvoltarea angajaților pe care-i conduce şi permanenta inovare a proceselor, serviciilor, a managementului. E managerul întruchipat – organizată, colaborativă, oferă ajutor, instruire, se implică la prima cerere, experimentată, deschisă spre nou, o bună ascultătoare, oferă feedback colegilor, angajaților, profesorilor. E un model de profesionist la care se conjugă fericit munca cu vocația, cu pasiunea. E o fericire că o am ca studentă. Oamenii consacrați, profesionişti, prezenți la studiile de masterat mă ajută să cunosc problemele lor, să le ofer ajutor şi soluții, idei dacă pot, dar mă şi responsabilizează ca profesor.

Bună ziua, stimată Doamnă Profesoară,

Suntem la finele cursului Inovarea tehnologică a domeniului infodocumentar şi este necesar să apreciem valoarea cunoştinţelor teoretice obţinute, practicilor însuşite, abilităţilor şi deprinderilor cunoscute şi dezvoltate. Ce notă aş merita eu la finele acestui curs? Evident, nota zece. Ca specialist, sunt orientată spre cunoaşterea experienţelor şi practicilor avansate, a inovaţiilor şi progreselor în domeniul în care activez, bazându-mă pe dezvoltarea şi perfecţionarea personală şi profesională. Merit să fiu apreciată cu nota zece pentru că:

– am reuşit să încep schimbarea de la sine: ca personalitate, bibliotecar şi manager, având în calitate un îndrumător, un pedagog inovant şi profesionist, un exemplu demn de urmat;

– am muncit individual, am lecturat multiple publicaţii de specialitate, lărgindu-mi orizontul profesional cu teme noi şi interesante;

– am studiat şi am analizat experienţele avansate, aplicate în instituţii infodocumentare;

– am reuşit să-mi dezvolt creativitatea şi imaginaţia în direcţia schimbării şi inovării;

– am demarat implementarea cunoştinţelor teoretice în practică;

– am reuşit să fac prognoze manageriale pentru inovarea structurii, proceselor tehnologice, serviciilor şi produselor informaţionale la Biblioteca Ştiinţifică a UPS „Ion Creangă”.

Ecaterina Scherlet

Altă abordare, conformă sarcinii, urmează în scrisoarea Tatianei Ambroci. Ea a înțeles corect tema pentru acasă ca o modalitate de a-şi schimba atitudinea, de a se responsabiliza, de a-şi dezvolta aptitudinile, măiestria profesională şi cea a autoexprimării acestora. Tatiana s-a angajat sincer, responsabil, sentimental în realizarea temei pentru acasă, concentrându-se asupra profesionistului care doreşte să devină, asupra managerului excelent care tinde să fie. La fel ca şi Ecaterina Scherlet, Tatiana Ambroci – cunoscută, recunoscută şi apreciată în domeniul infodocumentar – relevă rolul transformator al studiilor de master pentru ea ca persoană, ca profesionist, ca un conducător de instituție. Mulțumirea mea ca profesor e că Tatiana leagă transformarea sa de transformarea instituției în care lucrează; mai e că Tatiana a pus principiul umplerii şi golirii găleții la baza dezvoltării profesionale continue, la baza relațiilor profesionale şi ale conducerii. Apreciez modalitatea prin care îşi coregrafiază activitatea profesională. Apreciez intenţia, deloc tardivă, pentru a-şi îmbunătăţi eforturile inovatoare, pentru a-şi impulsiona dezvoltarea. Alături de acestea, e şi o persoană pozitivă, luminoasă, deschisă, participativă în relaţii.

Scrisoarea Tatianei demonstrează seriozitatea cu care realizează temele pentru acasă, descrie exact studenta pe care o aşteptam şi o întâlneam cu bucurie în fiecare joi după amiază la cursuri, studenta care e în stare să înveţe tot ce se poate de învăţat pe acest pământ, să citească tot ce s-a scris în această lume.

De ce am primit nota 10?

Am stat mai multe zile în faţa unei foi albe de hârtie încercând să scriu o scrisoare De ce am primit nota 10? şi primul gând care îmi venea de fiecare dată era că nu cunosc de ce sau că nu am meritat o notă aşa de mare, ce presupune un efort considerabil şi o muncă asiduă, un studiu profund şi divers, o documentare şi o însuşire consistentă şi deplină a materialului studiat în cadrul cursului.

Am împrumutat o carte de la profesoara mea, pe care o citesc şi recitesc, când găsesc o oră liberă – Cât de plină ţi-e găleata?. În acest context aş menţiona că profesoara mi-a dat nota 10 pentru „a-mi umple găleata”, pentru a-mi insufla sentimente pozitive şi o satisfacţie sporită faţă de procesul de învăţare şi studiu la masterat, umplerea găleţii fiind o strategie de conducere, de motivaţie şi de îndrumare, pe care profesoara mea o practică permanent. Am luat nota 10 pentru a fi motivată să învăţ, să studiez mai mult, pentru a avea curaj să merg înainte, să nu cedez, să nu dezamăgesc. Nota 10 este o stimulare pentru mine de a continua să mă dezvolt profesional, de a citi mai mult, de a acumula cunoştinţe noi şi de a le aplica în practica profesională. În contextul cursului studiat, nota 10 am primit-o pentru a lucra asupra dezvoltării capacităţilor creative, pe care eu nu cred că le posed (sunt mai mult un imitator), dar profesoara crede că pot mai mult şi mi-a acordat această încredere.

Nota 10 este o încurajare pentru a tinde spre mai mult şi a face mai mult, dar este şi o responsabilitate, pe care mi-o asum, pentru a corespunde încrederii acordate de profesor, care crede în potenţialul meu intelectual, creativ şi inovaţional şi în faptul că voi implementa cunoştinţele acumulate în activitatea profesională, la locul de muncă, astfel, prin activităţi inovative, a contribui la creşterea imaginii bibliotecii în instituţie şi în comunitate. Această notă mă responsabilizează să lecturez articole, ce ţin de inovaţii în bibliotecă sau în alte domenii. Profesorul mi-a dat nota 10 în speranţa că după finisarea cursului voi demonstra schimbări de mentalitate, de atitudini şi de gândire asupra unor probleme profesionale, voi încerca să demonstrez capacităţi de creativitate, de gândire nestandardizată, voi demonstra exemple de idei inovaţionale originale. Dar cel mai mult profesorul va spera să afle despre implementarea unor idei sau inovaţii în biblioteca mea în care activez. Doar în aşa mod îmi voi justifica nota primită.

Nimeni nu ştie ce va fi mâine sau în viitorul apropiat. Convingerea mea dintotdeauna a fost că trebuie să învăţ continuu, motivaţia fiind că, în orice moment, se poate produce o schimbare, care va justifica tendinţa de a învăţa continuu, de a obţine cunoştinţe şi competenţe noi, care pot fi aplicate în activitatea profesională.

Masteratul este cel mai potrivit pentru cei cu aspiraţii înalte, planuri îndrăzneţe, dornici de a se forma în domeniu pentru a-şi construi o carieră de succes. Am aplicat la masterat doar pentru a acumula un set de cunoştinţe, abilităţi, instrumente, necesare pentru a face faţă cerinţelor tot mai exigente ale domeniului infodocumentar, devenit tot mai complex şi sofisticat graţie schimbărilor mari din societate. Ceea ce am descoperit la masterat a fost mai mult decât aşteptările mele, aici descoperind un torent informaţional profesional absolut nou pentru mine, pe care nu l-am cunoscut în instituţia în care activez, dar nici în cadrul reuniunilor profesionale la care am participat, de care nici n-am bănuit. Am descoperit o altă lume a cărţilor, titluri, autori necunoscuţi până acum de mine, lecturi interesante, astfel viziunea mea asupra unor lecturi profesionale a fost schimbată radical. Am învăţat că orice lectură sau orice carte poate fi citită din perspectiva utilizării celor lecturate în activitatea profesională, racordării la domeniul profesional.

Am descoperit multe lucruri din experienţa unor biblioteci performante, mai bine zis, am pătruns în „bucătăria” unei biblioteci, unde se prepară poveşti de succes şi unde intrarea până acum era închisă sau ascunsă pentru mine.

Studiind experienţa altora în domeniul inovării obţii unele capacităţi şi cunoştinţe şi dorinţe de a face ceva asemănător sau diferit. Acest model de implementare a inovaţiilor este Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. În baza experienţei BM profesorul a dorit să învăţ a inova şi a crea ceva frumos, util şi atractiv pentru utilizatori, pentru a demonstra importanţa şi rolul semnificativ şi determinant al Bibliotecii în dezvoltarea culturii şi educaţiei, prin activitatea prodigioasă a biblioteci mele să schimb atitudinea comunităţii faţă de bibliotecă în general. De mult timp vroiam să pătrund în bucătăria BM „B.P. Hasdeu”, să înteleg secretul succesului, sursa de creativitate şi inovare a acestei instituţii. Lecţiile dnei L. Kulikovski parţial mi-au permis acest acces. Lecturile pe care le-am descoperit mi-au dat peste cap toată experienţa mea de cititor. Mi-am dat seama că pe parcursul acestor ani eu, care mă consideram o cititoare înflăcărată, cu gust şi lecturi alese, am pierdut timp valoros cu cărţi, care în afară de delectare, nu-ţi folosesc la nimic. Am învăţat că, de fapt, orice lectură, şi aici iarăşi mă repet, trebuie privită prin prisma utilizării în activitatea profesională; fie pentru un discurs sau o comunicare, fie printr-o abordare nouă pentru implementarea unui serviciu nou la locul de muncă. Lectura cărţilor, ce ţin de domeniul afacerilor, o credeam, ca destinaţie, pentru cei ce activează în acest domeniu. Nu înţelegeam de unde mulţi formatori sunt atât de inspiraţi, cum de unele biblioteci sunt atât de inovative, originale, cu idei noi, servicii noi. Nici nu presupuneam că sunt preluate din acest domeniu adiacent. Am multe de citit, am multe de învăţat, de studiat, nu le reuşesc pe toate, dar am satisfacţia că am descoperit aceste lucruri la masterat. Sper să finisez cu bine şi ceea ce urmează să fac şi să încep consecvent a aplica cele învăţate în activitatea mea profesională la locul de muncă.

Masteratul e o bună investiţie în mine, în cunoştinţele mele profesionale şi ceea ce rămâne de făcut este să găsesc timp pentru a face schimbările în biblioteca mea în contextul celor învăţate: a elabora politici, strategii, a perfecţiona stilul de management, a diversifica gama de servicii, a schimba unele concepte ale serviciilor existente etc. Masteratul mi-a oferit oportunitatea de a învăţa lucruri absolut noi, pe care nu ştiu dacă le-aş fi învăţat singură. El m-a responsabilizat şi m-a disciplinat de a studia sistematic şi mai în profunzime decât o făceam până acum. Aplicând la masterat, am pătruns într-un mediu de care nici nu bănuiam că o să-mi placă atât de mult, încât să tind mai mult spre universitate, la cursuri, decât spre locul de muncă. Aici am înţeles că cunosc foarte puţin despre unele aspecte ale activităţii infodocumentare. Am participat la multe acţiuni de instruire, am făcut unele cercetări pe diferite teme, am elaborat chestionare, am făcut sondaje, dar mi-am dat seama şi de greşelile făcute abia în cadrul orelor la masterat.

De ce am luat nota 10? Poate pentru dorinţa de a-mi dezvolta personalitatea, pentru faptul că am început să văd dincolo de mediul din care vin, pentru dorinţa de a învăţa de la profesorii cei mai buni, pentru nerăbdarea de a ajunge la lecţii, la seminare (chiar dacă nu sunt pregătită), pentru încrederea de a valorifica, a aplica cunoştinţele dobândite în timpul cursului în activitatea profesională, pentru marea dorinţă de a răsfoi cărţile pentru pregătirea temelor, pentru participare la activităţile cursului, pentru încrederea că sunt capabilă de mai multe lucruri decât cred eu însumi despre mine, pentru entuziasmul de a descoperi noi activităţi, noi perspective şi reprezentări, pentru curajul de a-mi dori ceva nou şi a încerca, a îndrăzni şi poate încă pentru multe altele despre care nici eu nu-mi dau seama.

31 mai 2013

Tatiana Ambroci

Acordându-le nota 10, am încercat să nu le vorbesc studenţilor din perspectiva valorii lor conform standardelor, ci de pe poziţia de respect, lăsându-le loc pentru autorealizare. Am încercat să le lămuresc că nota, calificativul 10, nu înseamnă standardul la care trebuiau să se ridice, ci la o posibilitate în care să trăiască. Eugenia Roşu, am concluzionat din scrisoarea pe care mi-a scris-o, a fost întotdeauna supărată pe metoda care diferenţia studenţii prin calificative, care nu era altceva decât un instrument prin care erau comparaţi studenţii între ei, prin care îi stabileau poziţia (nici pe departe reală) faţă de alţi studenţi. Şi, pe bună dreptate, dacă ne amintim de rezultatele şi incidentele BAC-urilor din ultimii ani! Eugenia şi-a exprimat mai mult poziţia ei în raport cu scopul principal al calificativelor care crea competiţie, rivalitate între studenţi şi periclita relaţiile dintre ei. Deşi pamfletar-sarcastic de supărată pe sistemul de „vânători de note mari”, dânsa a reuşit o pagină literară excelentă, fapt pentru care o felicit!

Lucrarea Eugeniei este un exemplu de descătuşare a exprimării (cea mai tăcută studentă din grupă) simţămintelor, gândurilor, parcă de mult nutrind această ocazie.

Cineva mai merită nota zece?

„Salut, sunt Nota Zece. Tu cine eşti? Eu l-am întrecut pe Cinci, care a murit odată cu Uniunea Sovietică. Dumnezeu să-l ierte! Mama mea este profesoară. Toţi m-au dorit şi mă doresc, iar setea şi ambiţia de a mă arunca în coşul cu performanţe m-au transformat în echivalentul unui element decorativ ca zorzoana ţigăncii. Am ajuns în postura unui trofeu al unui joc cu reguli drastice, iar metodele sunt cele mai radicale: tocilăritul, ţidule la examen, mita şi înnemurirea. Înainte mă aflam pe piedestal, acum mă poate avea, şi la propriu, şi la figurat, orice prost. Nu mai merit nopţi nedormite, nu mai rup părul din cap şi nici măcar nu pot aduna un cinzeac de lacrimi. AMIN.”

Zecele – poate mai are putere, mărime matematică, dar a pierdut din însemnătate. Reprezintă o compilaţie dintre un UNU şi un ZERO – pe alocuri capătă consistenţă, iar pe altă parte – valoare nulă. Îl depistez în orice buzunar de agentă, însă nu tot timpul poate fi cuibărit obiectiv şi argumentat cu motive bine întemeiate. Neamul lui poate fi uşor cumpărat, a devenit sindromul „cumetrismului” acut sau balsamul lacrimogen pentru sufletele părinţilor, care au investit poate şi ultimii bani ca
să-şi vadă odrasla cu Diplomă.

Personal sunt sceptică referitor la acest document, chiar mă dezgustă, fiindcă poate fi procurat ca pâinea caldă. Sună sarcastic, dar de-aş avea o fabrică de hârtie igienică aş numi-o în cinstea lui. Nu tind să generalizez, sunt gata să împart toţi zecii mei la alţii, dacă vor convinge cu fermitate că sunt într-adevăr buni.

Zecele este modelatorul invidiei, revoltelor şi nemulţumirilor. Puţini sunt capabili să se bucure pentru succesele altora, să fie sinceri. Dacă în Grecia antică, pe poarta unui templu, s-a găsit inscripţia „Cunoaşte-te pe tine însuţi”, atunci pentru lumea noastră este valabilă inscripţia „Fii tu însuţi”. Am ajuns să pretindem că suntem cineva pentru a impresiona, pentru a părea mai interesanţi, pentru a fi inundaţi de atenţie şi pentru a fi acceptaţi de societate, să ne bucurăm pentru note şi succese nejustificate.

Nota zece – probabil o merit, probabil nu, dar ştiu sigur că nu o vreau. Mă simt compatibilă cu orice notă. Zece, cară-te la plagiatori şi tocilari, la mine poţi să vii, din când în când, ca acum, împreună cu un „plus”. J

Eugenia Roşu

 

Deşi a criticat principiul Fii tu însuţi, Eugenia a fost ea însăşi în această scrisoare – studenta, aparent lentă, ca viteză de reacţie, aparent neinteresată de ce se întâmplă, dar profund critică, care trece totul prin sistemul său de valori, percepţii şi preconcepţii. Pune totul la îndoială, mestecă, compară, caută. Ce are distinct – originalitatea abordărilor! Pentru nonconformism, avangardism, originalitate merită nota maximă!

Cam pe aceeaşi lungime de undă se află şi Vasiluţa Vasilache (artist plastic distinct în generaţia tânără a pictorilor), care este convinsă că nu calificativul obţinut cu dificultate sau obţinut gratuit exprimă adevărata valoare a studentului, a omului, pentru că nota 10 o poţi oferi oricui – unui bibliotecar, unui ospătar, unui aviator, unui cercetător, unui conducător, unui artist sau chiar profesorului. Cu mentalitatea ei artistică şi gândire vizuală flotează între gândirea convergentă şi cea divergentă cautând argumente pentru nota venită din oficiu în mediul său adiacent, în lucrurile care o înconjoară asemuind-o cu aceste lucruri, căutând în ele semnificaţii: 10 degete la mâini şi la picioare (cere efort, este parte din noi); cafea, tort, acadele, cireşe (e plăcut să ai nota 10, s-o obţii gratuit); nouraşi, soare, zece porunci, rouă (e şi înălţător şi, totodată, trecător, de scurtă durată – merită efortul?). Pentru ea nota 10 nu e un scop, ştie ce trebuie să ştie şi, dacă se întâmplă să-l aibă, e o intersectare îmbucurătoare, dar nu urmărită, nutrită. Este o notă banală, afirmă şi Seth Godin, dacă profesorul verifică corectitudinea utilizării cuvintelor, corectitudinea gramaticală. Implicarea emoţională era criteriul meu de evaluare. Scrisoarea Vasiluţei m-a făcut să caut lămuriri, să zâmbesc, să mă mir. E de nota 10, chiar dacă o va considera banală.

Nota 10

Se făcea miezul nopţii şi mă gândeam că-i timpul să mă apuc de subiect. În cap roiau gândurile care, lucrau pentru ea, regina gândurilor.

10 (zece).

Zece degete la mâini. Zece şi la picioare.

Zece bănuţi rătăciţi în buzunar, ulterior descoperiţi şi aruncaţi în puşculiţă.

Zece zile. Zece întâmplări ciudate.

Zece acadele şi un tort. Zece urări şi toate de voie bună. Zece sori pe zi, şi tot atâţia sori pe noapte.

Treizeci şi cinci de cireşe. Toate frumoase, parfumate şi ochioase.

Zece porunci.

Zece rouraşi înfloriţi în dimineaţa asta. Alţi zece se vor desface în zorii zilei de mâine. Zece picături de rouă sau chiar mai multe...

O cafea.

Arome. Multe arome… de 9, de 8, de 7… Se simte şi aroma de cinci, care e mai tăioasă decât cea de şase. A doua cafea e mai amară decât prima.

Şi atunci apăruse gândul unei note de zece.

Meritele mele versus meritele notei zece. Subiect în subiect.

Uneori ne intersectăm, alteori mergem pe drumuri paralele.

În rest, e per fumus ori parfum.

Vasiluţa Vasilache

Se simte că e nepoata lui Vasile Vasilache! Vasiluţa şi Eugenia sunt minţile opozabile ale grupului, dar nu e de rău, e de bine, completează şi înveselesc cu culori vii cromatica grupului. Nu le văzusem de la examenul din mai sau iunie, dar de curând le-am zărit din maxitaxi – treceau drumul de la Liceul „Gheorghe Asachi” spre Casa Presei. Mi-a atras atenţia întâi şi întâi boleroul Vasiluţei – colorat, atrăgător, original, apoi am văzut-o şi pe Eugenia, mai cuminte îmbrăcată, doar elemente de culoare pe un ton comun. M-am bucurat să văd prietenia lor şi peste vară.

Acest experiment, de a acorda nota 10 în avans, la începutul cursului, m-a adus – aşa cum îmi place, deseori, să spun – în aceeaşi barcă cu studenţii. Metoda se bazează pe viziunea de parteneriat, echipă şi relaţie. Sunt profund mulţumită că acest aspect al experimentului l-au înţeles şi l-au urmat studenţii. Conştientizând că sunt într-un parteneriat, au acţionat ca echipă – responsabili, punctuali, empatici (faţă de profesor), şi-au descătuşat gândurile, atitudinile, forţele, au dat frâu liber sentimentelor şi talentului... Modul în care ne cultivăm relaţiile este determinantul principal al vieţii pe care ajungem să o trăim şi al carierei pe care intenţionăm să o dezvoltăm.

Viziunea de parteneriat, pe care o practic la cursuri, îmi dă posibilitatea să relaţionez cu studenţii mei într-un registru foarte personal şi fundamental, care permite deschiderea graniţelor, ştergerea liniilor de demarcaţie dintre noi. Astfel, urmăresc (1) să le ofer condiţii de a conştientiza unde se manifestă reţinerea şi ocazia de a o elimina şi (2) să le inspir deplina participare în această relaţie. Câteodată este nevoie de un act de abdicare pentru ca porţile ce ne separă să dispară. Această metodă ne oferă posibilitatea în cauză pentru că e bazată pe încredere reciprocă. Alchimia NOI, creată în acest parteneriat, dizolvă barierele care există între profesor şi student.

Lucrările, mici sau mari ca volum, m-au încântat! Sunt poveşti, inventate, menite să le îmbunătăţească viaţa, munca, creativitatea, abordate din puncte de vedere diferite. Cu fiecare text / scrisoare citit/ă mă convingeam că meritau nota 10, că sunt anume studenţii pe care îi vroiam, cu care doream să mă întâlnesc iar şi iar la cursuri, cu care puteam lucra eficient, interesant şi plăcut; că ei sunt, deja, profesioniştii pe care vreau să-i am în preajmă.

Astfel de metode / jocuri instructive permit studenţilor să arate cine sunt, în ce cred, oferă momente de sinceritate, încurajează sentimentele pozitive şi dezvoltă încrederea şi loialitatea. A fost o experienţă care a conferit o valoare mai mare, a stabilit o conexiune mai profundă, o experienţă mai intensă, care, cred a schimbat multe lucruri în bine. Metoda Nota 10 în avans demonstrează că, anunţând în prealabil că te vei descurca cu succes, este mult mai productiv decât să lupţi ca să reuşeşti. Studenţii de la masterat s-au descurcat nemaipomenit. Mai mult, rezultatele obţinute demonstrează că epoca oamenilor mediocri şi a activităţii mediocre a cam luat sfârşit, în domeniul infodocumentar vin oameni greu de substituit, cu abilităţi preţioase precum intuiţia, creativitatea, implicarea, asumarea. Putem elabora portretul robot al studentului, viitorul profesionist din lucrările scrise: o persoană mai umană, mai conectată, mai matură, plină de pasiune şi energie, încrezătoare că va schimba lucrurile în biblioteca din care face parte, flexibilă, cu simţ artistic dezvoltat, capabilă să vadă lucrurile aşa cum sunt şi să negocieze priorităţile, capabilă să ia decizii utile, corecte, fără teamă. Aceştia sunt studenţii mei, ei vor pune lucrurile în mişcare, ei vor ridica ştacheta domeniului, studenţii pe care vreau în continuare să-i călăuzesc în această călătorie progresivă, numită masterat, permițându-le controlul propriu asupra rezultatului final fără a-i frustra sau a-i dezamăgi şi fără a-i pierde pe parcurs.

Se zice că singura bunătate de care te poţi bucura este cea pe care ţi-o poţi imagina. Menţionez că sunt, într-adevăr, studenţi de nota 10! Îi îndemn să nu uite, nici după terminarea studiilor, că sunt de nota 10!

Conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI