Biblio Polis - Vol. 47 (2013) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Vitalie RĂILEANU, Margareta CEBOTARI
În lumea scrisului trebuie să fii ceea ce simţi, ceea ce eşti

„Întâlnirea mea cu cartea este partea

vieţii mele – mai miezoasă.”

(Iulian Filip)

În acest an, aniversar pentru dumnealui, scriitorul Iulian Filip este şi mai efervescent, venind cu noi cărţi pentru cititori, cu relevante studii în domeniul folclorului autentic românesc, realizând un frumos vernisaj al picturilor sale în Complexul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, reuşind să fie omniprezent: la întruniri de creaţie, simpozioane ştiinţifice, activităţi sociale etc.

De curând, multiplele faţete ale talentului lui Iulian Filip au fost în atenţia publicului invitat la Biblioteca „Onisifor Ghibu”, unde a avut loc lansarea a două cărţi recent editate – Vorbitul de bine la românii basarabeni: Îngândurări iuliene (Ed. „Simbol-N.P.”, Tipogr. „Reclama”, Ch., 2013, 164 p.) şi placheta de versuri Pentru întâlnirea cu tine (Tipogr. AŞM, Ch., 2013, 80 p.). Totodată, a fost inaugurată expoziţia de pictură Poetul pânzelor prezente în timpul actual (în Sala Nuciferică a bibliotecii) şi expoziţia de grafică Turle cu ecou de poeme (în Sala de împrumut la domiciliu), autor – acelaşi efervescent Iulian Filip.

Vorbitul de bine este un fel de jurnal intim al scriitorului Iulian Filip, care nu a făcut niciodată din opiniile sale, fie şi cele literare, un mare secret – ba dimpotrivă! – fiind un jovial şi ludic, polemist pasionat şi Om de atitudine categorică. A purtat şi continuă să poarte cu toată Lumea pe care o cunoaşte un deosebit şi neîmpăcat dialog: „Poate că e valabilă pentru toată românimea ceea ce mi se pare că am remarcat şi am înţeles, dar unele slăbiciuni basarabene, legate de scrisorile orale de recomandare / recomandaţie, au nuanţe distinct locale şi revărsări specifice de înduioşare, care numai la frontierele / hotarele / haturile / gardurile cu lumile slave pot fi lămurite, pricepute, dacă nu chiar înţeles” (p. 122) şi… „ce te faci dacă nu le prea găseşti, dacă nu-l prea ţii minte pe viul de odinioară împovărat cu griji şi probleme de om viu lângă oameni vii?” (p. 124).

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Acest mod de a concepe viaţa, amicia, oamenii îi este caracteristic autorului nostru şi credem că odată cu aceste destăinuiri (vorba lui Iulian Filip!) trebuie începută o altă analiză a scrierilor sale, adică cea mai importantă parte a întregului, are un profund, deşi nu întotdeauna uşor sesizabil caracter autobiografic şi confesiv: „Ceea ce mi-au dat cei peste zece ani de lucru la Academie, mai ales consiliile ştiinţifice, dar mai ales expediţiile folclorice, apoi cei 16 ani de lucru la Departamentul cultură al Primăriei Chişinăului, dar incontestabil ceea ce mi-au dat cu plinul, a fost drumul spre lume, spre miile de oameni foarte diferiţi, diferit înzestraţi, diferiţi în nenorocire, fericiţi în mai multe feluri. Cei fericiţi, ca în toată lumea, şi pe la noi se întâmplă mai rar, dar… ceea ce mi-au dat muncile mele între oameni e vederea oamenilor fericiţi. Pe cei nefericiţi îi văd mai mulţi…

Fericiţii, de obicei, sunt oameni realizaţi, oameni împliniţi, care ştiu a aduna şi au plăcerea să împartă ceea ce adună. În afara acestor două operaţii fericirea nu se prea întâmplă” (p. 10).

Aşadar, nu atât în direcţia surprizei, cât în cea a adâncirii, au putut interesa aceste texte din Vorbitul de bine la români sau în cea a adâncirii au putut interesa aceste texte mai mult sau mai puţin autobiografice. Ce trăsături cunoscute sau mai puţin cunoscute aprofundează ele, cum se leagă şi cum se despart de temele, situaţiile şi stările scriitoriceşti cititorul atent le va observa, delectându-se prin lecturarea cuprinsului, care ne relevă un fel necunoscut (sau poate doar bănuit) de a-l citi şi a-l înţelege pe autorul omagiat. În fond, Iulian Filip exprimă prin Vorbitul... exact o deosebită stare a sa căreia i se livrează cu o fantasmagorică sinceritate.

Noi, cititorii, ne-am învăţat să legăm lucrurile cu mintea. Într-o emisiune literară omul de cultură Iulian Filip se confesa: „Ceea ce rămâne în lume, poetul, se răstigneşte în verbul creator, spălând păcatele unei lumi în doliu.”

Probabil de aici vine marea dragoste de a se frământa spre a oferi cititorului său versuri spectrate şi prin lumina plachetei Pentru întâlnirea cu tine: „Dacă-i să citeşti-descâlceşti / vasele sanguine de pe suprafaţa inimii, / realizezi harta fără frontiere / a durerilor postmoderne părinteşti – / feciorul în Regatul Unit, / fiica în Italia, / nepoţii cu vise de ducă în alte geografii / decât sub cerurile rotite de dragoste / şi de cumpăna izvoarelor din prag… / Dacă-i să domoleşti-reciteşti / vasele sanguine din adâncul inimii, / desluşeşti o mreajă / întinsă strună, / cu firul tot mai subţiat, / mreajă / prin ochiurile tot mai lărgite / ale căreia / peştele de aur sângeriu, / inima, / cade din ochi în ochi / şi se zbate / să lege, / să-noade, / să fortifice întregimea fragilă / a bietului pământ, / restrâns într-un bicisnic / sat global, / întregimea îndoielnică / a sărmanilor pământeni / scăpătaţi / să comunice / mai mult prin skype / şi daruri consolatoare…” (Insomnie transfrontalieră la Filippona, p. 5-6).

Greul acestui volumaş îl asigură poezia confesivă, sinceră, contemplativă, curată, uneori cu uşoare tente erotice, însă o iubire curată, de împărtăşire a fiinţei vii întru dragoste şi vis…: Supărate-s supărate / toamna măturile toate / pe frunzele dărâmate / şi din crengi nenumărate. / Supăraţi măturătorii / pe tot vântul, pe toţi norii / că au fost şi nu-s cocorii, / şi cu dânşii – visătorii. / Supărat şi eu pe tine / că-am visat visări sublime / şi-am rămas fără de nime, / dar mi-ai zis că va fi bine. / Supărat rămân pe toate, / Că… mai bine nu se poate, / poate numai după moarte – s-o vedem şi pe-a ei parte” (Dărâmarea frunzei de arţar pe cercuri rostogolite, p. 50).

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Dar de ce v-am spune unde se află citatele, când ele singure alcătuiesc un poem de forţă? E o carte ce se citeşte singură, venită din respiraţia poetică pură, din reverie: „Pentru întâlnirea cu tine / m-am pregătit viaţa-ntreagă – / să ne pară bine, / să ne fie dragă. / Cu întrebări şi cuvinte / întâlnirea ne fie… / O visam dinainte / şi-n poezie: / că aştepţi, că mă ştii / dintr-o carte demultă… / Dintre vechi poezii / cineva mai ascultă / cum te miri, cum mă mir / de-ntrebări, de cuvinte / revărsate în şir / ca în veci, ca-nainte. / Am venit, voi pleca… / Cum rămâne-ntrebarea? / Că veneam pentru ea – / ră-vă-şi-toa-rea! / Vin mai multe-ntrebări? / Întrebarea-i mai multă? / Dintre îngândurări / cineva mai ascultă / cum te miri, cum mă mir / de-ntrebări, de cuvinte / revărsate în şir / ca în veci, / ca-nainte” (Pentru întâlnirea cu tine, p. 67-68).

Atât de intensă e trăirea, atât de rotundă şi plină încât versurile devin o cale de a fluidiza starea din cuprinsul celor optzeci de pagini ai volumului Pentru înălţarea cu tine de Iulian Filip.

Admiraţia pentru creaţia neobositului maestru al cuvântului, al penelului şi al lutului glazurat, aprecieri şi mulţumiri pentru colaborarea frumoasă cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” – din partea bibliotecarilor aflaţi în Sala Nuciferică a Filialei „Onisifor Ghibu” – i-au fost aduse de dna dr. Lidia Kulikovski, director general al Bibliotecii Municipale.

Iulian Filip îşi confirmă mereu creativitatea în diverse concepte – combină cu succes poezia, grafica, pictura, muzica. Dialogul filipian cu publicul este deseori altfel – exprimat prin linii, nu prin cuvinte. Scriitorul percepe viaţa drept un tărâm al posibilităţilor.

A ajuns la 65 de ani cu 65 de volume editate (sic!). Şi acum lucrează la două proiecte comune cu BM „B.P. Hasdeu”. Este omul cel mai înnoitor de sine, întotdeauna merge spre „acasă” şi ne îndeamnă şi pe noi să facem acelaşi lucru. Şi în cartea care se lansează, Iulian Filip pune întrebări cititorului, prin versurile sale, dar le sugerează şi unele răspunsuri: Cartea cărţilor deschisă-i / la o pagină nescrisă – / viaţa ta la jumătate. / Cum o scrii? Ce fel de urme / înţelegi să laşi pe lume? / Drumul tău – un rând de carte” (Partea mai miezoasă – cartea, p. 24).

Scriitorul Ianoş Ţurcanu a atras atenţia la frumoasa şi bogata expoziţie de carte din sala bibliotecii cu un melancolic, dar semnificativ generic Iulian Filip – pom cu rădăcină visătoare, menţionând că din an în an se îmbogăţesc expoziţiile, dedicate acestui scriitor, cu noi şi noi cărţi. Este un om talentat şi integru în tot ce face. O efervescenţă de idei – acesta este Iulian Filip. Cartea care se lansează are titlul Pentru întâlnirea cu tine, autorul având în vedere, probabil, întâlnirea cu cititorul, căruia îi adresează multe gânduri ale sale. Şi mai multe gânduri şi evenimente din viaţa scriitorului vor afla cititorii cărţii Vorbitul de bine la românii basarabeni, a cărui subgeneric ne vorbeşte din start că putem fi martorii „îngândurărilor iulianiene”.

Despre armonia şi limbajul artistic, netradiţional şi expresiv la maximum, al picturilor şi creaţiilor din ceramică ale lui Iulian Filip au vorbit – în cadrul vernisajului – criticul de artă Tudor Braga şi artistul plastic Andrei Mudrea. Sunt nişte tablouri cu semnificaţii duble, cu titluri de excepţie care, atunci când le admiri, te duc într-o lume fantastică. Formula sfântă a vieţii „Dai ce ai – ai ce dai”, realizată de autor în una din pânzele sale, reprezintă şi pe Omul Iulian Filip care dăruieşte celor din jur tot ce are – talent, creaţie, bonomie. Picturile, desigur, au conferit un nou aspect, mai luminos şi enigmatic, Bibliotecii „Onisifor Ghibu”.

„Sensibilizează spaţiul din jurul cărţilor aceste activităţi şi manifestări – lansări de carte, întâlniri cu scriitorii – care se organizează deseori în biblioteci”, a ţinut să remarce Iulian Filip.

În lumea scrisului trebuie să fii ceea ce simţi, ceea ce eşti, să nu joci un rol oarecare aşteptat de alţii de la tine, atunci te afirmi ca personalitate distinctă şi apreciată în societate – a fost mesajul de final adresat de scriitor elevilor de la Liceul „Spiru Haret” şi de la Liceul „Vasile Vasilache”, care au fost numai ochi şi urechi pe tot parcursul activităţii, adresându-le şi îndemnul: „Faceţi ceea ce vă place şi ce vă este hărăzit să faceţi! Nu vă temeţi de viaţă, sunt şi greutăţi şi bucurii!”

Scriitorul Iulian Filip în cărţile sale vorbeşte despre prezent, dar fără să uite trecutul şi fără să înceteze să viseze viitorul – nota Nicolae Dabija, prefaţându-i o carte. Credem că acest har, această dăruire de a crea Frumosul, de a susţine Spiritul acestui popor, va fi mereu imperativul vocaţiei dumisale încă pentru mulţi ani înainte!

Vitalie RĂILEANU,

director, Filiala „Onisifor Ghibu”;

Margareta CEBOTARI,

bibliotecar principal, Filiala „Onisifor Ghibu”