Biblio Polis - Vol. 47 (2013) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Andrei BUTUCENEANU
Triplă aniversare la BM „B.P. Hasdeu”

Pe 26 februarie 2013, Sala de lectură de la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” şi-a deschis larg uşile pentru a primi cu bucurie, după cîteva luni de renovare, primii săi oaspeţi şi cititori fideli, aşteptaţi cu multă nerăbdare, întrucît fără aceştia un centru cultural, precum este biblioteca, în genere, nu poate exista. Cu toate că mai există unele incomodităţi (lipsa mobilierului, a rafturilor cu cărţi etc.), cei prezenţi la manifestare s-au simţit bine, au fost chiar înaripaţi de un fior patriotic, fiindcă aici a avut loc, ceea ce rar se întîmplă, o triplă aniversare hasdeuiană: 1) omagierea scriitorului şi savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, la cei 175 de ani de la naştere; 2) marcarea unui sfert de veac de cînd s-a atribuit Bibliotecii Municipale numele lui B.P. Hasdeu şi 3) 15 ani de la
inaugurarea Centrului Naţional de Hasdeulogie în cadrul bibliotecii.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Doamna conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, directorul general al BM „B.P. Hasdeu”, aflîndu-se pe post de moderator, a salutat cu multă căldură prezenţa în sală a atîtor împătimiţi de carte, de bibliotecă şi de opera patronului ei spiritual – Bogdan Petriceicu Hasdeu. Printr-un efort aproape că supranatural, în condiţii de criză economică, politică etc., după mai multe decenii de activitate întru informarea şi educarea cetăţenilor urbei, BM s-a ales cu o reparaţie vizibilă (doar în interior, ce-i drept), care bucură ochiul şi inima beneficiarilor de cum păşesc pragul acesteia.

Chiar la intrarea în sală ne întîmpină mucalitul publicist şi maestru fotograf Vasile Şoimaru, dr. în economie, conferenţiar universitar la ASEM. Pe standuri este prezentată expoziţia dumnealui de fotografii intitulată Pe urmele lui Hasdeu. Imaginile luate de aparatul de fotografiat al celui care a cutreierat prin toate ţările vecine ale României şi în multe mai îndepărtate, pentru a descoperi vetrele şi chipurile românilor din partea locului, te atrag de la prima vedere prin gama impresionantă a cromaticii şi a diversităţii locurilor pe unde a fost să fie sau să activeze geniul culturii româneşti cu rădăcini din Basarabia. Iată, în cele ce urmează, unele titluri ale vederilor pe care le-a surprins V. Şoimaru, aflîndu-se cu diverse ocazii, la diferite date, în delegaţii tocmai pe aceleaşi locuri, pe unde a călcat cîndva şi piciorul celui care a fost B.P. Hasdeu: Satul Cristineşti, Hotin, baştina cărturarului: strada care-i poartă numele; Biserica din sat, cimitirul familiei Hâjdău; Fostul liceu „B.P. Hasdeu” din Chişinău; Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chişinău; Monumentul lui Alexandru Hâjdău de pe Aleea Clasicilor din Chişinău; Monumentul lui B.P. Hasdeu de pe Aleea Clasicilor din Chişinău; Universitatea din Harkov, unde au studiat cei doi mari cărturari din neamul Hâjdău-Hasdeu, tatăl şi fiul, Alexandru şi Bogdan; Casa Pogor din Iaşi; Casa Dosoftei din Iaşi; Universitatea din Bucureşti; Academia Română; Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina, Prahova, ş.a. În timp ce vizitatorii savurau imaginile locurilor memorabile de pe harta Basarabiei, României, Ucrainei etc., autorul lor dădea cu bunăvoinţă explicaţii, introducîndu-i pe cei interesaţi în iureşul evenimentelor de altădată, dar şi curente.

Totodată, în faţa auditoriului, pe postamente special amenajate, au stat – ca de veghe românismului din Basarabia – colecţia a cinci sculpturi ale membrilor familiei de cărturari Hâjdău-Hasdeu: Tadeu Hâjdău (1769-1835); Alexandru Hâjdău (1811-1872); Boleslav Hâjdău (1812-1886); Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907); Iulia Hasdeu (1869-1888). Autor al acestor splendide şi măreţe busturi, care pînă a ajunge la BM au colindat printr-un şir de oraşe din Europa, este sculptorul Valentin Vârtosu. Originar din Slobozia-Cremene de lîngă Soroca, V. Vârtosu este un modernist ingenios. Dotat cu o dorinţă arzătoare de a realiza ceva frumos şi durabil în timp, autorul sculpturilor cu chipurile membrilor familiei Hâjdău-Hasdeu a redat în imaginea înaintaşilor Neamului românesc starea sufletească a acestora în clipele lor de înălţare. Resortul acestor creaţii este dragostea de ţară, de obiceiurile şi tradiţiile ei, în genere, de cultură, de oamenii care trăiesc sau au trăit pe aceste meleaguri.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hâjdău (26 februarie 1838, Cristineşti, Hotin, în Basarabia, Imperiului Rus, actualmente în Ucraina – 25 august 1907, Câmpina, România), a fost, după cum ne informează saitul Wikipedia, un scriitor şi filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei şi istoriei româneşti. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, B.P. Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile. A studiat la Universitatea din Harkov, slujind ca iuncher husar în armata rusă. La 1856, cînd sudul Basarabiei revine la Principatul Moldova, Hasdeu a trecut în partea dreaptă a Prutului, pentru a scăpa de împilarea şi deznaţionalizarea forţată. Ruşii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităţilor române, i-au anulat dreptul de moştenire pe care-l avea asupra moşiei Cristineşti. Mai tîrziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. La 1858 a fost numit membru al Tribunalului din Cahul, dar, după şapte săptămîni, a demisionat. A revenit la Iaşi, unde a fost angajat profesor de liceu şi bibliotecar al Universităţii. A donat bibliotecii universitare din vechea capitală moldoveană 4000 de volume. În acest timp B.P. Hasdeu a pus bazele mai multor publicaţii (periodice): România, Foaie de istorie, Foiţă de istorie şi literatură, Din Moldova (Lumina), apoi au urmat Aghiuţă, Satyrul, Traian, Columna lui Traian, Revista literară şi ştiinţifică ş.a., în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, articole critice etc. Între 1876 şi 1900 a fost director al Arhivelor Statului din Bucureşti, în această calitate contribuind la publicarea documentelor atît din arhivele româneşti, cît, mai ales, din cele străine (fiind primul cercetător care a început să publice cópii după acte privitoare la români). În 1877 a fost ales membru al Academiei Române, ca un omagiu al întregii sale creaţii de pînă atunci, dar şi ca recunoaştere a spiritului său enciclopedic. Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti. A tipărit o parte din lecţiile sale pline de originalitate şi de cunoştinţe vaste asupra literaturilor străine şi a limbii române. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt Cuvente den bătrîni şi Etymologicum Magnum Romaniae. Lucrările beletristice ale lui B.P. Hasdeu, între care drama Răzvan şi Vidra, dau impresia unei originalităţi a gîndirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiţia sa profundă şi de imaginaţia-i vastă. A mai scris nuvele, piese de teatru, poezii, monografia istorică Ion Vodă cel Cumplit. Ca politician, partizan al curentului paşoptist, a susţinut venirea la putere a lui Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, a sprijinit dinastia străină, de Hohenzollern, şi – pe aceeaşi linie a ideilor de factură paneuropeană – a devenit membru al Partidului Liberal, ajungând deputat pe listele acestuia în Parlamentul României. După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888, a devenit mistic şi fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul „Iulia Hasdeu” de la Câmpina. B.P. Hasdeu a lăsat în urmă o operă vastă şi perenă. În ciuda criticilor, foarte dure uneori, asupra metodelor lui de lucru, B.P. Hasdeu rămîne un mare om de cultură, un neobosit cercetător al mai multor domenii ale filologiei şi istoriei României.

În anul 2013, la 175 de ani de la naştere, mai multe instituţii de cultură din România şi din Republica Moldova au adus omagii marelui savant. BM „B.P. Hasdeu” nu a făcut o excepţie. Pe parcursul anului trecut, la Editura „Ştiinţa” din Chişinău, au apărut cîteva volume din seria Moştenire, care au continuat seria Scrierilor hasdeuiene, iniţiată încă în anul 1993. Iată de ce exact pe 26 februarie curent, de ziua lui Hasdeu, a avut loc lansarea acestor volume: 6 şi 7 (Scrieri istorice); 9 (Studii de lingvistică şi filologie); 15 şi 16 (Publicistică politică). Cu această ocazie, din România au sosit faimoşii hasdeulogi (şi îngrijitorii acestor volume) Stancu Ilin, Ionel Oprişan, precum şi Jenica Tabacu, directorul Muzeului memorial „B.P. Hasdeu” (Castelul „Iulia Hasdeu”) din Câmpina, jud. Prahova.

Stancu Ilin (n. 1933, Fărcaşele, jud. Olt), editor şi istoric literar, după absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura română – limba germană (1957), a fost repartizat cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române din Bucureşti, unde lucrează pînă în 1999. În atenţia sa s-au aflat scriitorii Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Alexandru I. Odobescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, George Coşbuc, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, Tudor Vianu etc. A participat la elaborarea unor importante lucrări colective: Istoria literaturii române (II, 1968), Metodologia istoriei şi criticii literare (1969), Reviste literare româneşti din secolul al XIX-lea (1970), Studii de literatură universală şi comparată (1971), Reviste progresiste româneşti interbelice (1972), Reviste literare româneşti din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (1974), Reviste literare româneşti de la începutul secolului al XX-lea (1976), Atitudini şi polemici în presa literară interbelică (1984) etc. Totodată, a editat operele unor scriitori clasici, îngrijind astfel primul volum din ediţia critică Opere de B.P. Hasdeu (1986), consacrat poeziei, şi, în colaborare cu I. Oprişan, următoarele trei volume (1996-2003), consacrate prozei şi dramaturgiei. În colaborare cu Rodica Florea, a alcătuit lucrarea I.L. Caragiale în conştiinţa contemporanilor săi (1990), în care au fost reunite articolele despre dramaturg apărute în presa românească între anii 1879 şi 1912. O contribuţie importantă a avut la realizarea unui alt proiect, Bibliografia I.L. Caragiale (1997), precum şi la întocmirea ediţiei Opere de I.L. Caragiale, apărută sub egida Academiei Române (I-IV, 2000-2002; Premiul Academiei Române). Este fondator al editurilor „Floarea Darurilor” şi „Academica”.

În alocuţiunea sa, Stancu Ilin a reiterat istoricul legăturilor ştiinţifice, al activităţii asupra ediţiei de scrieri ale lui B.P. Hasdeu. Condiţiile de lucru nu erau atît de simple, cercetătorii erau permanent taxaţi pentru vederi „naţionaliste”, că aduceau omagiu celor care au luptat pentru românism, dar a existat o pornire a inimii către individualizarea clasicilor noştri, către integralitatea textului; în ciuda faptului că unii nu susţineau pornirile reformatoare de editare, s-a izbutit să se ajungă la o reuşită a celor ce au susţinut noul / noutatea în ştiinţă. Pînă în prezent continuă munca de identificare, de lecturare a textelor (e greu a citi textele lui Hasdeu!), de explicare şi de publicare a lor. St. Ilin a încheiat cu un îndemn către cei prezenţi la manifestare: să nu ne fie străin sentimentul de patriotism, aşa cum nu i-a fost nicicînd lui B.P. Hasdeu, care cu mîndrie îşi spunea român: „Eu din români îmi trag sorgintea. / C-o sfîntă dragoste-i iubesc / şi pentru tot ce-i românesc, / oricînd, şi braţele, şi mintea, / şi sufletul mi le jertfesc.” [Sînt român]

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Ionel Oprişan (n. 1940, Vădeni, jud. Galaţi) este editor, folclorist, critic şi istoric literar. Devine cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române, unde se formează sub îndrumarea lui G. Călinescu. În 1981 a obţinut titlul de doctor în filologie cu teza Natură – om – civilizaţie în opera lui Mihail Sadoveanu. În 1985 a fost distins cu Premiul „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române pentru ediţia Scrieri (I-VIII) de Ion Marin Sadoveanu, iar pentru lucrarea Opera lui Mihail Sadoveanu (1986) i s-a acordat Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române. Este preşedinte al Fundaţiei „B.P. Hasdeu”. O exegeză de seamă a lui I. Oprişan este lucrarea Romanul vieţii lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1990), ulterior intitulată B.P. Hasdeu sau Setea de absolut (2001). Între 1980 şi 1990 a deţinut funcţia de secretar ştiinţific al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, iar între 1984 şi 1990 şi pe aceea de secretar ştiinţific al Secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi artă a Academiei Române. În perioada 1986-2000 a fost secretar al Comisiei de folclor a Academiei Române. După 1989 înfiinţează şi conduce editurile „Saeculum I.O.” şi „Vestala”.

Prin firea sa de cercetător onest, Ionel Oprişan a cîntărit orice cuvînt pentru a ajunge la textul editat al scrierilor lui B.P. Hasdeu. După eforturi de două decenii, împreună cu cercetătorii de la Chişinău, îşi vede un vis realizat – opera de certă valoare literară şi ştiinţifică a ilustrului nostru basarabean, reunită într-o formulă editorială unică. Ajuns la un punct major al realizărilor, pentru împlinirea acestui deziderat I. Oprişan a fost aplaudat pe bună dreptate de către asitenţa din Sala de lectură a BM. Dar a pus o întrebare retorică: „Aceasta e opera întreagă a lui B.P. Hasdeu?” Şi tot dumnealui a răspuns: „Desigur, nu!” Munca de colectare a scrierilor hasdeuiene continuă permanent: în curs de apariţie este Arhiva istorică a României, în patru tomuri, şi alte lucrări. Întreaga operă a savantului şi scriitorului ar cuprinde, după unele calcule, 30-35 de volume! Deci, există un amplu cîmp de muncă pentru multe generaţii... Hasdeu e dificil de abordat, trebuie să fii bine iniţiat ca să te consacri cercetării scrierilor lui, multe lucrări ies abia acum la suprafaţă, ceea ce ne face să afirmăm că perspectivele hasdeulogiei sînt largi şi nu se vor încheia în curînd. În prezent se aplică metode noi, specifice de cercetare, se dă atenţie mai multă domeniilor ce se întrepătrund, se modifică construcţia arhitectonică a ediţiilor. Toate volumele de scrieri ale protagonistului nostru – puse alături – arată grandoarea şi valoarea aparte a creaţiei lui B.P. Hasdeu. Cu abilitate, I. Oprişan a dezvăluit unele planuri de editare a operelor acestui colos al ştiinţei româneşti, neîntrecut pînă azi.

Jenica Tabacu (n. 1968, Câmpina, Prahova) este absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Titlul ştiinţific: doctor în filologie „Magna cum laude” (2006), acordat de Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Tema tezei de doctorat: Viaţa şi activitatea lui B.P. Hasdeu între anii 1888 şi 1907, conducător ştiinţific – I. Oprişan. Este cîştigătoarea Premiului revistei Citadela, pentru alcătuirea ediţiei B.P. Hasdeu. Protocoalele şedinţelor de spiritism (2000). A fost distinsă cu Medalia „Pour un réseau d’amitié en francophonie” din partea  Clubului „Richelieu International”  (Canada, 2003) şi Diploma de Excelenţă din partea Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, pentru promovarea valorilor spirituale româneşti în cadrul  acţiunii culturale „Sărbătoarea celor două Iulii” (2003). La manifestarea de la BM J. Tabacu a prezentat alocuţiunea Simboluri încifrate în arhitectura Castelului „Iulia Hasdeu” şi a mausoleului familiei lui B.P. Hasdeu. Cu mult interes, cercetătoarea a povestit despre ce însemnătate a avut oraşul Cîmpina pentru acest colos al minţii. Desigur, directoarea Muzeului memorial „B.P. Hasdeu” (Castelul „Iulia Hasdeu”) a făcut o invitaţie celor prezenţi în sală, dar şi tuturor basarabenilor în care bate o inimă de român, să viziteze în timpul apropiat aceste capodopere arhitecturale, lăsate drept moştenire de conaţionalul nostru.

Criticul şi istoricul literar Eugen Lungu, redactor-şef al Editurii ARC, a menţionat că Editura „Ştiinţa” este una dintre cele care tipăreşte operele clasicilor noştri (la un nivel poligrafic superior), începînd cu anul dispariţiei URSS-ului. Atunci editorii au pornit cu dreptul, angajînd pe cei mai prestigioşi colaboratori din România şi Republica Moldova. Multe cărţi ale Editurii „Ştiinţa” din acea vreme au devenit unicate. Editarea scriitorilor clasici în spaţiul basarabean continuă. Deci, este continuată prestigioasa serie Moştenire, în care au apărut (cu regret – la voia hazardului) şi Scrierile lui B.P. Hasdeu. Trebuie de menţionat un lucru de acum confirmat, că B.P. Hasdeu-istoricul a folosit în scrisul său instrumentele lui B.P. Hasdeu-publicistul, iar B.P. Hasdeu-scriitorul – pe cele ale lui B.P. Hasdeu-savantul, iar toţi împreună apelează la elementele, serviciile lingvistice. E. Lungu e de părere că la noi în republică s-a produs un lucru deosebit: au apărut atîtea (pînă în prezent – 11!) volume ale unui singur scriitor român.

Scriitorul Vladimir Beşleagă, un vechi prieten şi cititor al BM, nelipsit de la majoritatea evenimentelor culturale desfăşurate aici, a citit pasaje din opera publicistică a lui B.P. Hasdeu. Astfel, articolul Către D. I. Heliade-Rădulescu se termină cu cuvintele: „Aceasta este situaţiunea... Ni-e ruşine!...” Desigur, de ceea ce se întîmplă, făcîndu-se aluzie la situaţia momentului. De aici conchidem că B.P. Hasdeu e foarte actual. Şi la noi autorităţile abilitate nu au reuşit pînă în prezent să ridice (cu toate că au promis cîndva) un monument Mariei Cebotari, o cîntăreaţă de operă care a dus faima Chişinăului şi a Basarabiei departe în lume (cum să nu ne fie ruşine?). Vl. Beşleagă ne-a amintit că unul din primii cercetători ai vieţii şi operei hasdeuiene a fost Nicolai Romanenco; anume el l-a adus pe consîngeanul nostru în Basarabia pe cînd era ocupată de comunişti, anume el a cercetat arhivele la Moscova şi Bucureşti, publicînd date noi despre B.P. Hasdeu, un basarabean care a contribuit în mare măsură la formarea şi edificarea statului naţional român.

A venit rîndul să se expună şi editorul Gheorghe Prini, directorul Întreprinderii Editorial-Poligrafice „Ştiinţa”, care a dezvăluit unele secrete din istoricul de început de tipărire a Scrierilor lui B.P. Hasdeu. A adus mulţumiri îngrijitorilor ediţiei chişinăuiene – lui Stancu Ilin şi Ionel Oprişan, nu în ultimul rînd dnei Lidia Kulikovski – că a înţeles situaţia şi achiziţionează volumele pentru completarea colecţiilor din bibliotecile capitalei, un frumos exemplu de grijă pentru ridicarea procentului de carte românească în filiale. Gh. Prini a promis că, în anul curent, va definitiva editarea Scrierilor hasdeuene în seria Moştenire şi va continua cu alte lucrări propuse de cercetătorii din România şi din republică.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Directorul general al BM dna Lidia Kulikovski şi-a amintit de acea zi memorabilă a anului 1988, în plin dezgheţ gorbaciovian, numit ruseşte „perestroika”, cînd biblioteca pe care o conduce – iată, deja de mai mult de 20 de ani! – şi-a ales un nume nou – cel al omului de cultură şi al scriitorului român Bogdan Petriceicu Hasdeu. Era o zi friguroasă de februarie, la eveniment au asistat scriitori (printre ei, îndeosebi, şi-l aminteşte pe Grigore Vieru), artişti, savanţi, profesori şi mulţi tineri, cărora li se deschideau orizonturi nebănuite. Apoi, peste zece ani, în 1998, în cadrul Bibliotecii Municipale, s-a deschis Centrul Naţional de Hasdeulogie, condus în prezent de Pavel Balmuş, care îşi dedică forţele întreţinerii „focului din vatră” şi care cu puţinul pe care îl pune la dispoziţie BM, face lucruri apreciate pe ambele maluri ale Prutului.

La rândul său, Pavel Balmuş, cercetător literar, a spus că vîrsta Centrului Naţional de Hasdeulogie este una de adolescenţă, dar în ultimii ani s-a susţinut un examen dificil: pe lîngă ediţiile de Scrieri ale lui Hasdeu (cele anterioare şi cele lansate acum), au mai apărut la diverse edituri: Publicistică din ziarul „Traian” (1869-1870) de B. P. Hasdeu (1998); Pro Fide et Patria. Contribuţii (2002); Clipe de inspiraţie de Al. Hâjdău (2004); Moştenirea literar-spirituală a dinastiei de cărturari Hâjdău-Hasdeu în bibliotecile chişinăuiene (2007); Iulia Hasdeu / Camille Armand. Biobibliografie (2008). P. Balmuş nu a uitat să mulţumească tuturor editorilor, cercetătorilor, istoricilor literari care au susţinut pe parcursul anilor bunul mers al lucrurilor la CNH.

Au înfrumuseţat atmosfera de sărbătoare, în acea zi de Făurar, elevii de la Liceul Teoretic „B.P. Hasdeu” din Chişinău, conduşi de dnele Snejana Moraru, director adjunct pentru educaţie, Elena Casian, Olga Saharneanu, toate trei profesoare de limba şi literatura română. La început am auzit date despre formarea şi activitatea Muzeului „B.P. Hasdeu” de la liceu. Se vede că elevii îi cunosc pe de rost standurile, ştiu ce se află în fiecare colţ al lui, căci au recitat cu pasiune scenariul pregătit din timp pentru utilizatorii bibliotecii cu acelaşi nume. Eleva cl. a III-a Iulia Sudzilovschi a recitat poezia Cînt despre Moldova de Alexandru Hâjdău, Andrei Liţcan, cl. a IX-a B, – poezia Bradul, iar Ana Rotaru, cl. a IX-a A, – poezia Sînt român, ambele de B.P. Hasdeu. Surpriza întregului recital muzical literar a constituit-o interpretarea cîntecului Răsai (muzica – Ion Aldea-Teodorovici, versuri – Grigore Vieru) de către Roman Corjov, elev în cl. a IV-a.

Tot în Sala de lectură a Sediului Central al BM au fost desfăşurate trei expoziţii de carte, pregătite cu mult gust estetic şi cu o bună cunoaştere a procesului literar de colaboratorii Departamentului organizarea colecţiilor (şef – Daniela Gorincioi) şi Clara Balmuş (Centrul Naţional de Hasdeulogie). După titlurile lor ne putem imagina mai bine viaţa şi activitatea lui B.P. Hasdeu: Moştenirea literar-spirituală a lui B.P. Hasdeu în publicaţiile Bibliotecii Municipale; B.P. Hasdeu – vocaţia universală a culturii româneşti; Publicaţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Despre B.P. Hasdeu au scris cu diverse ocazii mulţi scriitori, lingvişti, istorici, publicişti, bibliografi etc., dar vom încheia relatarea noastră, cu o apreciere magistrală, credem, a lui Nicolae Iorga: „A fost un om genial – cine i-a putut tăgădui serios această însuşire? – a dispus de cunoştinţe neobişnuite în toate domeniile, aşa încît oricînd putea uimi pe cei mai mulţi; a avut un spirit elastic, cum cu greu s-ar mai putea găsi altul şi, pe lîngă aceasta, pătrunzător, ascuţit; a fost un scriitor îndrăzneţ în luptă şi de o necruţătoare ironie, a fost un convorbitor care aducea în discuţie puncte de vedere noi, şi, cînd nu putea lumina, orbea prin scăpărarea scînteilor, şi cînd nu putea convinge pe duşman, îl îndepărta prin jignirea crudă a mîndriei celei mai legitime, a sentimentelor celor mai gingaşe şi a ideilor celor mai îndelung şi mai adevărat iubite. Chiar biruit în faţa lumii, el îşi încunjura retragerea de o strălucire meşteşugită, care silea ochii să se închidă şi lăsa totdeauna impresia unei superiorităţi omeneşti netăgă­duite.

A dat culegerilor noastre de izvoare Arhiva istorică, cea dintîi carte a slavisticei la români; a strîns în Cuvente din bătrîni probe într-ales din vechea limbă, lucru ce nu se mai făcuse de alţii; a grăbit dezvoltarea studiilor istorice, aruncînd în circulaţie, mai ales pentru vremile mai vechi, prin Istoria critică, o uriaşă mulţime de in­formaţie nouă; a cutezat să viseze o mare enciclopedie naţională, încercată prin Magnum Etymologicum. În atîtea ramuri ale ştiinţii istorice şi filologice, el a fost un deschizător de cale, care, ce e drept, s-a mulţumit adesea să arate numai drumul.”

E un fidel portret al cărturarului de la Cristineşti, extras din culegerea Oameni cari au fost. Aşa l-au cunoscut contemporanii lui, aşa trebuie să rămînă şi în memoria noastră peste veacuri.

 

Foto: Vasile ȘOIMARU

Andrei BUTUCENEANU