Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
RECENZII ŞI CONSEMNĂRI / РЕЦЕНЗИИ И ЗАМЕТКИ / REVIEWS AND NOTES
Lidia HLIB
Aspiratorul de gânduri de Dorin Cârchelan
Bibliopolis - www.hasdeu.md

Indiscutabil, comedia fantastică Aspiratorul de gânduri­* este un teatru în sine, pentru că ea redă atmosfera de teatru. Actorii sunt ca şi cum vii (nu doar personaje), iar autorul, Dorin Cârchelan, a încercat
să-şi imagineze până şi reacţia spectatorilor (cititorilor, ascultătorilor). Mai mult, însăşi cartea (piesa) joacă rolul unui aspirator de gânduri, şi lectura ei purifică mintea cititorului, entuziasmează. Autorul protestează (prin intermediul eroilor săi) faţă de bădărănie, prejudecăţi, se ridică împotriva unei „opinii publice” manipulate local şi global. Mentalul colectiv este un mare bârfitor şi un mare monstru – lui îi datorăm lipsa progresului în societăţile dominate de vicii şi delirul emoţiilor, de idei negative, negre. În acest sens, Glosa din piesa dată (intitulată – Mentalul colectiv) ia în derâdere fenomenul „turmei”, gloatei, care merge pe calea tentaţiilor carnale, materiale. Oamenii banali nu se grăbesc să se vindece de beţie, desfrâu şi minciună, iar dragostea de bani şi aur le-a răpit cugetul şi somnul.1

Comedia Aspiratorul de gânduri ne cultivă o atitudine critică faţă de realitatea terestră, extrem de poluată. Extratereştrii ne-au depăşit, deoarece posedă gândire individuală şi cunoştinţe universale. Ei produc şi consumă (utilizează), iar în statele (lumile) lor nu există bani şi politică.

În esenţă, piesa abordează o temă foarte importantă – igiena psihică a omului modern...

Citind şi recitind piesa, am „aspirat” gândurile autorului cu o lăcomie intelectuală deosebită, pe-alocuri râzând cu poftă, pe-alocuri dorind să particip şi eu la aprofundarea, continuarea, desfăşurarea mai amplă a unor idei, aluzii, ipoteze...

Comedia Aspiratorul de gânduri de Dorin Cârchelan este actuală, cuprinde cercul multicolor de teme care preocupă, aş zice, intelectul universal. Cu ironie, sarcasm, durere ascunsă sub masca clovnului ce râde, autorul solicită o participare activă la minimalizarea sau chiar salubrizarea cât mai rapidă a „...sursei puternice de poluare a minţii umane. Pe unde trece frontiera dintre informare şi impurificare, adevăr şi minciună? E un cerc vicios – mediul îl întinează pe individ, iar individul întinează mediul” [p. 18].

Suntem cu toţii martorii unui eter care mişună de canale televizate cu emisiuni ce prevestesc „sfârşitul lumii”, apocalipsa, ciocnirea planetei noastre cu diferite corpuri cereşti, emisiuni care prorocesc anul şi ziua aterizării extratereştrilor, ne „fericesc” de la ecrane clarvăzătorii şi fenomenele paranormale... Cât adevăr include fraza extrasă mai sus din piesă!

Într-un ghid de dezvoltare spirituală, semnat de Eckhart Tolle (Puterea prezentului), autorul ne îndeamnă să devenim „lumina lumii”, atenţionându-ne că ceea ce suntem este o lecţie cu mult mai importantă decât ceea ce facem. Continuând această idee ce se desprinde şi din Aspiratorul de gânduri, aş adăuga că omul cu lumină în suflet face ceea ce gândeşte. Având un interior de o armonie perfectă, devine treptat un emiţător de energie pozitivă, benefică într-o societate rebelă. Pacea profundă a sufletului nealterat de zbuciumul zădărniciei i-ar întoarce poate pe mulţi semeni spre iubirea adevărată, semănată de Iisus Hristos.

Comedia Aspiratorul de gânduri, care ar putea fi numită mai curând tragicomedie, denotă un limbaj bogat, modern. Autorul posedă cunoştinţe enciclopedice, conducându-ne delicat în domeniile psihoterapiei, astrofizicii, mecanicii cuantice ş.a. Discuţiile dintre personaje – Savantul, Preotul, Magul – sunt pe cât de ironizante, pe atât de cognitive pentru noi, toţi, dar mai cu seamă pentru liceeni şi studenţi. Prin cuvintele Preotului, autorul atrage atenţia asupra Spiritului, subiect abordat „...în particular de poeţi şi filozofi. Totuşi, un medic foarte curios a furat creierul lui Albert Einstein ca să-l cerceteze... A constatat că encefalul unui geniu nu se deosebeşte aproape cu nimic de creierul unui muncitor. Diferă numai utilizarea organului gândirii...” [p. 23].

Vorba autorului, pentru a deveni geniali, ne lipseşte voinţa de a utiliza organul gândirii (şi nu alt organ!)...

În continuare, Preotul exclamă: „Dar sunt indignat!... Nimeni nu avea dreptul să procedeze aşa cu Einstein...”

În acelaşi context este superbă remarca Savantului: „Mulţi oameni iluştri au păţit acelaşi lucru. Scriitori, politicieni... Unii vor să se bage în capul tău măcar după ce ai murit...” [p. 23]. Umor fin, care ţinteşte departe: de-ar intenţiona să-ţi scurme în creier după moarte, mai treacă-meargă. Dar experienţele din laboratoarele secrete, manipularea de către feluriţi hipnotizori, terapeuţi, aşa-zişii psiho...?...

Sarcasmul şi comicul musteşte în fiecare pagină semnată de tânărul autor. Încă o remarcabilă replică: „Îţi imaginezi, cum se vor simţi aceste personalităţi în Ziua Învierii, când îşi vor da seama că au craniile goale?...” [p. 23].

Fiecare frază este muncită, temeinic gândită, trecută prin ore în şir de frământări spirituale, de suferinţe drastice care în final, în mintea-i lucidă, îmbracă haina ironico-umoristică. Sic transit gloria mundi...

Cum ar apropia autorul Ziua Învierii, nu a învierii biblice, ci a conştientizării că în corpurile ce se mişcă, consumă alimente, fac sex, produc teroare, creierul e mort, pustiit de gândirea creatoare, benefică? Răspunsul îl aflăm din nou la pagina 23: „Extratereştrii mi-au spus (Savantului) că arma nucleară îi înfricoşează mai puţin decât conţinutul unei minţi omeneşti...” Preludiul piesei, poemul Îngerul albastru impresionează profund, remarcabilă fiind, printre altele, strofa: „Nu vor intra în Paradis / Săracii nici pe-o clipă. / În schimb, bogaţii orice vis / Cu bani îşi înfiripă...”

Cât adevăr, în aceste rânduri! Unii îşi cumpără bilete de călătorie în cosmos, alţii – terenuri (loturi) pe Selena; sunt şi unii care cer să fie congelaţi (cu tot cu creier!) ca să-şi poată continua traiul, huzurind, peste vreo sută de ani, când, speră ei, criogenia va face minuni de înviere...

Pentru colorit, comedia pune în lumină şi un personaj feminin – Claudia. În spiritul filmelor actuale, o femeie frumoasă din America, o dublă spioană, are drept scop să fure Aspiratorul de gânduri, creat de savantul fericit, inspirat de ideile extratereştrilor. Acest personaj poate fi şi o ironizare a fobiei rămase din timpurile cortinei de fier...

De-aş fi o doctorandă, aş scrie poate o lucrare superbă în baza comediei sus-numite. Şi un critic literar are suficientă materie pentru o analiză temeinică, pe care, pe drept cuvânt, o merită Aspiratorul de gânduri. Eu mă limitez la acest modest eseu, pe care nu am putut să nu-l aştern pe hârtie cu speranţa că va avea ecou la tinerii cititori, şi comedia va fi apreciată la justa ei valoare.

De-aş fi regizor, aş căuta mijloacele necesare pentru a monta piesa. Fiind însă o simplă scriitoare, îi doresc înţeleptului şi talentatului meu coleg de breaslă Dorin Cârchelan un premiu literar considerabil, iar Aspiratorul de gânduri să ne îndrepte minţile spre Lumină.

Lidia HLIB

1* CÂRCHELAN, Dorin. Aspiratorul de gânduri. Comedie fantastică în două acte cu Preludiu şi Glosă. Ch.: Prometeu, 2011. 88 p.: il.