Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Valeriu RAŢĂ
Radmila Popovici-Paraschiv, o speranţă a literelor basarabene
Bibliopolis - www.hasdeu.md

Pe 22 iunie 2012, tocmai cînd planeta Pămînt se găsea la cea mai mare depărtare de Soare, avînd loc solstiţiul de vară (cea mai lungă zi şi cea mai scurtă noapte a anului), tînăra poetă Radmila Popovici-Paraschiv a găsit de cuviinţă să mîngîie sufletul cititorilor săi cu lansarea unui nou volum de versuri intitulat EvAdam, pe care a scris: „Se dedică Evelor şi Adamilor care m-au zidit pentru a evada într-un sfîrşit...” Placheta a fost tipărită la Editura „Gunivas” în condiţii grafice excelente, fiind ilustrată de artistul plastic Teodor Buzu şi prefaţată de criticul literar Aliona Grati, care şi-a exprimat astfel atitudinea faţă de autoarea ce se află la început de cale: „Prinzîndu-ne cu volumul de debut Mi-s (Prut Internaţional, 2008) în zigzagul tensionat al întrebărilor fundamentale – «mi-s», ori «nu...sss», Radmila Popovici-Paraschiv ne bucură cu o nouă iniţiativă creativă. Poeta nu a spus totul despre sine şi insistă să ne plimbe în universul frămîntărilor ei feminine, oferindu-ne noi spectacole imagistice despre jocul între certitudini şi nesiguranţe. Ansamblul volumului susţine, deci, o eficientă dualitate, sugerată şi de cele două părţi tematic simetrice, care jalonează două atitudini lirice mai vizibile. «Femeia de zi», «Femeia de noapte» trimit involuntar la o perspectivă antropologică şi nu oricare, ci la cea expusă de Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului, iniţiind discuţia în jurul celor două regimuri ale imaginilor – «diurn» şi «nocturn» – ce le generează simbolismul şi retorica.”

Jurnalistul Vlad Pohilă, ca moderator, a remarcat că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, în aceste vremuri de criză economică, politică etc., ţine cadenţa prezentînd manifestări culturale de valoare, iar puteri ne dau acele spirite româneşti care au poposit în actuala Sală de lectură cu mulţi ani în urmă: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, Constantin Stere, George Enescu, George Topîrceanu ş.a. Radmila Popovici-Paraschiv, care se prezintă la BM de acum la a doua lansare de carte, ne dă întîlnire de data aceasta cu trei muze: a poeziei, picturii (graficii) şi muzicii. Totodată, noua carte este o „coproducţie româno-cehă”, avînd în vedere faptul că ilustraţiile pentru poemele Radmilei au fost făcute cu multă inspiraţie de conaţionalul nostru Tudor Buzu, stabilit de un sfert de veac în Cehia. Conlucrarea aceasta este evident apreciată şi de Ambasada Republicii Cehe la Chişinău – o instituţie admirabil de sensibilă la evoluţia societăţii basarabene după 1991. După prezentarea „unui portret” al cărţii EvAdam, Vl. Pohilă a menţionat că drumul poetei în literatură este bine configurat, dovadă stînd cele două cărţi de poezie veritabilă.

Prefaţatoarea proaspătului volum de versuri, Aliona Grati, a recunoscut că lansarea acestuia are loc într-o atmosferă ideală, plină de cordialitate, în prim-plan venind culorile alb-negru ale capitolelor Femeia de zi şi Femeia de noapte. Amintindu-ne de semnificaţia culorilor menţionate mai sus, criticul literar a mutat accentul pe corespondenţa poezie-grafică-muzică. Autoarea scrie o poezie socială, dar în mare parte ea este lirică, cu trăiri interne deosebite, cu o linişte sufletească şi un univers propriu tinereţii. Tema femeii şi feminităţii este obsedantă. Putem spune că intersectarea celor trei muze în continuitate se prefigurează cu certitudine.

Aflată la răscrucea mileniilor, poezia basarabeană nu duce lipsă nici de autori buni, nici de autori modeşti sau chiar banali. De aceea, criticul literar Mircea V. Ciobanu a recunoscut, spre uimirea unora, că a criticat cartea precedentă (de debut) a R. Popovici-Paraschiv pentru lipsa de dexteritate, dar EvAdam diferă de cea dintîi prin mai multe subtilităţi scriitoriceşti. În EvAdam criticul literar a găsit o poezie antrenantă, în cheie manieristă sau onirică, practicată mult mai bine decît de alţi condeieri. Totodată, poezia R. Popovici-Paraschiv e sonoră şi muzicală avînd o construcţie durabilă.

Pictorul şi graficianul Teodor Buzu, care nu e la prima carte ilustrată – şi în Cehia, unde trăieşte, şi la baştină, în Basarabia –, a ţinut să afirme că „unde pune artistul mîna, pune şi Dumnezeu mila”. Dumnealui a observat un lucru rar: autoarea seamănă cu poezia sa, e o natură gemene cu vraja cuvîntului scris. Cartea EvAdam depăşeşte procedeul de provincialism şi constituie o sublimare a două culturi: română şi cehă. „Faptul că autoarea este criticată, înseamnă că poezia ei este bună”, a conchis artistul plastic.

În continuare a luat cuvîntul Ambasadorul Republicii Cehe la Chişinău Jaromir Kvapil, care, într-o română perfectă, a vorbit despre relaţiile culturale dintre ţara pe care o reprezintă şi Republica Moldova, menţionînd că raporturile dintre cehi, slovaci şi români sînt vechi, durabile şi eficiente, amplificîndu-se deosebit din perioada interbelică, pe cînd statul ceh şi cel român aveau frontieră comună, în Carpaţi – un amănunt semnificativ, dar neglijat sau chiar dat uitării acum, cu regret. Ne dăm bine seama că pe drumul spre Uniunea Europeană noi avem nevoie anume de susţinători precum este Excelenţa Sa.

Apelînd la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat şi metafore, poetul creează o simfonie a propriei inimi. Această creaţie este o undă de lumină a sufletului, o suferinţă neînţeleasă sau un gînd enigmatic venit spre a schimba realitatea înconjurătoare. În fine, poezia e o dăruire de sine – ceea ce descoperim şi la autoarea noastră. Poate asta a făcut-o pe poeta Claudia Partole, să rostească o constatare extravagantă precum că în această zi toridă de vară… „iată că ne scăldăm în poezie!”. Cehia a fost prima ţară pe care a vizitat-o poeta „ieşind din jungla comunistă”. Tot în Cehia a început să-şi scrie visele... Plecat de acasă, T. Buzu a depăşit nişte nostalgii, a descoperit un altceva ce îl face să se simtă în Cehia ca acasă. Poezia Radmilei Popovici-Paraschiv este neordinară, sufletul ei e plin de poezie, asemănarea despre care s-a vorbit mai sus vine din sinceritate. Autoarea rezistă să facă faţă rigorilor creaţiei într-o realitate dură, depăşeşte naivitatea şi este regizorul propriilor imaginaţii. Lecturînd cartea uneori nu ştii la ce să te aştepţi, nu ştii prin ce o să te minuneze tînăra pătimaşă de scris, care deseori revine la unele momente mai semnificative şi mai importante din viaţa sa. „Vreau să spun că părem a fi ridicoli în acest timp plin de tumult, de agitaţie dacă analizăm evenimentele ce se petrec în jur, iar unii se apucă şi scriu… poezii. Sîntem bucuroşi de ceea ce fac aceste fiinţe neastîmpărate şi le încurajăm să creeze în continuare...”, a constatat scriitoarea C. Partole, cea mereu dispusă să îndrume tineretul.

Pentru poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, creaţia protagonistei noastre a făcut impresia de evoluţie, de o mişcare continuă în spaţiul literelor, de o poezie a stărilor lirice ce atestă o extraordinară dexteritate. Poeta are o forţă uimitoare de a improviza, şi-a găsit linia şi acordurile proprii – cuvintele, aranjîndu-se în mod armonic, emoţionează, bat spre expresionism prin culorile lor uşor deformate. O prinde bine parabola, ideile ies la suprafaţă dînd impresia de o compoziţie bine conceptualizată. Se vede că lecturile serioase o fortifică. Punînd preţ pe o copie a sentimentului, poeta tinde să se alinieze cu alţii, dar este capabilă de noi performanţe – asta ne va demonstra, cu siguranţă, viitorul. A. Suceveanu i-a dorit succese şi mai departe, noi cărţi şi noi descoperiri în tainiţele cuvîntului scris.

Cei obsedaţi de creaţia poetică trăiesc o lume aparte – iată că şi poetul, prozatorul, dramaturgul şi publicistul Dumitru Crudu a observat că şi componenţa celor adunaţi în sală e o oglindă a cărţii pusă în discuţie. Textele sînt bune pentru a deveni cîntece – sînt filozofice, sociale, dar, în acelaşi rînd, destul de lirice (cu diferite situaţii legate de boală sau de dispoziţii înăbuşitoare din interior, de alte stări sufleteşti tensionate). Evadarea în poezie e o stare firească a poetei, care devine pînă la urmă o citadelă a ei. Nu e greu să depistăm detaliile artistice, în care de fiecare dată se pune accentul pe logică. D. Crudu a îndemnat-o pe colega de breaslă să-şi continue linia jocului nelimitat al fanteziei şi să ne încînte cu noi poezii.

Nu orice scrieri literare, ce apar în ultima vreme ca ciupercile după ploaie, sînt gustate cu plăcere de consumatori, adică de cititori, dar Nina Corcinschi, critic literar, a fost frapată la început de designul copertei, apoi şi de poezia care, dincolo de unele stîngăcii, convinge prin fiecare detaliu artistic şi metaforă drăguţă. Se anunţă o poetă adevărată, care e în afara modei şi prin aceasta îşi asumă un risc de a nu fi înţeleasă de generaţia sa. Poezia R. Popovici-Paraschiv e fără stringenţe, fără declaratisme, fără sarcasm tăios, vine din interior şi anunţă bucuria de a trăi viaţa unei femei. Totodată, versurile sînt cantabile şi îl ademenesc chiar şi pe cititorul care nu are un cult al poeziei.

Andrei Burac, poet, prozator şi dramaturg, a reiterat că R. Popovici-Paraschiv păşeşte pe mai multe căi incompatibile şi se descurcă de minune, fapt pentru care trebuie să fie încurajată. „M-a impresionat prefaţa cărţii, iar la lectura versurilor am căutat în dicţionar explicarea unor cuvinte necunoscute mie”, a menţionat A. Burac, amintindu-şi apoi de întîlnirea cu Vaclav Havel, scriitor şi preşedinte al Republicii Cehe, cu alţi oameni de cultură din ţara prietenă, al cărei guvern este foarte atent la mersul evenimentelor din republica noastră. „Din păcate, în ultimul timp nu se prea vede rîvna noastră să comunicăm cu lumea din exterior care binevoieşte să ne susţină în mersul nostru spre Uniunea Europeană”, a spus cu dojană scriitorul.

Autoarea plachetei de versuri EvAdam – Radmila Popovici-Paraschiv – nu a pregătit de acasă un comunicat special, dar a mulţumit destinului că i-a trimis în cale anume pe acei oameni care o iau încetişor de mînă şi o duc în direcţia aleasă ridicînd-o tot mai sus – cu o treaptă, cu două, pe an ce trece… Şi-a exprimat recunoştinţa faţă de părinţi – de dragul lor face numai lucruri frumoase, aşa cum a fost învăţată – şi faţă de familie care nu o împiedică să se ocupe cu ceea ce i se potriveşte cel mai bine. A mulţumit, de asemenea, prietenilor, pentru încredere şi sinceritate, lui Teodor Buzu pentru ilustraţiile excelente (ale căror titluri au coincis întocmai cu titlurile poeziilor!), compozitorului Marian Sîrcea pentru melodiile înduioşătoare (în ce capcană ne prinde uneori muzica!), tuturor criticilor şi, îndeosebi, Alionei Grati pentru prefaţă şi cuvintele de susţinere, lui Vlad Pohilă, cel care a acceptat aventura lansării, adunînd atîţia pasionaţi de poezie într-o zi excesiv de călduroasă şi cel care mereu îi arată greşelile cînd e cazul, făcînd aceasta destul de diplomatic, politicos, că nu poţi să te superi pe el. A spus poeta cuvinte de gratitudine şi administraţiei BM „B.P. Hasdeu”, Departamentului relaţii cu publicul, pentru oferirea spaţiului şi găzduirea tuturor celor care nu au ratat o
întîlnire neobişnuită cu frumosul şi mirificul în deplinul înţeles al cuvintelor, adică acelea despre care spunea, în sec. XIX, scriitorul rus Feodor Dostoievski că vor salva lumea. R. Popovici-Paraschiv a mărturisit că nu doreşte şi nu are intenţia să adere la niciun curent literar contemporan, dar vrea, pur şi simplu, să scrie poezii tot mai frumoase pentru cititorii săi, iar ei – dacă vor binevoi – să-i fie alături întotdeauna la bine şi la rău. Drept confirmare a ataşamentului faţă de marele public poeta a recitat versuri din noul ei volum.

Au ţinut sala cu respiraţia oprită actorii Daniela Burlacu (poezia Tangou), Iurie Gologan (Lingura), Anişoara Bunescu (Uşoară, Cana, Fă-mă!), şi tinerele interprete Audri Bârcă (cîntecul Doina), Nicoleta Gavriliţă (De tristeţe) şi Elena Demirdjian (În ochii tăi), cu acompaniamentul la pian al maestrului Marian Stîrcea.

Pentru Mihai Eminescu, cel mai mare poet al românilor, poezia este „trandafirul ce creşte în potir de aur”, pentru Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitor şi savant notoriu, patronul spiritual al Bibliotecii Municipale din Chişinău, poezia este „căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului”, pentru Grigore Vieru, cel iubit de toţi copiii şi maturii scumpei noastre Basarabii, poezia este „secretul creierului scăpat din gura inimi”, iar pentru Radmila Popovici-Paraschiv – „bucata / mărului rămasă / pe bătrîna masă / tot mai rar mişcată” sau „o pană / de privighetoare / ce-a ştiut să zboare / cu un spin în rană!” (Fă-mă!). În ultimă instanţă, e ceva diferit de ceea ce a fost pînă la ora actuală. Nu vom scăpa din vedere amănuntul că poeta e la începuturi şi, cum se spune, e la etapa alegerii neghinei de grîu sau viceversa – a grîului de negină. Îi dorim să-şi lărgească mediul său de comunicare, să-şi experimenteze fără frică pana (de privighetoare!) în diverse specii ale genului liric şi să vină cît mai curînd în faţa noastră cu un nou buchet de poezii, desene şi melodii fermecătoare.

Valeriu RAŢĂ,

bibliotecar