Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANIVERSĂRI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Ludmila BULAT
Aici ne purificăm şi ne înnobilăm sufletele

Sunt o nativă din zodia Scorpionului, dar există scorpionul de cărţi – un scorpion minuscul care trăieşte printre filele cărţilor şi, atenţie, fără glande veninoase. Aş vrea să cred că sunt anume un astfel de scorpion.

Ani şi ani am trudit la diverse edituri în calitate de redactor de carte, am pus pe lucrări girul „Dat la cules”, „Bun de tipar”, „Dat la lumină”, am trăit cu viaţa cărţilor, despre multe am scris cu drag, aşijderea şi despre oamenii care îngrijesc cărţi.

Îmi amintesc de începutul anilor nouăzeci, activam pe atunci la Editura „Universitas”, editurile din Chişinău au început să colaboreze cu autori din România. Ţin minte cum ne-a vizitat la editură scriitorul clujean Teodor Tanco, cel care, după ce a văzut pentru prima dată Chişinăul, a scris cartea Basarabia, numele tău e Maria, adică nume de mucenic. Ne-a povestit că a venit cu o mare donaţie de carte pentru bibliotecile din Chişinău, cum au fost ţinuţi în vamă, i-au controlat, i-au cercetat... „Domnilor, noi venim cu alt bagaj, cu bagaj intelectual”, le-a spus Teodor Tanco vameşilor. Editura „Universitas” a făcut un gest de răspuns: i-a editat cartea Jurnalul unui scriitor, candidat independent în Parlament (1992).

Datorită donaţiilor de carte de peste Prut în Chişinău au început să apară primele biblioteci de carte românească, printre care şi Filiala „Onisifor Ghibu” a BM „B.P. Hasdeu”.

Tot în 1992, la Editura „Universitas”, a văzut lumina tiparului cartea lui Onisifor Ghibu Pe baricadele vieţii. În Basarabia revoluţionară (1917-1918). Amintiri. Ediţie îngrijită de Octavian Ghibu, feciorul marelui cărturar şi patriot.

Onisifor Ghibu a fost un om de o vastă cultură şi, cu toate că era ardelean de baştină, a participat cu întreaga fiinţă la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918. Memoriile lui Onisifor Ghibu, care au fost editate pentru prima dată, constituie cea mai integrală cronică – cu comentarii, cu analiză, cu concluzii – a evenimentelor istorice epocale din 1917-1918 din Basarabia. Astfel, publicul din R. Moldova s-a familiarizat cu opera unui mare patriot român, al cărui nume străluceşte pe firma uneia dintre primele biblioteci de carte românească din Chişinău.

În 1993, fiind la Bucureşti, la un Salon de carte, cu un grup de editori, am făcut cunoştinţă cu Octavian Ghibu, şi el un înflăcărat patriot, ca şi tatăl său; am discutat despre activitatea editurii. Octavian Ghibu nu a avut urmaşi şi toată dragostea şi-a concentrat-o în opera părintelui său, având o grijă deosebită faţă de ea.

Biblioteca „Onisifor Ghibu” ne-a captat şi ne-a captivat întotdeauna prin fascinante manifestări culturale. Una care mi-a rămas pentru mult timp în memorie – era prin 1999 – a fost întâlnirea cu profesorul, filologul, criticul literar George Pruteanu, un aprig luptător pentru corectitudinea limbii române (luminoasă fie-i amintirea). S-a adunat să asculte prelegerea distinsului filolog, cel care ani la rândul ne-a prezentat la TVR-1 rubrica de cultivare a limbii române Doar o vorbă să-ţi mai spun, floarea intelectualităţii din Chişinău. Mi-amintesc cum oamenii intrau grăbiţi în sală, ocupând câte două-trei locuri. Excelentul cunoscător al limbii române Alexandru Gromov (Dumnezeu să-l odihnească în pace) a venit şi el să mai înveţe ceva, parcă-l văd cum mergea printre rânduri şi exclama: „Şi aici e ocupat, şi aici, foarte bine, foarte bine...”

George Pruteanu ne-a relatat că este un om de cabinet, că pledează pentru cât mai multe cuvinte noi, dar cuvinte româneşti, cu scriere românească. Publicul l-a ascultat cu admiraţie pentru dragostea pe care o are faţă de limba noastră, pentru pasiunea cu care trudeşte la cultivarea ei, mulţi făceau notiţe. O fi televiziunea, internetul o minune, dar cea mai mare minune rămâne a fi cartea, zicea G. Pruteanu.

Mai mulţi ani în urmă, mi-amintesc, cercetătoarea şi cântăreaţa Maria Mocanu ne-a prezentat în acelaşi local monografia etnofolclorică despre satul de baştină Giurgiuleşti, punctul cel mai de sud al RM. Sala era plină cu săteni, unii stabiliţi în capitală, alţii sosiţi de la ţară la sărbătoarea cărţii despre satul de baştină. S-au depănat amintiri, s-au cântat cântece, colinde de la sud, giurgiuleştenii au împărţit cu toţi bucuria că a apărut o carte despre satul lor de obârşie.

Lansarea cărţilor despre istoria satelor are un farmec deosebit. Cu atare ocazii se întâlnesc săteni care nu s-au văzut cu anii, se îmbrăţişează, se cuprind. Astfel, la începutul anului 2011, în sala Bibliotecii „Onisifor Ghibu” a avut loc lansarea cărţii Hâjdienii din stepa Bălţilor: file de istorie, autor Orest Tărâţă, dr. în istorie, originar din această localitate. Autorul a trudit ani în arhive pentru a scoate o monografie fundamentală a vetrei natale. Locuitorii satului, adunaţi de pretutindeni, şi-au amintit de copilărie, de tinereţe, de obiceiuri... Un originar din acest sat – anume Ion Tudos – a fost membru al Sfatului Ţării şi la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. Satul are savanţi, profesori universitari, medici, ingineri, care i-au dus faima în lume. Unii săteni au venit în straie naţionale şi, fiind la început de an, i-au urat şi i-au semănat pe cei prezenţi. Oamenii de la sate vin cu nişte plăcinţele, cu prăjituri de casă, cu un păhăruţ de vin...

Recapitulez în memorie evenimente ce au avut loc la Biblioteca „Onisifor Ghibu”: serata lui Grigore Vieru, consacrată cărţii Taina care mă apără, apărută la Editura „Princeps Edit” din Iaşi (2008); întâlnirea cu Adrian Dinu Rachieru şi discuţia pe marginea cărţii dumisale Eminescu după Eminescu, apărută la Editura „Augusta” (Timişoara, 2009)... Evenimente care ne-au purificat, ne-au îmbogăţit, ne-au înnobilat...

Teodor Tanco mărturisea în jurnalul său: „Doresc o politică nouă, în care cultura să aibă un rol esenţial. Iar dacă ar fi să întemeiez un partid, acesta ar fi al celor ce citesc o carte în plus peste obligaţiile de şcoală şi serviciu, adică o carte pentru sufletul lor. Dar cum la aşa ceva nu e cazul să visez, rămân în partidul singurătăţii mele.”

Biblioteca „Onisifor Ghibu” este „partidul” în care fiecare găseşte o manifestare culturală, o expoziţie de pictură, o carte pentru sufletul său. Pe parcursul a 20 de ani s-a maturizat, a îmbogăţit şi în prezent ea însăşi face donaţie din donaţie. Recent a dăruit un lot de cărţi bibliotecii din satul lui Grigore Vieru – Pererita. Situată pe strada Nicolae Iorga, vegheată şi însufleţită de bustul acestui colos, Biblioteca „Onisifor Ghibu” este menită a face doar fapte frumoase.

Ludmila BULAT,

publicistă, redactor de carte