Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANIVERSĂRI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Tamara GORINCIOI
Despre suflet într-o epocă de cataclisme economice

Interviul de mai jos este, se prea poate, primul despre începutul activităţii Filialei „Onisifor Ghibu” şi unul dintre primele ce vizează schimbările prin care trecea BM „B.P. Hasdeu” în acea perioadă de complexă şi dificilă tranziţie. Două aspecte ale problemei rămîn valabile şi în prezent, după două decenii: pe de o parte, atitudinea necorespunzătoare faţă de locul (şi la propriu, şi la figurat!) bibliotecii în contextul social şi cultural al capitalei şi al republicii şi, pe de altă parte, hotărîrea bibliotecarilor noştri de a face tot posibilul ca să justifice rolul primordial de instituţie de cultură, de informare, educaţie civică şi general-umană.

Cu speranţa că această emoţionantă mărturie de epocă va trezi interesul atît al celor care au trăit evenimentele din acei ani, cît şi al celor care abia de pot bănui ce se întîmpla pe atunci, exprimăm sincere mulţumiri ziaristei ce a luat acest interviu – dna Tamara Gorincioi, care, de altfel, rămîne o fidelă autoare a BiblioPolis-ului şi o tot atît de inspirată jurnalistă ce abordează mereu, cele mai diverse aspecte ale spiritualităţii naţionale.

(Vl. P.)

* * *

● Inaugurarea bibliotecii „Onisifor Ghibu” s-a produs cu o întîrziere de aproape un an. ● De ce oare, la o adică, o instituţie de cultură nu ar merita un anturaj adecvat, cu cristaluri şi mobilier arab? ● Mai deschid uşile bibliotecilor cititorii elevaţi, cu dragoste pentru cultură şi Neam.

Că „nu este mai frumoasă zăbavă decît cetitul cărţilor” (Miron Costin), chiar şi într-o epocă în alertă a economiei de piaţă, cînd ar părea că lupta pentru existenţă prevalează, ne-o dovedeşte şi Biblioteca „Onisifor Ghibu” de la Centrul de cultură şi artă din Chişinău. Un eveniment fără precedent în urbea noastră. Noua instituţie înregistrează un fond de carte pur românesc, luînd fiinţă în baza donaţiilor de carte аle Bibliotecii Municipale „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti şi a unei colecţii particulare a marelui om de cultură Onisifor Ghibu, diriguitor al învăţămîntului şi culturii din Basarabia anilor 1917-1918, transmisă de fiii săi Octavian şi Mihai.

Dat fiind faptul că inaugurarea Bibliotecii „Onisifor Ghibu” s-a produs cu o întîrziere de aproape un an (donaţiile Bibliotecii Municipale „Mihail Sadoveanu” cunoscînd praful mai multor demisoluri din oraş), am găsit de cuviinţă să elucidez cauzele tergiversării acestui neobişnuit „pod de flori”, dialogînd cu dna Romela Osoianu, şefa instituţiei, şi cu dna Rodica Mitreanu, bibliografă.

– Dragă Romela Osoianu, te-aş ruga să ne spui cine sînt autorii acestui eveniment marcant din viaţa spirituală a Basarabiei?

R. OSOIANU: Iniţiatorii acestei idei fraterne sînt colegii noştri de la Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor din Chişinău. Ce-i drept, inaugurarea bibliotecii respective trebuia să aibă loc încă astă vară, în cadrul festivităţilor Limba noastră cea română. În acest sens, fraţii noştri din Bucureşti trecuseră donaţiile de carte peste Prut. Cu părere de rău, mult timp nu se putea găsi un local pentru un asemenea act de cultură. Deşi, chiar de la bun început, dl Ion Ungureanu, ministrul Culturii şi Cultelor, pleda ca Biblioteca „Onisifor Ghibu” să funcţioneze în una din sălile Centrului de cultură şi artă, factorii de decizie de la conducere s-au opus cu vehemenţă. Astfel, la 12 februarie trecut, cînd pînă la inaugurarea bibliotecii erau zile numărate, aflăm despre ordinul Guvernului Republicii Moldova, semnat de dl V. Muravschi, precum că sala destinată nouă va servi drept local de recepţii şi tratative oficiale... Ne-a salvat, putem spune, un antiordin guvernamental al viceprim-ministrului, emis cu o săptămînă înaintea celui pomenit mai sus şi care încuviinţa fiinţarea noastră anume aici.

– Prin ce s-ar explica oare că Centrul de cultură şi artă, fostul Palat al Prieteniei, renumit în calitate de „zonă” închisă, cu baruri şi distracţii alese – mai continuă să incite opinia publică? Nu cumva prin simpla ipoteză că vechea „elită” mai patronează „misteriosul labirint” de la demisol?

R. OSOIANU: O întrebare ce nu ţine de competenţa noastră. Aş putea spune un lucru. Într-o oarecare măsură ne stînjeneşte cristalul şi luxul din jur, precum şi atitudinea insinuantă a unor funcţionari de aici. Unicul om care ne tratează cu amabilitate este dl Chircă, directorul Centrului. Deşi, la o adică, de ce oare o instituţie de cultură nu ar merita un anturaj adecvat? Mai ales, că ne aflăm la Centrul de cultură şi artă. Deşi o ştim cu toţii, localul dat a fost destinat altor scopuri. Ne mai stînjeneşte şi faptul că direct din sala noastră se deschide o uşă spre un restaurant, care funcţionează cu anumite ocazii. Dacă e să fiu indiscretă, îmi pare că într-adevăr „vechea elită” mai patronează „labirinturile de la demisol”. Mă face să cred astfel nişte detalii, observate fără voie în ajun de revelion. În acea scară sala de peste perete a fost închiriată de cooperatorii oraşului. Dar cine sînt oare şefii cooperativelor, dacă nu chiar foştii nomenclaturişti?! Tocmai finisam amenajarea rafturilor de cărţi, cînd ne-a atras atenţia avizul seratei care cuprindea distracţii de genul: varieteu, strip-tease, precum şi următorul punct din final: „Gospoda, maşinî podanî” (în traducere din rusă: „Domnilor, maşinile vă stau la dispoziţie”). O colegă de a noastră din Bucureşti, prezentă şi ea la amenajarea cărţilor, a remarcat că damele ce soseau la banchet, în blănuri de hermină şi perle strălucitoare, păreau, cel puţin, pogorîte din budoarele Parisului. Dar asta nu e pentru presă...

– Nimic de-a mirării. Precum a informat opinia publică, în una din şedinţele Parlamentului, deputatul Lidia Istrati, cooperatorii au stors din bugetul republicii 40 mln ruble, pe care nu le-au mai restituit. De ce nu ar „străluci”?... Şi totuşi, Biblioteca „Onisifor Ghibu” dovedeşte contrariul. Adică, spiritualitatea prevalează. Instituţia este destinată unui anumit contingent de cititori?

R. MITREANU: Cele peste 100 mii de volume donate cuprind serii din cele mai diverse: istorie, civilizaţie şi artă, romanul sec. XX, filozofie. Pledăm pentru un cititor cu predilecţii universale. Biblioteca e organizată conform criteriilor europene: clasificarea zecimală univer­sală. Aşadar, oferim o cale de integrare în circuitul de valori universale, fără să negăm valorile naţionale. În acest sens, Onisifor Ghibu afirma precum că „o educare firească ce are nevoie de libertate pentru a prospera trebuie să pornească şi de la criteriul just, adică de la pămîntul naţional şi de la viaţa naţională”. În cele din urmă, mizăm pe un cititor elevat, cu dragoste de cultură şi Neam. Căci, ce se întîmplă în ultima vreme la noi? Mai deschid uşile bibliotecii doar adevăraţii bibliofili. Primii noştri cititori s-au dovedit a fi studenţii filologi şi istorici de la Universitatea de Stat. Am vrea să aducem la cunoştinţa tuturor că în biblioteca noastră funcţionează o sală de lectură şi un fond de împrumut al cărţilor. Vă aşteptăm cu plăcere să ne treceţi pragul, invitîndu-vă la podul de... CĂRŢI.

Consemnare: Tamara GORINCIOI

(Din ziarul Sfatul Ţării, 4 febr. 1992)