Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ÎN VIAŢA MEA / МУНИЦИПАЛЬНАЯ БИБЛИОТЕКА В МОЕЙ ЖИЗНИ / THE MUNICIPAL LIBRARY IN MY LIFE
Elena DABIJA
Biblioteca Municipală – destinul meu

Iniţial, am vrut să-mi intitulez articolul astfel: …Amintiri plăcute din viaţa unei bibliotecare pe parcursul a 30 de ani de activitate în acest lăcaş de prestigiu. Până la urmă însă am optat pentru un titlu în care să fie cuvântul destin. Căci munca mea în bibliotecă este cu adevărat destinul meu. Apoi mi-am amintit de o superbă cugetare a poetului Vasile Romanciuc: „…timpul dinlăuntrul unei biblioteci este altul decât cel din afara ei. Aici, într-o zi creşti cât alţii, din afară, într-un an, într-un veac, într-o viaţă; aici este tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Şi mi-am dat seama că am trăit „timpul dinlăuntrul unei biblioteci” de când am prins gustul lecturii şi cu fiece carte pe care o citeam mă simţeam mai aproape de „regina” bibliotecii. În pragul alegerii profesiei am avut mai multe dorinţe sau, mai bine zis, mai multe sfaturi din partea profesorilor dragi, cărora le sunt profund recunoscătoare, deoarece fiecare din ei mă vedea un discipol al său în viitor: profesoară de chimie, de matematică, de literatură, de franceză… Eu i-am împăcat pe toţi profesorii şi am ales un domeniu care, după părerea mea, le îmbină de minune pe toate câte sunt pe acest pământ – o catedră a tuturor cunoştinţelor – Biblioteca, dirijată de Bibliotecar. Nu am mai avut altă oportunitate decât cea de Bibliotecar. Astfel anii 1978-1982 au fost anii de studii la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biblioteconomie şi Bibliografie, specializarea – literatura pentru copii. Plecăciune profesorilor universitari şi bibliotecarilor care mi-au deschis larg uşile în domeniul acestei profesii umanitare şi… profund umane.

După absolvire, în 1982, am început activitatea profesională în Biblioteca Municipală. Îmi amintesc cu drag ziua de 2 august 1982, zi plină de emoţii, când, cu un buchet de crizanteme, am păşit pragul Bibliotecii copii nr. 11, astăzi Filiala Nicolae Titulescu, din sectorul Botanica, şi unde am fost primită cu multă bucurie în postul de şef oficiu împrumut la domiciliu. A fost prima mea zi de muncă în bibliotecă: am aranjat toată ziua fişele cărţilor în cataloage, probabil erau depozitate de ani de zile, iar eu m-am descurcat într-o zi. Şefa bibliotecii, Maria Burbelo – o profesionistă şi o împătimită de această profesie – nu credea ochilor că am reuşit să aranjez toate fişele. Dumneaei era deja la vârsta de pensionare şi dorea să rămân în locul ei în postul de şefă.

Am avut rezultate bune şi numai peste un an am fost numită şefă la Biblioteca copii nr. 14, astăzi Filiala V. Bielinski, din sectorul Buiucani. Mă deplasam cu autobuzul nr. 3 de la staţia terminus din strada Belski, azi bd. Cuza-Vodă, de la Botanica, până la cinematograful „Flacăra” de la Buiucani timp de doi ani, deja ne cunoşteam şi m-am împrietenit cu toţi călătorii din acest autobuz. Am avut o activitate de succes în această perioadă. Eram o tânără şefă de 23 de ani, entuziasmată de lumina fiecărei cărţi deschise de mine şi trecute de multe ori prin mâinile mele în timp ce o înregistram, o propuneam sau o primeam de la cititori. Participam la viaţa culturală a oraşului, la întruniri profesionale de formare ca tânăr specialist. În 1985 am avut o ofertă să lucrez la Biblioteca şcolii nr. 57, astăzi Liceul Teoretic „Traian”: bibliotecara şcolii pleca peste hotare, iar eu locuiam în vecinătate şi obosisem de traseul Botanica-Buiucani-Botanica. Deja speranţa mea era Biblioteca şcolii şi în zilele de odihnă făceam inventarierea fondului de carte. Cererea mea de eliberare a fost respinsă chiar dacă au intervenit persoane influente de la Direcţia învăţământ. Au fost şi lacrimi din acest motiv, în vara anului 1985, îmi amintesc şi azi cum mergeam pe aleea cu castani din strada Bielinski şi plângeam că mi-au respins cererea.

Dar norocul a venit de la sine: la Botanica s-a înălţat un bloc în bd. Armatei Sovietice, azi bd. Traian, şi la parter era amplasat un club pentru minori, şi a fost decizia să se deschidă fulger şi o Bibliotecă pentru copii. Administraţia mi-a făcut o adevărată sărbătoare propunând candidatura mea, dar au avut şi mare încredere, deoarece trebuia într-un termen record să amenajăm acest sediu al bibliotecii. O echipă de bibliotecare din diferite biblioteci munceam de zor: am adus mobilier şi cărţi din alte biblioteci, scriam acte de transfer al cărţilor, le aranjam la raft. Ghinionul a fost că tocmai când finisam amenajarea spaţiilor, am primit ordin să ne transferăm în alte odăi, dar nu a fost o problemă pentru noi – am mai făcut nişte eforturi şi schimbări.

La 2 ianuarie 1986 am deschis larg uşile Bibliotecii şi mi-am început activitatea în acest teritoriu. Munceam cu dragoste şi devotament, pentru care în 1989 am fost gratificată de Sindicate pentru succese remarcabile în muncă la Panoul de onoare al oraşului Chişinău, în cadrul întrecerilor (socialiste, pe atunci), şi cu o excursie-vizită la Moscova. Am muncit în această bibliotecă cu multă dragoste şi dăruire de sine împreună cu toată echipa pe parcursul a 15 ani – perioadă foarte fructuoasă, plină de evenimente şi performanţe: eram fruntaşi şi învingători împreună cu cititorii la diferite activităţi şi concursuri de creaţie. Erau timpuri când se citea mult mai mult şi era rând la unele cărţi sau chiar la unele opere de autori concreţi. Aveam cititori numeroşi şi fideli, care ne stimau, ne ajutau să facem multe lucruri frumoase, astfel instituţia a fost nominalizată cu titlul Biblioteca anului, iar eu – Bibliotecarul anului în 1988, apoi în 1999.

După cum bine se ştie, în anii 1989-1991, în viaţa culturală a Moldovei, dar şi în activitatea Bibliotecii Municipale, au intervenit schimbări radicale: am obţinut limba română, simbolurile naţionale, independenţa. În acest timp, cu aportul patrioţilor de aici şi din Ţară s-au deschis noi biblioteci-filiale de carte românească: „Transilvania”, „Târgu-Mureş”, „Onisifor Ghibu”, „Ovidius”, „Alba Iulia”, „Târgovişte” ş.a.

Am avut propuneri să fiu director la Filiala „Alba Iulia”, apoi la „Târgovişte”, dar fiindcă aveam publicul meu cititor şi parteneri fideli la Botanica am refuzat – nu-mi imaginam să plec din acest sector, care îmi place la nebunie. Nu mă înţelegea nimeni din colege de ce refuz să activez în aceste biblioteci prestigioase şi rămân în filiala mea pentru copii. Eram şi în pragul sărbătorii de 15 ani de activitate a Bibliotecii copii Traian. Era în ianuarie 2000 – an declarat de UNESCO Anul Eminescu – şi pregătisem un stand dedicat Luceafărului poeziei româneşti. În ziua de 3 ianuarie 2000 a fost şi marea cotitură în viaţa mea profesională. Îmi amintesc cum lucram la maşina de dactilografiat, la raportul de activitate pentru 1999 şi brusc s-a întunecat pe la geamuri – treceau mai multe persoane şi nu înţelegeam ce se întâmplă. Am ieşit în hol ca să-i văd pe dl acad. Mihai Cimpoi, poeţii Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, dna directoare a BM Lidia Kulikovski, funcţionarii „întru cultură” Tudor Bodrug, Anatol Onceanu. Salutându-i, am intrat în sală nedumerită: ce s-o fi întâmplat de „au dat năvală” aşa personalităţi?… Îmi amintesc de o constatare a dlui Mihai Cimpoi: „Dacă la o bibliotecă mică pentru copii este astfel promovat Eminescu, atunci să ştiţi că merită să fie ea director la Centrul Eminescu.” Nu am înţeles atunci sensul acestor vorbe, abia mai târziu era să le înţeleg… M-am speriat de propunerea de a fi şefă a unei „Biblioteci specializate Eminescu” şi am exclamat: „Mă tem!…” Însă mi s-a ordonat să iau cunoştinţă cu sediul unde se făceau deja lucrările de reparaţie din bd. Dacia nr. 20, să dau un răspuns pozitiv şi să încep activitatea, deoarece pe 13 ianuarie va fi inaugurarea festivă… Am venit şi am văzut cum decurg lucrările şi am mers la doamna directoare Lidia Kulikovski să renunţ la „şefie”. Refuzul nu a fost acceptat, doar mi s-a dat o sugestie: să încep a dirija lucrările şi să amenajăm spaţiile căci timpul ne presează. Atunci, şi mie, şi altor persoane, ne părea incredibil să reuşim. Dar un miracol totuşi a fost sau, cred eu, că Bunul Dumnezeu şi Marele Eminescu ne-au ajutat să facem tot posibilul ca pe 13 ianuarie, la ora 11:00, să inaugurăm acest lăcaş cultural. Îmi amintesc cum împreună cu constructorii şi colegele din alte biblioteci munceam peste puterile noastre, cum în ultima zi împreună cu doamna Lidia Kulikovski am plecat tocmai spre zori acasă – numai după ce am reuşit să amenajăm totul pentru solemnitatea deschiderii. Aşa a fost inaugurat Centrul Academic Internaţional Eminescu, aşa au muncit bibliotecarele atunci când s-au deschis şi alte biblioteci, nu în zadar adesea suntem numite „furnicuţele” sau „albinuţele” de la „Hasdeu”.

Au trecut 12 ani de activitate la CAIE, cu multe probleme, dar şi cu reuşite de care mă bucur şi am o satisfacţie deosebită de la munca mea. În acest răstimp am obţinut titlurile: Cel mai bun bibliotecar din Republica Moldova (2002, 2005); Cel mai bun manager al anului (2003, 2009); Ordinul Steaua României, în grad de Ofiţer, multe Diplome de onoare, de merit şi de excelenţă din partea factorilor de decizie şi de la multe instituţii cu care colaborăm. Precizez că fiecare din aceste menţiuni este axată pe munca mea în Echipa „Hasdeu”. Sunt convinsă că succesele mele aparţin tuturor celor care-şi fac lucrul cu pasiune. Dar mai poate fi şi altă alternativă pentru un bibliotecar decât să munceşti într-o bibliotecă cu pasiune? La sigur, nu… deoarece numai pasiunea şi dragostea pentru munca ce o prestăm ne face să păşim pragul bibliotecii zi de zi pentru a trăi printre cărţi şi printre oamenii care iubesc cărţile şi lectura.

Pe parcursul acestor 30 de ani ca membru în echipa-familie BM „B.P. Hasdeu” confirm că au fost ani de muncă asiduă cu dragoste de profesie şi patrimoniul naţional, universal şi eminescian şi în care am realizat: colaborare, parteneriat fructuos şi vizite de lucru cu multe instituţii şi personalităţi remarcabile din mai multe ţări; schimbări importante în procesele de lucru; activităţi şi programe culturale inedite; cercetare şi editare de publicaţii de profil; schimb de experienţă şi deplasări de serviciu în alte ţări; inovaţii şi tehnologii moderne în activitate; participare activă la foruri profesionale; proiecte susţinute; zeci de mii de cititori, sute de mii de vizite şi documente înregistrate şi consultate; multe articole şi emisiuni în mass-media; servicii on-line şi reţele de socializare; onoruri, diplome şi cuvinte de recunoştinţă… Este imposibil să le enumăr pe toate câte le realizează fiecare membru din Echipa „Hasdeu”. În contextul ataşamentului meu faţă de BM, aş aminti că am contribuit şi la completarea cu cadre noi a bibliotecii: am atras în domeniul nostru trei nepoate şi o soră!...

Nu am avut în aceşti ani clipe care să nu mă frământe, mereu am fost în pas cu schimbările provocate de viaţa cotidiană, iar schimbările necesită şi mari eforturi pentru a fi în pas cu timpul. Am avut întotdeauna această responsabilitate – de aceea, consider că, deşi am obţinut succese şi realizări, mai sunt încă multe de făcut pentru a fi împlinită definitiv.

Toate câte le realizează fiecare bibliotecar din Echipa „Hasdeu” devin posibile şi pentru că în frunte se află neobosita profesionistă şi mărinimoasa doamnă director general dr. Lidia Kulikovski, pentru care îi mulţumim şi-i suntem recunoscătoare. Datorită dumneaei am ajuns unde suntem – formăm Echipa „Hasdeu”, suntem o forţă de neîntrecut şi de invidiat!

Felicit marea familie de bibliotecari cu ocazia acestui frumos jubileu de 135 de ani la care a ajuns Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Doresc să realizăm în viitor noi obiective şi să ţinem piept provocărilor şi solicitărilor comunităţii. Doresc ca tinerii să îmbrăţişeze profesia de bibliotecar. Doresc ca vizitatorii noştri să fie mereu consumatori de tot ce deţine o bibliotecă modernă, să fie alături de noi în tot ce ne dorim să realizăm în comun, să ne provoace şi să ne ajute ca bibliotecile să fie o a doua casă pentru ei.

Ori de câte ori am prilejul, declar cu mândrie că sunt bibliotecară din Echipa „Hasdeu”, că sunt o „discipolă a lui Eminescu”, precum m-a calificat dl acad. Mihai Cimpoi, că sunt la locul potrivit şi nu regret nicio clipă că subsemnata Elena Dabija, bibliotecară pe viaţă, promovez, pe propria răspundere, pe Mihai Eminescu şi miraculoasa Eminesciană românească generaţiilor de azi, dar şi generaţiilor următoare...

Văd viitorul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” – instituţie-model!

Elena DABIJA,

director, CAI Eminescu