Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOTECA MUNICIPALĂ „B.P. HASDEU” – 135 ANI / МУНИЦИПАЛЬНОЙ БИБЛИОТЕКЕ ИМ. Б.П. ХАШДЕУ – 135 ЛЕТ / THE 135th ANNIVERSARY OF THE MUNICIPAL LIBRARY B.P. HASDEU
Consemnare: Vlad POHILĂ
Dr. Lidia KULIKOVSKI: „O aniversare este o pledoarie pentru bibliotecă, adică pentru utilizatorii şi prietenii ei”

Vlad Pohilă: Poate o să vă surprindă, însă vă propun să începem acest interviu aniversar cu o întrebare, respectiv, un răspuns, mai puţin festive. Vorba e că tot mai des se aud opinii potrivit cărora la noi (nu numai la BM, dar în genere în R. Moldova) se marchează prea des aniversările – din cinci în cinci ani – când, parcă, ar fi mai raţional să se organizeze asemenea sărbători mai rar, bunăoară, o dată la zece ani. Întrebarea este: cum credeţi Dvs., să fie adevărat că uneori se face un fel de „abuz aniversar”?

Lidia Kulikovski: La noi în Republica Moldova sunt mulți care neagă și critică tot ce se întâmplă bun. Consider că prea mult timp nu s-au aniversat, și pe nedrept, instituțiile culturale. Eu muncesc în această instituție din 1973 și nu țin minte ca să fi auzit vreodată de aniversarea instituției noastre, decât cele organizate de când sunt director, și doar în ultimii ani. Oare nu merita Biblioteca Municipală un jubileu? (se împlineau 50 de ani în perioada inerbelică, dar s-a trecut cu vederea). Nu merita o instituție culturală ca BM să-i sărbătorească comunitatea un centenar? (se întâmpla la 1977, eram un șef de filială, începător, și nu prea știam istoria BM).

Venind în funcția de director al BM, am pus un obiectiv: să ne cunoaștem istoria instituțională. S-au făcut cercetări în arhivele din Chișinău, București, Odesa, Moscova. Rezultatele au fost publicate într-un volum Istoria BM... Sunt încă multe pete albe, în unele perioade istorice, pe care trebuie să le completăm, deci, să le cercetăm, ca să întregim arborele genealogic instituțional, lucru mai necesar acum ca altădată.

Referitor la periodicitate. Trăim într-o lume în care timpul se scurge mai repede ca pe Planeta a 8-a din Micul Prinţ şi oamenilor li se pare că prea des sărbătorim. Timpul, doar timpul e de vină!

Noi nu facem abuz pentru că aniversările BM „B.P. Hasdeu” includ activități profesionale și activități cu publicul chișinăuian, cel care utilizează serviciile noastre. Dacă v-aţi uitat peste program, ați văzut că nu este loc de festivitate – se discută probleme de dezvoltare, se propun modele și metode de inovare a BM, modele umane – sunt invitați oameni de cultură, de calitate, și nu avem momente pur festive, pentru elogii, discursuri ditirambice, pentru cadouri; nu am invitat nici miniștri, nici politicieni; nu am cerut medalii și recunoaștere, nu vrem nici chiar diplome. Nu acestea sunt importante. Pentru noi important este să dezbatem cu comunitatea chișinăuiană, cu scriitorii, editorii, profesorii, cu domeniul profesional biblioteconomic căutând căi de a regândi, a revitaliza, a reinventa activitatea instituţiei ca să rămână necesară fiecărui chișinăuian și de a recâștiga încrederea cititorului urbei, care a abandonat lectura, că BM poate fi suport, prieten, mentor, partener.

Aniversările pentru BM, din capul locului, au fost considerate pauze de cotidian, în care demonstrăm ce putem, ce avem și punem câteva pariuri pe care model să ne reconfigurăm activitatea în următorii cinci ani.

Vl. P.: Precizez că, în opinia mea, orice festivitate aniversară este un eveniment binevenit, favorabil colectivului de muncă, dar şi comunităţii în ansamblu. E ceva bun măcar şi pentru faptul că apare un prilej perfect motivat de a face un bilanţ al activităţii instituţiei sărbătorite. Cum ar arăta acest bilanţ pentru BM „B.P. Hasdeu”, dacă e să privim retrospectiv la activitatea din ultimii cinci ani, dar şi la cea din ultimii 20 de ani, de când a început o apreciabilă schimbare în bine a stării de lucruri la Biblioteca Municipală?

L.K.: Gândim la fel. Istoria umană este o cronică a conflictelor ideologice, dacă e să ne amintim doar de câteva, mai recente, epoci din memoria noastră: materialism versus idealism, totalitarism versus democrație, comunitarism versus individualism. Lumea pătrunde în conștiința noastră sub forma unei povești deja conturate, a unei povești deja povestite, a unei ipoteze, a unei construcții de fabricație proprie. Noi, oamenii, recunoaștem doar lucrurile care sunt încadrate în hărți și în categorii mentale. Cine să ne spună povestea noastră, ca să rămână pe harta lumii? Noi. Cum? Prin rezultate, dar și, din când în când, prin aniversări, care, vedeți, după unii, ar fi abuzuri. Pentru orice lucru există o clipă prielnică..., citim, în Ecleziastul, 3: 1-6, că este... vreme să plângi și vreme să râzi; vreme să jelești și vreme să dănțuiești... vreme să agonisești și vreme să dăruieși... (interpretare din memorie). O aniversare este un prilej de a sărbători succesele, de a spune lumii ce facem, de a ne sfătui cu comunitatea încotro ne îndreptăm și cum intenționăm să ne adaptăm nevoilor ei. De unii singuri nu am putea reuși, de aceea invităm partenerii, chișinăuienii, utilizatorii. E, dacă vreți, o pledoarie, pentru BM. Toate manualele de management ne sugerează să facem permanent advocacy, ceea ce în română înseamnă pledoarie. Și aceasta facem, doar o dată la cinci ani, nu abuzăm.

Bibliotecile, ca instituții culturale, sunt instituțiile cu probleme foarte grave, în această lume.

Vl. P.: O aniversare mai înseamnă şi un prilej de (relativă) relaxare pentru Echipa „Hasdeu”, dacă e să privim şi din acest punct de vedere, al relaxării, suita de festivităţi, de manifestări organizate de BM la 135 de ani de existenţă. Care dintre aceste manifestări merită să fie consemnate într-un eventual Hronic al bibliotecii noastre?

L.K.: Nu există relaxare, ar spune bibliotecarii dacă i-ați întreba. Toți, absolut toți, sunt implicați, fiecare dintre ei au contribuții. Această aniversare este ca o mobilizare totală, iar unicul lucru pe care îl cerem să se simtă importanți, să se simtă cea mai importantă parte a întregului BM. Ca să poată face față implicărilor au avut nevoie de instruire. Pentru că nu facem evenimente la indigo, totdeauna altele, evolutive.

Programul aniversar 135 merită să intre integral în Hronicul BM. E conceput altfel decât celelalte, abordează alte probleme și subiecte, altfel este participarea, altfel demonstrarea lucrurilor realizate...

Vl. P.: Imaginaţi-vă pe o clipă că un reporter de la New York Times sau de la El Pais, Le Monde, Il Messaggero, de la alt ziar tipic „burghez”, occidental, vă cere să jalonaţi realizările BM „B.P. Hasdeu” din ultimii cinci, zece, 20 de ani. La care împliniri ale Bibliotecii vă veţi referi obligatoriu?

L.K.: Succesele nu au fost niciodată mai vremelnice ca în acești ultimi ani la care faceți referire. Multe din împlinirile noastre nu le-ar înțelege, cei de la El Pais sau de la New York Times, suntem din lumi diferite. Împlinirile unei biblioteci se compun din acțiuni prin care a putut răspunde la necesitățile comunității.

În 1989-1990, BM a fost alături de chișinăuieni, când au avut nevoie de suport informațional în limba română. În perioada 1990-2000, printr-un uriaș efort a sporit colecția în limba română de la 8 % la 60 %. Calculat, cifric, acum acest efort se materializează în peste 600 000 de volume în limba română.

În anul 1991 – anul demarării acțiunii de eficientizare a rețelei de biblioteci a BM, iarăși pentru a răspude necesităților multiculturale ale comunității – pe harta Chișinăului au apărut bibliotecile „Ițic Mangher”, „Lesia Ukrainka”, „Hristo Botev”, „Mihail Ciachir”, „Mihail Lomonosov”. Aceste filiale au adăugat valoare socială și culturală BM, devenind adevărate laboratoare de inovații profesionale, au dus, prin oamenii lor, experiența, modelele noastre, inovative, de activitate peste hotarele republicii.

1996 – deschiderea Centrului de Informare și Documentare „Chișinău”, care a pus pe baze științifice cercetarea bibliografică la BM. Este structura care creează continuu conținut local. CID „Chișinău” este compartimentul care a adus multe gratificări, premii BM „B.P. Hasdeu”. Oamenii CID-ului, de înalt profesionalism, valorifică patrimoniul municipal, îl prezervă în format tipărit (bibliografii tematice, biobibliografii, cataloage) și în format electronic. Oamenii viitorului nu vor găsi nicio pată albă în istoria Chișinăului, începând cu 1991, și acesta este meritul CID.

În 1996 au început lucrările de elaborare a Catalogului electronic municipal partajat și preocupările de modernizare tehnologică a BM.

În 1998 a fost deschis Centrul de carte germană, în colaborare cu Ambasada Germaniei la Chișinău și cu Goethe Institut.

Anul 2000, anul deschiderii unei filiale specializate Biblioteca Publică de Drept – proiect integral finanțat de Fundația „Soros Moldova” (în total 300 000 de dolari).

2002 – fondarea revistei instituționale, de specialitate, BiblioPolis, care a marcat recent 10 ani de existență și apariție neîntreruptă a 43 de volume. Cea mai citită și cea mai solicitată revistă din domeniul infodocumentar.

Acțiunile inedite de revigorare a lecturii; activitatea de cercetare care prin cuprindere iese din arealul municipal; construirea imaginii; prima bibliotecă cu brand înregistrat; activități de anvergură, memorabile pentru chișinăuieni și domeniul infodocumentar... câte au fost... e prea puțin loc ca să le înșirui pe toate într-un interviu... Un lucru știu că BM nu a așteptat indicații de la forurile sus-puse: Ministerul Culturii, Biblioteca Națională sau de la Primărie. A ascultat și a acționat la cererea de lectură, informare, socializare sau divertisment a chișinăuienilor. A inițiat nenumărate evenimente culturale și științifice, a consolidat spectaculos rețeaua, oamenii pentru a fi deschizătoare de drumuri în multe aspecte. Începând cu 1990, BM „B.P. Hasdeu” a generat o explozie de activitate, după care se străduie să se ralieze bibliotecile publice. Puncte forte ale BM, pecete de blazon, sunt aspectele de inovare și modernizare, de cercetare, formare, despre care, cu siguranță, vor vorbi bibliotecarii viitorului.

Vl. P.: Şi dacă am adus vorba de abordările „burgheze”, occidentale, fără să vrem, gândul ne duce la o realitate incontestabilă: cu două decenii în urmă, principala bibliotecă a Chişinăului era o instituţie cultural-ideologică perfect sovietică sau, de vreţi, una „municipal-provincială” cu efectele de rigoare. În prezent, se vorbeşte tot mai mult despre BM „Hasdeu” – bibliotecă europeană. Care sunt însemnele definitoriii ale racordării BM la standardele, respectiv, la rigorile, exigenţele vest-europene?

L.K.: Activismul demonstrat, serviciile, facilitățile, metodele manageriale și de formare ale angajaților ne situează în dimensiune europeană. Cu ani în urmă Institutul de Biblioteconomie din Berlin a venit în RM, la BM, cu un seminar de management. După un schimb de opinii, experiențe au recunoscut că am putea să-i învățăm şi noi pe ei. Înțelegeam că o spuneau cu un avans, dar mai înțelegeam şi că mergeam cu dreptul încotro trebuie. Spre Europa. Din perioada sovietică a rămas doar formarea profesională temeinică. Dar nu numai profesional, ci și mental suntem europeni, și-i ajutăm pe chișinăuieni să se europenizeze prin deschiderea unui Centru de Informare despre Comunitatea Europeană, foarte activ și solicitat în rândul tinerilor cititori ai BM.

Tot de la nemți vine și recunoașterea noastră profesională – Centrul de carte germană este recunoscut, documental, ca cel mai bun centru de acest fel dintre instituţiile similare din fostele țări socialiste.

Recunoscute de europeni sunt și abordările noastre vis-à-vis de diversitate, acces, comunitate, incluziune socială și culturală în activitatea BM – concepte cu mari restanțe în multe țări și în multe biblioteci. Deschiderea bibliotecii noastre spre valorile europene ne-au adus plusvaloare, ne-au făcut mai hotărâți în ceea ce facem și mult mai activi pentru că orice apreciere devine pentru noi o mai mare responsabilitate.

Vl. P.: Multiculturalitatea, acest fenomen atât de mult în vogă acum în Occident, nu ne este nici nouă străin, poate cu unele mici rectificări. Personal, împărtăşesc opinia că fenomenul pluriculturalităţii poate apărea şi se poate dezvolta numai pe o solidă temelie a culturii naţionale. Or, tocmai această temelie a trebuit reclădită, dacă nu chiar zidită de la (alt) capăt, după 1989-1990, pentru ca BM să fie o instituţie culturală cu adevărat rezistentă. Cum arată, în prezent, temelia, „baza naţională”, şi „suprastructura plurietnică” a edificiului cultural BM – Chişinău?

L.K.: Corespunde cerințelor europene și internaționale dacă raportăm activitatea la documentele legale europene și internaționale. Mai mult, modelul nostru biblioteconomic multicultural este unul de succes, am amintit mai sus. Despre acest model s-a scris în SUA, în Europa de Vest, cu experiența modelului BM am fost invitați la multe conferințe internaționale. A fost un proiect curajos, fără investiții capitale, dar cu multă implicare profesională și cu o mare dorință de a fi instituția care corespunde valorilor general-umane, cu dorința de a nu marginaliza pe cineva, construind temelia națională, foarte plăpândă, la 1991. Acum, după 22 de ani de la inițierea proiectului plurietnic, BM este asemeni unui puzzle foarte colorat, dar cu puternice conexiuni între piese şi nuanţele coloristice.

Am mai putea să comparăm BM cu un copac viguros (un bibliotecar a asociat-o cu un copac roditor) adăugăm, altoit, pe care cresc laolaltă diverse fructe, unele mai frumoase decât altele, care își trag seva de la rădăcina națională a Bibliotecii Municipale. Acest arbore, reamintim, a fost plantat pe pământul strămoşesc, din acest sol „se hrăneşte”, absoarbe vigoare, rezistenţă, frumuseţe, probabil şi veşnicie...

Vl. P.: În ultimul timp, în această perioadă a unor schimbări rapide, spectaculoase, membrii Echipei „Hasdeu” au demonstrat noi şi impresionante valenţe, unele nebănuite anterior. Personal, ca om al scrisului, urmăresc cu încântare această faţetă a evoluţiei bibliotecarilor: tot mai mulţi scriu şi scriu tot mai bine, tot mai profesionist; este în continuă creştere numărul de cărţi editate de BM, este tot mai apreciată calitatea acestor cărţi...

L.K.: Am avut întotdeauna mentori foarte buni – scriitorii. Întâlnirile și colaborarea cu ei au fost întotdeauna sesiuni cognitive, având așa mentori, ca dvs., de exemplu, ne cizelăm continuu. Cum să scrii este unul din subiectele din planul de instruire a angajaților. Este și o cerință pentru obținerea gradelor profesionale, o cultură în formare, dacă vreți, aici, la BM.

Mă bucur și apreciez orice rezultat al angajaților în materie de scris. Am o convingere: știi a scrie, poți duce ceea ce faci și altora, poți contura imaginea bibliotecii tale, așa cum o vezi, cum o știi, nu din bucăți ocazional și fragmentat cunoscute de alții. Mă bucur că oamenii evoluează. Urmăresc implicațiile bibliotecarilor în sporirea conținutului elaborat de angajați, calculez, monitorizez, încurajez.

Mă bucură și implicarea a tot mai mulți angajați în cercetare. Aici amintesc bibliotecile „Transilvania”, „Ovidius”, „Ițic Mangher”, „O. Ghibu”, „M. Lomonosov”, Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”, „Târgu Mureș”, „Liviu Rebreanu”, care s-au inclus în acest proces foarte energic și foarte profesionist. Anume contribuția lor a sporit exponențial producția editorială a BM. În ultimii cinci ani BM a editat 110 volume – diverse ca tematică, gen, tipologie. Ce mai putem spune aici? E meritul bibliotecarilor noștri! E meritul oamenilor de calitate care sunt în preajma noastră – scriitori, editori, oameni de știință, ziariști – cu care BM „B.P. Hasdeu” colaborează fructuos.

Vl. P.: În condiţiile în care se vorbeşte insistent despre o criză a relaţiei bibliotecă – cititor, despre necesitatea de a atrage la bibliotecă mai energic cititorii, comunitatea în ansamblu, cum aţi caracteriza utilizatorii BM în deceniul al doilea al sec. XXI? Se simte acum mai mult implicarea comunităţii, a unor personalităţi marcante ale culturii sau din alte domenii, în bunul mers al lucrurilor la bibliotecă?

L.K.: Amintesc un banc, adaptat, presupun, la situația bibliotecilor:

„– Cum vedeţi biblioteca viitorului, domnule academician?

– Ca un uriaş depozit al cunoaşterii!

– Şi cine contribuie la constituirea acestui imens depozit al cunoaşterii?

– Cititorii (utilizatorii) care vin cu multe cunoştinţe şi bibliotecarii cu puţinele lor cunoştinţe.”

Bibliotecarii totdeauna vor fi oamenii cu mai puține cunoștințe pentru că sunt mai puțini, iar cititori, utilizatori sunt mult mai mulți și aduc mai multe cunoștințe în biblioteci. Înțelepciunea bibliotecarilor e să poată extrage, utiliza, în beneficiul bibliotecii, cunoștințele utilizatorilor. Este un moment propice acum, când utilizatorul vrea implicat, vrea să participe, să contribuie, iar tehnologia e la dispoziția noastră. Dacă bibliotecarii vor reuși acest lucru ar putea ieși din criză, ar putea demonstra orientarea bibliotecii spre utilizator, ar putea anima și popula mai dens scena, acum mai goală, ca altădată, a bibliotecii.

Deci, avem un utilizator, născut cu mouse-ul în mână, un utilizator curios, un utilizator creativ, un utilizator care vrea exeperiențe memorabile. Dacă bibliotecarul nu va învăța cum să facă față necesităților acestui utilizator al sec. XXI, va trebui să plece, să lase locul altora – creativi, la fel de curioși, flexibili, empatici, cu abilități sociale și competenţi din punct de vedere profesional.

Noi suntem norocoși. Avem oameni extraordinari în jurul nostru care ne susțin, vin cu idei, proiecte, sugestii, feedback constructiv. Le pasă de BM, contribuie. Se consideră parte a BM. La acest capitol, aş aminti dintre scriitori – acad. Mihai Cimpoi, Iulian Filip, Nicolae Dabija, Nicolae Rusu; dintre actori, oameni ai teatrului, ai muzicii – Paulina Zavtoni, Ninela Caranfil, Daria Radu, ansamblul „Tălăncuța”; economistul Vasile Șoimaru – omul-proiect, omul-motor, omul-idee... Nu cred că pot evalua ajutorul lor, nici matematic, nici social, e inestimabil! Fiecare dintre noi a beneficiat de ajutorul, încurajarea, motivarea necesare pentru a munci cu pasiune întru cultură. A beneficiat imaginea BM – prin aportul lor s-a extins, a crescut și a potențat.

Alții, ca scriitorii Vitalie Răileanu, Dumitru Crudu, Iurie Colesnic, Vlad Pohilă au fost oamenii care s-au implicat personal susținând activitatea BM, acum beneficiem de experiența, cultura, profesionalismul lor ca angajați ai BM. Ei la rându-le implică alți oameni de creație, de cultură și artă în activitățile noastre. Sunt, în limbaj de management, achiziții de aur.

Vl. P.: Cum vedeţi, de fapt – cum aţi dori – să fie Biblioteca Municipală peste... să zicem, un deceniu, când vor fi „mai bătrâni şi mai înţelepţi” şi numeroşi din actualii tineri membri ai Echipei „Hasdeu”?

L.K.: Aș dori s-o văd indispensabilă fiecărui chișinăuian. E o dorință nu atât ambițioasă, cât responsabilă, tinerii care vor dirigui BM cred că au înțeles că a asigura viitor unei instituții – or, aceasta face un conducător – înseamnă multă muncă și învățare pentru a adapta și chiar a anticipa necesitățile cetățeanului, comunității. Nu poți avea viitor stând pe margine, așteptând vremuri prielnice (pentru biblioteci niciodată nu au fost vremuri prielnice, dar de acum încolo și mai rău). Trebuie să inovezi, să adaptezi, să îmbunătățești continuu...

BM „B.P. Hasdeu” este instituția indispensabilă vieții chișinăuienilor – aceasta este viziunea Bibliotecii pentru anul 2020. Sunt liniștită în legătură cu viitorul BM. Va fi, cu certitudine, biblioteca modernă, inovantă a Chișinăului. Tinerii care vin să mă înlocuiască și-au asumat alături de mine această viziune, ei vor finaliza-o, iar eu îi voi aplauda.

Aș vrea să rămână unică! Noi, echipa managerială actuală, am depus un efort uriaș în a construi „unicitatea BM” și nu cred că tinerii ar putea s-o repudieze.

Vl. P.: Tot mai des se fac auzite previziuni pesimiste referitoare la starea bibliotecii, a lecturii, a cărţii, în fine – a cititorului. Ca profesionist cu o frumoasă experienţă în domeniu, credeţi într-un viitor favorabil al cărţii, al utilizatorului ei? Şi dacă DA – or, nu am nicio îndoială că veţi spune DA! – cum aţi putea insufla niţel optimism şi celor ce cad pradă scepticismului privitor la perspectivele bibliotecii? Ar fi, probabil, cea mai frumoasă, cea mai plăcută urare pentru subalternii Dvs., pentru colegii Dvs. de breaslă, dar şi pentru utilizatorii BM şi cititorii revistei BiblioPolis, la această aniversare, deşi, nu exclud că aveţi a le spune şi altele, cu ocazia celor 135 de ani de existenţă a Bibliotecii Municipale...

L.K.: Biblioteca a fost întotdeauna instituția cu sabia deasupra capului, chiar dacă erau vremurile mai liniștite. Când se căutau rezerve financiare pentru diferite scopuri, le găseau tocmai la biblioteci, demonstrând neimportanța bibliotecii pentru societate. Această atitudine a format stereotipuri sociale de care instituția bibliotecară nu poate scăpa. Acest stereotip se transmite de la o generație de politicieni și conducători la alții. Astăzi, politicienii noștri, cu școli în străinătate, gândesc la fel, sau dacă nu gândesc, oricum nu susțin bibliotecile. Cred că toată lumea bibliotecară visează să dispară decidenții și conducătorii cu emisfera dreaptă stafidită, care taie bugetele.

Și totuși, cred într-un viitor cu carte și biblioteci! Preambulul la această întrebare a fost pentru a spune că biblioteca obține cu greu supraviețuirea – și de aici, iarăși, încă un argument să sărbătorim aniversările pentru a demonstra celor sceptici, „antibiblioteci”, „anticărţi” că biblioteca şi cartea există şi vor exista. Amintesc ce scria Ray Bradbury în Fahrenheit 451: „Voi, judecătorii, treceţi înapoi în tribune! Voi, arbitrii, treceţi la duşuri! Jocul acesta e al nostru. Noi aruncăm, noi lovim, noi prindem. La sfârşitul zilei, vom fi câştigaţi sau vom fi pierduţi. Dar în zori vom fi din nou pe teren, gata s-o luăm de la capăt.” Noi, bibliotecarii, avem de muncă în această lume pentru ca biblioteca să rămână bibliotecă.

În postfaţa volumului, din 1998, acelaşi scriitor nota: „Lumea asta nebună în care trăim va ajunge şi mai rău dacă le vom îngădui altora – mari sau mici, urangutani sau delfini, adepţi ai energiei nucleare sau ecologişti, fani ai informaticii sau adversari ai progresului tehnic, săraci cu duhul sau înţelepţi – să se amestece în domeniul estetic” (având în vedere cartea).

Cartea, nu va dispărea, este de părere şi alt „avocat” al ei, scriitorul filosof Umberto Eco: „De peste cinci sute de ani, variaţiile obiectului numit carte nu i-au modificat nici funcţia, nici sintaxa. Cartea este ca lingura, ciocanul, roata sau dalta. Odată inventate, nu pot fi ameliorate în mod semnificativ. Nu se poate inventa o lingură mai bună decât lingură. […] Cartea a dovedit ce poate, şi nu vedem un alt obiect mai bun pe care l-am putea crea pentru aceeaşi întrebuinţare. Poate că vor evolua elementele sale… Dar cartea va rămâne ceea ce este.”

BM este și sper să rămână, în continuare, o neobosită căutătoare de soluții pentru dezvoltare. Rezultatele evenimentelor preconizate în programul aniversar se vor sintetiza într-un proiect de creare a unei biblioteci capabile să se adecveze viitorului.

Chiar dacă lumea din jurul nostru schimbă, implacabil – alte tehnologii, alţi utilizatori, angajați, alt mediu economic, social, cultural și profesional – alături de probleme apar în fiecare zi și oportunități. Cred în forța umană a BM! Cred că va reacționa, va valorifica, nu va pierde nicio oportunitate!

1 octombrie 2012

Consemnare: Vlad POHILĂ