Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EDITORIAL / ПЕРЕДОВАЯ СТАТЬЯ / EDITORIAL
Vlad POHILĂ
Testul de sinceritate al bibliotecarilor noştri

Munca bibliotecarilor, nu mai puţin decît cea a cadrelor didactice sau a lucrătorilor din muzee, este expusă periodic, destul de des, am zice, la tot felul de examene, controale, evaluări. Tocmai de aceea m-a încercat un soi de jenă cînd am decis să propun şi eu angajaţilor BM „B.P. Hasdeu” un test-provocare: să scrie cîte un material ad-hoc, pentru acest număr al revistei BiblioPolis, număr consacrat, aproape integral, aniversării a 135-a de la întemeierea instituţiei noastre. Puteam să lansez iniţiativa în cadrul vreunei adunări a colectivului BM, la vreo întrunire a directorilor de filiale, sau, în ultimă instanţă, să recurg la ajutorul administraţiei, solicitînd emiterea vreunei „directive” prin care să se dispună ca fiecare director de filială, plus un angajat-doi, să prezinte, într-un termen anume, la redacţie, scriitura preconizată. Cum însă doream să am nişte texte cît mai puţin cazone, „oficiale”, „documentare” şi cît mai mult personalizate, am preferat să vorbesc cu fiece bibliotecă în parte, explicînd persoanelor abordate că revista doreşte să publice, în acest număr ceva mai deosebit, nu dări de seamă, fragmente din rapoartele anuale, nici răspunsuri la o anchetă sociologică, ci doar confesiuni, simple gînduri aniversare, dar expuse într-un registru larg, de la sobru la sentimental. Că ar fi minunat ca în aceste scrieri cu subiectul Biblioteca Municipală în viaţa mea accentul să fie pus pe trăirea individuală, pe spovedania sinceră, care ar scoate în evidenţă ataşamentul pentru locul de muncă şi recunoştinţa pentru alegerea acestuia, fără a exclude însă şi eventuale probleme, frămîntări, necazuri, chit că acestea din urmă nu cadrează întru totul cu tonalitatea festivă, aniversară. Nu le-am spus denumirea exactă a speciei publicistice sau literare în care să-şi expună gîndurile, din simplul motiv că nici nu aş putea-o defini pe cea mai indicată în asemenea situaţie. Nici acum, cînd stau cu „recolta” în faţă: peste 20 de lucrări ale bibliotecarilor noştri – nu aş putea spune cu precizie cărei specii i s-a dat preferinţă: eseului? tabletei? schiţei? povestirii? jurnalului intim ori poate chiar amintirilor de sorginte crengiano-eliadescă? Unde mai pui că printre aceste scrieri şi-au găsit locul şi nişte poezii!

Prima lucrare primită a fost de la Filiala „Alba Iulia”, autoarea ei fiind Elena Căldare (Roşca), o bibliotecară ce prezintă, de altfel, mereu la redacţia BiblioPolis-ului (probabil, şi la alte redacţii) materiale scrise îngrijit şi cu suflet. Nici de data aceasta „Ileana de la Alba Iulia”, cum îi spunem cu o subliniată doză de familiaritate, dar şi de neascunsă simpatie, nu şi-a dezminţit capacităţile jurnalistice. Însă nota sentimentală, unda de sinceritate din acest material-confesiune mi s-au părut deosebit de copleşitoare. Cel mai important e că „Alba Iulia”, într-un fel, a dat startul cel norocos, a fost de bun augur, căci, după această „primă rîndunică”, pe adresa electronică a redacţiei au început a veni scrieri una mai frumoasă decît alta, de la biblioteci din diferite colţuri ale oraşului. Majoritatea absolută a autorilor a depăşit admirabil maniera cancelărească de a scrie, a putut renunţa la limbajul de lemn, punîndu-ne la dispoziţie lucrări cu adevărat valoroase ca mesaj, cu deosebire prin sinceritatea expunerii. Mai curînd fără a-şi propune acest scop, cei mai mulţi dintre autorii lucrărilor inserate în prezentul număr, la rubrica Biblioteca Municipală în viaţa mea, au trecut cu brio un test al sincerităţii profesionale, un examen pe care un specialist, un om care ţine la meseria aleasă, trebuie să-l susţină măcar o dată în viaţă.

Vom menţiona că niciunul dintre autorii noştri nu s-a plîns de precaritatea anumitor aspecte ale activităţii în bibliotecă, dar nimeni nici nu a adoptat un stil triumfalist, excesiv-elogios referitor la munca prestată, la adresa colectivului din care fac parte sau a conducerii BM „B.P. Hasdeu”. Unele gînduri expuse s-ar putea să le fi încredinţat pentru prima oară cuiva, în cazul dat – hîrtiei, calculatorului – apoi şi redacţiei BiblioPolis. Ţinînd cont de fascinaţia aproape că generală pentru speciile literar-publicistice sincere, personalizate (jurnalele, memoriile, reflecţiile, spovedaniile...), ne exprimăm speranţa, ba chiar certitudinea că aceste excelente confesiuni vor fi savurate cu interes de un număr sporit de cititori, care vor putea desprinde mai multe faţete sau detalii ale gîndurilor, decît am putut face-o noi, la o lecturare mai curînd „de serviciu”. Oricum, în continuare, am dori să punctăm unele aspecte care ne-au impresionat deosebit, să scoatem în evidenţă nişte reflecţii şi / sau concluzii din care se vede mai clar cum şi ce respiră lucrătorii Bibliotecii Municipale la locul de muncă, în colectiv, alături de colegii de breaslă, în preajma şefilor şi, desigur, atunci cînd se află – în cea mai mare parte, credem, din orele de lucru – printre cititori, la dispoziţia acestora.

Majoritatea absolută a bibliotecarilor, care ne-au scris, se simte bine, comod, „natural” la locul de muncă, percepînd exercitarea profesiei alese nu ca pe o povară, ci ca pe o necesitate vitală, iar unii – chiar ca pe o plăcere, o îndeletnicire ce le produce adevărate satisfacţii sufleteşti. Nimeni nu regretă că a optat în tinereţe – cu cinci, zece, 15, 20 sau 30 de ani în urmă – pentru profesia de bibliotecar. Gradul de satisfacţie de la munca în bibliotecă este ilustrat de unele autoare prin calificative sublimatoare referitor la bibliotecă: „a doua mea casă”, „destinul meu” şi chiar „tot ce am mai bun în viaţă”.

Alături de plăcerea de a munci cu cărţile, cu cititorii, dar şi cu autorii unor volume, se situează bucuria de a fi util societăţii în opera de informare şi culturalizare a oamenilor, sentiment adeseori secondat de mîndria de a profesa biblioteconomia. Nu în puţine cazuri autoarele noastre subliniază că se mîndresc pentru faptul de a munci la Biblioteca Municipală, pe care o consideră o instituţie de real prestigiu, fără a neglija importanţa altor instituţii similare de la Chişinău sau din alte părţi. Tocmai aici, cei mai mulţi dintre bibliotecari-autori ai rubricii analizate, şi-au găsit locul şi timpul cele mai potrivite pentru a-şi manifesta cunoştinţele, capacităţile, stările de spirit, de a deveni utili comunităţii, de a fi solicitaţi de oameni. Alţii au găsit în incinta bibliotecii calm, echilibru sufletesc – de cele mai multe ori datorită ambianţei, atitudinii colegilor de serviciu, atmosferei din colectivul în care s-au integrat. Astfel încît, ne putem convinge că sintagma Echipa „Hasdeu” nu este o frază de serviciu, ci o realitate convenabilă dacă nu tuturor, apoi cu certitudine majorităţii membrilor colectivului BM.

Obiectul mîndriei de a profesa munca de bibliotecar diferă de la un caz la altul: cine se bucură de o surprinzătoare evoluţie intelectuală, de-a lungul anilor de serviciu la BM; cine – că a făcut masteratul la Universitate sau a obţinut o categorie superioară; alţii îşi amintesc cu emoţie că pentru munca depusă la „Hasdeu” li s-au acordat diverse menţiuni, diplome, premii.

Am remarcat cu satisfacţie şi mîndria unor bibliotecari de a-şi fi înmulţit şi desăvîrşit abilităţile de a scrie pentru ziare şi reviste; de a se fi implicat în elaborarea de biobibliografii sau alte lucrări de specialitate. Deşi mai discret, totuşi destul de apăsat transpare în aceste lucrări sentimentul satisfacţiei şi mîndriei de a fi slujitori ai culturii naţionale – româneşti, în cele mai dese cazuri, sau ai culturilor ce definesc minorităţile etnice conlocuitoare.

Este adeseori menţionată şi pe drept apreciată şansa de a contacta „pe viu” cu personalităţi marcante ale vieţii literare, artistice, culturale, ştiinţifice şi social-politice, şansă pe care biblioteca noastră o oferă angajaţilor săi, se vede, că mai generos decît alte instituţii din aceeaşi sferă. La capitolul contacte sînt amintite şi vizitele de documentare, pentru schimb de experienţă sau de altă natură pe care nu puţine bibliotecare au avut posibilitatea de a le face în diferite oraşe din România, precum şi în Bulgaria, Ucraina, Israel, Rusia etc. Nu numai lucrătoarele tinere, ci şi unele mai în vîrstă, amintesc de avantajul oferit de BM de a se familiariza cu noile tehnologii informaţionale, de a beneficia de performanţele IT atît la serviciu, cît şi în viaţa cotidiană, de exemplu, în menţinerea unor relaţii mai strînse cu cei apropiaţi, plecaţi la munci sau la studii peste hotare. Familiarizarea cu noile tehnologii informaţionale este poate cea mai spectaculoasă latură a politicii promovate de BM de instruire continuă, de-a lungul vieţii, a lucrătorilor ei.

Se subliniază în lucrările de referinţă şi eficienţa indubitabilă a seminarelor, colocviilor, master-class-elor, a altor manifestări cu caracter instructiv şi cognitiv, chiar dacă unor li se par cam dese. În genere, acest sistem, de instruire non-stop, de acumulare continuă a unor cunoştinţe, experienţe şi practici noi, generează, desigur, şi anumite dificultăţi, şi totuşi el este apreciat pozitiv de toţi cei care ne-au scris.

Cam în fiecare a doua lucrare este menţionat rolul conducerii BM în crearea şi menţinerea unei atmosfere de lucru favorabile angajaţilor ei. Nimeni nu aşteaptă ca liderul Bibliotecii Municipale şi / sau adjuncţii doamnei director general să le rezolve problemele, dar este mult preţuit faptul că la direcţia BM găsesc înţelegere şi sprijin pentru soluţionarea greutăţilor sau limpezirea unor neclarităţi în activitatea cotidiană. Iniţiativele novatoare ale dnei dr. Lidia Kulikovski, aspiraţia şi ambiţia dumneaei de a menţine BM pe o primă linie de plutire în domeniul bibliotecar, eforturile de a crea în filialele BM condiţii propice pentru realizarea unei biblioteci performante sînt apreciate la justa lor valoare de către membrii Echipei „Hasdeu” şi sprijinite prin contribuţii personale.

Dacă e să facem un rezumat, să tragem o concluzie despre starea de spirit a bibliotecarilor noştri – exprimată şi în testul de sinceritate la care i-am provocat – aceasta ar suna astfel: fiecare angajat vrea să fie mai bun (sau nu mai rău) decît colegul de alături; fiecare doreşte să contribuie maximum la buna desfăşurare a lucrurilor în BM; la fel, îşi vede rostul aflării în Echipa „Hasdeu” prin a fi util(-ă) cititorilor, chişinăuienilor, comunităţii.

Cum bibliotecarii noştri au trecut bine şi foarte bine concursul neafişat de confesiuni aniversare privind munca prestată la BM – un adevărat examen al sincerităţii profesionale şi pur omeneşti – aş îndrăzni să propun inserarea acestor lucrări într-o cărţulie aparte, ca un omagiu trudei şi crezului celor care au optat pentru serviciul în bibliotecă şi nu abandonează această opţiune. Am certitudinea că eventuala carte de spovedanii (sau de reflecţii pe temă liberă) ale angajaţilor Bibliotecii Municipale ar fi un excelent material paradidactic pentru colegii mai tineri, iar concomitent – şi un valoros document ilustrativ la o posibilă istorie nu numai a BM „B.P. Hasdeu”, dar şi a vieţii culturale a Chişinăului la început de secol XXI. Căci, am convingerea: greşesc amarnic cei care consideră că istoria adevărată, cea credibilă, se scrie exclusiv în baza unor rapoarte, dări de seamă, comunicări, acte juridice, documente financiare etc., făcîndu-se abstracţie de înscrisuri mai puţin exacte şi ferite de rigiditate, ieşite mai mult din sufletul decît din mintea omului.

Sincere felicitări şi mulţumiri la fel de mari şi sincere tuturor celor care au dat curs sugestiei de a scrie sub genericul Biblioteca Municipală în viaţa mea, punîndu-ne la dispoziţie lucrări ce conferă acestui număr de BiblioPolis un farmec aparte, un spor vădit de omenie şi frumuseţe.