Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
IMPRESII DE LECTURĂ / O ПРОЧИТАННОМ / IMPRESSIONS
Eugenia MANEA-CERNEI
Cerul de cuvinte al lui Victor Ladaniuc

„...Nu vreau decăt să-ţi mai pot vorbi

despre un suflet pătruns de nelinişti.

de vânturi răzleţe, ce-mi tulbură gândul

şi-mi spulberă ultimele cuvinte de dor.”

Victor Ladaniuc, acest copil în vârstă, care surprinde scurgerea clipelor spre veşnicie, este o fire sensibilă şi simte chiar trecerea clipei prin sine, lăsându-i lumini necunoscute pe retină...

Iar trecerea luminii, în strălucirea unei clipe, îl fac să vadă miracolul luxuriant al izbucnirii de mugur şi floare în primăvară şi să constate cu surprindere că „înaintea mea / a trecut pe aici Dumnezeu” şi inundat de uimire el strigă şoptit. „Azi au înflorit cireşii, / caişii şi vişinii. / Azi a înflorit raza de soare / şi cântecul mierlei a înflorit. / Azi urcă o floare / în mine...” Iar „dinspre lanuri, dinspre câmpuri / vine Dumnezeu desculţ”.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Când îl trezesc exploziile albe, Victor Ladaniuc simte atâta iubire încât sufletul lui pluteşte pe-al păpădiei fir, contopindu-se cu cerul, cu stânjeneii, cu acest surplus de albastru...

„Tremurătoare se trezesc dimineţile

în reci rourări virginale,

în soprane sonorităţi, abia percepute,

concentrate în adâncul simţirii.

Un dans liturgic, curcubeic

se zbate-n schimbarea aceasta la faţă

şi se risipeşte-n revărsări de lumină.”

În inima cuvintelor sale până şi vântul ia culoare, iar în zorii zilei, când se adună bacii / să-şi dea luceferii timizi în strungă, domnul poet ne anunţă: „Am o căldură. / De dragoste-un fir. / Cu el în suflet / boabe de doruri înşir.” Şi aceste boabe de doruri, de nelinişti, de visuri sidefii Victor Ladaniuc le-a închegat frumos într-o carte de poeme Înspre tine caut*, apărută recent la Editura „Draghiştea” din Chişinău. În cele şapte compartimente îşi dezveleşte sufletul său atât de sensibil şi dialoghează atât de sincer cu cititorul său, încât, ajuns la ultima filă, el, cititorul, exclamă cu adevărat: „Aceste poeme sunt scrise în limba sufletului.”[1]

Poemele sale le-a scris, fără îndoială, cu pana înmuiată în căldura uşor foşnitoare a suavelor culori, care împrejmuiesc clipa albastră, căsuţa-i tihnită, unde regină e ea, poezia, când în clipe de dulce singurătate cuvintele sale îşi pornesc plutirea spre suava lor îmbrăţişare cu aripile. „Numai de cerul ochilor tăi, / iubito, / nu pot să mă dezbrac”, îi mărturiseşte adesea el acestei regine.

Pentru poemele sale caută cuvinte alese, le şlefuieşte cu migală, ca un giuvaiergiu, apoi le aşterne pe hârtia imaculată:

„Cuvintele mele vor lumină,

de aceea le întorc mereu

cu faţa spre soare.

Cuvintele mele se vor limpezi,

de aceea le întorc mereu spre izvor

şi spre floare.

Cuvintele mele se vor fierbinţi,

de aceea le ţin mereu

lângă flacăra inimii.”

În glia sufletului el a semănat cuvinte pline de lumină, de floare, de dor, de speranţe subtile...

Victor Ladaniuc ştie că poemele se scriu cu toate izvoarele de-acasă, la lumina stelelor-candelabre... El este o fire euforică. Iată ce ne destăinuieşte însuşi autorul: „Pulberi divine mă împresoară, / o euforie mă ţine din nou...” La Victor Ladaniuc până şi blestemul e plin de bunătate: „...să te asurzească / explozii de păstăi / şi să te orbească / deschiderea florilor / pe văi...”

Acest vechi zodier caută printre aştri, printre luceferii reci, printre cometele în zbor... Caută semne de bine pentru această lume zbuciumată şi încearcă să traseze pentru ea geometria fericirii.

Victor Ladaniuc şi-a adunat din ani un larg arhipelag şi de aici obsesiv urmăreşte misterul de naştere a Luminii... E liniştea solemnă a coacerii... El şi-a decretat starea de toamnă, dar o toamnă plină de rod, de năucitoare culori, de zbuciumări sufleteşti, când îşi doreşte năvalnic o acupunctură de iarbă, iar sufletul său, lebădând, poate lăstări, în orice răzor de viorele.

Sincere felicitări, prietene, şi rămâi mereu în preacurata plinătate a dăinuirii.

Eugenia MANEA-CERNEI

[1]* Ladaniuc, Victor. Înspre tine caut : poezii. Ch.: Fundaţia Draghiştea, 2012. 344 p.