Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OAMENI ŞI CĂRŢI / ЛЮДИ И КНИГИ / PEOPLE AND BOOKS
Ludmila BULAT
„Franţuzul” nostru de la Chişinău

În 1998, la Editura „Ştiinţa” a apărut volumul în ediţie româno-franceză Ecouri poetice din Basarabia (Moldova) = Echos poétiques de Bessarabie (Moldavie). O antologie realizată, sub conducerea lui Valeriu Rusu, de Seminarul de traduceri „Mihai Eminescu” de la Universitatea Provence din Aix-en-Provence. Valeriu Rusu (luminoasă fie-i amintirea) a fost basarabean de-al nostru din judeţul Hotin, doctor în ştiinţe filologice, profesor, director al Departamentului filologie romanică şi română, membru al Academiei de Ştiinţe din Aix-en-Provence. Prof. Valeriu Rusu a selectat poezii ale 32 de autori din Republica Moldova, pe care studenţii săi le-au tălmăcit în limba lui Voltaire. Cartea constituie o frumoasă ieşire în lume a poeţilor moldoveni şi un semn că lirica lor este gustată, apreciată în Franţa. Lector al cărţii a fost Gheorghe Chiriţă, în lumea editorilor este cunoscut ca Gicu sau Georges [Jorj] Chiriţă. După apariţia acelui volum lumea de prin părţile noastre a zis: „Avem noi franţuzul nostru la Chişinău...”

Gicu Chiriţă şi-a început activitatea de redactor la Editura „Cartea Moldovenească” în 1973, după ce a studiat franceza la Facultatea de limbi străine a USM. La începuturi a redactat literatură social-politică, dar după ce s-a format Editura „Literatura Artistică”, în 1977, a trecut în redacţia de traduceri. Acolo i-a avut drept colegi pe traducători, editori competenţi, redactori cu experienţă, cu har: Nina Ischimji, Pavel Darie, Eugenia Busuioc-Margine, Elena Churecheru-Vatamanu, Zinaida Barbalat, mai tinerele Eufrosinia Bârcă, Raisa Sochircă, Lilia Luncă ş.a. Pentru a înţelege mai bine valoarea acestor traducători şi editori este nevoie de unele precizări. Pavel Darie a tradus: Francesco Petrarca. Lirică („Cartea Moldovenească”, 1975); Mahabharata. Epos indian („Literatura Artistică”, 1979); Ramayana. Mare epopee sanscrită („Literatura Artistică, 1986); a transpus din opera lui Mihail Lermontov, Ivan Turgheniev, Ianka Kupala etc. Eugenia Busuioc-Margine a tălmăcit romanul lui Theodore Dreieser Jennie Gerhardt (1987); romanul lui Honoré de Balzac Pielea de şagri (1980); împreună cu Ala Cupcea au tălmăcit romanele lui Cinghiz Aitmatov Halta vânturilor. Patimi (1990). Elena Churecheru-Vatamanu a făcut traduceri din literatura clasică şi contemporană, precum: Nodar Dumbadze. Fii pe pace, mamă (1975), romanul lui Boris L. Vasiliev Nu trageţi în lebăda albă (1982); a tălmăcit din opera lui Aleksandr Grin, Guy de Maupassant etc. Prin urmare, a nimerit într-o ambianţă în care lucrau oameni cu mare responsabilitate pentru carte, pentru cuvânt, colegi de la care a avut ce învăţa, a avut la cine face şcoală. Când se pomeneau în faţa unei fraze complicate, se aplecau toţi asupra ei, până o făceau să sune aşa cum trebuie.

Gh. Ghiriţă a avut nespus de frumoasa şansă de a colabora cu traducători de talia lui Alexandru Cosmescu şi chiar de la prima întâlnire a rămas încântat de felul cum îşi argumenta acest traducător variantele pe care le găsea, de modul cum discuta cu redactorul.

Franceza este marea pasiune a lui Gicu Chiriţă. Cu fiica Cecilia a vorbit întotdeauna în franceză. Când Cecilia a intrat la studii la Universitatea din Bucureşti (la filologia chineză, de altminteri), profesorul ei de franceză a întrebat-o unde a învăţat atât de bine franceza şi ea i-a răspuns: „M-a învăţat tata.” „Ai un accent meridional”, s-a uimit profesorul.

Cecilia Chiriţă a lucrat mai mulţi ani la Ambasada Republicii Moldova în China, era un specialist foarte apreciat, cunoaşte la perfecţie româna, franceza, chineza, engleza, rusa. În prezent locuieşte în China.

Gicu Ghiriţă a tradus cărţi diferite, şi mai modeste, şi mai solide: Jean Goubert. Omul nisipurilor (1983); Ana Gagarina. Cuvânt despre fiul meu (1986); Annie Pimont. Jocuri de cuvinte: La munte. Pe malul mării. La drum (2008); s-a implicat în elaborarea unor foarte utile cărţi – Dicţionarul meu român-francez-englez (2008) etc. Dintre traducerile mai reprezentative din franceză ale lui Gicu Chiriţă merită menţionate: Viaţa lui Salvador Dali povestită de Salvador Dali (1996), traducere care s-a învrednicit de Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova; Claude Dubear. Criza identităţii (2005), distinsă cu Premiul Uniunii Latine. O traducere la care a dat dovadă de măiestrie este povestirea lui Aleksandr Soljeniţin O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Povestirea este scrisă în jargonul deţinuţilor de tot felul, de unde şi specificul tălmăcirii, dificultatea redării în română, dar în româna de la noi, unde (şi) puşcăriaşii trebuiau să vorbească numai ruseşte...

Pe când lucram la editură, redactorii cu experienţă ziceau: „Cred că am redactat vreun sac de cărţi.” Gicu Chiriţă cred că a redactat – la editurile „Literatura Artistică”, „Universitas”, „ARC”, „Grafema Libris” etc. – vreo trei saci de cărţi din cele mai diverse domenii.

De vreo câţiva ani colaborează la revista de istorie şi cultură Destin românesc: traduce din rusă documentele pe care istoricii le scot din arhive şi le publică în revistă.

Când se relaxează, Gicu Chiriţă rezolvă integrame în franceză.

Timpurile nu sunt prielnice pentru carte, pentru cultură, dar oare când vor fi... Editurile au trecut prin perioade de reforme, de căderi. Dar Gicu Chiriţă a rămas devotat cărţii, ocrotirii limbii române. Are şi el perioade de cădere, de prăbuşire sufletească... Se simte însă la locul lui când se aşază la masa de lucru cu pagina în faţă, cu cafeluţa şi ţigara...

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Un grup de editori de la „Cartea Moldovenească” la o excursie în munţii Carpaţi (1975).
Gh. Chiriţă – rândul doi, al doilea din stânga

Ludmila BULAT