Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOPOLIS – 10 ANI / BIBLIOPOLIS – 10 ЛЕТ / BIBLIOPOLIS – 10
Zoia BALAN
Felicitări revistei BiblioPolis, care m-a acceptat în familia sa

Şi pentru mine, care am activat o viaţă în domeniul cărţilor, „zăbava cetitului” a devenit o parte din existenţa mea. Nu mă limitez numai cu lectură, dar simt şi o necesitate s-o repovestesc, să discut şi cu alte persoane pe marginea lecturii.

De fiecare dată cînd descopăr o carte interesantă, neapărat i-o transmit şi surorii mele, Larisa Zubatîi, care locuieşte, vorba lui Ion Druţă, în Cîmpia Sorocii. Îi înmînez „solemn” cartea, însoţită de mici comentarii. Spre exemplu: „Soro, dacă nu ai citit pînă în prezent Desculţ sau Şatra de Zaharia Stancu, consideră că nu ai citit nimic la viaţa ta. O să-ţi regăseşti vecinii, pe paginile acestor cărţi, iar «fuga moldovenilor» de acasă, cea mai actuală temă, care ţi-a furat somnul, o vei găsi în Totentanz sau Viaţa unei nopţi de Claudia Partole.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Întîmplarea a făcut, ca într-o bună zi, colega mea de breaslă şi vecina de cartier, Ludmila Bulat, să-mi dea un exemplar al revistei BiblioPolis, pe care dînsa deja îl citise.

Ce să vă zic? Această „minienciclopedie”, pe care doamna conf. univ. dr. Lidia Kulikovski n-a greşit cînd ne-a recomandat-o s-o luăm cu noi în concediu şi să o re-re-re-citim, a fost pentru mine o adevărată descoperire.

După ce am citit din scoarţă în scoarţă acel număr de revistă, l-am expediat şi surorii mele. L-a citit şi dînsa. Tare i-a mai plăcut. Mai ales a impresionat-o eseul Mihail Sadoveanu, „fiul ţărăncii” din Verşenii Mirosloveştilor. Citind acest articol, sora mea, probabil s-a regăsit pe sine în amintirea mamei noastre, a neamurilor mamei noastre, care, exact ca în opera lui Mihail Sadoveanu „trăiau încă viaţa străbunilor”.

Mama noastră, Aneta, avea numai patru clase „româneşti”, cum se zicea, scria cu grafie latină, vorbea în limba lui Ion Creangă, iar cartea ei preferată era Ivan Turbincă. Numai ce o auzeam, trimiţînd găinile la culcare „poşiol na turbinca”. Cîntecul preferat era: „Morăriţa cu fuiorul, ţac, ţac, ţac, / Iar morarul duce dorul, ţac, ţac, ţac.” Iar cînd avea vreun necaz deseori o auzeam: „Eh, neamul nevoii...” (abia mai tîrziu am aflat că această maximă era a lui Mihai Eminescu).

Staţi aşa, vorba lui Florin Piersic, că eu ştiu „unde am făcut nod”. Nu m-am abătut de la temă. Vorbeam de revista BiblioPolis. Pur şi simplu am vrut să menţionez faptul că dintotdeauna la noi acasă s-a citit, s-a vorbit şi s-a gîndit româneşte. Mama ne-a învăţat a citi şi a scrie româneşte, cu litere latine, de la ea am deprins şi farmecul poveştilor.

...De la sora mea revista a trecut spre lectură la feciorul ei, care locuieşte la Chişinău. Itinerarul de mai departe al revistei nu-l cunosc. Dar, cred că ruta parcursă de această publicaţie, pe care v-am indicat-o mai sus, este suficientă ca să vă daţi seama că BiblioPolis prezintă interes, se citeşte, şi umblă din mînă în mînă ca banul.

Revista e bună pentru că autorii articolelor ştiu a scrie, iar la „volanul“ ei stă domnul Vlad Pohilă, redactor-sef, articolele căruia, nu voi da greş dacă voi spune că ele – articolele – trebuie studiate, ca să deprindem construcţia frazei, limbajul expresiv, inteligenţa etc.

Pentru a nu plictisi cititorul, mă voi referi şi la cîteva articole, semnate de Ludmila Bulat. Cît de simplu şi cu suflet scrie dumneaei despre oamenii care au fost şi care nu mai sînt printre noi: „...a avut o viaţa pămîntească scurtă…, dar a lăsat o bogată moştenire literară”, notează ea despre regretata Steliana Grama, sau: „…a apărut o carte buna: Pe timpul lui Teleucă, scrisă de prietenul lui, Arhip Cibotaru; trebuie citită…”

Dar iată o destăinuire de-a domnului Nicolae Dabija, cum a scris romanul Tema pentru acasă: „În vara anului 2007 am murit. Era luna cînd împlineam 59 de ani. Căzusem de pe o stîncă din preajma mănăstirii Ţipova de lîngă rîul Nistru. […] Nu e un roman despre deportări, ci este un roman despre dragoste.”

Ei, după asemenea vorbe, n-ai cum să nu dai fuga la librărie, dacă ai parale, sau dacă nu, la bibliotecă şi să citeşti această carte. Mai ales că, aşa cum scrie dl N. Dabija, nouă ne-ar trebui o viaţă ca să învăţăm şi tot nu l-am ajunge, fiindcă dînsul are harul scrisului de la Dumnezeu.

În revistă veţi găsi de toate. Şi articole despre lansările de carte, şi recenzii, eseuri, memorii, portrete de personalităţi, monumente istorice, file de călătorii etc. Veţi afla că la baza soclului monumentului lui Miron Costin din Iaşi, cronicarul, căruia i s-a tăiat capul, i-au fost puse şi rămăşiţele pămînteşti, iar un alt Costin, Nicolae, fost primar de Chişinău, s-a prăpădit la fel de tragic – din spusele soţiei – fiind contaminat. Veţi avea un moment de reculegere, citind despre Maria Drăgan – „sărmana turturică”, care a fost „lăsată să se întoarcă în satul natal să măture şi să prindă peşte”.

În ajutorul profesorilor, liceenilor, elevilor, vin articole de valoare despre creaţia lui Grigore Vieru, B.P. Hasdeu, Mihai Eminescu, Ovidius etc.

Prin intermediul acestui articol, hai să-i mulţumim doamnei directoare, conf. univ. dr. Lidia Kulikovski care, prin colaborarea cu profesioniştii în domeniul cărţii din România, a fondat la Chişinău noi biblioteci cu sute de mii de volume de carte românească. Mă refer la relaţiile de colaborare, în primul rînd, cu biblioteca din Cluj-Napoca, director – Traian Brad, care a fost pentru noi, basarabenii, care aveam copii la studii în Cluj-Napoca, un adevărat „pod al vieţii”. În Moldova T. Brad aducea hrană spirituală, iar înapoi pleca cu hrană materială, mai explicit, cu de-ale gurii pentru studenţii basarabeni.

Sincere mulţumiri domnului Valeriu Raţă, care a fost receptiv la dorinţa mea de a-mi oferi un set de reviste BiblioPolis pentru soră-mea, pe care l-am transmis la Pastele Blajinilor. Tot respectul meu şi nu numai al meu, pentru doamna Genoveva Scobioală care, la o lansare de carte din cadrul bibliotecii, ne-a pus fiecăruia în „trăistuţă” cîte un exemplar al antologiei Chişinăul în literatură, un omagiu adus oraşului nostru la cei 575 ani de atestare documentară.

Doresc revistei BiblioPolis cît mai multe itinerarii parcurse, iar colaboratorilor – multă sănătate, nu înainte de a da glas unui vers scris de poetul Petru Zadnipru:

„Veniţi, băieţi, veniţi la carte

Şi-n Chişinăul nostru drag

Aduceţi vorba de la sate

Şi cîntecul doinind în prag.

………………………………..

Veniţi, băieţi, veniţi la carte,

Că tare vă aştept demult

În paşii voştri de departe

Eu paşii proprii mi-i ascult.” (Povaţă)

P.S. În poza pe care v-o expediez este imaginea nepoatei mele Elisaveta Rusanovschi, cl. a X-a, Liceul „Onisifor Ghibu”, pregătind (şi cu ajutorul revistei BiblioPolis!) tema pentru acasă Opera lui Ovidius.

Z.B.

Zoia BALAN