Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Tamara GORINCIOI
Un document istoric inedit: Crucea Mîntuirii Neamului Românesc

Pentru noi, românii, credinţa în Dumnezeu are ceva din măreţia unei lupte pentru adevăr şi dăinuire ca neam. „Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici!”, spunea Petre Ţuţea în Ultima scrisoare către prieteni, adăugând că fără revelaţie şi fără harul divin nu putem şti cine suntem, ce este lumea, scopul ei sau scopul nostru în această viaţă. Or, Crucea Mântuirii Neamului Românesc, înălţată vara trecută la Nisporeni cu sprijinul oamenilor de afaceri şi al bunilor creştini Maria şi Ghiţă Dohotaru din Oneştii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt – ca o continuitate a faptelor bravului voievod ce a luptat cu sabia şi crucea împotriva păgânimii –, mai înscrie o filă de istorie la prezent, amintindu-ne că suntem români şi că puterea noastră rezidă în Unire. Mai ales acum, când Basarabia este încă împânzită cu monumente ale lui Lenin şi cu tancuri sovietice. Crucea Mântuirii Neamului Românesc merita să fie înălţată, de ce nu, ca un simbol al românismului şi al unităţii Neamului şi în Piaţa Marii Adunări Naţionale sau în locul tancului cu ţeava îndreptată spre Prut, nu departe de Ungheni, sau putea fi sfinţită pe 16 mai, cu ocazia a 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către ruşi. Oricum, aşa s-a întâmplat că o delegaţie de la Chişinău, prezentă la comemorarea Unirii la Oneşti, printre care dnii Rodion Bogdan, Maria şi Valeriu Saharneanu, fascinaţi de Crucea din preajma acestui oraş, au pledat pentru Nisporeni, unde acum 10 ani a fost lansat Postul de radio Vocea Basarabiei. Şi iată că peste un an, distinsa doamnă şi mecenat Maria Dohotaru mai vine cu o surpriză – albumul Crucea Mântuirii Neamului Românesc, o cronică în imagini a derulării ineditului proiect, cu prezentarea personalităţilor care au contribuit la ridicarea acestui înălţător monument creştin, dar şi a unor înaintaşi ce au anticipat, direct sau indirect, evenimentul în cauză. Albumul, apărut la Editura „Magic Print” din Oneşti, judeţul Bacău, editură ce aparţine doamnei Maria Dohotaru, reflectă cele mai emoţionante aspecte ce s-au petrecut în momentul inaugurării Crucii în ziua de 28 august 2011, fixează pentru istorie în ordine cronologică etapele şi personalităţile care au contribuit cu mijloace şi au depus eforturi pentru a face posibilă realizarea proiectului.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

În deschiderea acestui vibrant eveniment, care a avut loc în sala de festivităţi a Bibliotecii Naţionale, scriitorul Vlad Pohilă a făcut o legătură între credinţă şi unitate la români, lupta pentru identitate: „S-a întâmplat aşa că de-a lungul secolelor, noi, basarabenii, romanii în ansamblu, am fost în faţa primejdiei de dispariţie, într-o prigoană continuă şi am avut nevoie de mântuire, de salvare. Oamenii noştri au apelat întotdeauna la Dumnezeu, dar şi la propriile forţe. Anul trecut, după câte ştiţi, pe cel mai înalt punct din Basarabia – şi anume la Nisporeni – a fost înălţată Crucea Mântuirii Neamului Românesc, ca un omagiu celor care au luptat şi continuă să lupte ca noi să rămânem ceea ce am fost, cea ce ne-a dat Dumnezeu. Pentru că, dreptul nostru la identitatea etnică, la limba română, este mereu primejduit, mereu pus la îndoială. Cartea care se pretează adunării noastre a fost scoasă prin eforturile conjugate ale Postului de radio Vocea Basarabiei, care a lansat această idee şi a avut tot sprijinul, într-un fel uimitor, al unei mâini de entuziaşti, patrioţi, intelectuali din oraşul Oneşti, destul de bine cunoscut prin câţiva factori. În apropierea Oneştilor se află comuna atribuită de legende şi de istorici ca baştina lui Ştefan cel Mare; oraşul este cunoscut în toată lumea şi graţie performanţelor admirabilei gimnaste Nadia Comăneci. Concepută ca o miniencilopedie, cartea va rămâne în istoria noastră ca un omagiu celor care au luptat pentru unitatea neamului.”

Maria Dohotaru, directorul Editurii „Magic Print” şi autoarea albumului Crucea Mântuirii Neamului Românesc, copleşită de emoţii, a mărturisit următoarele: „Pentru mine lansarea acestui album la Chişinău este un eveniment cu totul deosebit.
M-am implicat sufleteşte în realizarea acestui album pentru că am dorit să las o mărturie despre faptele de înălţare a monumentului Crucii Mântuirii Neamului Românesc. Cartea cuprinde imagini mai mult decât semnificative ale dragostei şi entuziasmului românilor de pe ambele maluri ale Prutului care au participat la inaugurare. Este un document istoric despre unitatea noastră naţională, lingvistică şi spirituală, care ne menţine puternici în confruntare cu istoria. Crucea Mântuirii Neamului Românesc merita un album de artă, care mă exprimă pe mine ca autoare şi pe cei care au contribuit la înălţarea monumentului şi numele cărora figurează ca document istoric.”

Referindu-se la miracolul acestui monument al românităţii noastre, Nicolae Dabija, scriitor, membru de onoare al Academiei Române, a menţionat că această lansare are o semnificaţie dublă, 20 aprilie fiind şi Ziua Tricolorului: „Semnificaţia pentru basarabeni a Tricolorului înălţat în Piaţa Marii Adunări Naţionale este una deosebită, mai ales că premierul Vlad Filat a promis că asemenea tricoloruri vor fi înălţate pe cele mai înalte puncte din R. Moldova. Dar primul Tricolor a fost această Cruce de pe dealul Zghibarţa din Nisporeni, graţie familiei Maria şi Ghiţă Dohotaru.” Nicolae Dabija, care în 2000 a făcut o interpelare în Parlament pentru înălţarea unei Cruci similare, cu ocazia celor 2000 de ani de creştinism, la Bălăneşti, punctul cel mai înalt din Basarabia, satul lui Ion Sturza, dar a cărui idee nu a fost realizată, a concluzionat metaforic că noi, basarabenii, „avem nevoie de cat mai multe cruci ca să sfinţim toată Basarabia. Suntem o ţară de morminte.”

„Crucea Mântuirii Neamului Românesc nu ar fi avut, nu ar fi atins altitudinea sa dacă n-ar fi existat Vocea Basarabiei, care în anii de prigoană a fost o porta-voce a luptei pentru deşteptare naţională şi a crescut aidoma celor mai îndărătnice flori sau ierburi în asfalt”, a remarcat moderatorul Vlad Pohilă. Valeriu Saharneanu, directorul Postului de radio Vocea Basarabiei, preşedintele UJM, deputat în Parlamentul R. Moldova, a remarcat că „albumul Crucea Mântuirii Neamului Românesc este ca un ecou al apariţiei la Nisporeni a Postului de radio Vocea Basarabiei. Şi Crucea Mântuirii Neamului, şi acest album se transformă din idei în unitate de gând şi de fapte. Mă bucur că dintr-o idee a ieşit un proiect de importanţă naţională. Pentru că vorbim de latinitate, europenism, dar se vorbeşte mai puţin despre românitatea noastră. Am vrut să facem o legătură între crucea de la Putna şi Crucea de la Oneşti. Să unim râurile Trotuş cu râul Prut”. A mulţumit tuturor ce au contribuit la înălţarea acestui minunat monument, îndeosebi familiei Dohotaru, dlui Constantin Rusanovschi, preşedintele Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina” şi Veaceslav Ţâbuleac, director al Postului de radio Vocea Basarabiei, care în timpul lucrărilor de la Nisporeni a fost practic şef de şantier. V. Ţâbuleac a menţionat contribuţia conducătorilor întreprinderilor care au efectuat lucrările de construcţie a acestui complex – Valeriu Abageru, directorul Societăţii „Nica” din Nisporeni, fondatorul Societăţii „Moncontel Service”, Veaceslav Ursachi, şi directorul general al întreprinderii menţionate, Ruslan Romanoff, directorul general al Societăţii „Agroenergia”, Andrei Bolboceanu, şeful întreprinderii „Casalux”, profesor universitar, doctor în ştiinţe tehnice Nicolae Covalencu, membru al Academiei Române; a meşterilor populari în frunte cu maestrul Vasile Adam, parohul Catedralei „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău, profesor în teologie, preotul Petru Buburuz, parohul bisericii din Călăraşi, preotul Ioan Mutu şi mulţi, mulţi alţi creştini.

A onorat lansarea acestui minunat album şi vicepreşedintele Parlamentului R. Moldova dna Liliana Palihovici. În opinia dumneaei, „cel mai important lucru este nu faptul că ne vom integra în Europa peste un an-zece, ci aceşti leuţi donaţi din suflet de copii şi bătrâni întru credinţa noastră. Căci nimeni nu ne poate scoate credinţa din suflet, nu am pierdut-o nici atunci când am fost duşi în Siberia. Avem o istorie şi o cultură comună şi norocul să întâlnim o familie atât de frumoasă de creştini precum familia Dohotaru care au construit această Cruce”. Or, cum avea să completeze acest gând protoiereul Petru Buburuz, „avem un popor de aur, iar această Cruce continuă tradiţiile noastre de credinţă milenară, care trebuie să ne unească”. A mulţumit dnei Maria Dohotaru pentru dragostea şi curajul de a face un lucru atât de frumos şi măreţ şi parohul bisericii din Călăraşi, Ioan Mutu, care a adunat donaţii consistente de la enoriaşii acestui lăcaş sfânt. A contribuit la imortalizarea înălţării Crucii Mântuirii Neamului Românesc de la Nisporeni şi ex-deputatul şi economistul Vasile Şoimaru. „Am fost martor la câteva etape ale naşterii acestei Sfinte Cruci – la Oneşti şi la Nisporeni. Vor fi înălţate şi alte Cruci. Dar acest album merită să fie editat în 25 mii de exemplare, care trebuie să înconjoare toata lumea, diaspora românească, ca un model de românism şi unitate de neam”, a afirmat dânsul, felicitând din suflet pe autorii acestui act dumnezeiesc.

Prezent la inaugurarea albumului Crucea Mântuirii Neamul Românesc, Constantin Tănase, directorul ziarului Timpul, care a asigurat asistenţă mediatică pe tot parcursul înălţării acestui monument, a salutat apariţia albumului din mai multe considerente: „Când de la Kremlin vin tot mai multe persoane care ne marchează teritoriul, ne învaţă cine suntem şi ce limbă trebuie să vorbim, această carte este ca o Cruce înălţată, un avertisment pentru ei că noi mai existăm.” „Deşi punem cruci, încă nu am reuşit să distrugem monumentele lui Lenin şi tancurile sovietice. Consider că o datorie a noastră, a politicienilor, a Bisericii, este să demarăm o campanie naţională de scoatere a tancurilor şi a monumentelor lui Lenin”, a lansat un apel editorialistul de la Timpul.

Dacă Tricolorul reprezintă unitatea celor trei provincii româneşti, Crucea Mântuirii Neamului Românesc constituie un alt simbol al credinţei şi al unităţii noastre milenare, a definit mesajul acestui monument deputatul şi poetul Ion Hadârcă.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Dl Constantin Rusanovschi, „o personalitate de o energie inepuizabilă, o dovadă vorbitoare că basarabenii sunt români, cea mai sigură legătură dintre Oneşti şi Chişinău”, cum a fost prezentat de Vlad Pohilă, a precizat că denumirea de Crucea Mântuirii Neamului Românesc îi aparţine dnei Maria Dohotaru. „Fie ca la baza acestei Cruci să fie răstignirea comunismului, care a făcut să fim unii români şi alţii moldoveni. Deşi eu sunt român născut la Edineţ. Închinându-ne acestei Cruci, vom aduce un omagiu celor rămaşi în Siberia, printre care şi bunicul meu de pe tată. Crucea Mântuirii Neamului Românesc are o semnificaţie extraordinară. A apărut ca un semn divin prin miraculoasa faptă a familiei Dohotaru şi oamenii de la Nisporeni. Este impresionant să citeşti lista donatorilor şi să vezi ce oameni extraordinari sunt. Acest album rămâne posterităţii ca o contrapondere a tancului de la Leuseni”, a remarcat dl C. Rusanovshi. În semn de mare recunoştinţă pentru dna Maria Dohotaru, Societatea „Zamolxis” din Chişinău, reprezentată de Vasile Ciubuc, a oferit autoarei albumului medalia „Zamolxis” pentru cutezanţa şi contribuţia la înălţarea Crucii Mântuirii Neamului. Maria Ciobanu, deputat în Parlamentul R. Moldova a apreciat că ceea ce a făcut familia Dohotaru întăreşte înţelepciunea noastră populară că sângele apă nu se face şi că cel mai mult contează să ne purificăm sufletele, să ne izbăvim de mentalitatea perimată a trecutului sovietic totalitar.

A încununat această manifestare de o înaltă vibraţie românească maestrul Ion Ungureanu, care a pus punctul pe i şi prin discursul său fulminant, definind nişte adevăruri incontestabile: „Crucea aceasta trebuie să înceapă izgonirea tuturor tancurilor din R. Moldova. Pentru că nu pot fi compatibile tancurile şi crucea. Crucea Mântuirii Neamului Românesc este un simbol, dar şi o lecţie. Ce facem mai departe? Ea poate fi prevestitoare de salvare, dar şi invers. Să ne amintim ce s-a întâmplat peste 20 ani după înălţarea Crucii de pe Caraiman? Basarabia a fost cedată. Cui au slujit conducătorii României? Sute de mii de soldaţi români au trebuit să moară. Iată ce înseamnă să înalţi o Cruce: să îţi asumi o mare responsabilitate. Un legământ cu cerurile. Crucea trebuie să ne mobilizeze, nu să ne relaxeze. Din moment ce a fost înălţată, Basarabia e invitată să o justifice. Ţin minte, la inaugurarea acestei Cruci la Nisporeni, pe 28 august 2011, erau mulţi din România şi din Basarabia. Am zis că mă strădui să deosebesc care sunt români şi care moldoveni şi că stau în faţa unei «dileme»: ori că toţi românii sunt moldoveni, ori că toţi moldovenii sunt români! A fi moldovean în condiţiile noastre înseamnă să nu ai istorie, trecut, să nu poţi vorbi limba, să fii supus şi slugarnic. A fi moldovean înseamnă în opinia lor a fi un nimeni. Vin de la lansarea filmului despre Emil Loteanu, un mare moldovean din Nordul Basarabiei şi gândindu-mă unde vin, la o altă mare moldoveancă – Maria Dohotaru de la Oneşti, care a venit cu ideea Crucii Mântuirii Neamului Românesc, la un moment dat m-a luminat Dumnezeu şi mi-am zis: «A fi moldovean înseamnă a fi cel mai bun român.» Pentru că numai un moldovean cum a fost Eminescu a spus: «Suntem români şi punctum.» Înseamnă a fi Ion Cuza Vodă, primul nostru domnitor care a întregit neamul, Mihail Kogălniceanu, Ion Creangă, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri etc. Adică promotorii Unirii. Trăim clipe nemaipomenit de frumoase. Să fim demni de această cruce, să o purtăm zi de zi în inima noastră. Atunci Dumnezeu ne va ajuta să ne îndeplinim idealurile sfinte, să fim continuatorii demni ai celor mai mari moldoveni-români.”

Cu certitudine, Crucea Mântuirii Neamului Românesc, înălţată la Nisporeni cu sprijinul marilor români şi oameni de bună credinţă de la Oneşti, judeţul Bacău, Maria şi Ghiţă Dohotaru, urmaşi de drept ai voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt (domnitorul s-a născut la Borzeşti, parte a Oneştilor), ar putea lesne numită şi Crucea Reunirii Tuturor Românilor. Odată cu lumina revărsată de acest simbol divin al credinţei în văile şi luncile de-a lungul Prutului, asupra cimitirului ostaşilor români de la Vărzăreşti, care şi-au jertfit viaţa în numele libertăţii şi revenirii acasă a Basarabiei, Dumnezeu se pare că a trecut Prutul, revenind şi el acasă. Neîndoios că de fapta oneştenilor, care s-au implicat în realizarea acestui proiect prin Asociaţia „Pro Basarabia şi Bucovina”, în persoana dlui Constantin Rusanovschi, basarabeanul refugiat în Ţară la doar nouă luni, un mare sufletist ce trăieşte şi respiră Basarabia şi prin Basarabia, a tuturor ce au contribuit la înfăptuirea acestui miracol, ar fi mândru nu numai cel mai mare Domnitor al tuturor românilor, dar şi Domnul nostru din ceruri. Or, prin acest proiect, ne-am mai apropiat cu un pas de Dumnezeu şi de idealul sfânt al tuturor românilor. Pentru că nu există bogăţie mai mare decât înălţarea prin Neam şi Credinţă.

Dacă printre noi s-ar găsi barem încă 1000 de români ca distinsa şi generoasa doamnă Maria Dohotrau, ca inimosul Constantin Rusanovschi, preşedintele Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, Crucea Mântuirii Neamului Românesc ar lumina Basarabia şi întreaga Românie de la un capăt la altul. Şi, cu siguranţă, ar stinge discordia din inimile celor înstrăinaţi, ar reaprinde candela speranţei şi am fi o Ţară Reîntregită, puternică şi unită în faţa duşmanilor. Nu ne-ar mai clinti din loc nicio vijelie sau uragan.

(Foto: Vasile ŞOIMARU)

Tamara GORINCIOI