Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Raia ROGAC
Destine neordinare – lansări memorabile

Lansarea romanului
Mareşal Alexandru Averescu
la Biblioteca „O. Ghibu”

Zilele trecute, la Biblioteca „Onisifor Ghibu” din Chişinău, a avut loc lansarea celui de-al doilea volum al romanului istoric intitulat Mareşal Alexandru Averescu, semnat de Mihai (Michael) Babele. De menţionat că lansarea primului volum Mareşalul Alexandru Averescu. Anii de tinereţe a fost găzduită de aceeaşi instituţie cu doi ani în urmă.

Până în prezent autorul a mai editat Jurnalul unui KGB-ist, roman în trei volume, romanele Glorie şi umilinţă şi Malurile morţii, culegerile de nuvele Prinţesa de Mangop şi 16 ani din viaţa lui Isus.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

În calitate de moderator, dar şi de prefaţator, Vitalie Răileanu s-a referit atât la noua lucrare, cât şi în general la scriitura lui Mihai Babele, specificând: „Recentul volum semnat de autorul nostru are un cuprins destul de concentrat, interesant prin materia şi tehnicile romaneşti, şi insolit prin amănuntele biografice şi istorice ale Mareşalului Alexandru Averescu. Autorul construieşte un „model” existenţial al unei personalităţi, iar elementele acestui univers sunt atât de captivante încât merg până la contestarea unor pagini din Istoria neamului românesc. Prozatorul a intuit că atunci, într-o anumită perioadă, când evenimentele întâmplătoare ale istoriei se substituie destinelor umane, dispare adevărul. Ceea ce reuşeşte să răvăşească Mihai Babele definitivează natura istoriei.” Şi, în aceeaşi ordine de idei: „Originalitatea scriiturii nu se află numai în subtilitatea şi unicitatea expresiei, ce mărturiseşte, într-adevăr, un deosebit romancier, ci şi în viziunea propriilor investigaţii, cercetări, dar şi a experienţei de viaţă, transfigurată în perspectiva contopirii intime a scriitorului Mihai Babele cu modul de activitate a unei personalităţi. Spiritualitatea autohtonă, absorbită fără niciun fel de artificiu, este ridicată, prin romanul Mareşal Alexandru Averescu de Mihai Babele, la o dimensiune aparte, acea a autenticităţii, de o novizitate specifică oricărui artist profund.”

În continuare, Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, vorbind despre protagonist, a menţionat şi faptul că e potrivită această lansare în spaţiul înnobilat de cărţi, precum este Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Babele este numele de scriitor, iar în buletin este Mihai Neceainicu. Autorul este unul din cei mai prolifici scriitori din ultima vreme, a găsit filoane de aur din istoria mai nouă şi mai veche, exploatându-le cu succes, editând un roman după altul. Această nouă lucrare se află la al doilea volum, care prezintă o panoramă a istoriei noastre. Este scriitorul care ştie să îmbine reuşit elementul de ficţiune cu cel al realului, lucru de loc uşor. Au mai scris în acest mod scriitorii Gheorghe Madan, Vladimir Beşleagă şi, fără doar şi poate, Mihail Sadoveanu. Această lucrare oferă o lectură antrenantă, care te ţine în elementul ei până la sfârşit. În roman e oglindită epoca dintre cele două războaie mondiale – viaţa mareşalului Alexandru Averescu cu toate intrigile caracteristice acestui fragment de istorie. Autorul ne propune o biografie romanţată suprapusă peste evenimentele istorice. Noua carte este o reuşită a autorului şi a prozei noastre în general.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Până a oferi cuvântul altui vorbitor, moderatorul a ţinut să sublinieze faptul că istoria trebuie să intereseze pe toţi, indiferent de categorie socială şi de vârstă. A amintit şi de faptul că mareşalul Alexandru Averescu este din satul Babele, de unde este şi autorul, de unde şi provine pseudonimul acestuia. Un timp localitatea a purtat numele acestei distinse personalităţi din istoria neamului românesc, acum numindu-se Oziornoe. Cartea are următoarea dedicaţie: „Dedic această carte Marelui nostru intelectual, publicist, prozator şi patriot înflăcărat, Maestrului Serafim Saka”, moment apreciat atât de Arcadie Suceveanu, cât şi de Vitalie Răileanu, ultimul mărturisind şi faptul că a citit toate volumele scrise de Mihai Babele, considerându-l un bun valorificator al istoriei. „Romanul m-a înrobit, îl recomand cu toată insistenţa mai ales tinerilor, celor prezenţi în sală, şi nu numai, pentru că această scriere completează o breşă din istoria neamului nostru”, a mai adăugat moderatorul.

Prins în mrejele lecturii acestui roman s-a arătat şi scriitorul Nicolae Popa, care l-a citit într-o singură noapte, chiar dacă volumul se întinde pe 280 de pagini. Sub aspect literar, autorul captivează cititorul prin ficţiune, dar în acelaşi timp propune file de jurnal de istorie trăită de eroul romanului. Mareşalul Averescu a fost mai întâi un militant şi apoi un politician. Lucrarea se înscrie fără îndoială în lista romanelor istorice, el are şi un caracter didactic, fiind necesar, în primul rând, pentru cei maturi şi, în special, pentru politicieni şi guvernanţi.

Arcadie Suceveanu a propus ca romanul să fie lansat şi la Academia Militară din Republica Moldova.

O altă vorbitoare, Lidia Grosu, din start i-a dorit autorului sănătate şi inspiraţie şi mulţi cititori noului roman, remarcând că Mihai Babele şi-a ales un gen şi un domeniu de abordare nu chiar atât de uşor – istoricul, încercând, vorba scriitorului, „să şteargă colbul”, şi a reuşit, pentru că a prezentat una din marile personalităţi în întreaga ei complexitate. Lansarea acestei cărţi poate să se înscrie şi în lista evenimentelor de comemorare a celor 200 de ani de la răpirea Basarabiei. Mihai Babele este un spirit creativ cu o concepţie bine conturată, a conchis Lidia Grosu.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Generalul Anton Gamurari a spus că eroii cărţilor lui Mihai Babele sunt oameni deosebiţi, care au lăsat urme memorabile în istoria neamului. Mareşalul Averescu este o figură marcantă, merită să fie amintit că din satul lui de baştină mai sunt încă patru generali de armată. Cu toate că astăzi există multe surse despre mareşalul Averescu, el este foarte puţin cunoscut în spaţiul basarabean, de aceea romanul lui Mihai Babele este foarte bine-venit pentru a completa golul de informaţie. În 1918 mareşalul a spus un lucru sfânt, după părerea mea (A. Gamurari), şi anume ca să nu fie legiferat în grabă Actul Unirii Basarabiei cu Ţara-mamă, pentru ca ulterior Rusia să nu mai poată pretinde la acest teritoriu. M-au impresionat în mod deosebit momentele biografice despre generalul şi apoi mareşalul Alexandru Averescu. În continuare, vorbitorul, în virtutea faptului că lansarea se desfăşoară în incinta unei biblioteci,
şi-a amintit de anii tinereţii, spunând că era cititorul a trei biblioteci din Chişinău, oraşul în care s-a născut, considerând că anume lectura l-a format ca personalitate, dar mai întâi ca elev, apoi şi ca student eminent. Cu multă durere în suflet şi tristeţe şi-a amintit de luptele pentru integritatea Moldovei din 1992, de camarazii de arme, de greşelile care s-au făcut, exprimându-şi convingerea că, evitate fiind, Republica Moldova ar fi avut cu siguranţă un alt viitor şi o statalitate sigură. A amintit de furturile masive care s-au făcut în cadrul marilor întreprinderi, aşa-zise „de importanţă unională”, între care şi „Mikroprovod”, cu ajutorul evreilor trecându-se peste hotare tehnologii importante, scumpe, pe baza cărora străinii şi-au făcut business de mare succes. A mai vorbit şi despre eliberarea unor mari infractori, între care şi Smirnov, de legăturile şi afacerile dubioase ale acestuia cu Vladimir Voronin. „Chiar dacă noi
n-am avut armată, mă doare şi până astăzi că n-am reacţionat prompt, cu fermitate pentru a ne impune duşmanului; momentele de tărăgănare au condus la ceea ce avem până în prezent – incertitudine în privinţa integrităţii statale”, şi-a încheiat mesajul Anton Gamurari.

Dna dr. Larisa Căzănescu, profesoară la Universitatea de Stat din Moldova, l-a apreciat pe Mihai Babele ca pe un scriitor foarte bine documentat, care abordează cu discernământ teme delicate, de natură să scoată în lumină mari personalităţi de interes larg pentru cititori. Sunt foarte bine-venite aceste cărţi ale autorului, prin multitudinea planurilor şi subiectelor, care oferă o lectură dinamică. Din conţinutul lor aflăm lucruri interesante, care merită să fie cunoscute, în special despre războiul din Transnistria – toţi trebuie să cunoască adevărul, toţi trebuie să dorească să fim împreună.

O altă profesoară, de la Liceul „Mihai Eminescu” din Chişinău, Eugenia Bobeică, a remarcat: „În roman e pomenită şi familia noastră, care a trecut printr-un adevărat calvar în timpul războiului din Transnistria. Bravo lui Mihai Babele, care are curaj să spună adevărului pe nume.” Adresându-se către tinerii din sală, doamna profesoară i-a îndemnat să nu fie indiferenţi faţă de aceste evenimente de maximă importanţă. Fără a cunoaşte trecutul, îndepărtat sau mai puţin îndepărtat, o ţară nu poate avea un viitor, iar tinerii nu pot fi educaţi în adevăratul sentiment de dragoste şi patriotism faţă de înaintaşi şi patrie.

Mihai Babele, mulţumind celor prezenţi pentru participare şi cuvintele calde de apreciere, a declarat că despre mareşalul Alexandru Averescu poate să vorbească zile şi nopţi întregi. „Personalitatea lui m-a marcat şi m-a predominat, astfel că la scrierea romanului nu am avut mari dificultăţi, scrierea parcă venind de la sine. Am multe proiecte de creaţie, dar le voi dezvălui la timpul oportun”, a mai adăugat protagonistul.

Am citit şi eu cu multă plăcere ambele volume ale romanului. Cu adevărat acestea abundă în materiale documentare, un plus sunt referinţele marilor personalităţi din epocă, cum ar fi celebrul cărturar Nicolae Iorga, politicianul Constantin Argetoianu, căruia, de asemenea, i-am savurat memoriile, scrise cu o doză considerabilă de umor caragialesc, generalul Alexe Tanasiu ş.a. Îmi permit să ofer autorului câteva sugestii pentru evitarea unor greşeli care s-au strecurat pentru a fi evitate la o eventuală nouă ediţie. În primul rând, cred, că în titlul volumului doi trebuia menţinută sintagma Mareşalul Alexandru Averescu, la forma hotărâtă, ca şi în primul volum. Aş presupune că la colaţionare nu s-a ţinut cont de unele redactări, fie că sunt scăpate unele cuvinte, fie că altele sunt în plus. Atunci când ele nu creează mici confuzii, sunt nevinovate, dar pe alocuri întâlnim situaţii generatoare de neclarităţi. Cred că redactorul ar fi trebuit să manifeste mai multă atenţie.

În rest, felicitări autorului şi viaţă lungă romanului!

Un vis împlinit contra
unui destin marcat

La Biblioteca „Ovidius”, în prezenţa autoarei Ecaterina Drotenco, a avut loc lansarea volumului O soartă şi un vis (o istorie tristă, sub formă de jurnal, a unei femei plecate să muncească pentru binele familiei în Italia), însoţit de un preludiu şi un amplu comentariu de Dumitru Mircea (Mămăligă), carte recent apărută la Editura „Ancestrala” din Chişinău.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Abordarea acestei teme nu este nouă, dacă e să ne amintim de Totentanz sau Viaţa unei nopţi de Claudia Partole, romanul care i-a adus scriitoarei Premiul Uniunii Scriitorilor, care cuprinde file de jurnal a două eroine tragice, roman lansat la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” şi la Biblioteca „Onisifor Ghibu”. În ambele cazuri e redat calvarul prin care sunt nevoite să treacă o parte din femeile plecate din sânul familiilor pentru a câştiga bani mai mulţi decât ar putea agonisi în patrie. Numai că aceste sume de bani, chiar dacă rezolvă o serie de probleme ale rudelor rămase acasă, nu vor cicatriza niciodată rănile fizice şi morale ale celor care, cu bună-ştiinţă, s-au supus martirajului. Străinii îşi precupeţesc banii, încredinţând slugilor venite de peste hotare cele mai grele munci, acestea fiind, de regulă, îngrijirea celor bătrâni sau bolnavi, de care membrii familiilor se lasă sau nu vor să se ocupe singuri. Mă întreb şi probabil se întreabă mulţi ca mine: „Ce e aceasta, Doamne, blestem sau cruce, atunci când pe lângă bătrânii şi bolnavii ajunşi în neputinţă – italieni, greci, spanioli etc., se află nu cei apropiaţi, dar fiinţe de departe, cărora le plâng bâtrânii şi bolnavii, lăsaţi singuri în satele şi oraşele Moldovei? Oare a mai ajuns vreun Neam să-şi bocească morţii prin telefon? Când vor reveni lucrurile la normal, dacă aceşti bani sunt şi de cârpală Bugetului de Stat, nu doar pentru cei, de dragul şi pentru nevoile cărora se munceşte din greu?”

În ciuda acestei note triste, inevitabile, atmosfera de la lansare a fost una caldă, de suflet. Autoarea, pe care au venit s-o susţină rudele, prietenii, consătenii, publicul cititor, deşi răvăşită de emoţii, s-a arătat bucuroasă de a-şi ţine cartea în mână, de a-şi vedea visul cu ochii. Aproape zece ani Ecaterina Drotenco a întreţinut flacăra vieţii unui condamnat la moarte – Silvio Certolini, care, bărbat în floarea vârstei, la puţin timp după ce a făcut nunta, a fost atacat de SLA (scleroză laterală amiotrofică), fiind nevoit să se conecteze la maşina aplicată la tracatomie. Fiind părăsit de soţie, cu o indiferenţă totală din partea rudelor, acest suflet chinuit, neîncrezător şi brutal la început, a înţeles până la urmă cine este îngerul lui păzitor, astfel că nu numai că-i lua apărarea Ecaterinei, dar a şi îndrăgit-o. Pare absurd, paradoxal, dar s-a dovedit a fi o dragoste reciprocă. Sufletul ei mistuit de dorul de casă, de cei apropiaţi, generos şi bun, nu a putut să nu-i răspundă decât prin acelaşi sentiment, contopit cu milă şi suferinţă. Chiar zilele trecute am ascultat spovedania unei cunoscute, ce a îngrijit în Italia cinci ani de zile o bătrânică paralizată, culcând-o, spâlând-o, sculând-o, hrănind-o, însoţind-o la biserică în cărucior, care, atunci, când a simţit că se apropie clipele de pe urmă, n-a întins braţele nici soţului, nici fiicei, nici fiului, dar anume ei, pentru a-i spune ultimele cuvinte de dragoste şi recunoştinţă. Între altele, în comentariu, D. Mircea menţionează că „Silvio a păcălit moartea pentru mai mult de zece ani. Decizia de a trăi a fost una fericită, căci dacă nu o lua, n-ar fi cunoscut aievea firea adevărată a oamenilor – mai ales a celor dragi. Ai săi s-au îndepărtat şi o femeie venită de departe, pe care nu o ştiuse, nici nu o văzuse, a devenit pentru el cea mai apropiată fiinţă. Atâta timp cît i-a stat alături, cu dragostea ei, viaţa în el a pâlpâit. Nu putem să punem la îndoială: în persoana autoarei avem de a face cu o conştiinţă curată, străbătută de lumina evlaviei şi sacrificiului.” Da, a fost un sacrificiu, o faptă plăcută lui Dumnezeu, dar mari ne sunt păcatele, dacă ai noştri bolnavi rămân singuri în suferinţă, iar banii, oricât de mulţi ar fi, nu pot acoperi golul celor care trebie să le fie în preajmă.

Această poveste de dragoste aproape incredibilă, m-a dus cu gândul la o alta, care s-a răspândit în toată lumea, fiind intitulată Love story, romanul lui Erich Segal, profesor de limba latină şi de literatură antică de la Universitatea din Yale, după care s-a făcut şi filmul cu acelaşi nume. Dacă
s-ar face un scenariu de film sau o piesă pe motivul cărţii O soartă şi un vis, unde ar putea juca rolul principal însăşi autoarea, cu toată sinceritatea şi simpleţea ei, am impresia că ar avea un mare susces la public. O dovadă în acest sens este că volumul prezentat cititorilor Bibliotecii „Ovidius”,
s-a bucurat de mare priză.

Cartea a fost prezentată de D. Mircea, la care s-au alăturat şi alţi vorbitori: scriitoarea Raisa Plăieşu, directoarea Elena Butucel, traducătoarea Eugenia David şi alţii care, pe lângă aprecierile făcute au lăsat să se audă clar apelul pentru cei plecaţi: „Veniţi acasă!”

Participanţii la acest eveniment, pe lângă exemplarul cărţii lansate, s-au ales şi cu alt cadou – o plachetă de versuri Am uitat să uit de tine, o carte de debut a Tatianei Afanase, apărută la aceeaşi editură, care va fi lansată în viitorul apropiat la Biblioteca „Ovidius”.

Raia ROGAC