Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
R. ANDREI
Cartea, o preocupare de căpătâi a bibliotecii

Mărturie de credinţă pentru
Basarabia română

La Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, în prezenţa unui numeros public, competent, de elită, am putea spune, s-a desfăşurat, pe parcursul a câteva ore pline de discuţii şi aprecieri elogioase, lansarea unui volum de publicistică, analize şi atitudini, intitulat Basarabia Română la cumpănă de milenii (antologie, 1988-2010), semnat de istoricul Ion Buga, eveniment moderat cu multă competenţă de scriitorul Vlad Pohilă, aşa precum se manifestă de fiecare dată în asemenea cazuri, având şi eu bucuria de a-mi fi condus dezbaterile la o carte.

Lucrarea cuprinde în jur de 200 de articole, studii, eseuri pe o întindere de 600 de pagini, completată cu vreo 50 de pagini de album foto. Perioada în care acestea au fost scrise şi publicate în cele mai bune ziare şi reviste ale vremii este 1988-2010, cap de serie fiind articolul O limbă maternă – un alfabet, care la început a avut răsunetul unui dangăt de clopot de vestire a renaşterii naţionale.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

În Prefaţă, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, menţionează: „Volumul Basarabia Română la cumpănă de milenii (antologie, 1988-2010) însumează o parte din creaţia, munca, lupta şi zbaterile profesorului Ion Buga, fiind o mărturie de credinţă pentru un intelectual de înaltă ţinută morală, care va rămâne, peste timp, un reper de conduită civică, într-o vreme tulbure, când omenirea, în ansamblul ei, îşi caută noi repere şi căi de evoluţie. Om de cultură, cu o aleasă sensibilitate, profesorul Buga a fost întotdeauna receptiv la creaţiile din acest domeniu, acordând o atenţie specială personalităţilor care, prin scrisul şi atitudinea lor, au contribuit la afirmarea valorilor naţionale româneşti. Impresionante sunt paginile scrise despre Mihai Eminescu, poetul nepereche al tuturor românilor, dar şi despre contemporanii noştri, «basarabeanul» Grigore Vieru, «răgăţeanul» Adrian Păunescu, «bucovineanul» Vasile Tărâţeanu ş.a.”

Sunt creionări distincte şi adevărate despre autorul nostru. Trecând la tema propriu-zisă – lansarea noului volum, vom preciza că prof. Ion Buga a dat dovadă de o activitate prolifică, înscriindu-se în anale cu 150 de lucrări ştiinţifice, didactice şi publicistice, inclusiv şapte cărţi.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Din start, moderatorul Vlad Pohilă a accentuat că volumul Basarabia Română la cumpănă de milenii este o carte de sinteză, care trage linia, făcând bilanţul unei activităţi de peste două decenii. Şi-a amintit că domnul Buga i-a fost profesor de istorie la Universitatea de Stat din Moldova, ulterior cunoscându-l prin articolul O limbă maternă – un alfabet, publicat în ziarul Învăţământul public, o publicaţie prestigioasă pentru acea vreme. A fost o premieră punerea în firescul lor a limbii materne şi alfabetului latin, fiind unul din manifestele perioadei de glorie a renaşterii naţionale. Cartea este foarte bine şi frumos construită cu o emoţionantă dedicaţie copiilor şi nepoţilor, incluzând cele mai importante studii privind adevărul istoric în desfăşurarea lui. Oricare Rogozin şi şovinii ruşi de teapa lui, dacă ar pune la îndoială acest adevăr, el este anihilat chiar din titlul cărţii, pe care îl enunţă cu toată demnitatea şi verticalitatea profesorul Ion Buga. Are cartea şi multe referinţe, o iconografie bogată. Mihail Kogălniceanu spunea că nu se poate studia Istoria Moldovei fără Istoria celorlalţi români – munteni, transilvăneni şi prof. I. Buga a dat curs acestei opinii printre primii în rândul istoricilor noştri, încă în anii ’80 ai secolului trecut. E potrivită lansarea unei cărţi cu amprenta proaspătă a istoriei ultimelor decenii, în această sală, şi ea istorică, pentru că aici au fost găzduiţi şi marele Nicolae Iorga, neîntrecutul George Enescu, remarcabila soprană Maria Cebotari, care pe vremuri îşi lăsase aici bagajele, am putea enumera zeci de alte personalităţi, dar să dăm curs luărilor de cuvânt.

Dr. hab. Anatol Petrencu: „Este un eveniment ştiinţific şi cultural deosebit, pentru că şi protagonistul nostru – profesorul Ion Buga este un om deosebit, deputat în primul Parlament, care, de fapt, a fost cel mai important pentru evoluţia R. Moldova. Domnul Buga este o persoană foarte activă. Ţin să atrag atenţia că această lucrare cuprinde materiale legate nu numai de istorie, dar şi de cultură, diverse aspecte lingvistice, de politică. Foarte bine că autorul a conceput-o în ordine cronologică. Am avut prilejul să-l cunosc mai bine la Catedra de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, predând şi un Curs comun. Nu putem preda Istoria pe bucăţi, oricare ar fi opţiunile şi cât de împărţite opiniile, dovada acestei afirmaţii stă şi în cartea profesorului Ion Buga.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Dr. Iurie Colesnic: „Vreau să amintesc, la rându-mi, că în această sală a fost şi în 1917, şi în 1918, Constantin Stere. Deci, suflul Unirii se mai simte. Nemijlocit la omul şi cartea care ne-a adunat voi începe mai de departe. Este o carte care nu putea să nu apară. Pe autorul ei l-am cunoscut în calitate de profesor pe când eram student la Institutul Politehnic, astăzi Universitatea Politehnică. Noi încă pe-atunci îi spuneam Ion Ionovici şi nu Ivan Ivanovici, cum impunea regimul. Articolul despre care a amintit moderatorul Vlad Pohilă a fost valul care a spart zăgazul răbdării şi cuminţeniei noastre, valul renaşterii naţionale. Cartea este o cronică veridică a paşilor noştri. Ea demonstrează că memoria învinge prin oameni. Eu întrevăd continuarea cărţii prin alt volum, autorul e plin de energie la această frumoasă vârstă.”

Acad. Anatol Ciobanu: „Istoria şi limba trebuie s-o cunoască fiecare, pierzându-se acestea, se pierde Neamul. Profesorul Ion Buga este luptătorul pentru cauza naţională de pe linia întâi. A scris cu mult curaj încă până la declararea Independenţei. Reputatul lingvist, basarabeanul nostru E. Coşeriu ne îndemna să spunem despre lucruri aşa cum sunt, dar să spunem adevărul despre limbă şi alfabet în anii 1988-1989 nu era chiar aşa de simplu pentru noi. Am asistat la „ghilotinarea” lui Ion Buga când a scris materialul la care s-a făcut trimitere. Basarabia Română la cumpănă de milenii este scrisă cu multe argumente şi fapte. Vă îndemn să citiţi studiul despre Tricolor, şi celelalte materiale, căci merită toată atenţia. Fiindcă suntem la Biblioteca, patronul spiritual al căreia este Bogdan Petriceicu Hasdeu, aş aminti un gând spus de acest mare cărturar: istoricul poate fi numai român prin simţăminte.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Prof. Boris Volosatâi, directorul Liceului româno-francez „Gheorghe Asachi”: „Mulţumim, domnule profesor Buga, pentru acest minunat manual, nu aţi cedat nimic din verticalitate. Omul se trece, cartea însă rămâne. Am trăit Istoria alături de Dumneavoastră. Această lucrare este asemenea unui testament, ea răspunde la multe întrebări. Pentru mine este ca o fereastră deschisă spre orizonturi, am aflat la lectura ei multe lucruri şi detalii noi.”

Prof. dr. Timofei Melnic: „Antologia reprezintă o imagine complexă a unei personalităţi, care s-a inclus în lupta pentru realizarea idealurilor naţionale. Este o carte integră, un volum fundamental şi monumental, ca şi autorul ei, care demonstrează calităţi iscusite de savant, publicist, cronicar. Merită toată aprecierea designerul cărţii – Vitalie Pogolşa, care a realizat o copertă minunată după o fotografie de Mihai Potârniche, care ne aminteşte de neuitatele Mari Adunări Naţionale, în consecinţă şi piaţa fiind îndreptăţit botezată cu acest nume. Profesorul Ion Buga poate fi mândru şi de faptul că unul din participanţii în prim-plan la Marea Adunare Naţională este fiul său Mircea, tânăr studios pe atunci, actualmente dr. în medicină, director general al CNAM, ex-viceministru al Sănătăţii, care a pus umărul şi punga la bătaie pentru sprijin financiar la editarea volumului.”

Acad. Gheorghe Ghidirim: „Îl cunosc pe fratele Ion Buga din 1965. Sunt impresionat de credinţa, cumsecădenia, activismul şi curajul civic de care a dat dovadă permanent. Ne-am educat şi copiii în spirit patriotic. Ion Buga a fost clopotarul, care a argumentat că avem un alfabet, o limbă a noastră şi că ea este limba română.”

Ex-ministrul Culturii Ion Ungureanu: „Iată că am ajuns să vedem cum „rinocerii roşii” au venit şi în Piaţa Marii Adunări Naţionale – locul nostru sacru. Suntem în plină conflagraţie cu un imperiu care nu se lasă dus – iată de ce e importantă cartea lui Ion Buga, necesară în fiecare casă luminată, bibliotecă, şcoală. Noi avem comori care trebuie puse în circuit larg pentru a ne scoate din adormirea egipteană. Renaşterea a fost o mare victorie naţională, care se termină cu o ruşine naţională: ei –„rinocerii roşii”, vor să ne întoarcă înapoi. Cartea Basarabia Română la cumpănă de milenii este o chemare de a nu ne lăsa în genunchi, decât doar în faţă lui Dumnezeu. Domnul Buga ne învaţă că istoria trebuie să ţină cont de morală. Dacă istoria nu ţine cont de morală, ea este imorală, deci trebuie să se ducă la groapa de gunoi a societăţii. Profesorul Ion Buga ne invită să cugetăm pe linia lui Mihai Eminescu. M-am gândit, citind această carte, că este foarte binevenită în aceste timpuri incerte, care-i evidenţiază pe adevăraţii români basarabeni. Ce înseamnă a fi azi „moldovan”? – înseamnă să nu ai istorie, ca ei, duşmanii noştri, să ne ducă înapoi în Rusia cu Ştefan cel Mare şi Sfânt. Asemenea cărţi obligă societatea să se trezească.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Igor Burcă, veteran al Armatei Române: „Am venit la această frumoasă adunare pentru a sărbători cartea Basarabia Română la cumpănă de milenii, pe care am citit-o de-a fir a păr. Am fost coleg de luptă cu Gheorghe Ghimpu, arboratorul Tricolorului, l-am admirat pe Ion Buga pentru verticalitate şi patriotism.”

Nicolae Misail, ziarist: „Mă simt fericit şi împlinit de faptul că am avut la facultate buni profesori, între care şi domnul Ion Buga. Am conlucrat în cadrul primului Parlament al R. Moldova. Cartea e bună mai ales pentru faptul că delimitează clar minciuna de adevăr. Nu ştiu care este tirajul, dar cred că ar trebui să fie cât mai multe exemplare.”

Dr. hab. Ion Ciocanu, „Evidenţiind meritul cărţii, a ţinut să remarce şi faptul că autorul trebuia să fie mai riguros la selectarea fotografiilor pentru ca să nu fie incluse şi persoane care s-au situat pe altă parte a baricadei de luptă împotriva renaşterii naţionale.”

Au completat şirul aprecierilor şi opiniilor Boris Vasiliev, autorul zguduitoarei cărţi Stalin mi-a furat copilăria, prof. V. Zagaevschi, jurnalistul Ion Stici, dr. Ion Văluţă, colegul de şcoală T. Musteaţă, prof. Maria Neagu din Criuleni ş.a.

Lansarea a fost un triumf, un succes al cărţii, cinstea şi onoarea i-a revenit autorului, aşa după cum am putut observa şi din această trecere în revistă.

Pentru încheiere aş mai face trimitere la două succinte referinţe. Poetul academician Grigore Vieru scria că „Ion Buga este unul dintre cei mai de seamă fruntaşi ai mişcării pentru eliberarea noastră naţională şi istoria îi va înregistra numele în filele ei de aur”, iar dr. Nicolae Mătcaş are convingerea că „Ion Buga ar putea renunţa la toate avuţiile lumii, nicidecum însă la adevărul istoric şi ştiinţific”.

După cum mi-am dat seama, volumul Basarabia Română la cumpănă de milenii, ar fi trebuit să fie editat câţiva ani în urmă, dorindu-se a fi un cadou meritat la aniversarea a 75-a de la naştere a lui Ion Buga. Din motive bine cunoscute editarea s-a tărăgănat, oricum rămâne a fi o carte de căpătâi, o carte foarte necesară – „Cartea vieţii”, aşa cum a mărturisit însuşi autorul că este pentru Domnia Sa.

Adunaţi la „Masa rotondă”
a cuvintelor

Zilele trecute, la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, a avut loc lansarea unui nou volum Rotonda falnicilor tei, apărut recent la Editura „Pontos”, a scriitorului Gheorghe Marin, şi a romanului în două volume Evadat din Basarabia cotropită, tipărit la Editura „Bogdana”, a bucureşteanului basarabean Stelian Nicula.

Mai întâi octogenarul Gh. Marin a ţinut să menţioneze că Stelian Nicula, care nu a putut fi prezent la eveniment din cauza unor probleme legate de perfectarea documentelor pentru trecerea frontierei, este consătean şi fost coleg de clasă la şcoala primară din satul Câşliţa-Prut, plasa Reni, judeţul Ismail, fiind bucuros că după o perioadă îndelungată de timp s-au regăsit în lumea cuvintelor, fiind brutal despărţiţi atunci când armata sovietică „eliberatoare” a impus frontiera pe malul Prutului, unul refugiindu-se în Ţara-mamă, altul rămânând în Basarabia ocupată.

Pe post de moderator, Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, a menţionat: „Avem bucuria de a ne întâlni cu o distinsă personalitate a culturii noastre, semnatarul unui nou volum de proză, care înregistrează un adevărat reviriment, dând viaţă cărţilor una după alta: de memorii, nuvele, scrieri pentru copii ş.a. Titlul cărţii lansate este unul foarte frumos, poetic, semnificând parcă românimea adunată la Masa brâncuşiană, Masă pe care o putem vedea şi pe copertele acestui volum, surprinsă de maestrul fotograf conf. univ. dr. în economie Vasile Şoimaru. Proza domnului Gh. Marin este mai puţin obişnuită, fiind la interferenţa dintre genuri: eseistică, nuvelistică, memorii. Este unul din puţinii cunoscători ai evenimentelor istorice trăite, «un translator de memorii», cum foarte bine îl defineşte scriitorul Ion Hadârcă. Gh. Marin se dovedeşte a fi un iscusit portretist şi interpret al unor evenimente şi detalii
inedite. Acest tip de carte se citeşte foarte uşor. Personal, la lectura ei, citeam pagină după pagină, vrând parcă să nu se mai termine. Lucrarea deschide portiţe în biografia unor personalităţi dragi nouă tuturor. Unele întâmplări pot servi ca nucleu, subiect pentru povestiri, nuvele documentare mai extinse, chiar şi pentru romane. Mă bucur că autorul la această vârstă frumoasă este foarte activ, o prezenţă cunoscută şi în publicistică. L-am cunoscut vreo 35 de ani în urmă în calitate de vicepreşedinte al Comitetului de stat pentru edituri, poligrafie şi comerţul cu cărţi. Domnia Sa a semnat pentru apariţia a zeci, sute de mii de volume, iniţial fiind doar o singură editură – «Cartea Moldovenească», după care au apărut «Lumina» şi «Literatura Artistică». Erau trase tiraje mari, astfel că de pe urma vânzării lor în bugetul republican anual se vărsau circa 12 milioane de ruble, o cifră impunătoare. Domnul Gh. Marin n-a făcut figură de şef mare, mai mult, era ca un factor de detensionare atunci când apăreau situaţii critice şi au fost nu puţine, ajungându-se până la hotărâri de «ghilotinare» a unor volume semnate de scriitorii Mihail I. Cibotaru, I. Vatamanu, P. Cărare, P. Boţu ş.a., salvând imaginea scriitorului şi a redactorului de carte. Umorul şi înţelepciunea care-l caracterizează îl ajutau să soluţioneze o parte a «nodurilor gordiene» din cele mai complicate. Sunt preţioase paginile din această carte, care îi readuc în actualitate pe nonagenarul Anatol Gugel, pe regretaţii Gheorghe Vodă, Gheorghe Malarciuc ş.a., scriitori care fac parte din generaţia de aur a literaturii noastre, care ne prezintă prietenia exemplară dintre scriitori, ce trebuie să ne servească model de concordie. Autorul nostru cu multă candoare scrie şi despre scriitorii din generaţia mai tânără, bunăoară, colegii Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, Claudia Partole etc. Sunt pagini frumoase, înduioşătoare, aşa că vă felicit din tot sufletul, domnule Gheorghe Marin, pentru această nouă realizare. Romanul domnului Stelian Nicula doar o să-l prezentăm, dar sperăm să facem o lansare cu prezenţa autorului.”

Poetul şi parlamentarul Ion Hadârcă, „naşul” şi prefaţatorul unor cărţi de-ale lui Gh. Marin, a apreciat evenimentul ca pe o sărbătoare: „Cartea Rotonda falnicilor tei este rodul unei mari prietenii, iar efortul actului creator este unul salvator. Autorul insistă întru salvarea prin cultură. Cartea poate fi citită în mod dublu, pentru că însuşi Gh. Marin a trecut prin drame mari. Ea este prefaţată de acad. Gheorghe Ghidirim, care face parte din cohorta marilor personalităţi. Sunt de aceeaşi părere cu Arcadie Suceveanu, când a spus că titlul este poetic. După lectură, vezi cât de clar defineşte el semnificaţia, pare că suntem adunaţi la un simpozion în jurul rotondei pentru a discuta problemele neamului legate de limba română, sentimentele patriotice, demnitatea naţională. Începând cu evocarea lui Alexe Mateevici, pentru care autorul are numai cuvinte de laudă, găseşte detalii inedite, cum sunt, de exemplu, versurile adresate direct ţarului la 100 de ani de la cotropirea Basarabiei, anul acesta în luna mai vom marca bicentenarul acestui trist eveniment pentru neam. A fost un act de mare curaj pentru poet atunci când a scris aceste versuri cutremurătoare, aduse în actualitate şi care constituie un filon al demnităţii naţionale. Urmează portretizarea unui grup de scriitori despre care s-a pomenit, ei făcând parte din generaţia de sacrificiu şi de risc, este vădit calvarul prin care a trecut această generaţie. Mă bucură noua carte şi primesc cu rezervă faptul că m-a inclus şi pe mine în rotondă. M-a mişcat evocarea părintelui meu. Vreau să amintesc aici cum împreună cu domnul Gh. Marin visam la deschiderea unei edituri a cărţilor pentru copii, am pregătit documentaţia necesară, dar având o plecare la Moscova, unde am fost filat, verdictul a fost negativ pentru această iniţiativă. O fi de vină Securitatea, regret că nu s-a fondat această editură a cărţilor pentru copii. Şi ultimul aspect – evocarea celor dragi – Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Am fost nu o dată în vizită, pe vremuri, în această familie, eram impresionat de minunata lor bibliotecă, unde, cred, mai dăinuie cântecele patriotice ale celor două inimi gemene, se mai simte candoarea aromei florilor de tei. Îndemn autorul să mai scrie cărţi, inclusiv pentru copii, pentru că este mereu tânăr sufleteşte”.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Gheorghe Ghidirim a recunoscut că e greu pentru un chirurg să vorbească de pe acelaşi eşichier cu predecesorii săi, remarcabilii scriitori A. Suceveanu şi I. Hadârcă, dar totuşi va încerca să puncteze câteva gânduri: „Îl cunosc pe Gheorghe Marin din 1960. Am rămas plăcut surprins de inteligenţa, cunoştinţele şi curajul Domniei Sale. Atunci la putere era Boduil, care a adus enorme daune culturii naţionale, mai mari decât întreg Imperiul Otoman. Gheorghe Marin are cuget şi suflet curat şi spune adevărul. Despre toţi şi tot ce a scris, a făcut-o cu multă căldură, nu observăm invidie, ci generozitate, dăruire. Este foarte impresionantă evocarea prieteniei celor patru scriitori, care s-au căsătorit în aceeaşi zi: Gheorghe Marin, Gheorghe Malarciuc, Alexei Marinat şi Arhip Cibotaru, avându-l de naş pe marele actor Constantin Constantinov («cea mai strălucită Chiriţa din teatrul basarabean»). În această carte descoperim o rară frumuseţe sufletească. M-a frapat ceea ce am aflat despre scriitorul creştin Vasile Militaru. Regimul comunist din România, nu mai puţin odios decât la noi, l-a întemniţat şi l-a maltratat, a trecut în veşnicie cu moarte de martir. El este un exemplu pentru generaţia tânără de astăzi. Mi-au provocat profunde emoţii poezia Mama, pe care vreau s-o citesc în continuare şi care cu reală îndreptăţire poate sta alături de versurile închinate fiinţei dragi care ne aduce pe această lume ale lui Grigore Vieru şi George Coşbuc.”

Nepotul Cristi Aldea-Teodorovici, împreună cu un grup de tineri interpreţi: Adriana Rusu, Felicia Dunav, deţinătoarea Marelui Premiu la Festivalul „Două inimi gemene”, ediţia 2011; Cristi Papanaga, Lavinia Rusu, ambii laureaţi ai aceluiaşi festival, şi Anişoara Balmuş, i-au dăruit lui Gheorghe Marin un buchet de răscolitoare melodii patriotice din repertoriul Doinei şi al lui Ion Aldea-Teodorovici, dar nu înainte ca să-i mulţumească iubitului „băbălaş” (cum îi spunea în copilărie bunicului) pentru frumoasa carte apărută şi lui Dumnezeu că i-a dăruit acestuia viaţă şi memorie lungă, cu puterea de a o împărtăşi şi în continuare în viitoarele cărţi, şi-a destăinuit visul în care bunicul o ţinea de mână pe micuţa Doina, fiind nu departe şi buniţa Eugenia, mulţumindu-i şi ei pentru că are grijă de amândoi.

Maria Sarabaş, apreciata interpretă de muzică populară, a mulţumit numeroşilor participanţi la eveniment, care i-a pus în faţă pe doi oameni venerabili, unul din ei – Stelian Nicula, fiind chiar unchiul distinsei cântăreţe şi profesoare universitare. Este interesant că S. Nicula nu face parte din rândul scriitorilor, dar, ajuns la onorabila vârstă de 80 de ani în aprilie 2010, după moartea scumpei soţii, a simţit nevoia să-şi reverse în cuvinte scrise tumultuoasa biografie personală, a satului şi a ţăranilor din Câşliţa-Prut. Stabilit de ani buni în Bucureşti, n-a uitat rădăcinile de unde a pornit. A învăţat la şcoala primară cu Gheorghe Marin, apoi a făcut Liceul la Ismail, a lucrat câţiva ani pe post de învăţător la baştină, dar a venit „puhoiul roşu” şi în 1944 s-a refugiat în Ţară. Aici a învăţat la Politehnică, a lucrat inginer, devenind apoi director general al Uzinei „Griviţa Roşie” din Bucureşti, încheindu-şi strălucit cariera în fotoliul de ministru al Construcţiei de Maşini. Maria Sarabaş a remarcat că unchiul ei a scris cu multă dragoste şi evlavie despre satul în care s-a născut, a studiat multe documente de arhivă. Cele două volume reprezintă un roman autobiografic, în care sunt evocate viaţa şi traiul câşliţenilor, nepoata fiind mândră de memoria şi imaginaţia bogată a lui S. Nicula, care i-au permis să oglindească minunate peisaje, folosind cu iscusinţă metafora, comparaţia etc., exprimându-şi speranţa că romanul le va trezi revelaţie cititorilor. A mai spus că autorul trudeşte la o a treia carte cu aceeaşi simţire românească care-i uneşte pe toţi românii şi că satul Câşliţa-Prut mai are pornite în lume multe personalităţi notorii: fostul ministru al Educaţiei Ilie Vancea, istoricul şi folcloristul Valeriu Chiperi ş.a., prezenţi la manifestare, făcând un apel pentru fondarea unei asociaţii a câşliţenilor.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Valeriu Chiperi: „Domnule Gheorghe Marin, sunteţi un model pentru noi, ca şi oamenii despre care scrieţi, sunt oameni buni, şi exemplul lor parcă ne îndeamnă şi pe noi să devenim mai buni. Sper ca la Hramul satului să mai facem o lansare, am şi vorbit cu primarul, care a îmbrăţişat cu toată inima această propunere. «Am sorbit» cartea în câteva zile, ca de altfel şi pe cea a domnului Stelian Nicula. Prin romanul Evadat din Basarabia cotropită mi-am amintit despre cele povestite despre satul nostru de bunica şi străbunica, fiind preţioase aceste relatări, pentru că ele spun adevărul din perioada interbelică, mai puţin cunoscută, chiar şi de unii profesori de istorie. Mi-a plăcut foarte mult cum este descrisă viaţa sătenilor, evlavia lor, credinţa lor adâncă în Dumnezeu şi felul cum o transmiteau copiilor. Cât de frumoase erau relaţiile dintre rude şi neţărmurită dragostea faţă de pământ! Sunt cutremurătoare paginile despre felul în care s-a cedat Basarabia, fără să se tragă un foc de armă, cum a venit balaurul roşu în sat cu «politrucii», care încercau să pună căluşul în gura oamenilor. Familia Vancea a fost prima deportată «în Siberii de gheaţă». Doresc protagoniştilor multă sănătate pentru a scrie şi alte cărţi, căci noi le vom citi cu multă recunoştinţă. Având asemenea personalităţi, avem îndreptăţită motivaţia să fondăm o asociaţie a câşliţenilor. Domnul Vancea este primul om cu studii superioare din sat şi cu funcţia de ministru.

În replică, Ilie Vancea, apreciind valoarea cărţilor care au fost lansate şi a luărilor de cuvânt, a concluzionat: „Asistând la această minunată sărbătoare de suflet mă simt de parcă s-ar fi turnat ulei în candela sufletului meu şi a Neamului întreg”, la care moderatorul Arcadie Sucevanu a adăugat: „Să dea Dumnezeu ca niciodată să nu se termine uleiul din candela Neamului şi să ne tot adunăm la asemenea rotonde până la întregire.”

Marcela Mardare, editoarea volumului Rotonda falnicilor tei: „Cartea este de fapt o continuare a celorlalte, care au apărut tot la «Pontos» în 2008, 2009, exceptându-le pe cele pentru copii. Autorul a ştiut să adune în proaspătul volum scriitori din mai multe generaţii. În scrisul domnului Gh. Marin simţi dragostea faţă de aproapele nostru, ce atât de mult ne lipseşte în aceste timpuri zbuciumate la care suntem martori oculari. Autorul a păşit pragul celor 80 de ani, fiind în suflet copil. Îi dorim sănătate şi să-i sporească oţelul în peniţă pentru a scrie noi cărţi şi a ne aduna şi la alte rotonde, tot atât de frumoase.”

Gheorghe Marin, copleşit de emoţii, a mulţumit tuturor pentru prezenţă, cuvinte frumoase, pentru organizare, editare şi găzduire, încheind cu: „M-am simţit la fel cum mă simţeam la vârsta de şapte ani, dar şi mai fragedă, când mă duceam cu mama la biserică şi ascultam slujba religioasă. Vă aştept şi la alte lansări, căci scriu în continuare.”

Celor interesaţi să citească cărţile despre care am relatat, le spunem că se pot adresa la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” şi la filialele acesteia.

R. ANDREI