Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Valeriu RAŢĂ
Cu inima deschisă despre genocidul roşu

În Săptămîna Luminată (prima ce urmează după Învierea Domnului Iisus Hristos), miercuri, pe 18 aprilie a.c., la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, a avut loc lansarea monografiei Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1944-1947) (Editura „Serebia”, Chişinău, 2012), de profesorul de istorie Alexei Memei, originar din s. Mălăieşti, r-nul Grigoriopol. Astfel, istorici, scriitori, jurnalişti, bibliotecari, cadre didactice, studenţi ai facultăţilor de istorie din Chişinău şi pur şi simplu buni români pe care îi dor cicatricele lăsate de rănile teroarei fără de asemănare, organizată de comunişti în raioanele din stînga Nistrului în perioada interbelică şi apoi în Basarabia postbelică, au avut ocazia să-şi expună părerea despre cele 784 de pagini ale volumului apărut prin eforturi mari ale autorului, care s-a ostenit circa 20 de ani la rînd adunînd de prin arhivele de stat ale Republicii Moldova, inclusiv din Arhiva SIS (fostul KGB) al RM, dovezi grăitoare de tratare inumană a populaţiei ce poate fi comparată doar cu holocaustul.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

„Astăzi, multă lume bună s-a adunat în jurul unei cărţi consacrată atît Transnistriei, cît şi Basarabiei”, aşa şi-a început discursul de deschidere dr. Lidia Kulikovski, director general al BM „B.P. Hasdeu”. „Sîntem martorii lansării unui megaproiect sprijinit de înflăcăratul patriot basarabean dr. Vasile Şoimaru, dar şi ai unui megavolum (căci e mare şi din punct de vedere fizic!) ce conţine sute de documente originale selectate din arhive după un anumit criteriu de profesorul Alexei Memei despre ceea ce s-a întîmplat în perimetrul RASSM şi RSSM într-o perioadă de timp destul de dramatică pentru populaţia noastră băştinaşă. Pot spune că asistăm la desfăşurarea unui eveniment cu greutate patriotică şi naţională majoră”, a conchis conducătoarea bibliotecii-gazdă.

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, preşedintele INIS „ProMemoria” şi moderatorul manifestării culturale, care cunoaşte istoria apariţiei cărţii lui A. Mamei, a vorbit atît despre structura ei (divizarea în două părţi, 11 capitole, o Încheiere şi Bibliografie), cît şi despre conţinut (scopul formării RASSM; răscoalele ţăranilor împotriva bolşevicilor din partea stîngă a Nistrului; luarea pîinii cu forţa de la ţărani; deportarea ţăranilor înstăriţi, a intelectualilor şi a specialiştilor în Siberia şi în raioanele de nord ale URSS; munca de sclav a ţăranilor în colhozuri; organizarea foametei şi răspîndirea canibalismului în RASSM; evadarea moldovenilor din „raiul” comunist în România; denunţurile şi mîncărimea între comunişti; soarta tragică a sătenilor din Mălăieşti; genocidul promovat de regimul comunist în RSSM în anii 1944-1947 etc.). Materialul adunat timp de două decenii este expus în ordine tematico-cronologică.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Autorul – Alexei Memei – s-a născut în anul 1935, în satul Mălăieşti din stînga Nistrului. În 1959, a absolvit Facultatea de istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. Ulterior a fost director al şcolii de opt ani din s. Cornova, r-nul Ungheni, şi al şcolii medii din s. Speia, r-nul Tiraspol. A activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, la Colegiul cooperatist din Chişinău, în aparatul „Moldcoop”. Este unul dintre fondatorii Societăţii culturale „Transnistria”. După pensionare, a studiat în arhivele de stat materiale pe tema istoriei Transnistriei şi Basarabiei, publicînd în presa periodică de la noi articole despre fărădelegile săvîrşite de comunişti pe aceste teritorii. În anul curent apare volumul Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1944-1947), pe care autorul îl dedică „memoriei participanţilor la răscoalele din stînga Nistrului împotriva teroarei bolşevice, celor deportaţi şi represaţi, patrioţilor Neamului nostru din trecut, de astăzi şi celor ce vor veni după noi”. Prof. univ. A. Petrencu a ţinut să specifice că „aceste mărturii documentare trebuie să devină o carte de căpătîi pentru miniştri, deputaţi, consilieri, pentru toţi conducătorii de orice rang, fiindcă dezvăluie istoria adevărată a poporului nostru, iar aceştia trebuie să o cunoască aşa cum a fost, trăgînd învăţămintele cuvenite – ca evenimentele de groază trăite cîndva să nu se mai repete”.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

RASSM a fost concepută ca un cap de pod pentru recucerirea nu numai a Basarabiei, dar şi a întregii Românii, apoi şi a Europei Occidentale. „Avînd în vedere actualitatea temei şi nivelul de cercetare în istoriografia contemporană, scrie în Introducere conf. univ. dr. hab. în ştiinţe istorice Anton Moraru, autorul a formulat următorul scop: cercetarea şi reflectarea, discutarea obiectivă a instaurării şi activizării terorii comuniste în RASSM (care, după ocuparea din iunie 1940, s-a extins foarte curînd şi asupra Basarabiei). Pentru a realiza acest scop, au fost formulate următoarele obiective: a cerceta şi a clasifica istoriografia RASSM, apreciind la justa lor valoare lucrările istoricilor contemporani; a arăta esenţa colonială a politicii naţionale comuniste a URSS, rolul formării RASSM; a descrie rolul răscoalelor ţărăneşti împotriva bolşevicilor în Transnistria; a evidenţia procesul de colonizare şi rusificare a satelor moldoveneşti din stînga Nistrului; a descrie tragedia foametei organizate de comunişti în RASSM; a arăta manifestările de canibalism în rîndurile populaţiei moldoveneşti din Transnistria, urmare a foametei organizate de bolşevici; a atrage atenţia asupra masacrului organizat de comunişti la Nistru, pentru a opri încercările de evadare a populaţiei moldoveneşti din RASSM în România; a descrie acţiunile de genocid ale bolşevicilor împotriva populaţiei moldoveneşti din RASSM; a arăta esenţa politicii de deportare a populaţiei din Transnistria şi de intensificare a procesului de exploatare a ţăranilor din RASSM. [...] Suportul teoretic şi metodologic al lucrării îl constituie principiile teoretice şi ştiinţifice ale metodologiei general-umane contemporane. Autorul a valorificat astfel de principii metodologice precum: istorismul, raţionalismul, caracterul ştiinţific, umanismul, obiectivitatea, documentarea cercetărilor ştiinţifice, logica ştiinţei, apărarea intereselor naţionale ale românilor moldoveni din RASSM, dialectica unităţii şi luptei contrariilor etc. [...] Inovaţia ştiinţifică a lucrării este caracterizată prin faptul că în istoriografia românească din Republica Moldova a fost deschisă o nouă direcţie de cercetare, complexă şi profundă, a crimelor regimului totalitar comunist din RASSM şi RSSM. Pentru prima dată în istoriografia Republicii Moldova s-a realizat o cercetare cu privire la teroarea organizată de regimul comunist în Transnistia, fiind abordată în contextul politicii expansioniste a imperiului sovietic împotriva României şi a altor ţări balcanice. Pentru prima dată este cercetată problema folosirii de către comuniştii ruşi a metodelor economice şi sociale de luptă pentru dominaţia totală în RASSM.”

Dr. Vasile Şoimaru (coordonatorul ediţiei) a mărturisit că pentru A. Memei acest volum este proiectul vieţii unui om curajos care stă ferm pe poziţiile adevărului istoric. „Îl cunosc de pe cînd era director de şcoală la Cornova, anume dumnealui m-a îndrumat să merg la învăţătură în capitală după opt clase... Dacă alegeam altă cale, nu se ştie unde ajungeam... Mă mîndresc cu aşa om, care era un bun prieten cu tatăl meu, cu fratele meu mai mare, Gheorghe... Am mai văzut documente de felul acesta şi la alţii, dar nu au scris aşa după cum vedem că a făcut-o protagonistul nostru. Cartea e plină de teroare, sînge... Te urmăresc denunţuri, deportări... Oamenii au suportat foamete, lipsuri elementare... Aşteptam enorm de mult să apară la lumină această lucrate de valoare excepţională, am ajutat cu ce am putut la ultima etapă, la un moment chiar mă temeam să nu se piardă, să nu fie furat manuscrisul, căci se ştie: cei ce nu ne vor binele, nu dorm. Cartea trebuia să apară neapărat... Ea e o mărturie elocventă despre ticăloşiile celor ce s-au făcut stăpîni peste noapte pe pămînturile noastre, despre cei ce periodic ne-au terorizat şi ne mai terorizează în continuare”, a spus unionistul convins dr. V. Şoimaru, înmînîndu-i (în semn de mare preţuire) un buchet de flori de primăvară soţiei profesorului – dna Valentina Socurenco, de origine ucraineană, dar care şi-a susţinut soţul în demersurile sale pe tot parcursul vieţii lor în comun.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Luînd cuvîntul, publicistul Vlad Pohilă
(totodată şi redactorul monografiei) a atras atenţia că Teroarea comunistă... este o carte mai deosebită ca celelalte, căci ne prezintă adevărul curat despre moldovenii (alias românii) din Transnistria. E o carte ce a întrecut orice aşteptare, nimic nu este trucat: documentele spun totul, statisticile sînt zguduitoare... Construcţia interioară este pusă bine la cale şi scoate în evidenţă ideea de genocid etnic. La lectură predomină emoţiile negative, căci sînt redate un şir de aspecte tragice ale vieţii din perioada comunistă care au fost ascunse de ochii lumii. „În Transnistria, dar şi pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, a mai spus Vl. Pohilă, conştiinţa maselor era mutilată, comuniştii promovau o politică de prostire a meselor, transformînd societatea într-o «fermă de animale» (ca la scriitorul englez George Orwell!). Zeci sau poate chiar sute de mii de oameni au trecut prin toate cercurile infernului lui Dante. Intenţiile autorităţilor bolşevice, la prima vedere, erau bune, dar permanent eşuau. În 1932-1938 a fost introdus alfabetul românesc, însă ulterior toţi conducătorii care l-au acceptat au fost lichidaţi. Nu în zadar o parte din transnistreni vedeau în România un liman al salvării şi încercau să treacă Nistrul cu riscul de a fi împuşcaţi de grănicerii sovietici. URSS-ul, în general, era construit şi se baza pe criteriul fidelităţii şi obedienţei în faţa «nacialnicilor» şi a «fratelui mai mare», care şi acum ne mai învaţă cum să trăim. Mă impresionează mult acest profesor de şcoală, care nu şi-a pierdut legătura cu locul de unde îşi trage obîrşia – cu satul natal Mălăieşti – şi a putut să ne dea o lecţie extraordinară de istorie contemporană. Volumul care se lansează în perioada Sfintelor Sărbători de Paşti (fapt emblematic!) merită o popularizare amplă.”

Romancierul, eseistul şi omul politic Vladimir Beşleagă a adus mulţumiri consăteanului său pentru că a scos la iveală infamia sistemului comunist, înveşnicind pe hîrtie memoria anilor trecuţi ce va rezista în timp pentru generaţiile viitoare. Prezentînd faptele mîrşave ale călăilor bolşevici, A. Memei ne-a pus să medităm asupra unor evenimente înfiorătoare. Doar şi el este omul unei biografii tragice: de la patru ani a cunoscut ce înseamnă deportare. Însă, are un suflet blînd, este săritor la nevoie. Cînd a început să studieze materialele de arhivă nu a spus nimănui cu ce se ocupă (atunci, pe la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, persista încă sistemul strict de admitere la documentele secrete). Autorul a adunat în cîţiva ani clituri de caiete cu transcrieri din acele documente şi iată că a apărut o carte ce iese din comun, ne uimeşte prin profunzimea conceptului ştiinţific. În mod intuitiv tot a adunat materiale şi date sumare şi, cînd citeşti cartea... te iau fiorii. Scriitorul a mărturisit: „Desigur că am găsit în carte ceea cea ce ştiam de acum – despre răscoala ţăranilor din satul meu natal împotriva puterii sovietice – de la locuitorii lui. Mulţi ţărani au fugit din sat să nu fie pedepsiţi... Pe mulţi consăteni
i-am „întîlnit” pe paginile cărţii... Kotovski a fost prin părţile noastre... Starîi spunea că republica autonomă nu avea bază politică şi economică... În 1941 s-a produs o explozie de libertate, ce a ţinut pînă în 1944. În acea perioadă sătenii au devenit din nou bine dispuşi, căci au primit pămînt, puteau merge la biserica redeschisă, se cununau, făceau nunţi, copiii erau botezaţi chiar şi la 14, 15, 16 ani... Activiştii de partid (bolşevic) au fost lăsaţi în pace de autorităţile române... Cînd au venit din nou ruşii, în 1944, vălul negru s-a lăsat din nou peste sat... Orice istorie se scrie sub un oarecare unghi de vedere (adică prin interpretare proprie). Opera vieţii lui Alexei Memei este fîntîna din care vor scoate apă bună de băut generaţiile viitoare.”

Prozatorul, poetul şi dramaturgul Andrei Strâmbeanu, colegul de promoţie al lui A. Memei de la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (a stat cu el şi la cămin) îşi aduce aminte: „Salvarea noastră pe timpul studenţiei erau cărţile, ele urmau să ne scape de sărăcie... Alexei Memei avea note bune, spre deosebire de noi, basarabenii, ştia la perfecţie limba rusă, pe care a învăţat-o în condiţiile rusificării transnistrenilor... Transnistria era pe atunci un cuvînt tabu... Dar acum Transnistria e liberă?... Satele de-a lungul Nistrului continuă şi azi să fie depopulate de români... Şi iată că, de unde nu ne aşteptaserăm a răsărit un om care a scris un tratat istoric – o carte-monument. Această operă fundamentală trage o palmă dureroasă tuturor scriitorilor noştri, căci ea trebuia să fie scrisă de un scriitor. Ceea ce am citit în acest volum, din păcate, nu am găsit nici în proză, nici în poezie, nici în dramaturgie... Aceasta ne demonstrează că nu ne cunoaştem destul de bine istoria... Alexei Memei pentru această faptă îndrăzneaţă merită titlul de academician.” Poetul, prozatorul şi publicistul Nicolae Dabija, autorul romanului Tema pentru acasă, subiectul căruia e în tangenţă cu cea ce se discută în sală, a adăugat: „Volumul Teroarea comunistă... este un rechizitoriu la adresa comunismului. Cu siguranţă, datele din această cercetare vor fi folosite peste ani cînd se va decide condamnarea regimului comunist. Autorul vorbeşte cu dragoste şi compătimire despre Transnistria, în care locuitorii ei erau pedepsiţi aspru (inclusiv prin împuşcare) şi pentru că... foloseau cuvinte româneşti; că... refuzau să predea pîinea, ca să nu moară de foame; că... erau duşmani ai poporului; că... fugeau în România, unde era mai bine de trăit, sau chiar pentru că... nu se prezentau la sovietul sătesc la ora stabilită; că... Autorul cărţii merită Premiul Naţional al Republicii Moldova fiindcă ea este un bun ghid de istorie.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Metodele („direcţiile”) terorii comuniste (ale genocidului roşu!) în Transnistria şi Basarabia au fost diabolice. În Încheiere A. Memei le scoate în evidenţă: 1) înăbuşirea în sînge a celor peste 20 de răscoale ţărăneşti; 2) arestarea chiaburimii („culacilor”), a intelectualilor şi a specialiştilor din economia naţională şi deportarea lor în cele mai îndepărtate regiuni ale Siberiei; 3) colectivizarea prin violenţă a ţărănimii; 4) colectarea forţată a pîinii şi a altor produse alimentare de la ţărani, organizîndu-se în felul acesta o foamete inimaginabilă; 5) constrîngerea ţăranilor prin muncă silnică, prin bătăi, arestări şi chiar prin lichidarea lor fizică; 6) formarea „troicilor” pentru a săvîrşi judecăţi ilegale asupra „duşmanilor poporului”; 8) stabilirea unui regim administrativ colonial de promovare a politicii de rusificare şi de îndoctrinare a maselor; 9) propagarea ideilor cu un caracter antiromânesc şi expansionist; 10) interzicerea migraţiunii populaţiei ş.a. Astăzi aceste atrocităţi s-ar califică drept „crime contra umanităţii” şi nu în zadar prof. univ. dr. hab. în ştiinţe istorice Ion Buga, unul dintre conducătorii Forumului Democrat al Românilor din Moldova, a fost destul de categoric în cele relatate: „Pe Alexei Memei îl cunosc de 55 de ani. Este un om vrednic – am lucrat împreună la Tiraspol, am fost la Mălăieştii lui. Iată că îl vedem pe dumnealui înălţînd un monument victimelor regimului comunist prin «desţelenirea» documentelor din arhivele de stat de pe ambele maluri ale Nistrului. Transnistria este teritoriul nostru naţional, pe timpul lui Burebista aici au trăit strămoşii noştri... Teroarea comunistă... este un volum documentar, care vorbeşte despre realităţile unor vremuri vitrege, mai exact despre genocidul săvîrşit asupra românilor de pe aceste locuri... Socotesc că această carte trebuie expediată, în mod oficial, tuturor ambasadelor pe care le are Republica Moldova, pentru a demonstra lumii ce s-a petrecut pe teritoriul nostru după ocuparea lui de către vecinul hrăpăreţ de la Răsărit.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Istoricul şi arhivistul Alexandru Moraru a prezentat cartea In memoriam, consacrată eroilor căzuţi în războiul de pe Nistru din anii 1991-1992, şi a povestit auditoriului cum a lucrat A. Memei în arhive, ce greutăţi a întîmpinat pînă a apărut volumul care este, după părerea dumnealui, un îndreptar de nepreţuit în materie de istorie pentru tineretul de azi. Nina Negru, şefa Serviciului studii şi cercetări al BNRM, a spus că această carte (care a impresionat-o imediat cum a început s-o citească) este utilă şi necesară fiindcă se bazează pe documente concrete, iar A. Memei este un exemplu pentru cercetătorii tineri din RM. Jurnalistul Gheorghe Mârzencu, pasionat şi el de problemele abordate în volumul lansat, a prezentat la rîndul lui alte documente scoase din arhivele Securităţii ce demonstrează nelegiuirile celor ce diriguiau cîndva după bunul lor plac soarta oamenilor. Ştiutor nu din auzite al celor
întîmplate, el a reiterat că „în Basarabia pînă în 1940 se trăia mai bine, iar cînd în ţară e teroare omul nu trăieşte bine – exemplele selectate de Alexei Memei sînt o confirmare elocventă. Oamenii se tem şi astăzi de teroarea care a bîntuit pe aceste meleaguri”. Cu adresarea „Hristos a înviat!” a început cuvîntarea sa Boris Vasiliev, fost profesor de educaţie fizică din Sărătenii Vechi, r-nul Teleneşti, luptător în primele rînduri ale Mişcării de eliberare naţională de la sfîrşitul secolului trecut şi autorul cărţii Stalin mi-a furat copilăria. Glasul lui mobilizator a produs o mare admiraţie: „Am venit să-l felicit pe un om minunat care a spus numai adevărul despre regimul comunist... Mă închin pînă la pămînt în faţa autorului pentru acest fapt împlinit... Unii pe de-a dreptul pot muţi (din cauza emoţiilor!) cînd vor citi această carte...” Apoi acelaşi glas a îndemnat: „Să ţinem aprinsă oricînd flacăra românismului pe teritoriile noastre străbune!...”

Fericit că şi-a văzut visul împlinit, Alexei Memei a mulţumit tuturor celor care au contribuit la apariţia unei lucrări atît de trebuincioase societăţii, pe care a conceput-o cînd a ieşit la pensie şi lucrînd în arhive. Apoi autorul, impresionat puternic de aprecierile elogioase ale vorbitorilor, s-a lăsat pe valul amintirilor... Bătrînii satului natal povesteau despre răscoală, foamete, represalii, împuşcarea oamenilor. Atunci a observat că ceea ce auzea de la ei nu coincidea cu ceea ce era scris în manuale, în cărţile de istorie. De exemplu, acolo se scria despre o răscoală a chiaburilor în Mălăieşti, dar într-adevăr s-au răsculat ţăranii... În sate se vorbea de cazuri de canibalism, cum oamenii fugeau peste Nistru – în România, dar cînd era student, de la catedră nu a auzit despre aşa ceva... De aici, de la istoria satului, a început să se înfiripeze o altă istorie – cea adevărată a regiunii transnistrene... Fără răutate A. Memei a spus: „Academicienii noştri au cules din arhive ce era mai bun, mie mi-au rămas... «zoile»”, referindu-se, desigur, la documente ce dovedesc atrocităţile săvîrşite de sovietici, cele mai penibile şi mai tragice pagini din istoria moldovenilor din stînga Nistrului. După 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova A. Memei e tot cu gîndul la prosperitatea ei. Trăim vremuri grele, în lume face ravagii criza economică... Peste un milion de concetăţeni se află în străinătate, în căutarea unui ban pentru existenţă... Pensiile, lefurile oamenilor simpli sînt mizere... Astăzi poporul a ales la guvernare forţele liberal-democratice, dar ele nu fac nimic pentru a îmbunătăţi soarta muritorilor de rînd... Pretutindeni predomină interesele personale, de gaşcă... Cînd vom ieşi din impas, nu se ştie... Sîrguinciosul profesor şi cercetător istoric e de părere să nu rămînem pe voia slobodă a cuiva, să nu ne dăm bătuţi, ci să educăm zi de zi – în spiritul interesului naţional – poporul, care cu siguranţă va da naştere fiilor săi care îl vor izbăvi de robie şi de mizerie... Să nu ne temem să învăţăm de la evrei şi de la alte popoare cum se poate supravieţui în condiţii extreme... De cercetat mai este mult, trebuie să avem în republică un fond special de susţinere materială a cercetătorilor tineri în diverse domenii. Dacă nu vom susţine ştiinţa şi educaţia, ne aşteaptă zile sumbre...

Parcurgînd filă cu filă Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1944-1947) de A. Memei, ce prezentă faptele mîrşave ale călăilor bolşevici, fiecare om cu mintea trează se va cutremura de grozăviile săvîrşite de cei ce se ascundeau în dosul secerii şi ciocanului şi va blestema pe bună dreptate pe împilatori. Degeaba încearcă comuniştii de azi să tulbure apele ca să vină din nou la putere. Tot mai
mulţi oameni înţeleg cine au fost ei cîndva şi cine sînt acum (adică aceiaşi demagogi!). Lumea s-a săturat de atîtea experimente pe seama păturilor de jos. Materialele de arhivă din prezenta carte-document demonstrează că partidul comuniştilor din fosta URSS (ca şi cele din alte ţări ale „lagărului socialist”) s-a dovedit a fi o organizaţie criminală ce a generat numai teroare, genocid şi sărăcie pe toată perioada cît a fost la cîrma ţării. Să ne ferească Dumnezeu de aşa conducători pe viitor!

(Foto: Vasile Şoimaru)

Valeriu RAŢĂ,

bibliotecar