Biblio Polis - Vol. 43 (2012) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Olesea COBLEAN
Valorificarea culturii accesului la informaţia publică, chintesenţa cooperării administraţiei publice şi instituţiilor infodocumentare

Abstract

Access to public interest information is a problem of current interest in Moldova that is involved in building a modern informational society. The topical interest of the information and communication phenomenon is explained by the increasingly relevant role and importance of public information in the citizens’ daily life. In Moldova, the role of libraries in promoting access to information is becoming more obvious and irreplaceable, starting with the computerization of the info-documentary system that implies qualitative perspectives in organizing the information and reference activity. Only through cooperation and effective collaboration at local level with various institutions there may be encouraged the public participation in public life, e-government, cultural diversity and last but not least, in providing efficient access to public information. Thus, the society gains an active citizen who is engaged in decision making processes; the public authority wins credibility from the civil society, cooperation and community cohesion; and the library asserts itself as a social institution that promotes democratic, cultural and spiritual values.

Keywords: public internet information, acces to information, info-documentary instituţion, public administration.

* * *

„Biblioteca publică are o responsabilitate specifică în acumularea şi disponibilitatea informaţiei locale, iar pe parcursul acestui proces biblioteca publică ar trebui să coopereze cu alte organizaţii, inclusiv cu administraţia publică locală...” (din Manifestul IFLA / UNESCO despre bibliotecile publice, 1994)

Cercetarea aspectelor privind accesul la informaţia publică prin intermediul bibliotecii identifică câteva momente: biblioteca devine un mediu de informare multidisciplinar, complex, deschis oricărei nevoi informaţionale ale comunităţii; în condiţii de competitivitate biblioteca îşi diversifică, înnoieşte şi extinde serviciile informaţionale – condiţii de menţinere şi motivare a propriei existenţe, dar şi a evoluţiei care, pe de o parte, implică un dinamism informaţional, iar pe de altă parte, satisface cerinţa informaţională socială. Totodată, accesul la informaţie revendică de la instituţiile administraţiei publice o deschidere maximală către public, ceea ce asigură transparenţa instituţiei, precum şi legitimitatea deciziilor adoptate. Astfel se creează premise reale de încadrare a publicului în procesul de luare a deciziilor, de a se implica voluntar în viaţa publică. Însemnele sus-numite demonstrează utilitatea respectării şi aplicării dreptului de acces la informaţie în ţesutul societal naţional, pentru a edifica şi a dezvolta procesul de consolidare a valorilor democratice. Mai mult, democraţia fără o opinie publică informată e o contradicţie în termeni. În această ordine de idei se înscrie instituţia infodocumentară, fiind considerată cea mai democratică, din categoria celor care sunt preocupate de promovarea accesului la informaţie.

În opinia lui B. Conaty, bibliotecile formează „temelia democraţiei”, de aceea lor le revine sarcina, dar şi responsabilitatea de a se „implica în mod hotărâtor în toate procesele de dezvoltare a societăţii” (I. Stoica) [2]. Sondajele sociologice, efectuate în ţările cu democraţii avansate (SUA, Franţa, Marea Britanie, Suedia etc.) demonstrează nivelul de utilitate şi credibilitate pe care îl are societatea vizavi de bibliotecă. Aşadar, în SUA 95 % din populaţie sunt convinşi că bibliotecile joacă un rol esenţial într-o democraţie, asigurând şi promovând accesul la informaţie prin serviciile şi produsele pe care le oferă publicului; urmează Franţa cu 78 %, Finlanda cu 76 %, Australia, Canada, Danemarca, Marea Britanie, Suedia şi Olanda, unde procentul general se ridică la 70 %1. Întîmplător sau nu, datele sondajelor menţionate anterior coincid, aproape în întregime, cu procesul de legiferare a accesului la informaţie în ţările sus-numite.

În ultimele decenii, biblioteca comportă diverse transformări. Adaptarea la schimbările care intervin în mediu este o condiţie a evoluţiei oricărei instituţii, inclusiv a bibliotecii. Crearea şi implementarea serviciilor noi este una dintre modalităţile de adaptare a bibliotecii la aceste schimbări. Necesităţile informaţionale şi culturale ale membrilor societăţii, pe care biblioteca are menirea a le satisface, devin tot mai complexe şi mai dinamice. În acelaşi timp, cresc şi cerinţele beneficiarilor faţă de calitatea serviciilor prestate. Reacţia firească a instituţiei bibliotecare la această realitate constă în diversificarea şi perfecţionarea produselor şi serviciilor sale. Pe lîngă funcţiile tradiţionale ale bibliotecii, în ultimul timp, se discută despre o nouă funcţie, cea de mediere, care ar eficientiza circuitul informaţional de interes public. Implicarea bibliotecii în acest sens confirmă rolul acestea în democratizarea societăţii, fiind „esenţială pentru cetăţenii bine informaţi şi o guvernare transparentă” (Manifestul de la Alexandria Societatea Informaţională în acţiune, IFLA, 2005) [2, p. 56].

Sub incidenţa factorilor remarcaţi, biblioteca trebuie să susţină şi să se implice în soluţionarea problematicii comunitare în aspect informaţional şi educativ-cultural, conform noilor necesităţi ale societăţii. Se transformă misiunea şi rolul bibliotecii ca instituţie socială pentru elucidarea problemelor organizatorico-informaţionale actuale şi a apărării drepturilor la liberul schimb de informaţii şi la comunicare pentru care şi există.

Importanţa dezvoltării sistemice a bibliotecilor, ca organizaţii de informare şi culturalizare eficiente, nu a fost niciodată atât de necesară ca în prezent. Se resimte nevoia imediată de a dezvolta nu numai structura funcţională, dar şi cea organizaţională şi instituţională. Or, necesitatea diversificării, înnoirii şi extinderii proceselor informaţionale şi comunicaţionale sunt condiţii de menţinere şi motivare a propriei existenţe, dar şi a evoluţiei ei care, pe de o parte, implică un dinamism informaţional, iar pe de altă parte, satisface cerinţa informaţională socială. Astfel, biblioteca devine un mediu accesibil de informare şi comunicare multidisciplinar, complex, deschis oricărei nevoi informaţionale ale comunităţii în care se află.

Spaţiul informaţional de interes public reprezintă mediul de formare şi dezvoltare a principiilor democratice. Este aria de manifestare şi afirmare a producătorilor de informaţie (autoritatea publică), a utilizatorilor de informaţie (cetăţenii) şi a intermediarilor (bibliotecile). Apariţia noilor servicii a determinat instituţia infodocumentară să formeze noi relaţii, parteneriate, asocieri pentru a putea organiza fluxul informaţional public, prin oferirea accesului la resursele informaţionale oficiale. Astfel, accesul la informaţie devine una dintre condiţiile de bază pentru organizarea dialogului constructiv între autoritatea publică şi cetăţeni, încât să se atingă scopurile finale ale ambelor părţi: condiţia depăşirii stării de alienare a puterii faţă de societate, totodată atragerea şi motivarea cetăţenilor faţă de procesul de gestionare socială [3, p. 154].

Aşadar, informaţia produsă de administraţia publică (informaţia publică) este de o importanţă majoră pentru cetăţeni. Cu toate că, potrivit legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova, autorităţile publice locale sunt responsabile de a face public actele normative aprobate la nivel local, mecanismele utilizate în acest scop (postarea în locuri publice, publicarea selectivă în ziar, suplimente, postarea de decizii recente pe paginile web, în cazul când este formată o pagină proprie) nu satisfac pe deplin aşteptările publicului. În acest sens, am putea interpreta metodele întreprinse de autoritatea publică în scop de promovare a participării publice, responsabilităţii democratice şi încrederii în procesul decizional, fiind instrumente practice de acces la informaţia publică. Din această perspectivă, una dintre sarcinile principale ale bibliotecilor publice constă în a face aceste informaţii accesibile tuturor, ceea ce implică redefinirea principiului informaţiei de bază şi determinarea condiţiilor în care acestea să fie accesibile utilizatorilor. Apreciind valoarea informaţiei de interes public, UNESCO o califică drept „informaţie vie care ajută oamenii să trăiască”, o informaţie esenţială pentru fiecare membru al comunităţii, deoarece consolidează implementarea democraţiei, prin oferirea răspunsurilor la diverse probleme de natură juridică, precum şi posibilităţi de luare a deciziilor, vitale în cadrul familiei, derularea afacerilor personale şi a altor iniţiative.

În aceste condiţii apare încă un actor al comunicării societale, biblioteca cu rol de mediator între autoritatea publică şi cetăţeni. Totodată implicarea mai activă a bibliotecilor în formarea culturii informaţionale, în organizarea publicului în raport cu capitalul informaţional ar mobiliza şi ar cataliza dezvoltarea ţării în sens democratic, încadrându-se totalmente în conceptul Consiliului Europei cu privire la rolul bibliotecii în democratizarea societăţii.

Prin urmare, biblioteca devine un component intrinsec al comunicării societale cu rol de canal, de punte de legătură şi organizator al feed-backului între autoritatea publică şi cetăţeni, comunicarea fiind abordată ca un proces informaţional de conexiune interactivă, fiind realizate următoarele obiective: asigurarea realizării dreptului la informaţia publică; diversificarea serviciilor informaţionale şi a suporturilor în scopul informării calitative şi operative a cetăţenilor; extinderea posibilităţilor de acces la informaţia publică prin implementarea TIC; afirmarea calităţilor de socializare prin formarea „conştiinţei publice”, respectiv „conştiinţei civice” (cunoaşterea şi respectarea drepturilor privind informaţia de interes public şi posibilităţile de a o utiliza în viaţa cotidiană); organizarea diverselor întruniri de conţinut şi caracter public etc. [2, p. 201].

Prin autoritate publică, în contextul subiectului prezentat, se înţelege totalitatea puterilor şi a forţelor nu numai a celor statale şi de aparat, dar şi alţi subiecţi publici, capabili să dirijeze evoluţiile politice ale comunităţii naţionale. La ea se referă: Parlamentul, preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică centrală şi locală, inclusiv subdiviziunile subordonate acesteia, instituţiile publice care exercită funcţii societale, precum şi forţele organizate ale societăţii civile şi politice, spre exemplu, partidele, sindicatele, grupurile de presiune etc.

Societatea civilă este o sferă a vieţii sociale, reglementată de o anumită ordine legală, dar autonomă în raport cu statul, este chemată să asigure activitatea vitală a sferelor socioculturale, spirituale, dezvoltarea acestora şi asigurarea continuităţii din generaţie în generaţie. Societatea civilă implică diversitatea formelor de asociere, independentă şi de sine stătătoare, incluzând sferele de realizare ale drepturilor şi libertăţilor individului, indiferent de domeniul acestora, individuale sau colective.

Informaţia de interes public reprezintă orice informaţie care rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau care reiese din acţiunile autorităţii publice [4]. La ea se referă informaţia oficială, informaţia despre activităţile administraţiei publice centrale şi locale, sursele de formare şi metodele de utilizare a bugetelor locale, starea mediului, starea de sănătate a populaţiei, informaţii despre produse, ecologie, proiecte economice curente şi de perspectivă etc.

Practica internaţională, cât şi experienţa incipientă naţională, demonstrează un interes vădit faţă de noile servicii oferite de către biblioteci în vederea satisfacerii necesităţilor informaţionale publice. Spre exemplu, în Italia colaborarea bibliotecilor cu administraţia publică are ca finalitate rezultate optime în asigurarea utilizatorilor bibliotecii cu informaţie publică. Cetăţenii pot consulta informaţia interesată pe pagina web a bibliotecii, care devine în acest mod, un Centru de informare, pot depune plângeri, să scrie cereri, pot face reclamaţii, iar în timp util pot să primească răspunsuri atât direct, pe pagina web, cât şi prin intermediul poştei electronice. Pe lângă faptul că Biblioteca Municipală Sormani „găzduieşte” pe pagina web informaţii despre primăria municipiului Milano, pe aceeaşi pagină găsim mereu informaţii noi cu privire la diverse activităţi comunitare, pe care le înfăptuieşte municipiul din Milano. Acelaşi lucru este prezent şi pe pagina web a municipiului: acolo se regăsesc informaţii actualizate permanent ale Bibliotecii Municipale milaneze şi ale filialelor acesteia.

Cât priveşte asigurarea publicului cu informaţie de utilitate publică prin serviciile tradiţionale de bibliotecă, acestea sunt desfăşurate de un serviciu special – „relaţii cu publicul”, care prestează informaţie publică în regim curent sau oferă consultanţă, în cazul când biblioteca nu deţine informaţia solicitată de utilizator. Implementarea noilor servicii informaţionale a făcut să crească simţitor interesul faţă de bibliotecă. Numărul vizitatorilor fizici, dar şi virtuali s-a dublat, ceea ce confirmă utilitatea accesului la informaţia publică pentru cetăţeni. Astfel, societatea italiană a devenit mai informată în domeniul public, iar biblioteca şi-a demonstrat grija faţă de oamenii pentru care există şi funcţionează, transformându-se într-un adevărat Centru de informare a comunităţii.

În Finlanda, de exemplu, legea cu privire la deschiderea activităţii guvernului, secţiunea 20, stipulează: „Autorităţile vor face publice activităţile lor şi serviciile prestate, precum şi drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice ce cad sub incidenţa lor.” „Autorităţile vor avea grijă ca documentele (…), ce sunt de importanţă majoră pentru publicul larg, să fie disponibile în biblioteci, baze de date sau prin alte mijloace accesibile publicului larg” [5]. Având legitimitate în acţiune, bibliotecile finlandeze îşi organizează activitatea la maximum, colaborând cu administraţia publică prin cele mai diverse forme şi metode. De exemplu: pe afişele Bibliotecii Municipale se pot regăsi informaţii cu privire la diverse activităţi ce privesc nemijlocit activitatea primăriei municipiului; sălile de lectură ale bibliotecii pot găzdui, ocazional sau sistematic diverse activităţi de informare a cetăţenilor, organizate de primărie şi/sau în colaborare cu biblioteca însăşi. De fapt, aceeaşi experienţă este vizibilă şi în Italia.

De remarcat este însuşi faptul că aceste două instituţii, administraţia publică şi biblioteca (siglele, numele lor etc.), sunt întotdeauna alături (reprezentate pe afişe, documente, pagini web). Din aceste considerente comunităţile milaneză şi cea finlandeză percep aceste instituţii ca un tot întreg, simbioza dintre ele, pe parcursul anilor, a devenit aproape de perfecţiune, identificându-se printr-un concept indivizibil.

Alte ţări cum ar fi: Cehia, Ungaria, Elveţia, Marea Britanie, Bulgaria etc. folosesc o varietate de metode pentru a oferi informaţia de interes public: o difuzează centrelor informaţionale prin telefon, fax, e-mail, portaluri web; prin mijloacele de informare în masă – ziare oficiale, broşuri etc. Important este ca cetăţenii să ştie despre canalele existente.

Aşadar, la nivel global ar trebui luate în considerare câteva aspecte: abordarea într-o concepţie unică a proceselor privind producerea, prelucrarea, stocarea şi difuzarea informaţiei de interes public; crearea unui cadru instituţional şi legislativ corespunzător care să permită dezvoltarea Societăţii Informaţionale la nivel naţional şi, implicit, acordarea acestuia la cerinţele circuitului informaţional mondial; modernizarea continuă a circulaţiei fluxurilor de informaţii între structurile administraţiei centrale şi locale prin procesarea informaţiei cu ajutorul TIC; crearea unor instrumente de informare şi comunicare pentru cetăţeni în reţea cu administraţia publică, prin utilizarea metodelor actuale oferite de tehnologia informaţiei (www, informare prin reţea, e-mail etc.)

Crearea instrumentelor de informare moderne, pentru cetăţean, aşa cum este necesar într-o societate informaţională, este o preocupare prezentă şi în Republica Moldova.

La nivel naţional, putem afirma că există tendinţe vizibile de promovare şi valorificare a resurselor informaţionale publice. Un exemplu elocvent în acest sens este cooperarea Bibliotecii Publice de Drept şi a Primăriei municipiului Chişinău. Iniţierea proiectului „Chişinăul juridic on-line” constă în disponibilizarea dinamicii participării membrilor comunităţii în luarea deciziilor în municipiul Chişinău. Totodată, sprijinirea Primăriei în consolidarea capacităţilor de comunicare cu cetăţenii într-o manieră deschisă, transparentă, favorizează instituţionalizarea accesului la informaţie, simplifică şi facilitează accesul la documentele publice emise recent, dar şi cele emise anterior, propunând cetăţenilor o variantă finală, consolidată a documentului în orice perioadă de timp2.

Este de remarcat faptul că Biblioteca Publică de Drept, în acest sens, şi nu doar, şi-a asumat rolul de furnizor local de informaţii juridice, dezvoltând un parteneriat solid şi deosebit de util cu autorităţile locale în scopul asigurării şi promovării continue a accesului la informaţia publică.

Alt moment favorabil care condiţionează o extindere a accesului la informaţie este faptul că ţara noastră a devenit posesoare a unui sistem unic al resurselor informaţionale de stat, odată cu definirea edificării Societăţii Informaţionale în calitate de sarcină prioritară. Astfel devine necesară nu numai sporirea perpetuă a acestor resurse, ci şi crearea condiţiilor favorabile pentru utilizarea eficientă a potenţialului informaţional. Ne referim, în acest sens, la constituirea Sistemului Naţional de Prestare a Serviciilor Informaţionale, care poate reprezenta o platformă pentru atragerea investiţiilor la nivel naţional al tehnologiilor informaţionale (TI). Totodată, experienţa europeană în direcţia respectivă demonstrează sporirea numerică a serviciilor informaţionale, prestate cetăţenilor şi businessului, amplifică mult calitatea acestora, securitatea informaţională, protecţia datelor şi transparenţa dintre stat şi societate [5].

Astfel, implementarea formulei de succes, reprezentată de cei trei „C” devine obligatorie şi definitivă: „Colaborare. Comunicare. Coordonare” pentru realizarea cerinţei informaţionale sociale. În condiţii de competitivitate instituţia infodocumentară îşi confirmă poziţia de lider printre furnizorii de informaţie, prin capitalul uman-profesional şi prin calitatea şi operativitatea serviciilor şi produselor propuse pe piaţa informaţională.

În acest sens recomandăm: regimul de acces la informaţie trebuie inclus în Politica internă de bibliotecă, fiind o practică internaţională de succes, care merită a fi preluată şi acomodată în spaţiul autohton; elaborarea unor programe de stat în vederea acordării statutului de Centru de Informare instituţiei bibliotecii; instituirea unui nou parteneriat cu administraţia publică, care este în prezent instituţia finanţatoare a bibliotecii publice, dar care poate deveni şi partener de colaborare; acordarea unei atenţii deosebite accesului la informaţia publică, liant în promovarea şi deschiderea spre o societate democratică şi liberă.

Încercând să răspundem la toate obiectivele propuse în cercetarea de faţă, putem conchide: odată cu schimbările ce au loc în societate, ca rezultat al evoluţiei acesteia, se transformă şi biblioteca, fiind parte din arealul societal, devenind Centru de informare pentru comunitatea pe care o serveşte, răspunzând prompt şi operativ la orice gen de informaţie, inclusiv la informaţia de interes public; biblioteca se suplimentează cu un nou rol social, cel de mediere, între comunitatea producătorilor şi cea a consumatorilor; biblioteca îşi diversifică serviciile informaţionale pentru a răspunde cerinţei sociale; prin delegarea Bibliotecii Publice de Drept, municipiul Chişinău poate contribui la dezvoltarea culturii juridice a populaţiei de nivel profesional, iar pe termen lung aceasta poate dezvolta un angajament social între autoritatea publică şi o instituţie infodocumentară; biblioteca îşi creează astfel o imagine notorie, atrăgând de partea ei publicul consumator; biblioteca iniţiază diverse parteneriate, colaborări cu diferite instituţii posesoare de resurse informaţionale oficiale publice; biblioteca reuşeşte să se afirme ca mediu de acces la informaţie, prin asigurarea accesului la informaţia publică, fiind în căutarea permanentă de noi forme şi arii de afirmare [3, p. 36-38].

În societatea contemporană, extinderea accesului la informaţie este o problemă ce depinde direct de nivelul informatizării societăţii în ansamblu, de strategiile şi politicile abordate la nivel naţional. Pe de altă parte, însă, tendinţa obiectivă de aderare la Comunitatea Europeană, precum şi integrarea în circuitul informaţional mondial, necesită de la autorităţi, ca şi de la instituţiile infodocumentare şi nu numai, identificarea acelor metode, tehnici, proceduri care să permită punerea în practică a cerinţei informaţionale sociale, dar şi a evoluţiei sociale în general. Organizarea unui parteneriat durabil între autoritatea publică şi instituţia infodocumentară revendică substanţializarea accesului cetăţeanului la informaţia publică, stabilită de legislaţia în vigoare, ceea ce înseamnă deschiderea autorităţii publice pentru un dialog constant, consistent şi neîngrădit cu cetăţenii. Valorificarea culturii accesului la informaţie va conduce la eficientizarea procesului de socializare şi de edificare a societăţii democratice.

Note

Msc. Barbro Wigell-Ryynanen, Consilier pentru Problemele de Bibliotecă în Ministerul Culturii din Finlanda. Asigurarea accesului la informaţie, cunoaştere şi experienţă culturală, material prezentat în cadrul unui forum internaţional la Bucureşti – „Cartea. România. Europa, 2009”.

Mariana Harjevschi, director, Biblioteca Publică de Drept. Biblioteca Publică de Drept – instituţia ce facilitează şi promovează accesul la documentele publice chişinăuiene, material prezentat la conferinţa anuală a Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova Accesul deschis la informaţie şi cunoaştere: susţinerea progresului durabil, 2010.

Referinţe bibliografice

1. Bibliotecile – temelia democraţiei. Magazin bibliologic. 2005, 1-2, 10-13.

2. COBLEAN, O. Biblioteca – mediu de acces la informaţia publică. În: Accesul la informaţie şi dreptul de autor. Ch.: Centrul Ed. al UASM, 2010, pp. 30-38.

3. COBLEAN, O. Comunicarea societală şi rolul bibliotecii în asigurarea accesului la informaţia publică în Republica Moldova. În: Cercetare şi inovare – perspective de evoluţie şi integrare europeană : conf. şt. a masteranzilor şi doctoranzilor, Chişinău, 23 sept. 2009. Ch., 2009, pp. 201-202.

4. COBLEAN, O. Role of the library providing acces to public interest information in Moldova. În: Lucrările Simpozionului Internaţional Cartea. România. Europa. Bucureşti: Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2010.

5. MANDA, C. Administraţia publică şi cetăţeanul. Structuri. Autorităţi. Informaţie publică. Bucureşti: Ed. Tehnică, 1997. 120 p.

6. Legea privind accesul la informaţie: nr. 982-XIV din 11.05.2000. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2000, 88-90, Art. 664.

7. MARIN, C. Societatea civilă. Între mit politic şi pledoarie socială. Ch.: Epigraf, 2002. 182 p.

8. Библиотеки. Население. Местная власть. Информационное сотрудничество продолжается : Сборник документов и материалов. M.: Либерия, 2003. 188 с.

9. МИХНОВА, И.Б. Библиотека как информационный центр для населения: проблемы и их решения: практическое пособие. М.: Либерия, 2000.128 с.

Olesea COBLEAN,

lector univ., Catedra biblioteconomie şi asistenţă informaţională,

Universitatea de Stat din Moldova