Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
RECENZII ŞI CONSEMNĂRI / РЕЦЕНЗИИ И ЗАМЕТКИ / REVIEWS AND NOTES
Corneliu FLOREA
Noi adevăruri despre falsul eliberator al popoarelor

Motto: ,,URSS din încercuirea capitalistă, trebuie să lupte până când şi ultima ţară din lume va deveni o republică în componenţa URSS.” (Iosif V. Stalin)

Fost spion sovietic, în timpul războiului rece, Viktor Suvorov a hotărât să rămână în Occident şi să dezvăluie adevăruri despre Cine a declanşat al Doilea Război Mondial? Această întrebare este subtitlul volumului Spărgătorul de gheaţă*, apărut în limba română la Editura „Polirom” în 2010, a stârnit un viu interes şi, din nou, comentarii prin ea însăşi.

Adică cum, cine a declanşat al Doilea Război Mondial, acum, la şaptezeci de ani după acel război, abominabil, acum, când şi copiii, cu un iPhone în mână, ştiu că Hitler, el singur, e unicul vinovat de acel război?! Cum-necum, iată, vine un agent de marcă al spionajului militar sovietic să răstoarne răspunsul pe care propaganda şi istoriografii sovietici, plus credulii de occidentali l-au bătut în piroane, timp de şapte decenii, să mai pună o asemenea întrebare!! Sigur că, pentru cei ce ştiu câte ceva, sau mai mult, despre al Doilea Război Mondial sau vor să mai afle alte informaţii şi opinii despre feţele ascunse ale războiului, vor citi şi acest spărgător de gheaţă – în sensul că numai un spărgător putea străpunge gheaţa groasă a denaturărilor istorice – şi vor rămâne uimiţi să afle, de la Viktor Suvorov, că nu pune nici măcar semn de egalitate între Hitler şi Stalin în declanşarea acelei conflagraţii, ci pur şi simplu, Hitler apare ca un copil de trupă pe lângă generalisimul Stalin. Autorul, nu numai afirma că URSS este responsabil de acel război, dar ne demonstrează pe bază de documente şi logică istorică ceea ce susţine. Citiţi, vă rog.[1]

Cuprinsul volumului se împarte în 33 de capitole, fiecare din ele este un argument istoric ce susţine teoria că Stalin este cel mai vinovat de războiul mondial şi de consecinţele sale, în URSS şi în lume. La început, Viktor Suvorov îl consideră pe Hitler ticălos, criminal, canibal, apoi anecdotic continuă: Însă, dacă Hitler a fost canibal, asta nu înseamnă că Stalin a fost vegetarian, ceea ce de fapt induce ideea că şi Stalin a fost ticălos şi criminal. De la Marx şi Engels, Stalin a preluat ideea necesităţii schimbării societăţii prin revoluţia proletariatului, ce trebuie să apară după un război mondial, pe care cei doi filosofi l-au prevăzut: Războiul este mama revoluţiei, războiul mondial este mama revoluţiei mondiale, iar de la Lenin a preluat pasul înainte: de transformare a războiului imperialist în război civil. Asta au şi făcut Lenin şi Stalin: au transformat un război mondial într-o revoluţie avortată de o lună, „Marea Revoluţie din Octombrie”, într-un război civil de şase ani la sfârşitul căruia au forjat dictatura proletariatului în URSS! După această înfăptuire măreaţă, în care au murit mai multe milioane de oameni decât au murit în timpul Primului Război Mondial, Stalin a visat, a plănuit şi a împlinit cel de-al Doilea Război Mondial cu consecinţele dezastruoase în lume şi „eliberarea” ţărilor vecine!

Viktor Suvorov, de la capitol la capitol, demonstrează înarmarea URSS, încă din anii ’30, în vederea unui război mondial care să declanşeze o revoluţie mondială în care Armata Roşie eliberatoare va sprijini proletariatul împotriva capitalismului exploatator. Istoric, în 1930, Hitler se străduia, din greu, prin toate mijloacele, să pună mâna pe putere, pe care Stalin deja o avea din 1927 şi începuse pregătirea unui viitor război mondial. Autorul începe exemplificările acestor pregătiri de război cu uzinele de locomotive din Harkov, care scoteau mai multe tancuri pe zi decât locomotive! Prezintă cu amănunte industria aviatică de război, ce produceau diferite tipuri de avioane de la cele de vânătoare la cele de bombardament. Pe cine se pregătea să bombardeze, pe colhoznici?! În armată, pe lângă trupele clasice, cunoscute, Stalin pune un accent deosebit pe trupele de desant! Or, trupele de desant sunt trupe ofensive nu defensive; important de ştiut şi interpretat. Între timp, Hitler, devenit cancelar, s-a preocupat, întâi de toate sa scoată poporul german din deprimarea colectivă a şomajului de după Primul Război Mondial şi din criza economică, în timp ce în toate oraşele din URSS, din ordinul lui Stalin, se instalau turnuri pentru pregătirea viitorilor paraşutişti, a trupelor de desant şi se construiau mari planoare pentru transportul acestor trupe speciale. Cât priveşte propaganda sovietică, Viktor Suvorov revine în repetate rânduri la ţelul comunist al lui Stalin: a elibera Europa şi întreaga lume!!

Una dintre ţările care trebuia să fie eliberată era România. Viktor Suvorov revine des, în volumul său, la situaţia României prin prisma ofensivei staliniste, întâi ca zonă strategică datorită reliefului, deluros-muntos, şi în acest caz Stalin pune un accent deosebit pe pregătirea unor mari grupuri de vânători de munte, ofensive. Al doilea ţel ofensiv era cotropirea Basarabiei şi a Dobrogei pentru a face joncţiune cu ţările slave. Al treilea ţel, şi poate cel mai important în timpul unui mare război european, era să pună mâna, înaintea tuturor, pe bogatele rezerve de petrol din Valea Prahovei, esenţiale într-un război modern, total motorizat. Aceste trei obiective ale lui Stalin sunt foarte bine conturate de către autorul Spărgătorului…

Înainte de a sublinia, pe scurt, notele autorului despre România, nu putem să trecem peste evenimentul din 23 august 1939 – Pactul Molotov-Ribbentrop a deschis porţile sovietizării (p. 63) – şi cel din 17 septembrie 1939, când Armata Roşie a invadat Polonia cu sarcina de-a ajuta revoluţia muncitorimii şi ţărănimii! Ajutorul, scrie Victor Suvorov, a fost şi Katynul (uciderea a circa 20 000 de ofiţeri polonezi), iar după părerea mea, aceasta a fost uvertura lagărului comunist, după care urmează actul întâi: eliberarea şi instalarea puterii sovietice cu tancurile! Pe rând, urmează, „eliberarea” Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Unităţi speciale NKVD se aflau în prima linie a „eliberatorilor”, în Basarabia a acţionat Divizia a 4-a NKVD comandată de F.M. Majerin. Referitor la Finlanda, autorul scrie detaliat şi cu admiraţie despre împotrivirea hotărâtă eliberării sovietice, despre curajul şi eroismul cu care mareşalul Mannerheim şi finlandezii au înfruntat Armata Roşie cotropitoare. De câte ori citesc despre mareşalul finlandez şi eroica sa armată mă gândesc, cum au gândit mulţi români, ce s-ar fi întâmplat dacă şi Armata Română ar fi opus rezistenţă Armatei Roşii „eliberatoare”? Şi acum, după atâtea date istorice adunate, retoric cred că Hitler nu ar fi lăsat petrolul românesc pe mâna ruşilor, dacă Armata Română ar fi opus rezistenţă cotropirii Basarabiei! Dacă, în această eventualitate, Hitler nu ar fi intervenit ar fi fost terminat cu tot blitzkrieg-ul lui încă din 1941, iar tancurile ruseşti, alimentate cu petrol românesc ar fi ajuns, eliberând proletariatul, să defileze victorioase pe Champs-Elysées în Paris şi pe Bridge Street în Londra. Războiul rece nu ar fi durat 30 de ani şi nimeni nu ar fi mai ştiut ce s-ar mai fi întâmplat, dar, oricum, românii mai rău nu puteau ajunge; decât, la fel, România atârnată Rusiei forţându-ne să ne întoarcem din nou la litere chirilice, nu să citim cărţi bisericeşti, ci directivele Kremlinului...

„În vara lui 1940, printr-o ticăloasă campanie eliberatoare, Stalin a rupt din România Bucovina şi Basarabia” (p. 127). „Pentru comandanţii sovietici cuvântul «război» nu însemna apărare, ci atac” (p. 128). Viktor Suvorov precizează, la paginile 150 şi 151, că Armata a 9-a, cea mai puternică armată, o autentică armată de şoc, a fost plasată la frontiera română în vederea campaniei eliberatoare pentru că România este principala sursă de petrol a Germaniei şi o lovitură puternică asupra României însemna moartea Germaniei. Abia după ocuparea prin ultimatum a Basarabiei, Hitler şi generalii lui şi-au dat seama de greşeala lor faţă de România, prin pactul Molotov-Ribbentrop şi Arbitrajul de la Viena, dar era târziu. Cu mare întârziere germanii au descoperit adevăratele intenţii şi planuri ale lui Stalin şi abia atunci încep să încropească planul Barbarossa, era în decembrie 1940, deci, după ticăloasa campanie eliberatoare a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, ocuparea de către unguri a Nordului Transilvaniei şi cedarea, către bulgari a Cadrilaterului dobrogean. Comparând situaţia, planul Barbarossa nici nu era schiţat când Stalin plasase deja la Prut Armata a 9-a, cea mai puternică forţă de şoc cum o caracterizează autorul, Armata a 12-a care avea patru corpuri de vânători de munte, formate din caucazieni, speciale pentru ofensivele din Carpaţi, iar în Delta Dunării a fost adusă o flotilă numeroasă cu scopuri ofensive în amonte. Pentru întregirea imaginii, autorul adăugă că după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi ocupaţiile militare sovietice săvârşite, Stalin a scos Armata Roşie din vechile ei cazărmi şi fortificaţii împingându-le mult înspre Vest, în tabere provizorii prin pădurile de frontieră, şapte armate formate din peste 67 de divizii, complet pregătite pentru declanşarea războiului! Această amplasare de armate sovietice la frontiera de Vest era deja terminată, fiind prima parte a planului ofensiv Furtuna, când planul german Barbarossa era doar pe hârtie şi Viktor Suvorov punctează: „Forţe gigantice au fost concentrate pentru o lovitură asupra Germaniei şi României. Or, şi singură, lovitura asupra României ar fi fost fatală pentru Germania” (p. 305). Să luam în considerare acestă frază.

Spărgătorul de gheaţă, doar aparent pare un mic tratat de date, fapte şi adevăr istoric din acea perioadă, dar cuprinde esenţialul: cine a declanşat al Doilea Război Mondial, pe care îl demonstrează logic şi corect. Este adevărat că un război mondial este rezultatul unei nebunii generale în care liderii ce îl declanşează sunt paranoici, maligni, antisociali, iar în cazul conflagraţiei din anii 1939-1945 dintre toţi Stalin a fost cel mai diabolic, cel mai blestemat.

Nu mai are importanţă trecutul istoric, decât, aşa ca aflare şi înţelegere a lumii în care trăim, dar omeneşte am puternice resentimente faţă de URSS-ul lui Stalin, care ne-a cotropit, mutilat, jefuit şi umilit mai mult de patru decenii; am resentimente faţă de Hitler, care s-a frânt şi din cauza că nu a fost un aliat sincer al României, împărţindu-ne atât la ruşi, cât şi la unguri. Cât priveşte Japonia, foarte vinovată şi ea, şi-a plătit din plin militarismul agresiv, când epuizată total, americanii au făcut-o knock-out cu o bombă atomică în 6 august 1945, iar Stalin i-a dat o copită comunistă când era la podea, după bombele atomice americane, eliberând nişte insule japoneze! Judecaţi şi Dumneavoastră: URSS-ul avea un pact de neagresiune cu Japonia, pe care japonezii l-au respectat când Hitler a atacat URSS-ul, dar Stalin nu a ţinut cont de pactul de neagresiune când Japonia era total învinsă, la pământ. Aşa-s comuniştii sovietici…

Corneliu FLOREA,

Winnipeg, Canada

Sfârşitul anului 2011

Bibliopolis - www.hasdeu.md

[1]* Suvorov, Viktor. Spărgătorul de gheaţă. Iaşi: Ed. „Polirom”, 2010. 305 p.