Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EMINESCIANA 2012 / ЭМИНЕСЧИАНА 2012 / EMINESCIANA 2012
R. PELINEANU
Eminescu în captivitatea „nebuniei”

Aşa se numeşte o nouă carte a reputatului critic literar prof. dr. Theodor Codreanu, apărută recent la Editura Universul din Chişinău, care a fost lansată, în prezenţa unui numeros şi competent public, alcătuit din critici, istorici, scriitori, bibliotecari, la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. La începutul studiului, autorul ne prezintă o notă explicativă, intitulată Metoda dublului referenţial, atenţionând cititorul în mod special, că lectura volumului trebuie făcută anume în corespundere cu aceasta şi nicidecum altfel: „Toate întâmplările trăite de Eminescu pe 28 iunie 1883 şi după au fost raportate exclusiv la nebunie. Trebuie schimbat referenţialul. Mai bine-zis, dublat, adică depăşit, ţinându-se cont simultan atât de bolile reale ale poetului, cât şi de cea supraadăugată, situaţie stranie, oglindită de disputa între numeroasele diagnostice care au făcut carieră, între care două predominante: psihoza maniaco-depresivă şi paralizia generală progresivă, pe fond luetic. Bineînţeles, mutaţia referenţială este atrasă de o revizuire critică a izvoarelor şi a contextului istoric. Nu trebuie să se confunde «dublul referenţial» (care simultaneizează «complexele de cultură» şi «complexele de profunzime») cu «dubla măsură», simptom al unui spirit dedublat.”

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Tot aici se specifică faptul că lucrarea se află la a şaptea ediţie, punându-se la socoteală şi două ediţii care au circulat pirateresc, ele trebuind să poarte mai multe titluri, în conformitate cu ponderea referenţialului abordat. Ceva timp în urmă, tot la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, fusese lansată ediţia cu titlul Dubla sacrificare a lui Eminescu, fiind anticipată de alte ediţii intitulate De ce a fost sacrificat Eminescu?, Mitul Eminescu, Eminescu – martor al adevărului, Eminescu şi mistica nebuniei. Theodor Codreanu mai spune că actuala ediţie „este o ameliorare a celei ratate de la sfârşitul anului 2010, solicitată de Gabriel Stănescu, dar apărută doar în 15 exemplare din pricina tragicei dispariţii a editorului chiar în ziua când trebuia să aibă loc lansarea la Târgul de Carte «Gaudeamus» din Bucureşti”, exprimându-şi speranţa că sub acest titlu şi în versiunea dată va fi definitivă.

Cu părere de rău, n-am citit niciuna din ediţiile anterioare (de alţi autori, cărţi pe această temă am citit mai multe), Eminescu în captivitatea „nebuniei” însă am lecturat-o cu uşurinţă, într-o singură noapte, fiind intrigată să cunosc adevărul în ultimă instanţă privind brutala sacrificare a poetului, căci anume aşa se vrea această nouă lucrare – un adevăr franc, nu pe ocolite, pentru elucidarea căruia Th. Codreanu, dr. în filologie, a trebuit să facă o arie extinsă de revizuire aproape a tot ceea ce s-a scris şi cum s-a scris, negând sau susţinând diverse puncte de vedere, completând sau făcând concluzii inedite, toate în limbajul şi în stilul inconfundabil al polivalentului şi prodigiosului autor, căruia i se mai spune G. Călinescu al Huşilor. Pe alocuri cartea se substituie ca o intrigă de detectiv, cititorul fiind captivat de minuţiozitatea de expunere a faptelor, compararea şi contrapunerea lor, devenind în derularea lor judecătorul peste timp al celor „care fac să moară alde Eminescu”, vorba lui B.P. Hasdeu. Apropo de marele cărturar, în tulburătorul său necrolog, la stingerea Luceafărului, Hasdeu îşi exprima regretul că istoria îi va lăsa în umbră pe adevăraţii ucigaşi, dar iată că această lucrare completă nu numai că le spune acestora pe nume, dar le şi prezintă vicleniile hidoase în lumina adevărului documentar. Da, astăzi cunoaştem cine l-a ucis şi cum, pe Eminescu. Sub masca de prieteni şi protectori l-au supus unui martiriu, încercând decenii întregi să inducă în eroare opinia cititorilor. La aceştia, fără sorţi de recunoaştere, se adaugă şi denigratorii, mai vechi şi mai noi, nume cunoscute sau mai puţin cunoscute în literatură. Nu voi intra în amănunte pentru că această carte trebuie citită şi răscitită, iar mesajul ei transmis celor care nu o au la îndemână.

Dar să revenim la lansare, care, de fapt a fost dublă, fiind pus în discuţie şi alt volum de Theodor Codreanu, Ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă – ermetismul canonic, apărut tot în 2011 la Editura „Curtea Veche” din Bucureşti.

Pe post de moderatori, acad. Mihai Cimpoi şi scriitorul Vlad Pohilă, au făcut o succintă prezentare a celor două cărţi fundamentale, ultimul apreciind cartea Eminescu în captivitatea „nebuniei” ca pe una zguduitoare, amintind în context şi de denigrarea lui Eminescu, atribuindu-i lui Th. Codreanu calitatea de străjer al lui Eminescu, pledând pentru emiterea unor pedepse penale pentru cei care se fac vinovaţi de calomnierea cu bună ştiinţă a marelui poet, care, oricum, în ciuda criticilor nefondate, va dăinui atât cât va exista poporul român. De fapt, Vlad Pohilă crede că aceste pedepse pot fi aplicate pentru toţi calomniatorii care atacă nefondat şi compromit imaginea personalităţilor de certă valoare din toate domeniile, aşa cum se procedează în Spania, bunăoară.

Directorul general al Bibliotecii Municipale, dr. Lidia Kulikovski, a ţinut să amintească celor prezenţi că în istorica sală a instituţiei au mai fost lansate şi multe alte volume frumoase şi interesante din vasta operă a lui Theodor Codreanu.

Acad. Mihai Cimpoi a subliniat calitatea de remarcabil polemist a lui Theodor Codreanu, care pune pe tapet şi răspunde doar prin argumente incontestabile, având facultatea de a construi o demonstraţie critică. În amintitul volum autorul a prezentat o profundă demonstraţie critică bazată pe logică piramidală de categorie platoniană. Cu migală a arătat şi ne-a convins că a existat o moarte civilă a lui Eminescu, descrierea este în stil detectivist, nescăpându-i niciun detaliu. Statul român, a remarcat academicianul, nu a creat un mit oficial Eminescu, n-a editat integral opera lui, n-a editat Caietele, a făcut-o academicianul Eugen Simion; statul, de asemenea, nimic n-a făcut pentru promovarea operei eminesciene peste hotare. Au făcut-o cu precădere eminescologi din Italia, Franţa, amintind de minunatele volume eminesciene ale Rosei del Conte, ale lui Alain Guillermou. Acad. M. Cimpoi a mai concretizat că la Centrul Internaţional Academic Eminescu a primit şi unele cărţi despre Luceafăr din India, din China, Portugalia. Theodor Codreanu a specificat că la mitul lui Eminescu se adaugă trei faţete: eroul, martirul şi călugărul. Dorinţa poetului de a se călugări a fost exprimată chiar şi faţă de Titu Maiorescu. (Această vrere a lui M. Eminescu a fost tratată ca simptom de nebunie, deşi se ştie că pe linie maternă el a avut rude apropiate care s-au călugărit, în număr de vreo şapte, între care a fost şi o stareţă cultă şi erudită. În copilărie Mihai a mers nu o singură dată în vizită la mănăstire, la mătuşile lui.) Eminescu vedea în postura de călugăr calităţile de erou şi martir, care se completează reciproc. Referindu-se la cartea despre Ion Barbu, Mihai Cimpoi a spus că acesta este exact aşa cum îl vede Theodor Codreanu, un poet care face strălucire poeziei româneşti din perioada interbelică, analizându-i opera sub aspectul ermetismului canonic.

Nicolae Dabija a menţionat gradul de rubedenie cu distinsul critic, primul fiind Codreanu, al doilea de la Codreni. Despre Th. Codreanu se spune că este Academia de Ştiinţe de la Huşi. Se pare că despre Eminescu s-a spus tot, dar despre Eminescu încă nu s-a spus nimic, urmează ca noile generaţii să-l descopere prin studierea profundă a operei integrale. „Personal,
l-am descoperit pe Eminescu cu adevărat abia în clasa a şaptea”, a ţinut să menţioneze N. Dabija. „Eminescu n-a înnebunit, Eminescu a fost înnebunit, fiind tratat cu mercur. Poetul ne-a ajutat să supravieţuim şi este foarte actual şi astăzi, el luptă alături de noi. Am fost indignat de un reproş al unui coleg din România, că, chipurile, «n-o să ajungem în Europa cu moaştele lui Eminescu», că «am rămas la Eminescu», dându-i replica, că n-am rămas, dar am ajuns la Eminescu! Trebuie să ştim că pentru poezia La steaua, NASA a numit o stea cu numele Eminescu. Unii denigratori îl consideră poet de debara, să le fie ruşine, Eminescu a fost şi va rămâne etern. Prin intermediul lui Eminescu ne-am descoperit limba română, istoria română, datinile strămoşeşti. Prin Eminescu am descoperit Europa.” Despre cartea Eminescu în captivitatea „nebuniei” N. Dabija a spus că este o carte profundă şi trebuie să nu lipsească din orice şcoală, orice instituţie de învăţământ superior, de aceea e necesar să fie reeditată (tirajul cărţii este de o mie de exemplare, într-adevăr insuficient pentru această acoperire, mai gândindu-ne şi la cititorii din alte categorii, inclusiv scriitorii).

Oaspetele din Bacău, prof. Andrei Petruş, a spus că, asemeni poetului Grigore Vieru, a trecut cu emoţii pentru prima oară Prutul. Despre Theodor Codreanu a menţionat că Domnia Sa este atins de aripa geniului, manifestându-se în mai multe ipostaze: de minunat dascăl, critic literar strălucit, minunat romancier etc. „El este un foarte bun cunoscător al literaturii române şi universale, iată de ce opera Domniei Sale îmi este de căpătâi, iar cartea Eminescu în captivitatea «nebuniei» o consider ca pe o capodoperă, stilul este elegant, limbajul bogat. Volumul cuprinde multe informaţii captivante, gânduri profunde. În aceeaşi măsură autorul răspunde curajos la provocări.”

Criticul Ion Ciocanu a abordat tema basarabenizării lui Theodor Codreanu, menţionând că acesta are în vizor mai mulţi autori de la noi: se apleacă către opera lui Grigore Vieru, vede o altă deschidere a lumii de către Victor Teleucă. Despre volumul Eminescu în captivitatea „nebuniei” şi alte cărţi dedicate temei eminesciene, a subliniat că ele formează o imagine clară despre Luceafăr, care vin s-o combată pe cea deformată şi larg răspândită de denigratori, cu părere de rău, ţinând să remarce că ultima este o carte de zile mari.

Criticul Ana Bantoş a fost impresionată de terminologia pusă la punct a lui Theodor Codreanu, atât în primul, cât şi în al doilea volum lansat, evocând calităţile de cercetător meticulos, fundamental, fiind un model de demonstraţie atât pe linie de transmodernism, cât şi modernism în general.

În aceeaşi cheie a unei atitudini cordiale au mai vorbit istoricul Ion Buga, criticii Vitalie Răileanu, Andrei Ţurcanu, poetul Gheorghe Ciocoi ş.a.

Theodor Codreanu a mulţumit cu multă căldură Editurii „Universul”, prin reprezentantul ei directorul Iurie Gabura, şi Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, reprezentată de directorul general Lidia Kulikovski, mai spunând că mulţumirile se îndreaptă şi către inimosul Dumitru Gabura, asigurând numerosul public că această întâlnire va rămâne înscrisă în cartea sufletului. Referindu-se la volumul Eminescu în captivitatea „nebuniei” a mai spus că ea a încununat rodul muncii de peste 15 ani, din 1997 cunoscând metamorfoze peste metamorfoze.

În final, menţionăm că ediţia definitivă Eminescu în captivitatea „nebuniei” are 327 de pagini şi este alcătuită din douăzeci şi şapte de capitole, încheindu-se cu un indice de nume. Ea a întrunit foarte multe recenzii frumoase. Lui Theodor Codreanu pentru această carte i s-a acordat Premiul de Excelenţă „Mihai Eminescu” pentru cea mai bună carte-exegeză eminesciană din 2011, acordat de către Societatea scriitorilor bucovineni – Suceava a Uniunii Scriitorilor din România.

R. PELINEANU