Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EMINESCIANA 2012 / ЭМИНЕСЧИАНА 2012 / EMINESCIANA 2012
R. ANDREI
Nu m-am trudit degeaba...

La Centrul Academic Internaţional Eminescu (CAIE), în premieră pe piaţa de carte românească, acum – la Chişinău, a fost lansat volumul O viaţă de dascăl obişnuit trăită neobişnuit, autorul ei fiind, cercetătorul ştiinţific principal şi directorul general adjunct pentru Europa din partea României (funcţie acordată de Internaţional Biographical Center al Cambridge University din Londra) domnul conf. univ. dr. Dumitru Copilu-Copillin. Noutatea ei corespunde unui nou gen de lucrare, care, prin structura sa, organizarea internă şi noile tehnici biblioteconomice moderne utilizate, sugerează cum s-au valorificat şi cum s-ar putea valorifica integral şi obiectiv realizările, adică faptele unor personalităţi de valoare. Interesul pentru o asemenea carte a fost stimulată în timpul elaborării de academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, care şi semnează prefaţa, o recomandare cu multiple aprecieri. Din partea Editurii „Prut Internaţional”, unde a văzut lumina tiparului proaspăta (din anul 2011) lucrare, se menţionează importanţa acesteia şi anume că în condiţiile în care în prezent nu există un sistem naţional de evidenţă, estimare, încurajare, evaluare, recompensă şi ierarhizare a valorilor cultural-ştiinţifice de nivel instituţional, local, naţional şi internaţional, de regulă, aceste valori (fapte de viaţă, descoperiri, lucrări de înaltă ţinută şi profundă semnificaţie, destinate uzului public) se pierd, se ignoră, se uită, iar în cele din urmă, ele parcă nici nu există.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Cartea cu siguranţă poate servi drept model pentru autorii, dar şi pentru bibliografii, care vor dori să evidenţieze în acest mod o personalitate sau alta.

În felul acesta Dumitru Copilu-Copillin a reuşit să-şi contabilizeze înfăptuirile timp de mai bine de 25 de ani de activitate universitară, 30 de ani de activitate de cercetare ştiinţifică şi 60 de ani de activitate publicistică multidisciplinară.

E momentul să amintim că autorul este aureolat de cununa celor opt decenii de viaţă şi activitate, cartea fiind un propriu omagiu adus acestui frumos jubileu.

Volumul este alcătuit din două părţi, anticipate de o listă de abrevieri, un motto şi dedicaţii în versuri, preliminarii la cele patru ediţii şi un Curriculum vitae. Prima parte, intitulată Bilanţul înfăptuirilor, cuprinde trei capitole despre cele trei direcţii principale de activitate şi un capitol cu Ecouri-referinţe. Partea a doua, Contribuţii relevante – concluzii de o viaţă, inserează Mostre de sinteză în domeniile educaţiei şi ştiinţelor literare, completate de Flori ale gândirii – Frunze de speranţe (aforisme) şi un Epilog. În Post-factum autorul cu multă migală întocmeşte o serie de indici alfabetici, cronologici şi tematici. Cartea se încheie cu o Iconografie (prezentări grafice şi foto, individuale sau colective, din diferite perioade de viaţă ale autorului). Vom mai arăta în acest preludiu că Dumitru Copilu-Copillin este un nume bine cunoscut în mediile ştiinţific şi pedagogic de la noi, în virtutea faptului că este profesor asociat la Universitatea Ecologică din Bucureşti, dar şi la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din metropola română, dar şi la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din capitala Republicii Moldova. A conferenţiat în nenumărate rânduri în cadrul mai multor instituţii pe parcursul la mai mulţi ani.

În deschiderea evenimentului, directoarea CAIE Elena Dabija a menţionat că protagonistul nu este la prima vizită în instituţia-gazdă, de multe ori a studiat profund fondul de carte Eminescu de la bibliotecă, culegând ca albina nectarul din cărţi pentru completarea unui volum „în aură total eminesciană”. Fiind însoţit, aproape că întotdeauna, de „bodyguardul personal” – soţia, directoarea i-a oferit doamnei un ghiveci de crizanteme pentru a fi plantate la casa de vacanţă a familiei Copilu.

Moderatorul – academicianul Mihai Cimpoi – a remarcat, din start, cu încântare: iată că şi viaţa unui om poate fi contabilizată (nu doar banii)! În continuare a apreciat meritul lui Dumitru Copilu-Copillin în studiul eminescian privind universalitatea Luceafărului poeziei româneşti, contestată nu doar de unii răuvoitori, ci şi de unii critici care nu cunosc adevărata dimensiune şi impactul mesajului acestuia pe diferite meridiane ale globului pământesc. D. Copilu-Copillin vine cu argumente incontestabile. Dacă în 1989 – Anul Eminescu, declarat de UNESCO – dumnealui reuşise să „contabilizeze” 93 de ţări şi 65 de limbi în care era valorificată opera eminesciană, acum sunt identificate surse în 73 de limbi, vorbite în cel puţin 200 de state ale lumii, dintre care în peste 100 s-au realizat traduceri şi comentarii favorabile de către un număr de peste 700 de traducători şi comentatori, între ele fiind notorietăţi mondiale, organizaţii ştiinţifice şi culturale naţionale şi internaţionale. Referindu-se la structura şi metodologia cărţii lansate, domnul acad. M. Cimpoi a specificat că ea „s-a realizat pe exemplul concret al vieţii şi activităţii unui dascăl, om al vremii sale, ridicat prin propriile puteri, dăruit muncii şi cauzei sale, dezinteresat de răsplată, care însă, în cele din urmă, s-a bucurat de apreciere şi recunoaştere, chiar de consacrare, inclusiv în dicţionare, în enciclopedii, apărute sub egida «Who is Who International»”. Domnia Sa a mai spus că volumul este o carte a mai multor cărţi, sugerând ideea că ea poate alcătui separat subiectul a cel puţin trei cărţi. A menţionat şi faptul că autorul se documentează în original în trei limbi străine: rusă, engleză şi franceză, în glumă exprimând nedumerirea de ce autorul situează rusa în prim-plan. „Eu cred că explicaţia vine din perioada de studii făcute la Universitatea «Lomonosov» din Moscova”, a conchis, pe aceeaşi notă, dl academician.

Un alt vorbitor, poetul Iulian Filip, de asemenea, a fost de părerea că lucrarea ar putea fi desfăşurată în mai multe cărţi şi anume: Curriculum vitae sau Povestirea vieţii unui căutător de comori „Personalia” ar putea fi intitulată Amintiri de pe meleaguri natale, o replică frumoasă a Amintirilor lui Ion Creangă, pentru că este o povestire originală scrisă cu mult har, capitolul Studii ar putea constitui o altă carte despre şcoli, ar mai fi o a treia despre universalitatea lui Mihai Eminescu. Mi-a fost de folos această oglindă, căci aşa putem numi cartea lansată, a constatat I. Filip. Ea face parte din categoria celor care se citesc, adică este atractivă. Prin ea se aduce un adevărat imn Mamei. D. Copilu-Copillin l-a cunoscut pe T. Arghezi, l-a privit în ochi, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că prin ochii Domniei Sale l-am privit şi noi pe marele poet.

Impresiile despre carte au fost împărtăşite şi de alţi vorbitori.

În replică, Dumitru Copilu-Copillin a mărturisit în faţa celor prezenţi: vibraţiile despre carte mă liniştesc, dovedindu-mi că n-am trudit degeaba. Aici sunt primele ecouri publice. Cartea are mai multe lumi, pentru că sunt mostre de biblioteconomie (am lucrat şi în acest domeniu), mostre de poezie, mostre de proză, mostre de analiză ş.a. Mi s-a spus că era bine să mă ocup preferenţial de literatură, dar am activat aşa cum mi-a dictat inima şi m-a ajutat Dumnezeu. Lucrarea pe care am expus-o judecăţii publicului larg am realizat-o ca pe un ghid privind metodologia de contabilizare a faptelor, de aceea n-o să observaţi numele meu de familie pe copertă. Aş vrea să amintesc despre o chestiune interesantă care m-a marcat şi m-a determinat să-mi completez numele de familie cu încă o literă. După numele tatălui eu sunt Copil, purtătorii lui sunt toţi descendenţi din satul meu de baştină. Aproape cu cincizeci de ani în urmă am realizat o anchetă deschisă de Contemporanul despre Maiakovski, solicitând răspunsuri de la 100 de personalităţi din domeniul literaturii şi culturii, unul din ei fiind Tudor Arghezi. Fiind întrebat de Domnia Sa care-mi este numele de familie, am răspuns Copil, la care remarcabilul poet a replicat: „Copil-copil, dar al cui?” Acest lucru s-a repetat şi cu alţi intervievaţi, astfel că am hotărât să mai adaug o literă, devenind Copilu, iar mai târziu, când am început să public în reviste internaţionale, am completat şi cu dublul Copillin.

Referindu-se la tematica eminesciană, a evidenţiat 50 de studii scrise până acum şi completarea unei baze de date despre poet, cea mai completă fiind difuzarea lui peste hotare. La scrierea lucrării Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai Eminescu m-am sprijinit pe creaţiile lui Edgar Papu, Rosa del Conte, Mihai Cimpoi, care sunt eminescologi cunoscuţi în lume. Imaginar am stat mai multe luni de zile alături de Perpessicius, am studiat Caietele lui Eminescu, susţinând şi cicluri de conferinţe pe această temă la Cernăuţi, Chişinău, Târgovişte şi în alte localităţi, a mai relevat Dumitru Copilu-Copillin. În continuare, a asigurat asistenţa că va continua să lucreze pentru fondul Eminescu al Centrului Academic Internaţional Eminescu din Chişinău, completând în permanenţă cartea Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai Eminescu. O altă idee asupra căreia a stăruit oaspetele bucureştean a fost cea privind formarea competenţelor şcolare. Este primul conferenţiar în România care a predat managementul educaţional. Despre manualele sale din domeniile botanică, ecologie, anatomie etc. a spus că sunt cărţi de învăţătură pentru elevi, studenţi, dascăli şi părinţi. Dumitru Copilu-Copillin a mulţumit gazdelor şi celor prezenţi pentru participarea la această sărbătoare a cărţii.

În încheiere, moderatorul acad. Mihai Cimpoi a concluzionat, adresându-se protagonistului: „Şi de data aceasta aţi conferenţiat, domnule profesor Copilu, îmbogăţindu-ne cu gânduri profunde şi utile.”

Evenimentul a fost completat de o expoziţie fotografică a ziaristului Andrei Viziru cu imagini frumoase despre anotimpuri, în special de toamnă, inspirate din creaţia şi tematica eminesciană. Dumnealui a mai spus că pregăteşte o nouă expoziţie In memoriam: Grigore Vieru, făcând un apel pentru adunare „în jurul lui Mihai Eminescu şi al lui Grigore Vieru”.

R. ANDREI