Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OMAGIERI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Ludmila BULAT
De-o viaţă, arând pe ogorul limbii române

Alexandru Alici este cunoscut în lumea oamenilor de cultură ca traducător, editor, redactor de limbă română.

În perioada sovietică la Editura „Cartea Moldovenească” apărea o serie de cărţi cu genericul Oameni de samă. La editură soseau scrisori precum şi în presă se făceau propuneri că ar fi mai corect să se numească colecţia Oameni iluştri. Dar nu se putea: la Bucureşti apărea colecţia Oameni iluştri, iar la Chişinău seria Oameni de samă. Cărţile din această serie erau tălmăcite de traducători cu har. Din cadrul ei Al. Alici a tradus: Ernesto Che Guevara de I. Lavreţki (1980); Kovpak de Teodor K. Gladkov, Luka E. Kizea (1982); Iuri Gagarin de Viktor Stepanov (1989) etc.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Era un specialist, care pe lângă competenţă, avea o mare capacitate de muncă, un randament atât cantitativ, cât şi calitativ. De-a lungul anilor a tradus din rusă în română vreo 40 de cărţi din cele mai diverse domenii: memorii – Amintiri şi reflecţii de Gh. Jukov (vol. 2, „Cartea Moldovenească”, 1984); pedagogie – Bună ziua, copii!: Carte pentru învăţători de A. Amonaşvili („Lumina”, 1986); fantastică – Lalele de pe cosmodrom de Irina Strajeva („Cartea Moldovenească”, 1986); artistică: Marele pomor. Din viaţa lui Lomonosov de Nikolai Ravici („Literatura Artistică”, 1979); Dersu Uzala: roman de V.K. Arseniev („Literatura artistică”, 1983) etc., etc. În traducerile sale Al. Alici a pledat întotdeauna pentru neologisme, dorea să-l ridice pe cititor la nivelul limbajului modern, de neconceput fără neologisme. În jargonul editorial acelor neologisme le spuneam alicisme, iar despre Al. Alici exista un banc că învaţă DEX-ul pe de rost aşa cum învăţăm noi poeziile.

De obârşie este din Basarabia istorică, din fostul judeţ Ismail, satul Cartal. După ce Nikita Hruşciov a dăruit acele teritorii Ucrainei, Cartalul a devenit Orlivka. Poate că dintr-o răzbunare, ori poate dintr-o durere că în locurile natale limba română este marginalizată, Al. Alici întreaga viaţă luptă pentru corectitudinea ei.

Activitatea de muncă şi-a început-o la Tinerimea Moldovei (la începuturi s-a numit Tineretul Moldovei, dar s-au găsit persoane competente care au argumentat: tineret are şi sensul de „totalitatea animalelor tinere de aceeaşi specie dintr-o gospodărie”, cum ar fi de exemplu, tineret taurin şi au schimbat denumirea în Tinerimea Moldovei). Aici îşi încearcă pana în domeniul traducerilor: tălmăceşte din rusă textele unor cântece răspândite pe atunci: Smoliţica, Lumina din geam, Pe unde mai sunteţi, camarazi de arme? etc.

În 1993 la Editura „Ştiinţa” vede lumina tiparului Dicţionar militar rus-român, alcătuit de Alexandru Alici împreună cu colegii de editură Mihai Maler şi Efim Spânu. Dicţionarul conţine circa 100 000 de cuvinte, sintagme şi structuri frazeologice din principalele domenii – organizarea, dotarea tehnică, întrebuinţarea trupelor în luptă şi desfăşurarea activităţilor curente în forţele armate. Dicţionarul a apărut într-un tiraj de 10 000 de exemplare şi exact la ţanc: când se forma Armata Naţională şi în cadrul armatei a început să se vorbească limba română.

În 1993 Alexandru Alici traducea din rusă în română cartea Doamnele Kremlinului de Larisa Vasilieva, o carte despre viaţa învăluită de mister a soţiilor şefilor din Kremlin. Se preconiza să fie o carte comercială care să-i aducă Editurii „Universitas” venit. Al. Alici traducea în stilu-i caracteristic: direct la maşina de scris, cu porţia de cafea dublă alături, pufăind din ţigaretă... Din cauza supraefortului intelectual, a făcut un accident cerebral...

A trecut prin multe încercări, în cele mai grele momente i-a fost alături soţia Olimpia, profesoară de limbă şi literatură română. Apoi s-a resemnat cu destinul. Se deplasează sprijinindu-se într-un baston cu patru colţuri. În fiecare dimineaţă, în cabinetul său de lucru, se aşază la masă şi trudeşte asupra dicţionarelor.

În Republica Moldova situaţia lingvistică este de aşa natură că suntem influenţaţi de limba rusă, suntem obsedaţi de calchieri, prin urmare dicţionarele bilingve ruso-române sunt necesare. În 2005 vede lumina tiparului Dicţionar rus-român de transporturi pe apă, alcătuit de Alexandru Alici. Dicţionarul cuprinde termeni din astronomia nautică, dreptul maritim, termeni fluviali, din geografia maritimă, din marina comercială, marina militară, marina cu vele, noţiuni referitoare la meteorologia nautică, navigaţie, pescuit ş.a.m.d. Utilizatorii acestui dicţionar îşi vor îmbogăţi cu siguranţă cunoştinţele.

În 2006, la Editura „Prometeu”, apare Dicţionar micofloristic latin-român-rus, român-latin-rus, rus-latin-român, alcătuit de acelaşi autor, un dicţionar despre totalitatea ciupercilor. Vom afla din acest dicţionar, spre exemplu, că există bureţi albi, creţi, de iarbă, de pajişte, de rouă, de spin, de toamnă, flocoşi, galbeni, gălbiori, pestriţi, popeşti, roşii, usturoşi, vineţi, bureţii veveriţei. Vom găsi echivalentele acestora în rusă şi latină.

Vor urma şi alte dicţionare alcătuite de Alexandru Alici.

În această primăvară Alexandru Alici
adună 75 de mărţişoare şi cu această ocazie îi dorim multă sănătate, putere de muncă, în ambianţa celor dragi, şi editarea tuturor dicţionarelor pe care le-a alcătuit. Întreaga viaţă şi-a investit forţele şi cunoştinţele în limba română, a arat pe ogorul limbii române curăţindu-l de neghină şi în ceasul de pe urmă va avea dreptul să se întrebe ca şi Grigore Vieru: „Mă va plânge oare / Limba cea română?”

Ludmila BULAT