Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOPOLIS – 10 ANI / BIBLIOPOLIS – 10 ЛЕТ / BIBLIOPOLIS – 10
Ninela CARANFIL
O revistă inteligentă, pentru oameni inteligenţi

Scriu despre revista BiblioPolis cu drag, dar şi cu un subliniat simţ al răspunderii.

Cu drag, pentru că fiind o publicaţie a bibliotecarilor, BiblioPolis este, în egală măsură, şi revista mea: aici mi-au fost publicate mai multe articole şi interviuri; aici, cel mai generos, au fost prezentate cărţile şi CD-urile mele, ca să nu mai spun că revista BM „B.P. Hasdeu” a reflectat evenimente culturale la care am fost implicată. Profit de ocazie pentru a mulţumi, şi pe această cale, redacţiei BiblioPolis, conducerii BM, pentru atenţia, grija, afecţiunea cu care mă tratează. Să ştiţi că aceste sentimente (care sunt perfect reciproce!) îmi dau noi puteri, mă fac să muncesc mai mult şi mai inspirat!

Dar, trebuie să scriu şi cu un sentiment al responsabilităţii despre BiblioPolis din câteva motive. În primul rând, pentru că, ori de câte ori am avut ocazia, mi-am expus opinia despre revistă – şi aceste păreri ale mele au fost întotdeauna diferite, dar cu un numitor comun: aveţi o revistă deosebită, concepută şi realizată la un înalt nivel intelectual, din care motiv, devine o lectură plăcută şi pasionantă pentru intelectuali (care, aici, la Chişinău, la drept vorbind, nu prea sunt răsfăţaţi cu asemenea publicaţii). Iar intelectualii necesită, merită, o atitudine aparte, serioasă, marcată de acel simţ al răspunderii la care mă refer.

...Am scris mai sus: AVEŢI (o revistă...) şi îmi dau seama că am greşit! – trebuia să spun: AVEM! Doar BiblioPolis m-a cucerit definitiv, a intrat foarte temeinic în viaţa mea, vă rog să mă credeţi, dacă intru într-un nou anotimp şi nu răsfoiesc un număr nou al revistei Dvs. (noastre!), mă gândesc că se întâmplă ceva... că ceva nu e bine... că îmi lipseşte ceva... şi această senzaţie mă părăseşte abia după ce intru în posesia unui număr nou pe care, de regulă, îl citesc în noaptea zilei când îl primesc, revenind însă obligatoriu, la unele articole, în zilele următoare.

În BiblioPolis nu sunt articole „de mâna a doua”, toate sunt importante, valoroase, pline de conţinut – atâta doar că ele vizează profesii, categorii sociale diferite. Personal, citesc şi unele articole de pură specialitate, strict bibliologice – mai ales pe cele scrise de dna Lidia Kulikovski, deoarece, admirând-o, vreau să ştiu care sunt preocupările, interesele, frământările Domniei Sale. Poate nu înţeleg chiar totul, dar de una îmi dau prea bine seama: Lidia Kulikovski trăieşte respirând aerul profesiunii alese, aerul din care îşi alimentează viaţa colegele Domniei Sale, dar şi noi, cititorii, beneficiarii Bibliotecii Municipale, cu excelenta sa reţea de carte românească şi universală.

Citind BiblioPolis, eu simt că devin mai bogată spiritual. Dacă s-ar aduna materialele aniversare sau de cinstire a memoriei unor personalităţi notorii ale literaturii, artei, culturii – acele articole, care apar în revistă număr de număr – din ele s-ar face o captivantă şi extrem de utilă miniencicplopedie. Deşi citesc cu regularitate mai multe ziare şi reviste din Chişinău, menţionez că anume în BiblioPolis am descoperit nişte texte inedite pentru mine, care, ulterior, au devenit nişte „manifeste” culturale şi morale – nu numai pentru mine, dar şi pentru numeroşi prieteni, colegi, oameni dragi, apropiaţi sau, pur şi simplu, oameni cunoscuţi, pe care am vrut să-i bucur cu revelaţia unor lecturi deosebite. Poate cineva crede că această aserţiune a mea este un „compliment aniversar” făcut echipei BiblioPolis? Ba bine că nu! Şi, drept dovadă, voi aminti, cel puţin două texte din categoria celor despre care am vorbit mai sus. Astfel, cu mulţi ani în urmă... (iată că se poate spune aşa ceva şi despre BiblioPolis!), am depistat în revista noastră un testament al lui Gabriel Garcia Marquez... Îl mai citesc şi acum, din când în când, îl citesc şi alţii cărora le-am dăruit textul xerocopiat, de aceea nu e nicio problemă să amintesc şi titlul lui: Păpuşa de cârpă...

Al doilea text descoperit în BiblioPolis se numeşte Puterea credinţei şi a fost scris de marele Liviu Rebreanu prin 1923. Lectura lui m-a impresionat atât de mult încât, într-o fază, l-am învăţat pe din afară, apoi, spre neuitare obştească, l-am inclus ca un fel de cuvânt introductiv pe plicul CD-ului meu Rugă, cu Psalmii lui David. Nu cred că ar exista un text mai potrivit pentru un asemenea CD. Poate vă amintiţi şi Dvs. de această minunată tabletă, de aceste reflecţii extrem de tulburătoare privind Credinţa noastră şi imposibilitatea ei de a nu învinge în noi, în lumea aceasta?! Mă bucur! Şi simt cum îmi bate inima mai puternic...

...Inclusiv, cu gândul la cei care fac o revistă superbă, care a ajuns, iată, la primul deceniu de existenţă. Ce pot dori, acum, BiblioPolis-ului alta decât multe alte decenii înainte, la acelaşi nivel al inteligenţei, profesionalismului, demnităţii umane şi naţionale – fără de care, parafrazând spusa de aur din Sfânta Scriptură –, cu adevărat, nimic nu e, dar nici nu ne-ar trebui...

Ninela CARANFIL,

Artistă a Poporului, actriţă la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”;

prietenă devotată a BM „B.P. Hasdeu” şi a revistei „BiblioPolis”