Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOPOLIS – 10 ANI / BIBLIOPOLIS – 10 ЛЕТ / BIBLIOPOLIS – 10
Zamfira MIHAIL
Laudatio pentru BiblioPolis

Laudatio se numeşte cuvântarea în cinstea unei personalităţi, cu prilejul unor momente festive. S-ar putea alcătui un astfel de text în cinstea unei reviste? Ab initio considerăm că este un transfer normal de referinţă, chiar fără să folosim denumirea în sens metaforic. O revistă este rezultatul unei activităţi intelectuale şi incumbă, astfel, trăsăturile unei personalităţi. Şi revistele se configurează cu o statură de autoritate atât intelectuală, cât şi morală, impunându-se în universul cititorilor şi, în perspectiva istoriei culturii, în istorie.

Nucleul de iniţiativă, în frunte cu directoarea Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, au determinat apariţia, acum 10 ani, a unei noi reviste în mass-media chişinăuiană. Intitulată simbolic şi foarte expresiv: BiblioPolis (= Cetatea cărţii), ea a ocupat ceea ce se numeşte „o nişă” (un spaţiu) cu o problematică bine delimitată de la început, numindu-se, în subsidiar, „revistă de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării”. Denumirea poate să ne ducă cu gândul la o revistă de strictă specialitate, destinată unui cerc de specialişti. Însă, constatăm că revista a depăşit, prin diversitatea rubricilor şi conţinutul articolelor, interesele „de grup” ale specialiştilor din aceste domenii. Fireşte, după ce răspunde tuturor comandamentelor acestor domenii complexe prin ele însele, şi-a înmulţit valenţele prin interconexiunea dintre acestea. Pentru că, dacă biblioteconomia este, aparent, o ştiinţă „statică”, interesată de aprofundarea tehnologiilor pe care le foloseşte pentru stocarea şi utilizarea informaţiilor celor mai diverse despre carte ca ţintă de studiu, „ştiinţele informării”[1] [atenţie la pluralul noţiunii] acaparează zone tot mai întinse din spaţiul generos a ceea ce se numeşte culturologie, domeniu al ştiinţelor umane cu o ramificaţie, la rândul ei, arborescentă. Deoarece, în cunoaşterea umană, totul formează o reţea de relaţii structurale. Ceea ce Ferdinand de Saussure a formulat în privinţa structurii limbajului se aplică, de la începutul secolului al XX-lea, şi altor ştiinţe umane. Revista BiblioPolis face dovada preluării şi aplicării principiilor de cercetare teoretică cu cele mai eficiente rezultate.

Împărţirea atribuţiilor într-o redacţie de înaltă profesionalitate cum este componenţa acestei echipe înseamnă responsabilităţi bine delimitate care acoperă domenii precise, dar şi o conlucrare care dă posibilitatea extinderii problematicii. Astfel, colegiul de redacţie are în sarcină câteva compartimente convenţionale: Studii şi cercetări; Teorie şi practică; Politici, legislaţie; Design; Viaţa filialelor (a bibliotecilor româneşti şi a bibliotecilor minorităţilor etnoculturale); Tehnologii, resurse; Cultură şi spiritualitate; Imagine, relaţii publice, activităţi reţea, Recenzii şi prezentări ale noutăţilor editoriale din domeniu şi a celor de interes general major.

În eşalonul superior, colaborarea dintre directorul publicaţiei, conf. univ. dr. Lidia Kulikovski şi redactorul-şef, scriitorul Vlad Pohilă, este evidentă prin preocuparea cu care, la fiecare număr, se adaugă surpriza înnoirii şi diversificării tematice, ca şi prin rigoarea cu care se respectă atribuţiile membrilor redacţiei din nomenclatorul internaţional[2].

Prin subsumarea la tradiţia presei de pretutindeni înţelegem şi publicarea, număr de număr, de către cei doi factori decisivi de conducere şi coordonare ai revistei, a unor studii de avangardă în domeniile pe care revista le ilustrează şi a editorialelor, care reflectă orientarea ei.

Specialistul de excelenţă în biblioteconomie şi ştiinţe ale comunicării este profesoara de vocaţie şi experienţă, doamna Lidia Kulikovski, care şi-a formulat expunerile în suita de tot atâtea studii câte volume ale revistei au apărut până acum, ceea ce echivalează cu câteva volume de contribuţii de prima mână. Profesoara are stil şi har scriitoricesc, încât problemele pe care le abordează sunt limpezite de judecăţi de valoare şi aplicaţii practice de ultimă oră. Astfel, directorul general dr. Lidia Kulikovski într-unul dintre studiile sale: Managementul relaţiei cu utilizatorii (sau fidelizarea utilizatorului) la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” (2010/4, p. 8-15) predă o adevărată lecţie stimulatoare a creativităţii în domeniul relaţiei cu cititorii (în sens larg „utilizatori” ai diferitelor servicii ale bibliotecii), care este considerat un „digest” exemplar pentru întreaga breaslă a bibliotecarilor. În alte articole realizează bilanţuri ale instituţiei din dorinţa deschiderii spre alte cercuri intelectuale, de a face cunoscută activitatea Bibliotecii, oricând analizabilă şi/sau amendabilă: BM „B.P. Hasdeu” – instituţia comunitară, culturală, informaţională preferată a chişinăuianului (2008/1), Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” în 2009 (2010/1) ş.a. În acest interval Biblioteca Municipală a sărbătorit 130 de ani de la înfiinţare, încât înţelegem pe deplin rolul pe care l-a avut şi revista în organizarea şi reflectarea evenimentului (2007/4).

Editorialele, ca în orice revistă care se respectă, constituie un apanaj sau o obligaţie a redactorului-şef. Semnate de Vlad Pohilă, ele s-au impus opiniei publice prin alegerea foarte nuanţată a subiectelor şi printr-o expunere de mare fineţe a problematicii. „Portalul” permanent al revistei invită prin aceste adevărate eseuri literare de actualitate, dar şi de viziune programatică, la cunoaşterea subiectului predilect al momentului. De exemplu, în 2010 autorul, în volume succesive, a fost preocupat de formularea modernă a strategiei Bibliotecii ca instituţie (Biblioteca – o instituţie ideală pentru apropieri culturale, nr. 3; Biblioteca şi perpetuarea valorilor naţionale, nr. 4) după ce dezbătuse critic noţiunea atât de larg vehiculată a „instruirii continue” şi a rolului, în acest sens, al Bibliotecii: Ce-i de făcut în Societatea cunoaşterii? (2008/1).

Fiecare apariţie a revistei impresionează prin numărul mare de colaborări, distribuite în rubrici, dintre care unele permanente, iar altele determinate de tematica numărului respectiv. Sunt statornice rubrici precum: Studii şi cercetări; Teorie şi practică; Viaţa filialelor; Bilanţ (revine anual la fiecare nr. 4); Confluenţe culturale; Aniversări / Omagieri; In memoriam / Remember; Oameni şi cărţi; Recenzii şi consemnări; Impresii de lectură; Cartea de specialitate / Breviar bibliografic; Cartea pe glob etc. Ele sunt concurate de fiecare dată de alte 10-12 rubrici diverse, bine documentate, platforme de discuţii şi de atitudine civică. Tot acest mozaic de perspective de abordare lărgeşte orizontul de interes al cititorului şi constituie contribuţii la istoria culturii româneşti contemporane.

Aceste exemple minime exemplifică rolul revistei ca tribună de dezbatere a tuturor problemelor teoretice şi aplicate ale Bibliotecii în genere şi, mai ales, a celor interne, de organizare şi serviciu în ajutorul cititorilor (un editorial e astfel intitulat: Grija de cei ce citesc (2010/1), pentru că orice bibliotecă publică există atât timp, cât are cititori. Altfel, biblioteca ar deveni colecţie muzeală, ale cărei funcţii sunt diferite ca gestionare şi destinaţie.

Însă profilul publicaţiei este amplificat prin crearea unui cerc larg de prieteni ai Bibliotecii (implicit, ai revistei), pentru că pe lângă specialiştii din domeniul celor două discipline, mulţi dintre colaboratorii ei fuseseră la început doar fideli cititori ai bibliotecii şi deveniseră „prieteni ai casei”. Biblioteca este Instituţia care s-a metamorfozat, la Chişinău, într-un liman protector pentru instruirea cititorilor şi depăşirea propriilor sale limite. Şi bibliotecarii recunosc propriile lor progrese, Arta de a scrie pentru cititori s-a transformat din îndemn (2007/4) în realitate. Colaboratorii revistei sunt, în primul rând, bibliotecarii! Revista a crescut ca viteazul din poveste, într-un an cât alţii în şapte, şi îşi sporeşte constant numărul de colaboratori.

Nu în ultimul rând, din punctul de vedere al tehnicii redacţionale, revista respectă normativele contemporane: apare cu regularitate de invidiat de patru ori pe an, Consiliul ştiinţific – cu membri din cinci ţări – supervizează studiile publicate, formularea titlurilor se face în trei limbi, există Abstracts şi, prin atenţia pentru detaliile tehnice, fiecare exemplar furnizează toate datele pentru cunoaşterea istoriei ei (printre altele, consemnează numărul volumului, şi, astfel, aflăm că avem în mână a 42-a apariţie). Designul copertei, realizat de Valeriu Herţa, o face remarcată şi atractivă.

Dacă acum sărbătorim un lustru (iubit de numerologia strămoşilor noştri latini) al revistei, rămânem în aşteptarea celui de-al 50-lea volum, pentru a sărbători un jubileu.

[1]Şi, de aici, la „Societatea cunoaşterii”, cf. editorialul Ce-i de făcut în Societatea cunoaşterii? de Vlad Pohilă, în „BiblioPolis”, nr. 1, 2008, p. 5-9.

[2] Cf. Philippe Schuwer, Tratat practic de editare. Timişoara: Ed. Amarcord, 1999.

Prof. univ. dr. Zamfira MIHAIL,

Institutul de studii sud-est europene