Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Valeriu RAŢĂ
Tablete pentru educaţie

În toiul sărbătorilor de iarnă, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, pe 12 ianuarie 2012, a avut loc lansarea cărţii de eseuri şi tablete (Im)posibila educaţie de Vlad Pâslaru. Cartea a apărut în condiţii grafice excelente la Editura „Litera” (Chişinău, 2011). Astfel, tradiţiile creştine şi cele legate de sărbătorile anului calendaristic s-au împletit armonios cu manifestarea care a dat startul la Sediul Central al BM unui maraton de evenimente culturale, întucît în anul curent se împlinesc 135 de ani de la fondarea lăcaşului de cultură ce poartă numele ilustrului scriitor, filolog şi istoric B.P. Hasdeu. La manifestare au participat cercetători de la Academie, scriitori, profesori de la diverse instituţii de învăţămînt, jurnalişti, bibliotecari, doctoranzi şi studenţi – discipoli plini de abnegaţie ai profesorului universitar, doctor habilitat în pedagogie, Vlad Pâslaru.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Am socotit că va fi de folos cititorilor noştri să prezentăm o notă biografică, un portret al distinsului pedagog. Vlad Pâslaru s-a născut la 24 ianuarie 1948, în s. Crocmaz, r-nul Ştefan Vodă. A activat întreaga viaţă – 36 ani, la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, parcurgînd calea de la cercetător ştiinţific la cea de director al institutului. Studii: şcoala medie de cultură generală din s. Tudora, r-nul Ştefan Vodă (1966; medalie de aur), Facultatea de filologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” (1971; cu menţiune), studii de doctorat la Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul educaţiei artistice al Academiei de Ştiinţe Pedagogice a URSS (1983). Stagii de specializare în România, Olanda, Marea Britanie, Danemarca. Profesor de limba şi literatura română în satele Popeasca, Antoneşti, Tudora, Crocmaz,
r-nul Ştefan Vodă (1966-1967, 1971-1975), prorector la Institutul Naţional al Instruirii Continue (1992-1993) şi conferenţiar la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” (1993-1995); ţine cursuri ca profesor invitat la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, UPS „Ion Creangă”, US din Tiraspol, în cadrul unor proiecte la US „Alecu Russo” din Bălţi, US „B.P. Hasdeu” din Cahul, la International Language Centre (Iaşi), Centrul Educaţional „Pro Didactica”. Domenii de specializare: educaţia literar-artistică, filosofia educaţiei, educaţie interculturală, educaţie pentru democraţie, educaţie pentru identitate etc. A întemeiat şcoala ştiinţifică „Educaţia lingvistică şi literară”, sub conducerea sa fiind susţinute: 16 teze de doctor şi o teză de doctor habilitat în pedagogie (trei doctoranzi din România). A reconceptualizat disciplina şcolară Limba şi literatura română. Este unul dintre autorii concepţiei de bază a şcolii naţionale în RM. A publicat peste 250 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 10 monografii, un volum de eseuri şi o plachetă de versuri. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Prin cartea nou-apărută – (Im)posibila educaţie – autorul propune nişte scrieri care se conturează altfel decît cea mai mare parte a compunerilor literare şi publicistice de la noi. Conf. univ. dr. Constantin Şchiopu de la Facultatea de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării a USM, autorul unei lucrări relativ recente – Metodica predării literaturii române –, iar în această zi şi moderator al evenimentului cultural despre care va fi vorba, a specificat că asistăm la un act de cultură de mare însemnătate pentru republica noastră – lansarea unui volum care este o radiografie fidelă a situaţiei din învăţămîntul şi procesul de educaţie contemporan. Profesorul Vlad Pâslaru, care la începutul anilor ’90 a editat manuale şcolare, incluzînd scriitori de peste Prut, care este autorul-coordonator al curriculumului de limba şi literatura română, care scrie poezii, vine de data aceasta cu un buchet frumos de eseuri şi tablete (un gen între literatură şi jurnalism) să ne vorbească despre „(im)posibila educaţie”, dar imposibilă prin politicile care se promovează de către guvernele ce se succed unul după altul la conducerea ţării fără a rezolva problemele stringente din educaţie şi care sînt marea durere a autorului. Volumul publicistico-literar al lui Vl. Pâslaru include de fapt articolele publicate în ultimii ani în ziarul Timpul. Însă e o noutate editorială prin faptul că în carte au fost inserate şi opiniile cititorilor – o idee bună care dovedeşte că tinerii noştri citesc presa şi îşi afirmă punctul de vedere. „Cartea exprimă atitudinea autorului, ea sălăşluieşte în suflet, ea a fost trăită cu toată puterea cuvîntului, ea spune adevăruri (de cele mai multe ori pe cele crude), aruncă în lături surogatul şi falsificările, îl plasează pe autor în ipostaza de filozof, de pedagog, de publicist, dar nu de moralist. Sînt sigur că volumul (Im)posibila educaţie va deveni un manual indispensabil, neapărat trebuincios pentru şcolile noastre de toate nivelurile, căci conţine idei care să orienteze, să direcţioneze procesul de educaţie pe o cale dreaptă. Îl putem invidia pe autor pentru verticalitatea sa (o caracterizare deloc neglijabilă) şi pentru că e nu numai eseist, dar şi poet, artist într-un fel. Nu putem avea un viitor, uitînd să facem bine... Dacă ar gîndi şi ar acţiona toţi ca Vlad Pâslaru, republica noastră ar fi avut un cu totul alt destin”, a concluzionat conf. univ. C. Şchiopu.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Primul care a citit tabletele protagonistului nostru a fost, desigur, cunoscutul editorialist al publicaţiei Timpul Constantin Tănase, care cunoaşte din interior toată epopeea apariţiei scrierilor lui Vl. Pâslaru şi care a prefaţat volumul dat ce atacă, în fond, probleme de ordin filozofic, ştiinţifico-practic, literar etc. Nu e o prefaţă „clasică”, dar a schiţat punctele necesare care trebuie aduse pe marginea unei cărţi. Cele cîteva concluzii s-ar rezuma la următoarele: cartea e originală ca tematică prin felul cum abordează problema; Vl. Pâslaru vorbeşte despre arte (apelînd la mai multe stiluri: literar, publicistic, ştiinţifico-administrativ) într-o epocă cînd artele nu înfloresc; autorul tabletelor nu e cuminte, sentimental, îmbătat de vorbărie goală într-o lume ce permanent se transformă; Vl. Pâslaru nu e un om simplu, deci, şi cartea lui nu e simplă, cere o oarecare pregătire profesională. „Profesorul nostru e într-un război permanent cu autorităţile, dacă a pălit – a ajuns la ţintă, poate doar prin post-scriptum, dar a ajuns. Din păcate, nu prea putem împiedica mersul lucrurilor... Însă, în avalanşa de cărţi editate a apărut una nouă – (Im)posibila educaţie – şi noi trebuie să-i determinăm precis locul ei pe raft. Cu aşa autori şi cărţi avem cu ce ieşi în lume. Sincer vreau ca Vlad Pâslaru să
nu-şi oprească exerciţiul intelectual. Îi doresc încă multe ediţii şi toate antume”, a încheiat editorialistul, dînd cuvîntul soţiei sale – Alexandra Tănase, profesoară de limba şi literatura română la Liceul „Gaudeamus” din capitală, care, în timp ce lecturează tabletele din ziar, subliniază de fiecare dată cu roşu ceea cu ce e de acord şi... cu negru ceea cu ce nu este de acord. Dumneaei a recunoscut că în pedagogie avem foarte mult de lucru şi cartea care se lansează e binevenită, se recomandă, mai ales, studenţilor, pedagogilor care se află la început de cale (şi nu e obligatoriu ca toţi să fie de acord cu ceea ce scrie autorul!).

„Cartea e un miracol al existenţei umane, dacă n-ar fi să existe cartea, n-ar fi nimic...” – acestea sînt raţionamentele la care a ajuns Vladimir Beşleagă, prozator, autorul romanelor Zbor frînt, Durere, Ignat şi Ana, Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, Nepotul, Cumplite vremi ş.a. Redutabilul scriitor a replicat pe o notă uşor umoristică dnei A. Tănase: „Cum poate să fie Vlad Pâslaru în toate obiectiv dacă e poet?!” Apoi a depănat amintiri de prin ultimele două decenii ale secolului trecut cînd, fiind apropiat cu acesta, au început să se includă în mişcarea de eliberare naţională, concretizînd pînă la urmă că „singura reformă care s-a făcut bine în republica noastă a fost cea a învăţămîntului şi a educaţiei la care a pus umărul şi Vlad Pâslaru, dar pe care, cu părere de rău, agrarienii ulterior au distrus-o pînă în temelie. În această carte autorul tabletelor apără ceea ce a mai rămas nedistrus pînă la capăt, invocînd «sindromul Stockholm» – un mister al existenţei umane cînd victima îl îndrăgeşte pe călău (a se vedea în asociaţie: Mărul îndrăgostit de vierme de Arcadie Suceveanu) şi care se ascunde undeva în credinţa creştină ortodoxă”.

Spiritul de polemist al autorului a fost remarcat de epigramistul Gheorghe Bâlici: „Cei care s-au simţit vizaţi în tabletele şi discuţiile în contradictoriu au avut multe nopţi nedormite – ca şi autorul, de altfel, dar acesta din alte motive... Cartea este serioasă şi trebuie să ajungă la toţi studenţii şi elevii fiindcă au ce învăţa din ea.” Şi, desigur, scriitorul-umorist a recitat cîteva epigrame, una dintre care – creată chiar cu puţin timp de a fi luat cuvîntul – a fost dedicată distinsului profesor: „Devine tot mai mult credibil / Că să educi e imposibil, / Dar e o bucurie-aparte / S-o demonstrezi şi printr-o carte.”

Mulţi sînt cei ce îl cred pe cuvînt, cred în fiecare rînd scris de el. Conf. univ. dr. hab. în pedagogie Vasile Cojocaru, de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, a mărturisit că lucrează împreună cu Vl. Pâslaru „de-o viaţă”. În perioada cînd Nicolae Mătcaş a fost în fruntea Ministerului Educaţiei, Vl. Pâslaru era un promotor nesecat de idei, ulterior materializate. Tot dumnealui, încă la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, insista să se facă reforme la predarea limbii şi literaturii române, apoi, în 1990, a devenit autorul concepţiei învăţămîntului din republica noastră, a scris alte lucrări din domeniul căruia îi este devotat pînă astăzi. „Îl cunosc pe autorul cărţii ca pe un om curajos, un luptător pentru principii care vorbeşte despre problemele existente, despre «democratizarea» noastră în mod deschis. Atunci cînd nu reuşeşte, scrie tablete... Mi se pare că nu trebuia să-i numească pe unii ex-miniştri, oameni politici, nu trebuia să le înveşnicească numele... Dar, în genere, aceste mici creaţii literar-publicistice sînt excepţionale şi – cu siguranţă – vor avea o rezonanţă mare în societatea pedagogică”, a reiterat V. Cojocaru.

Limpezimea, concizia, precizia, bunul-simţ – acestea sunt principalele calităţi ale stilului lucrărilor profesorului nostru. Lingvistul, specialist în onomastică, dr. hab. în filologie Anatol Eremia, n-a putut să nu vină la lansare, căci a citit cu creionul în mînă, a subliniat ideile, gîndurile ce îl frămîntă pe autor şi a dorit să le împărtăşească. Într-un timp cînd „la sate casele de cultură sînt fără cultură, iar luminiţele fără cărţi (dar cu ţigări!)”, Vl. Pâslaru spune lucruri auzite de la părinţi, cheamă pe toţi la primenire, la carte, la cultură printr-o vorbire elevată, într-un stil rafinat. Vorbind despre starea lucrurilor de la noi, A. Eremia a adăugat: „Am făcut parte împreună
dintr-o delegaţie în Ţările Baltice, unde s-a pus problema multiculturalismului. Am aflat cum se luptă acolo pentru implementarea ideilor progresiste: lucrează într-o potrivire desăvîrşită toţi – şi comisiile parlamentare, şi guvernul, şi instituţiile de învăţămînt, şi... educatoarele de la grădiniţe. Cu părere de rău, la noi e altfel... Cu toate că avem şi noi personalităţi merituoase în toate domeniile. Una dintre ele este Vlad Pâslaru – un reformator în educaţie, în învăţămînt, e un pedestraş la istoria care se desfăşoară.”

Cînd avem succese, ne gîndim la dascălii noştri. Un profesor al lui Vl. Pâslaru a fost dr. hab. Timotei Melnic. „Îl ţin minte de pe cînd era student la Institutul Pedagogic «Ion Creangă». După ce a editat o carte despre educaţia literar-artistică, am spus la mai multă lume că am un discipol ce m-a depăşit. De aceea că îl cunosc foarte bine, îmi e greu să vorbesc despre acest subtil intelectual. Astăzi asistăm de fapt la relansarea lui Vlad Pâslaru, care în cultura noastră, în învăţămînt e un nume original, este filozoful nr. 1 al politicilor de educaţie de la noi: într-o armonie fericită, coexistă o personalitate complexă – este incomod, «colţuros, uneori chiar foarte colţuros», exprimă adevăruri şi ca rezultat umblă «cu capul spart»”, a spus T. Melnic îcurajîndu-şi fostul învăţăcel să nu se sperie de greutăţi, să-şi „tămăduiască rănile” şi să ţină capul sus.

Nu încape nicio îndoială că autorul a reuşit să vorbească despre educaţie atît de firesc precum respiră. Ion Terentii, directorul şcolii profesionale din Rezeni, Ialoveni, colegul de grupă la facultate, e prieten de acum patru decenii cu personajul nostru principal. Dumnealui a menţionat că ştie cît l-au costat tabletele şi că, dacă nu era Timpul, nu era să fie nici (Im)posibila educaţie... Vl. Pâslaru a arătat „toate neajunsurile care persistă în sistemul de educaţie (dacă ar fi să fie în fiecare domeniu cîte un Pâslaru!), a indicat chiar persoanele care încurcă dezvoltării logice a procesului de învăţămînt. E bine ce face autorul nostru: unde critică – ajută. Volumul lui trebuie să se afle pe mese în Ministerul Educaţiei, în Academia de Ştiinţe, pe rafturile bibliotecilor pentru studenţi şi elevi.” Maria Vleju, şef adjunct de secţie la Direcţia generală de învăţămînt, tineret şi sport Teleneşti, se consideră profesoară formată la şcoala lui Vlad Pâslaru. În raion mulţi profesori păstrează copiile tabletelor din ziar, iar un director de şcoală colectează toate ziarele cu acestea şi le foloseşte în discuţii la şedinţe. Drept omagiu pentru promovarea valorilor naţionale, M. Vleju a dăruit profesorului pe care îl respectă în mod deosebit un clopoţel, o carte şi un buchet de flori. Mulţi speră că în curînd ceva se va schimba la noi, poate chiar începînd din anul nou 2012. De exemplu, aşa crede profesoara de geografie din Cimişlia, fosta şefă a Direcţiei generale de învăţămînt, tineret şi sport, Parascovia Colţa, una dintre cititoarele pasionate care parcurge atent şi apoi discută toate articolele din Timpul cu profesorul de limbă şi literatură română Ion Dombrov, care e tocmai profesorul venerat al lui Vl. Pâslaru. Îndemnul ei a fost ca autorul să mai scrie şi să mai bucure inimile „împătimiţilor” profesori din toate satele basarabene.

Vlad Pâslaru a mulţumit tuturor colegilor care au fost prezenţi la manifestare, dar şi celor care nu îi sînt printre prieteni, aceştia venind să se intereseze de scrierile sale şi asta îl bucură şi mai mult. „Sîntem oamenii cărţii, să ne bucurăm de ceea ce am izbutit să facem. Educaţia se face împreună cu familia, cu şcoala, cu toţi oamenii de la conducerea ţării. Efort se depune mult... De ce constatăm că rezultatele sînt altele decît cele aşteptate?... Unele răspunsuri le găsiţi în prezentul volum. Altele trebuie să le dea înşişi cititorii. Din păcate, nu sîntem uniţi cînd facem un lucru de folos societăţii. Trebuie toţi să fim uniţi în jurul oricărui concept elaborat. Noi nu reuşim, sîntem învrăjbiţi, dezbinaţi, literatura şi artele nu se dezvoltă (sau se dezvoltă cu paşi de melc). Am făcut cît am putut, m-au sprijinit cititorii (cu toate că unii m-au apreciat, iar alţii m-au blamat). Îi sînt recunoscător lui Constantin Tănase că unele tablete nu le-a publicat, de altfel acum ar fi regretat”, a spus Vl. Pâslaru, dînd citire unor tablete de oră recentă şi desfătînd publicul cu aforisme precum acesta: „E bine să ştim cînd şi cum să ne oprim (în activitate)”.

Deci, s-au auzit numai lucruri bune despre pedagogul profesionist. Având adesea un suport biografic, cotidian, eseurile lui se parcurg uşor, înclinînd cititorul spre meditaţie. Cartea abia şi-a început drumul, dar de acum şi-a confirmat aşteptările prin reacţiile pozitive. A fost prima lansare de carte din anul curent, la Sediul Central al BM „B.P. Hasdeu”, şi sperăm că a fost un început de bun augur. Drumul spre lumină a fost lung, dar reuşit. Felicitări autorului şi inspiraţie maximă pentru celelalte volume ce vor urma. Dorim să fie în acest gen specific la fel de obiectiv, sociabil şi combatant în continuare, „altfel, ideile mor” (din vorba lui Vl. Beşleagă). Iar pe beneficiarii BM „B.P. Hasdeu” îi chemăm să fie cu ochii în patru şi să urmărească avizele filialelor noastre din cursul anului (aniversar!), căci vor mai fi invitaţi să participe şi la alte manifestări culturale tot atît de incitante ca aceasta.

Valeriu RAŢĂ,

bibliotecar