Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
R. PELINEANU
Distincţii pentru promovarea şi cultivarea limbii române

Sub egida Asociaţiei Naţionale a Uniunilor de Creaţie din Moldova (AN UCM), a fost instituită o nouă modalitate de recunoaştere a unor merite – Premiul Parfenie Guţu, care se va oferi anual unui profesor de limba şi literatura română, desemnat ca cel mai bun în opera de promovare şi cultivare a limbii materne în mediul profesoral, studenţesc şi liceal.

Recent, la Biblioteca „Onisifor Ghibu” din Chişinău a avut loc ceremonia de inaugurare a acestuia, din start bucuria revenindu-le în egală măsură la două profesoare: Veronica Bâlici şi Veronica Postolachi.

Acad. Mihai Cimpoi, preşedintele AN UCM, subliniind importanţa acestui remarcabil eveniment cultural, s-a referit la strălucita carieră pedagogică a profesorului de limbă şi literatură română Parfenie Guţu, care şi-a dăruit întreaga viaţă promovării valorilor culturale naţionale, cu mijloacele pe care le-a avut, mai întâi în calitate de profesor preuniversitar, pe urmă în calitate de profesor universitar. Distinsul profesor s-a născut la 25 februarie 1928, în comuna Noua Suliţă, jud. Hotin, România. Vorbitorul a mai răsfoit câteva file de biografie, pe care le propunem în continuare.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Studii: Şcoala primară mixtă, comuna Noua Sulită, jud. Hotin (1935-1942); Şcoala silvică din Chişinău şi Curtea de Argeş (1942-1944); Şcoala Pedagogică din Cernăuţi (1945-1946); Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1948-1957).

Experienţa profesională: activitate pedagogică în reg. Cernăuţi, Ucraina, în calitate de învăţător, clasele primare (1945-1950); serviciul militar (1950-1953); director, şcoala necompletă din com. Cupca, reg. Cernăuţi (1953-1956); director adjunct, profesor de limba şi literatura română, şcoala din com. Bălăsineşti, r-nul Briceni (1956-1957); profesor de limba şi literatura română, director al şcolii de seară, director-adjunct al şcolii din com. Larga,
r-nul Briceni (1957-1970); conducător al Secţiei metodice de limba şi literatura română,
r-nul Briceni (1960-1969); profesor de limba şi literatura română, Şcoala Republicană de Arte Plastice, Chişinău (astăzi Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”) (1970-1973); profesor de limba şi literatura română, Institutul Politehnic din Chişinău (astăzi Universitatea Tehnică a Moldovei) (1973-1984); activitate de organizare a cursurilor de studiere a limbii române (1987-1995).

A decedat la 17 februarie 2007 la Chişinău.

La aceste spicuiri, a spus M. Cimpoi, adaug gândurile mele de profundă recunoştinţă, pentru că la o primă etapă a mea de formare l-am avut pe Parfenie Guţu în calitate de profesor de limba şi literatura română, iar mai târziu şi în calitate de prieten. În această familie de profesori – Parfenie şi Lidia Guţu, mă bucur s-o văd pe doamna profesoară la acest minunat eveniment – au fost educaţi doi fii minunaţi: Leonardo Guţu, pictor de profesie, căruia îi aparţin portretul lui P. Guţu şi certificatele Premiului – şi ele adevărate obiecte de artă, şi Iurie Guţu, specialist în economie.

Evenimentul se doreşte a fi un omagiu la împlinirea a 84 ani de la naştere şi cinci ani de la trecerea în nefiinţă a distinsului profesor Parfenie Guţu. Premiul este în valoare de 200 de euro pentru fiecare profesoară. În continuare cred că e bine să ascultăm câte un Laudatio pentru fiecare premiantă, aşa cum se practică în asemenea cazuri.

Tamara Cazacu, dr. în pedagogie de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, referindu-se la activitatea primei profesoare-laureată, a menţionat următoarele: profesoara Veronica Bâlici este o visătoare. Şi-a acceptat drept crez marele adevăr despre care vorbea C. Noica: acei care-şi asumă destinul culturii ştiu că ea, cultura, nu este numai desfătare, ci este, în primul rând, suferinţă şi muncă, dar o suferinţă spirituală, umană, care ţine laolaltă gândirea ideatică, sensibilitatea şi voinţa. Acestea fac ca ea să fie o fiinţă spirituală, deschisă lumii, nu doar raţională, aşa cum se vrea în lumea modernă. Veronica Bâlici şi-a alimentat profunzimea motivaţiei profesionale, frumuseţea idealurilor cu gândul la destinele de excepţie pe care ni le-a oferit cultura naţională, influenţând destinul discipolilor săi – elevi, studenţi, masteranzi, profesori.

Profesoară de limba şi literatura română, doctor în ştiinţe pedagogice, actualmente secretar ştiinţific al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Veronica Bâlici, s-a născut în satul Răspopeni, r-nul Şoldăneşti, într-o familie de ţărani harnici şi iubitori de ţară.

Şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie (1980-1985). După absolvirea facultăţii a mers în or. Tighina, în calitate de profesor de limba şi literatura română, avansând mai apoi, datorită responsabilităţii, perseverenţei, optimismului, în funcţia de inspector şcolar la Direcţia orăşenească de învăţământ din Tighina (1990-1992). După conflictul militar din 1992, este nevoită să părăsească, împreună cu familia, oraşul de pe Nistru, angajându-se în Ungheni, la Colegiul de Medicină, în calitate de profesor de limba şi literatura română. În 1997, familia Bâlici se transferă la Chişinău. Este angajată în funcţia de metodist superior la Catedra educaţie lingvistică şi literară a Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. Îşi încearcă aici primele emoţii de „profesor al profesorilor” de limba şi literatura română, înţelegând bine că abia de acum va trebui să înveţe cu adevărat ce este datoria şi curajul de a educa. De aceea, în 1999, se înscrie la studii de doctorat la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, după finalizarea cărora, în 2003, devine lector superior la aceeaşi
catedră.

Îşi manifestă acum pe deplin calităţile de formator, devenind omul potrivit la locul potrivit. Impresionată de onestitatea, nobleţea spirituală, curiozitatea, dăruirea profesorilor noştri, despre viaţa cărora află acum lucruri substanţiale, ea îi tratează cu respect, niciodată cu aere de superioritate, îi motivează prin încrederea sa, prin entuziasm; este atentă la detalii, nu suprimă libertatea şi sentimentele discipolilor. Se întreabă împreună cu ei cum ar fi posibil ca elevii să fie tot mai frumoşi, mai motivaţi. Este înzestrată cu una dintre cele mai deosebite virtuţi sufleteşti: distinge şi înţelege problemele educaţiei, le cuprinde cu întreaga fiinţă, caută căi de soluţionare.

În 2007, obţine gradul ştiinţific de doctor în pedagogie, având în calitate de mentor şi conducător ştiinţific pe Tatiana Callo, doctor habilitat în pedagogie, profesor universitar, membră a Academiei Internaţionale de Ştiinţe ale Şcolii Superioare din Moscova. Tema tezei – Formarea conştiinţei lingvistice a elevilor din clasele liceale – demonstrează sensibilitate la problemele neamului nostru, maturitate culturală. Valoarea cercetării ţine, în primul rând, de actualitatea acesteia în contextul sociolingvistic al Republicii Moldova, conştiinţa lingvistică fiind una dintre cele mai importante finalităţi ale educaţiei lingvistice. Este o problemă dureroasă a spaţiului pruto-nistrean, ascunsă atât de adânc în conştiinţele noastre, încât s-ar părea că singura soluţie este să o ignorăm. În acest context, misiunea profesorului, în opinia dnei V. Bâlici, este să pătrundă dincolo de lecţia, cu care vine, în sufletul elevilor, pentru a trezi în ei DEMNITATEA. Limba păstrează în ea conştiinţa cea mai înaltă a neamului şi doar prin ea ne putem înălţa spre culmile spiritualităţii româneşti. De aceea, conceptul de conştiinţă lingvistică este factorul de cultură şi fenomenul pedagogic substanţial la nivelul disciplinelor umaniste.

Domeniile de cercetare ale dnei Veronica Bâlici cuprind: ştiinţele educaţiei, problemele educaţiei în contemporaneitate, educaţia lingvistică, formarea conştiinţei lingvistice / conştiinţei de comunitate, limba, limbajul, comunicarea etc. Pentru activitatea sa prodigioasă în cercetare, pentru contribuţia substanţială la promovarea imaginii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi a valorilor general-umane, în 2011 i se conferă Diploma Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Conducerea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei i-a apreciat în repetate rânduri profesionalismul, autoritatea morală şi civică în domeniul educaţional, spiritul creator în realizarea reformei învăţământului, prin diplome de merit şi de excelenţă în educaţie.

Veronica Bâlici şi-a asumat cu demnitate, voinţă şi statornicie calea de educator, făcându-şi un crez din rostirea românească, din iubirea de oameni. Ea îşi urmează cu nobleţe şi perseverenţă drumul. Şi-a luat drept arme simplitatea, bunul-simţ, firescul fiinţei, cultura. Dar mai presus de toate, lecţia ei este aceea de omenie faţă de cei ale căror destine şi suflete sunt modelate de învăţător şi de credinţa că fiecare copil este unic, că el merită dăruirea, răbdarea şi dragostea noastră. În mesajul de mulţumire, profesoara Veronica Bâlici şi-a exprimat încrederea că va face şi mai mult pentru cultivarea, promovarea şi însuşirea limbii române din partea celor pe care-i păstoreşte.

Un Laudatio pentru profesoara, scriitoarea, dr. în filologie Veronica Postolachi, a prezentat Cristina Sibov, elevă la Liceul „Mircea Eliade” din capitală, anticipat de un breviar biografic. Premianta s-a născut în satul Costeşti, r-nul Râşcani. A absolvit şcoala de opt ani din satul natal, pe urmă pe cea medie din satul Văratic, acelaşi
raion. Studii superioare: Institutul Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din or. Bălţi, Facultatea de Litere (1973) şi Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, doctoratul susţinut în 2002.

Îşi începe cariera pedagogică în satul Negureni, raionul Teleneşti. Din 1980, se stabileşte la Chişinău, predând limba română la Şcoala nr. 11 din Chişinău (1981-1986), iar din 1989 până în prezent, la Liceul Academic Româno-Englez „M. Eliade”. Iniţiatoare a cursului Mircea Eliade, a manifestărilor cultural-ştiinţifice cu acelaşi nume şi a unui curs de mitologie şi simbol. Posesoarea medaliilor Mihai Eminescu şi George Enescu. Publică în ziare şi reviste: Cetatea culturală, Săptămâna, Literatura şi arta, Glasul naţiunii, Limba Română, Zece plus, Capitala, Univers pedagogic, Viaţa Basarabiei, BiblioPolis ş.a. Organizează expoziţii de artă plastică (la Chişinău şi la Iaşi), expoziţii-concurs în memoria feciorului Călin Postolachi, medalioane literare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Pasiuni: muzică clasică; artă declamatorie; pictură, sculptură; mitologie; elaborarea scenariilor pentru activităţi interactive.

Cristina Sibov, în numele elevilor, a remarcat cu multă căldură şi duioşie, că Veronica Postolachi, pe lângă calităţile de excelent profesor, posedă o atitudine grijulie, aproape părintească faţă de fiecare discipol, este preocupată ca fiecare, pe lângă cunoştinţele de limbă şi literatură, să fie pătruns de sentimentul dragostei faţă de înaintaşi, de patrie şi de Neam. Pentru mine, a subliniat eleva, profesoara V. Postolachi este o adevărată prietenă, căreia îi pot încredinţa din tainele inimii mele, fiind sigură că voi avea întotdeauna în persoana Domniei Sale un bun povăţuitor şi îndrumător. Împărtăşim bucuria acestui premiu, pe care distinsa noastră profesoară îl merită pentru performanţele pe care le-a obţinut şi care vor continua, fără doar şi poate.

În replică, Veronica Postolachi a remarcat: „Mulţumesc mult pentru avansul de încredere celor care ştiu să-i aprecieze pe cei ce iubesc cu adevărat limba română şi transmit această dragoste inimilor tinere întru dăinuirea Neamului. O naţiune este vie atât cât este vie limba pe care o moştenesc de la părinţi.”

Exprimându-şi gratitudinea pentru emoţionanta manifestare, Iurie Guţu, fiul regretatului profesor Parfenie Guţu, a oferit gazdei – Biblioteca „Onisifor Ghibu” – un lot de cărţi, voluminoase şi foarte preţioase: Grigore Vieru: Omagiul adus memoriei poetului de oraşul Marilor Uniri – Alba Iulia; Mihai Eminescu. 160 de ani de la naştere. Partea I – Viaţa; Romulus Seişanu: România. Atlas istoric, geografic, etnografic şi economic şi Harta României Mari din 1938.

În încheiere, părintele Petru Buburuz, protoiereu la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău, a oficiat un Te Deum în memoria lui Parfenie Guţu, iar familia a oferit o masă de pomenire.

R. PELINEANU