Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
VIAŢA FILIALELOR / ЖИЗНЬ ФИЛИАЛОВ / LIBRARY`S BRANCHES LIFE
Liliana CUGUT
Sărbătoarea dragostei la români – Dragobetele

Frumoasele tradiţii ale neamului nostru nu se vor pierde atâta timp cât în inimile tinerilor de azi mai arde flacăra dragostei faţă de tot ce e frumos: iubire, neam, tradiţii, obiceiuri. Aceste adevăruri au fost demonstrate de cei prezenţi la Pagini frumoase ale dragostei, desfăşurată la Biblioteca „Liviu Rebreanu” pe 23 februarie 2012. O întâlnire de suflet au organizat gazdele pentru a omagia eternul sentiment – iubirea. Înaripaţi de mirosul proaspăt al primăverii, flăcăi şi domniţe de la Liceul de cadeţi „Sfântul Gheorghe”, liceele teoretice „George Călinescu”, „Alexandru Ioan Cuza” şi îndrumătorii lor, profesorii Larisa Guţanu, Larisa Nedelciuc, Tatiana Ţiganu, au venit să răsfoiască filele revistei orale Pagini frumoase ale dragostei împreună cu poetul şi folcloristul Iulian Filip. De asemenea, au fost prezenţi un grup de profesori de la cursurile de perfecţionare de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, însoţiţi de Maria Soroceanu, doctor în pedagogie, profesor universitar.

Revista orală a fost deschisă de moderatorii Tatiana Cugut (elevă în clasa a XI-a, Liceul „Al. I. Cuza”) şi Valeriu Malai (cadet, plutonul 431, Liceul „Sf. Gheorghe”), iar prima pagină au intitulat-o Din istoria lui Dragobete. La întrebările cititorilor „Cine este Dragobete?”; „Când se serbează?”; „Ce tradiţii şi obiceiuri se respectă în această zi?” a răspuns folcloristul Iulian Filip care a adus fapte şi argumente că românii îşi au sărbătoarea sa autohtonă a dragostei şi nu simt necesitatea de a apela la unele împrumutate.

Au prezentat comunicări despre această frumoasă sărbătoare şi cadeţii Victor Bunescu, Alexandru Stefu şi Mihail Soroceanu.

Cei prezenţi la manifestare au putut afla amănunte curioase legate de această veche şi frumoasă sărbătoare românească, despre felul cum este văzută ea de diferiţi specialişti în materie. Astfel, Ion Ghinoiu, în dicţionarul Obiceiuri populare de peste an (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „Zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă [...], patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”. În acelaşi dicţionar se mai menţionează că Dragobete este şi o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu acelaşi nume”. Romulus Vulcănescu în Mitologia română (1985) îl descrie pe Dragobete ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos şi bun”. Cu aproape un secol mai înainte, Simeon Florea Marian, în Sărbătorile la români (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că „în mai multe comune din Muntenia”, şi mai ales în Oltenia, sărbătoarea creştină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 24 februarie) „se numeşte Dragobete”. El a afirmat că după credinţa poporului, aceasta este ziua în care păsările şi animalele se împerechează. „Dragobetele în aceste părţi este o zi frumoasă de sărbătoare”; „băieţii şi fetele au deci credinţă nestrămutată că în această zi trebuie ca şi ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiţi în tot timpul anului”. Autorul l-a descris ca fiind „o fiinţă, parte omenească şi parte îngerească, un june frumos şi nemuritor [...], dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme şi fărădelegi”. Tot acolo Dragobetele este prezentat şi ca zeul dragostei şi al bunei dispoziţii, de aceea, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. „El este protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet”, subliniază cercetătorul. Dragobetele mai poate fi întâlnit şi sub denumirea de „Dragomir”, cunoscut ca un cioban care o însoţeşte pe Baba Dochia în călătoriile prin munţi, dar reprezintă de asemenea şi o figură pozitivă, simbol al primăverii, iar de ziua lui se sărbătorea înnoirea firii şi se pregătea de primăvară. O altă reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat pe Dragobete în această plantă deoarece el a încercat din nesăbuinţă să-i încurce cărările. Ovidiu Focşa, specialist la Muzeul de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate şi de renaşterea naturii. [...] Această sărbătoare marca revigorarea naturii şi nu numai, ci şi a omului care, cu această ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetaţiei, a vieţii în creştere, odată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creştea, în contrapondere cu noaptea care descreşte, ca dovadă şi zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetaţia dar şi oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntă a naturii, însemnând renaşterea acesteia, retrezirea la viaţă, ceea ce este şi semnificaţia centrală a sărbătorii”. Alt specialist în materie, Marcel Lutic afirmă că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieţii şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţii şi femeile tinere”. Dragobetele mai are şi alte nume: „Cap de primăvară”, „Cap de vară”, „Sânt Ion de primăvară”, „Logodnicul pasărilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”.

Următoarea filă a revistei de la Filiala „Liviu Rebreanu”, bogată în versuri, citate şi cugetări despre dragoste, a purtat titlul Poeţii cântă iubirea. Cadeţii au prezentat un recital din lirica de dragoste a lui Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Anna Ahmatova ş.a.

Larisa Guţanu, profesoară de limba şi literatura română de la Liceul „Sfântul Gheorghe”, i-a susţinut pe cadeţii care cu pasiune au expus ori au citit diverse istorii de dragoste. După care i-au pus lui Iulian Filip câteva întrebări: „Cum moare un poet?”; „Cum arată dragostea în viziunea Dumneavoastră?” etc. Poetul a recitat versuri şi a vorbit despre cartea sa cu poezii de dragoste şi de durere din dragoste ori din lipsă de dragoste – Luna-i una. Elevele Veronica Zabulica, Valeria Negrea, Ana Porcescu, Mariana Pascaru, Daniela Zaiaţ, Ana Gheleţchi, Nicole Saulenco, Crina Oprea, Ecaterina Josu, Tatiana Vieri şi Daniela Curcubet de la Liceul „George Călinescu” l-au uimit pe poet (şi tot auditoriul) cu un frumos recital din cartea prezentată. Conduşi de vorba cântecului „Că nu e om să nu fi scris o poezie / Măcar o dată, doar o dată-n
viaţă lui...”, cadeţii şi-au încercat condeiul şi talentul în arta scrierii. Au recitat versuri din creaţiile proprii: Iulian Guzun, Leonid Papandopol, Alexandru Munteanu, Cristian Rechicinschi, Ion Cojocari, Cornel Recean, Ion Stolovei, Constantin Racovschi, Vladimir Tonofa, Dorian Gandrabura şi Victor Bunescu. Poetul Iulian Filip i-a încurajat pe băieţi, dorindu-le să scrie liber, uşor, deschis, din suflet, exemplificând cu versuri din creaţia lui Grigore Vieru.

Următoarele pagini au fost completate cu muzică interpretată şi audiată pe versuri de dragoste ale scriitorilor români şi cu surprize reciproce, aprecieri şi mulţumiri din partea oaspeţilor: Maria Soroceanu, doctor în pedagogie, profesor universitar; Galina Efros, profesor, Liceul Teoretic din comuna Măgdăceşti; Ala Boldescu, profesor, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Ghindeşti, r-nul Floreşti. Atmosfera caldă susţinută de gazde, cuvintele de recunoştinţă ale participanţilor au încălzit sufletele celor prezenţi. Sărbătoarea a fost emoţionantă. „Blestemaţi” să iubească şi să fie iubiţi, toţi cei prezenţi la sărbătoare au susţinut afirmaţia poetului şi folcloristului Iulian Filip: „Şi totuşi, Dragobete!...”

Puterea dragostei, blândă, dulce, puternică, nemărginită, chemătoare a lăsat, în sufletul fiecărui participant la acest eveniment cultural şi sentimental, convingerea că tradiţiile şi obiceiurile de Dragobete sunt percepute ca ceva firesc, propriu, natal şi vor fi promovate pe acest picior de plai mioritic.

Liliana CUGUT

bibliotecară, Filiala „Liviu Rebreanu”