Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EDITORIAL / ПЕРЕДОВАЯ СТАТЬЯ / EDITORIAL
Vlad POHILĂ
Zidari la Cetatea Cărţii

Editorialul din ultimul număr al revistei noastre (a se vedea: O picătură în Marea Informaţională // BiblioPolis, vol. 41, nr. 4, 2011, p. 5-8), a fost consacrat aniversării a zecea a publicaţiei de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării editată de BM „B.P. Hasdeu”, astfel anticipînd evenimentul din această primăvară. La prima vedere, ne făcusem datoria: şi faţă de aniversare, şi faţă de cei care au contribuit la lansarea, apoi şi la apariţia ritmică, pe parcursul unui deceniu, a revistei. Mai apoi, ne-am dat seamă însă că, în acel articol de fond, ne referisem preponderent la premisele conjuncturale, de ambianţă, ale apariţiei publicaţiei noastre, apoi la aspectele structurale, „tehnice”, „arhitectonice” ale editării ei, ca şi la impactul pe care îl are, îl poate avea, editarea unei reviste „departamentale” de genul BiblioPolis-ului. Am omis, am evitat cu bună ştiinţă, ceea ce se numea pînă nu de mult (poate se mai numeşte şi acum, în unele sfere) rolul factorului uman, importanţa implicării celor care devin autori / coautori ai scrierilor inserate în revistă, contribuabili ai fiecărui număr, apoi şi ai publicaţiei în ansamblu.

Dacă BiblioPolis se traduce din limba greacă „oraş al cărţilor” sau „cetate a cărţii”, atunci fiecare autor este aidoma unui zidar ce trudeşte la înălţarea acestei neobişnuite cetăţi, menită să protejeze şi să promoveze existenţa cărţilor, ca şi viaţa celor care le scriu, le propagă, le transmit oamenilor ca pe un fel de remediu pentru consolidarea inteligenţei, într-o epocă în care cunoaşterea sau informarea – premisă şi soră a inteligenţei – se află în prim-planul necesităţii de a merge înainte mai sigur, cu cît mai puţine probleme şi cu cît mai multe satisfacţii sufleteşti. Tocmai acestor meşteri la zidirea şi menţinerea în bune condiţii a Cetăţii Cărţii, ergo a revistei BiblioPolis, ne-am gîndit să dedicăm prezentul articol de fond.

Chiar dacă în istoria jurnalisticii există cazuri cînd un ziar sau o revistă erau făcute de o singură persoană cu capacităţi extraordinare, acestea nu sînt decît nişte excepţii, situaţii nereprezentative; în general, o publicaţie periodică destinată unui anumit auditoriu se constituie ca o operă colectivă. Se pare că, cu cît mai diferit este contingentul de autori ai unei publicaţii, cu atît mai multe sunt şansele ei de a deveni obiectivă, accesibilă, dar şi necesară unui număr mai mare de cititori. De-a lungul unui deceniu de apariţie, BiblioPolis a adunat zeci de autori, în medie cîte 20-25 în fiece număr, reprezentanţi ai celor mai diferite categorii sociale şi profesionale, cele mai numeroase şi mai reprezentative grupuri fiind: bibliotecarii şi alţi lucrători ai domeniului biblioteconomic (inclusiv cadrele didactice din domeniu); ziariştii şi scriitorii; tinerii studioşi (liceeni, studenţi, masteranzi).

Un cuvînt aparte merită a se spune despre bibliotecari în calitate de autori ai BiblioPolis-ului, chiar dacă ne-am referit la aceasta şi în alte rînduri. Adevărul e că nici facultatea, nici munca în sfera bibliotecară nu i-au stimulat să scrie, cu atît mai mult în limba maternă. Tocmai din acest motiv, a scrie – pentru un angajat al bibliotecii, este un fenomen relativ nou, caracteristic mai ales pentru ultimii 20-25 de ani. În plus, a scrie însemna pentru un bibliotecar, de obicei, a elabora un raport de activitate. Avînd la îndemînă o publicaţie proprie (revista BiblioPolis, dar şi ziarul BiblioPolis, ulterior BiblioCity), avînd şi anumite obligaţiuni de serviciu în sensul promovării activităţii şi a imaginii bibliotecii, care nu pot fi realizate fără a scrie, bibliotecarii noştri au fost puşi în situaţia de a-şi încerca aptitudinile jurnalistice. Mai timid la început, cu timpul mulţi şi-au însuşit anumite deprinderi, unii prinzînd gustul scrisului pentru ziar / revistă, alţii încadrîndu-se într-un sistem neoficial de emulaţie, de întrecere: care scrie mai mult, care scrie mai bine, care scrie mai captivant etc. Astfel, cei care au dorit (sau au fost constrînşi de diferite circumstanţe), încet-încet, au putut face un progres apreciabil, trecînd de la informaţii şi reportaje, inspirate din dările de seamă săptămînale, lunare sau anuale – la articole de analiză, la tablete omagiale despre colegi sau prieteni ai bibliotecii, la interviuri acordate atît publicaţiilor BM „B.P. Hasdeu”, cît şi unor ziare, reviste, posturi de radio sau TV. În cazul multor bibliotecari s-a produs o apreciabilă descătuşare în a relata despre munca ce o prestează, în a-şi spune păsul, în a compara problemele sau împlinirile personale cu cele ale colegilor de breaslă. Este îmbucurător faptul că pentru unii membri ai „Echipei Hasdeu” a scrie pentru BiblioPolis sau pentru alte publicaţii, interesate de tematica biblioteconomică, nu este întotdeauna o obligaţie, nicio povară, ci o satisfacţie sufletească şi chiar o chestiune de onoare. În finalul acestor aserţiuni, parcă s-ar cere evocarea unor nume... o listă a fruntaşilor în domeniu, însă, oricît de tentaţi am fi să o întocmim, nu vom face-o, lăsînd la discreţia fiecărui să înşire nume de succes, articole, studii sau interviuri ce s-au bucurat de atenţia colegilor şi chiar a cititorilor.

Cît priveşte implicarea profesioniştilor în elaborarea şi creşterea revistei noastre, vom menţiona că ea se datorează unui interes în continuă ascensiune faţă de triada carte – bibliotecă – lectură, ca şi creşterii prestigiului bibliotecii, respectiv, a muncii bibliotecarului, în societate. Cu adevărat, nici cu zece, cu atît mai puţin – cu 20, 30 de ani în urmă – nu se putea vorbi de atracţia, ataşamentul, simpatia de astăzi ale condeierilor faţă de bibliotecă. În context, vom aminti cu recunoştinţă de articolele scrise pentru noi sau despre noi (sfera bibliotecară) de scriitorii academicieni Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, pe prof. dr. Ion Stoica (dînsul fiind, lucru ştiut, şi un eminent bibliolog), de prozatorii şi poeţii: Nicolae Rusu, Claudia Partole, Nina Slutu-Soroceanu, Ionel Căpiţă, Luminiţa Dumbrăveanu ş.a. Prieteni adevăraţi, fideli „colaboratori externi” ai bibliotecii şi ai bibliotecarilor noştri, ca şi ai BiblioPolis-ului sînt: prof. dr. Zamfira Mihail de la Bucureşti, prof. dr. Dinu Ursu de la Odesa, acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM, prof. univ. Victor Petrescu din Tîrgovişte, dr. Florin Rotaru de la Bucureşti, dr. Dimitrie Poptămaş din Tîrgu-Mureş şi prof. dr. Alin-Mihai Gherman din Cluj-Napoca, învăţătorul Gheorghe Pârlea din comuna Mirosloveşti, judeţul Iaşi, actriţa Ninela Caranfil, Artistă a Poporului, prof. dr. Veronica Postolachi, profesorul pensionar Constantin Bobeică de la Codreanca-Străşeni, publicistele Ludmila Bulat şi Tamara Gorincioi, doamnele profesoare de limba şi literatura română, totodată şi publiciste, Oxana Munteanu şi Silvia Strătilă... Se înscriu în această listă a ataşamentului faţă de BM şi de BiblioPolis şi pictorul Teodor Buzu, originar din Drăsliceni, dar stabilit cu traiul în Cehia; medicul-scriitor (sau scriitorul medic) Corneliu Florea din Winnipeg, Canada; poetul academician Leons Briedis din Riga, un excelent traducător, în limba strămoşilor săi, al literaturii române şi al altor literaturi ale popoarelor neolatine. Un caz aparte îl formează conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, apreciat şi ca economist, co-fondator al ASEM, dar şi ca publicist, maestru fotograf, cercetător al românilor din jurul României şi hăt departe de hotarele ei. Ataşamentul lui V. Şoimaru faţă de BiblioPolis, faţă de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, se constituie într-un fenomen ce merită a fi cercetat, elucidat şi promovat pe toate căile! Deşi are acces, ba e şi solicitat de prestigioase publicaţii de la Chişinău şi Bucureşti, dînsul dă preferinţă revistei noastre, tot aşa cum, fiind prieten şi chiar un agreat al multor biblioteci din Chişinău şi din multe alte oraşe româneşti, V. Şoimaru întotdeauna dă prioritate Bibliotecii Municipale. Nu a fost caz în care să apelăm la concursul lui şi să nu ne răspundă prompt şi, obligatoriu, pozitiv; mai mult încă, de multe ori ne-a surprins cu iniţiative originale de schimbare, ameliorare a unor faţete ale revistei, pe care o propagă în lumea largă cu o osîrdie demnă de toate elogiile, dar şi de invidiat. Lui V. Şoimaru îi datorăm atragerea la colaborarea cu BiblioPolis a unor autori de certă valoare, ca şi lansarea unor sugestii imposibil de neglijat în privinţa propagării unor cărţi noi, inedite, valoroase, abordării unor subiecte de real interes.

Tinerii care au scris sau intenţionează să colaboreze cu BiblioPolis constituie un contingent prioritar pentru noi, tot aşa cum tînăra generaţie este o categorie avantajată a Bibliotecii Municipale. De-a lungul deceniului ce s-a scurs, au debutat la noi mai mulţi liceeni de la „Mircea Eliade”, „Vasile Alecsandri”, „Spiru Haret”, „Gaudeamus” etc., care ulterior au urmat sau încă urmează solide universităţi şi academii de Chişinău, Bucureşti, Cluj-Napoca, Paris, Lyon, Roma, Berlin, Madrid, Praga... Unii dintre ei bat la uşa literaturii, alţii – la cea a ştiinţei, artelor, diplomaţiei. De mai de mult intenţionăm să acordăm un sfert sau chiar o treime din spaţiul revistei tinerilor cititori ai filialelor din reţeaua BM „B.P. Hasdeu” care sînt atraşi de magia cuvîntului, scriind poezii, povestiri, eseuri, dar şi recenzii la cărţi, reportaje şi impresii de la evenimente culturale etc. Sperăm că vom realiza această intenţie chiar în numărul următor, din vara anului curent. Desigur, vom putea-o realiza numai cu sprijinul catedrelor de specialitate din cadrul USM, precum şi al filialelor unde activează cele mai interesante şi mai viabile cenacluri, cercuri, grupuri de creaţie ale copiilor, adolescenţilor şi tinerilor. Aşteptăm de la studenţi rezumate, expozeuri sau fragmente mai edificatoare din tezele de an sau de licenţă; pe liceeni îi îndemnăm să-şi încerce forţele în a scrie recenzii sau impresii de lectură despre cărţile ce
i-au marcat; să schiţeze, într-o formă liberă, felul cum văd ei un eveniment cultural sau alte manifestări de valoare într-o bibliotecă; să creioneze imaginea filialei pe care o frecventează, chipul bibliotecarei ce i-a produs cea mai puternică impresie; să reflecte asupra rolului bibliotecii şi lecturii în viaţa lor şi a semenilor lor etc. Teme, subiecte, aspecte demne de atenţia noastră sînt foarte multe – şi la bibliotecă, şi în jurul nostru, toate fiind legate, într-un fel sau altul, de viaţa cărţilor, a bibliotecilor, a bibliotecarilor; de importanţa lecturii, a cunoaşterii, a instruirii. Iar BiblioPolis, şi în deceniul al doilea în care, iată, păşeşte, rămîne mereu deschis pentru toţi prietenii bibliotecii şi cărţii, pentru toţi cei care aspiră spre cunoaştere şi doresc să împărtăşească şi altora experienţa sau impresiile acumulate. Împreună vom asigura revistei menţinerea la nivelul jinduit şi chiar creşterea lui; împreună vom zidi şi consolida orice are nevoie de aceasta în Cetatea Cărţii. Mulţi ani şi multe împliniri îmbucurătoare, scumpi autori, colaboratori şi prieteni ai BiblioPolis-ului.

Vlad POHILĂ