Biblio Polis - Vol. 39 (2011) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MISCELLANEA
Tamara GORINCIOI
Reîntoarcerea dacilor sau istoria românilor între adevăr şi uragane

„Toată lumea e de acord că Dacii se aflau aşezaţi pe pământul nostru cu cel puţin o mie de ani înainte de Christos, şi cu toate acestea am fost singurul popor european căruia i s-a contestat dreptul de a stăpâni ţara pe care au locuit-o moşii şi strămoşii lui. Istoria Neamului Românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut în vifor. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi. Muream, mai ales, plătind miopia şi neghiobia altora”, afirmă Mircea Eliade în Teroarea istoriei şi destinul României. „Nenorocul ni se trage de la Alexandru Macedon (din neamul tracilor, n.a.), care în loc să-şi ridice privirile spre miază-noapte şi să unească toate neamurile tracice într-un mare imperiu, s-a lăsat atras în orbita civilizaţiei mediteraneene şi, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia.” Or, „Tracii care, după spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor după indieni» au pierdut, prin Alexandru [Macedon], singura lor şansă de a intra în istoria universală ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizanţului, prin împăraţii pe care i-au dat cu prisosinţă atât Răsăritului, cât şi Apusului”.

Peste ani, enigma dacilor rămâne încă una foarte greu descifrabilă. Dacă despre marile civilizaţii egipteană, mayasă, incasă sau aztecă ne stau la dispoziţie atlase geografice, filme documentare sau artistice, urmele civilizaţiei dacice ne invită să-i descifrăm mesajul şi vestigiile tăinuite în Munţii Orăştiei, la Ulpia Traiana Sarmisegetuza, cetăţile Blidaru sau Costeşti. După mii de ani aflăm prin munca şi investigaţiile istoricilor, arheologilor că, dacii nu au fost numai „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, ei au fost, în primul rând, constructori desăvârşiţi, astronomi, siderurgişti, experţi în strategie militară. Sarmisegetuza Regia (adevărata capitală a Daciei) nu este o singură cetate, ci un colos, alcătuit din sute de cetăţi, răspândite pe 5000 de kilometri pătraţi. Până la o altitudine de 2050 metri, intervenţia umană este prezentă în mod compact. Una dintre mărturiile istorice spune că dacii îşi zideau munţii. Afirmă acest lucru arheologii şi geodezii care fac cercetări în Munţii Orăştiei. „Toţi munţii din jurul Sarmisegetuzei sunt terasaţi, iar versanţii sunt zidiţi. Pe toate crestele, văile, au fost descoperite pietre fasonate, cu o greutate de aproximativ trei tone. Cetăţile sunt apărate de ziduri circulare, de sus până jos. Dacă în cazul piramidelor egiptene s-a ajuns la concluzia că pietrele erau transportate cu ajutorul unor sisteme de bile şi ridicate cu scripeţi, pentru daci teoria nu este valabilă. Rămâne un mister transportarea blocurilor imense de piatră până în vârful munţilor, cantitatea de materiale fiind superioară celei folosite la piramidele egiptene”, spune ing. gral. div. (r) Vasile Dragomir, vechi cercetător al zonei.

Să fie vorba de atlanţi (sau pelasgi?), despre care un alt istoric, Adrian Bucurescu, în cartea sa Atlanţii din Carpaţi, aduce dovezi şi izvoare despre continuitatea geto-dacilor din filiera atlanţilor? Sau poate că dacii au fost ajutaţi de Zamolxe, căruia i-au ridicat numeroase sanctuare, dreptunghiulare, circulare, mai mari şi mai impunătoare decât cele construite de alte civilizaţii pentru zeii lor. Adânc îngropate de timp, încep să iasă la suprafaţă, luându-i prin surprindere astăzi pe ţăranii care şi-au construit deasupra lor case sau grajduri. Potrivit unor investigaţii arheologice, Sarmisegetuza stă pe un oraş subteran de mărimea Bucureştiului. În 1993, un grup de oameni de ştiinţă români a efectuat la faţa locului, până în 1999, un studiu complex cu ajutorul unor aparate speciale de detectare a zidurilor şi a obiectelor îngropate. Aşa s-a pus în evidenţă faptul că sub Sarmisegetuza şi sub celelalte cetăţi dacice pe care le cunoaştem acum există un uriaş ansamblu arhitectonic militaro-civil, compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi, bogat în aur şi cu multe elemente anterioare civilizaţiei dacilor.

Deocamdată, misterul legendarilor strămoşi ţine de miracol şi mit, tăinuit în arhiva secretă a Muzeului de Istorie din Viena, unde, potrivit unor surse, se află un document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de îndepărtat şi, totodată, fabulos al civilizaţiei care a existat în acele timpuri pe teritoriul României. Dacă va fi făcut public, multe lucruri se vor limpezi… Până atunci, spiritul nemuritor al dacilor reînvie prin elanul nealterat al unei noi generaţii ce îşi revendică dreptul la cunoaşterea istoriei adevărate a trecutului nostru milenar. De o parte şi de alta a Prutului. Or, ei, tinerii, refuză să accepte un adevăr relativ. Ei sunt cei ce nu se lasă legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Unul dintre ei ar fi şi Octavian-Eugeniu Manu, jurnalist din Craiova (30 de ani), fondatorul Asociaţiei România –Dacia Casa Noastră. Plăcut surprinsă de îndeletnicirile acestor tineri dacologi, l-am invitat la un dialog. Îndeosebi şi pentru faptul că mesajul Asociaţiei, recent înregistrate, este adresat şi celor din Basarabia.

Mişcarea Frontul de Eliberare a Daciei
s-a concretizat, ca un prim pas, într-o asociaţie neguvernamentală – Asociaţia România – Dacia Casa Noastră (http://rdcn.eu).

ACASĂ, PE PĂMÂNTUL
VECHII DACII…

– Cum ţi-a venit ideea de a fonda o asociaţie pro-Dacia?

– Acum ceva timp am înfiinţat şi Frontul de Eliberare al Daciei (RDCN), pentru a strânge laolaltă oameni cărora le pasă de patria lor. Obiectivele frontului sunt următoarele: a) cercetarea şi promovarea adevăratei istorii şi culturi româneşti; b) respectarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale omului; c) promovarea valorilor individuale şi sprijinirea lor în vederea implicării şi afirmării lor în viaţa social-politică; d) respectarea şi apărarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi unităţii statului şi a integrităţii teritoriului; e) promovarea interesului naţional; f) încurajarea controlului de către societatea civilă a principalelor instituţii ale statului; g) renaşterea satului românesc; h) implicarea cu prioritate a tinerilor în procesul de restructurare a vieţii politice româneşti, în scopul formării unei noi elite politice; i) educarea cetăţenilor în spiritul democraţiei şi încurajarea acestora pentru a participa la viaţa publică, în toate structurile societăţii civile; j) promovarea măsurilor juridice, instituţionale şi materiale necesare consolidării statului de drept.

Oamenii sunt sătui de clasa politică, dar nu fac nimic pentru a o înlocui cu ceva nou, spunea un studiu britanic. Oamenii sunt apatici pentru că-şi spun că nu au cum să schimbe ceva de unii singuri. Şi nici uniţi nu îşi dau prea multe şanse. Speranţa unei vieţi mai bune este aşteptată mereu de la alţii, care au înşelat aşteptările poporului până acum. Atât timp cât clasa politică este impusă de afară, pentru a stoarce ţara asta de toate resursele pe care le mai are şi a ne transforma în sclavii imperiului european, care se va transforma în unul global, România, Vechea Dacie, nu are nicio şansă. De pământul stropit cu sânge de strămoşii voştri vor profita foarte puţini, majoritatea străini de ţara asta şi de interesele ei. Pentru ţara asta trebuie să luptăm, iar momentul a venit, trebuie să luptăm pentru viitorul nostru. Atât timp cât trăim avem datoria de a ne apăra ţara, indiferent de şansele pe care un astfel de efort le are. Lumea se împarte în două categorii, din punctul meu de vedere: actorii şi spectatorii. Invit prima categorie să vină alături de mine şi de Frontul de Eliberare al Daciei (RDCN) pentru a propaga platforma mişcării şi a aduna alături de noi cât mai mulţi concetăţeni.

– Mircea Eliade spunea într-un eseu, actual şi peste ani, că „a apărut, acum de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali şi scriitori: a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existenţa unui specific naţional şi chiar posibilitatea inteligenţei creatoare a elementului românesc…” Cum ai comenta acest fenomen?

– De-a lungul timpului s-a promovat o politică agresivă de subminare a credinţei românilor în propria ţară şi în propriile forţe, ceea ce a dus la apariţia fenomenului de negare a identităţii. Acest demers, de atacare a Neamului nostru, a început încă din momentul în care ţara noastră a fost denumită după cei care au venit aici să jefuiască şi să omoare, România. Ruperea de identitatea noastră autentică de geţi şi construirea uneia false de urmaşi ai Romei a fost piatra de temelie care a dus la înstrăinarea noastră de noi înşine, de ţara noastră. De atunci, s-a tot lucrat intens, după cum am mai spus, la distrugerea acestui neam, iar principala ţintă o reprezintă tineretul, categorie socială care poate schimba ţara în bine. Fenomenul amintit de Eliade se poate vedea şi în ziua de astăzi, cei 20 de ani de distrugere a valorilor naţionale având ca rezultat alienarea tinerilor, pentru a fi doar sclavi ai grupurilor de interese care conduc această lume şi care ştiu foarte bine că prin ştergerea identităţii unui neam acesta devine doar o simplă masă de manevră. Suntem învăţaţi că avem alţi strămoşi, suntem numiţi altfel decât numele nostru real, nu e de mirare că se produce foarte uşor o înstrăinare a celor tineri, care poate fi combătută prin prezentarea adevăratului suflet al acestei ţări, prin trezirea lor din minciună, pentru a se putea lega spiritual de ceea ce este poporul lor cu adevărat. Un popor care a civilizat umanitatea, un popor demn, mândru şi respectat, care stă şi acum în vatra sa primară de formare, poporul get.

– Oamenii de ştiinţă, istoricii, Academia sunt oarecum sceptici vizavi de teoria că nu am fi urmaşii romanilor. Cu excepţia unor istorici şi savanţi de talia lui Densusianu etc. Cum s-ar putea să ne impunem Europei, lumii, prin trecutul nostru?

– Sunt nişte istorici care deja acţionează în această direcţie, stabilirea unui adevăr istoric conform dovezilor existente, a se vedea G.D. Iscru sau oameni care nu au făcut cursuri de specialitate, dar au studiat foarte mult şi pot vorbi autorizat despre trecutul nostru, cum ar fi dl Gabriel Gheorghe. Popoarele mari au o legătură sănătoasă şi adevărată cu trecutul lor, care le legitimează. A se vedea poporul evreu. Paştele iudaic celebrează eliberarea din sclavie. Ei sunt alături de strămoşii lor în fiecare an, când de Paste beau apă sărată ca lacrimile robiei. Aşa îşi păstrează identitatea oriunde ar fi pe acest pământ. Aşa au rezistat uniţi în simţire evreii mii de ani chiar şi împrăştiaţi pe Pământ şi aşa au un viitor. Noi avem un trecut fals, un prezent negru şi un viitor inexistent. Dacă ne legăm de ceea ce este adevărat aici, în ţara noastră, ne vom trezi, cum am făcut-o şi eu, şi vom realiza că avem pentru ce să muncim şi să rezistam mai departe aici. Aşa vom păstra legătura şi cu fraţii de peste hotare, plecaţi sau rupţi. Noi suntem urmaşii primei civilizaţii, ai unui mare popor, a cărui matcă este aici. Noi nu am venit de nicăieri şi nu vom pleca nicăieri, nu vom dispărea în uitare, sub altă denumire, cu altă conştiinţă, cum se încearcă. Vom sta acasă şi vom avea grijă de ea, pentru a avea un trai bun în grădina ei generoasă. De asta trebuie ca legătura reală cu trecutul nostru să fie refăcută. Noi avem o casă din placaj, acum, pusă pe o fundaţie de piatră masivă, dar nelegată de ea. În momentul în care legăm casa de fundaţie, nimic nu ne mai urneşte de aici...

Consemnare: Tamara GORINCIOI

POST-SCRIPTUM

Cine ştie adevărul – ştie totul

Tentată de studierea istoriei adevărate a românilor este altă tânără temerară, Adriana Istudor, autoarea volumului Cununa fiinţării, apărută, în primul trimestru al anului 2010, la Editura „Magic Print” din Oneşti, condusă de Maria Dohotaru. Lansată iniţial la Academia Română, în martie curent, lucrarea Adrianei Istudor a beneficiat de o lansare şi la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Cartea se ţine pe patru „stâlpi”: manuscrisele lui Mihai Eminescu (44 dintre ele fiind reprezentate în facsimil în 24 de volume), volumul Dacia preistorică de Nicolae Densusianu (fiu de preot ce a cercetat peste 30 de ani adevărul despre originea noastră, care promova ideea că de la noi a pornit civilizaţia în lume), volumul Cărarea Împărăţiei de duhovnicul Arsenie Boca şi Biblia. Astfel, oneşteanca Adriana Istudor ne mărturiseşte că adevărul nu avem cum să îl ştim decât dacă ne este dat, precum Dumnezeu ne-a dat în dar acest pământ minunat. Să redevenim „fiii luminii”, acest pământ „ascunzând adevărata noastră istorie”. Or, „cine cunoaşte adevărul – ştie totul, iar dacă vom face un pas către Dumnezeu, El va face mii de paşi către noi, cu iubire, dată nouă prin iertare. Căci toţi oamenii sunt uniţi prin energia dumnezeiască”.

T.G.