Biblio Polis - Vol. 39 (2011) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
IN MEMORIAM
Ultima vamă a lui Serafim Saka

După o boală grea şi îndelungată, s-a stins din viaţă prozatorul, eseistul, dramaturgul şi traducătorul Serafim Saka. Născut la 16 martie 1935, la Vancicăuţi, judeţul Hotin, România Mare, fiul Mariei (născută Bordeianu) şi al lui Teodor Saca, de mic rămâne orfan de ambii părinţi – tatăl cade în august 1944 în război, iar mama moare de tifos în 1945. Va fi crescut de un unchi, apoi de bunica paternă. Face şcoala primară şi pe cea medie în satul natal (1942-1952) şi lucrează, după absolvirea în 1953 a unor „cursuri de vară” la Institutul Şcolilor din Cernăuţi, ca „învăţător de matematică” la şcoala din Frosna.

În 1954 intră la Facultatea de Istorie şi Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul Tinerimea Moldovei, un timp este şomer, apoi pleacă „la pământurile de ţelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiaşi ziar, care acum apărea şi în limba rusă. Între 1965 şi 1967 urmează, la Moscova, Cursurile Superioare de Cinematografie, secţia de scenarişti; se împrieteneşte cu dramaturgul Aleksandr Vampilov, din ale cărui piese va traduce. Lucrează la studioul Moldova-film, fiind autor de scenarii şi realizator de filme documentare, iar din 1970 se angajează ca redactor la revista Nistru.

În 1986 participă, în calitate de invitat, la congresul Uniunii Scriitorilor din URSS, unde s-a încercat, fără succes, reformarea instituţiei. Ales secretar, în 1987, al Uniunii Scriitorilor din Moldova, după un an demisionează, fiind în dezacord cu linia oficială. Director cultural la una dintre primele firme cooperatiste basarabene Valeologia (1991-1993), iniţiază diverse proiecte culturale. Este ales preşedinte al secţiei din Republica Moldova a PEN-Clubului (1994-1998) şi numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor.

După debutul, cu aforisme, în Tinerimea Moldovei (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenţii polemice în Cultura, Nistru, Literatura şi arta etc. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru şi scenarii cinematografice.

„Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorităţi, rămas tipărit doar în Nistru, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu (1968), de romanele Vămile (1972; 1989 – Moscova; 1990 – Bucureşti), Linia de plutire (1987; 1989 – Moscova; 1993 – Bucureşti), cartea cu reflecţii de călătorie Orbirea (Literatura şi arta, 1992). Dintre piesele lui S. Saka, Această copilărie îndepărtată (1975), Omul a doua zi şi Prologul (coautor – Valeriu Matei, 1988) au fost puse în scenă de teatre din Chişinău. Între distincţiile ce i s-au acordat se numără şi Premiul de Stat pentru cartea Pentru tine bat... (1987).

Nuvelistica de început a lui S. Saka, cuprinsă în volumul Era târziu, e influenţată de formulele narative camusiene şi kafkiene şi prezintă o atmosferă dezolantă, pesimistă, în contrast cu optimismul oficial. Năruirea morală a individului şi încercările de recuperare sub presiunea unui timp tensionat istoric şi psihologic condiţionează întoarcerile retrospective şi radiografierea comportamentistă a reacţiilor şi trăirilor. „Târziul” se instaurează în realitate şi în suflete, producând fisuri şi mutaţii, personajele se înscriu în galeria celor învinşi.

Vămile prin care trec personajele („din prozele lui S. Saka”), tentate să se împlinească în virtutea unor porniri umane fireşti, reprezintă întrebări obsesive, uneori chiar chinuitoare, în felul de a fi al lui Delaoancea, protagonistul romanului Vămile, se recunoaşte o trăsătură proprie prozei moderne: tendinţa de a înfăţişa un erou în formare. Delaoancea este confruntat cu „vămile” vieţii de toate zilele, cu multele şi măruntele probleme ale cotidianului. Ştie că nu mai poate rămâne „un copil minune”, dar ardoarea donquijotescă a pornirilor sale nu se stinge. Nevoia de rezistenţă, de luptă îi reînnoieşte puterile secătuite şi el porneşte spre alte vămi.

În schimb, în romanul Linia de plutire există numai învinşi, oameni înecându-se în inerţie, stereotipie („uniformizare”, după cum spune prozatorul), în neîmplinire. Puterea inerţiei este irezistibilă, e hăul care înghite omul, factorul care îl depersonalizează şi îl transformă într-un naufragiat, într-un obiect rătăcit în niciunde.

Linia de plutire prezintă radiografia provincialismului ca mentalitate şi fenomen social: închistare, incultură, dublată de agresivitate, interes meschin faţă de treburile altuia. Provincialismul se devoră pe sine însuşi, fiind formă fără fond, loc fără spaţiu, prezent fără trecut. O anumită deficienţă de materie epică, determinată şi de caracterul caleidoscopic, fragmentar al naraţiunii, se face simţită în mai multe scrieri ale lui S. Saka, spirit nonconformist şi incomod, prezenţă intelectuală deosebită în contextul cultural basarabean.

Publicist cu vocaţie, S. Saka a intervievat diferite personalităţi ale culturii basarabene – Aici şi acum (1976) şi Pentru tine bat... (1987); a scris un volum documentar, Basarabia în Gulag (1995). Prin interviurile sale el a pus la un onorabil nivel această specie literar-publicistică, însă neglijată la noi, până prin anii ’70 ai sec. XX.

Serafim Saka a tradus din proza şi, mai ales, din dramaturgia rusă clasică şi contemporană: A.N. Ostrovski, Maxim Gorki, Vasili Şukşin, Aleksandr Vampilov, Viktor Rozov etc. Tălmăcirile sale din aceşti autori au fost montate pe scena Teatrului „Luceafărul”, a Naţionalului din Chişinău şi a Teatrului „V. Alecsandri” din Bălţi.

A fost distins cu Premiul de Stat al R. Moldova (1987, vol. Pentru tine bat...) şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1988, 1995). În 1992 i s-a conferit titlul Maestru în Artă, în 1996 – ordinul Gloria Muncii, iar în 2010 – Ordinul Republicii. Laureat al Fundaţiei „Soros-Moldova” (1999), în 2009 i se decernează Premiul de Excelenţă al Centrului pentru Jurnalism Independent.

Serafim Saka a fost o prezenţă neordinară în viaţa culturală de la noi, participând la diverse evenimente literar-artistice, inclusiv la unele organizate de bibliotecile din reţeaua „B.P. Hasdeu”. Menţionăm că BM „B.P. Hasdeu” a elaborat şi editat biobibliografia Serafim Saka (ediţie îngrijită de Lidia Kulikovski, alcătuitori: Claudia Tricolici, Olga Detişina, redactor bibliografic: Taisia Foiu; Ch.: Museum, 2005, 84 p.), aceasta bucurându-l mult pe protagonist.

(După crispedia.ro
şi alte resurse mass-media)

Serafim Saka
(16.III.1935 – 20.V.2011)