Biblio Polis - Vol. 39 (2011) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
CHIŞINĂU – 575 / КИШИНЭУ – 575 / CHIŞINĂU – 575
Oraşul natal în creaţia liceenilor

(membri ai Cenaclului literar-artistic „Cuvântul”

de la Biblioteca Publică „Ştefan cel Mare”)

CHIŞINĂU – ORAŞ DE VIS

Fiecare fiinţă vie, fie o fată, fie un băiat, sau chiar o pasăre, are un loc pe pământ care e cel mai drag sufletului şi pentru care e gata să facă orice. Pentru mine acel loc este Chişinău.

Chişinău e un oraş de vis, locul unde m-am născut, am crescut, unde am pronunţat primele cuvinte, am făcut primii paşi, unde am fost alinată pentru prima dată de vorbele dulci ale mamei şi de razele blânde ale soarelui. Chişinău e un colţ de rai plin de locuri fermecătoare: muzee, teatre, parcuri, ce prin frumuseţea lor încântă privirile miilor de locuitori ospitalieri şi ale vizitatorilor capitalei. În vremurile noastre grele, pline de probleme şi nevoi, doar Chişinăul este locul unde simt căldura maternă şi sufletul se face ca pâinea caldă de mare şi mă cufund în acea fortăreaţă albă din piatră, plină de bucurii, plăceri şi pace. Chişinăul este oraşul care adăposteşte oameni diferiţi la caracter, de etnii şi limbi diferite, dar care reuşesc să convieţuiască în pace şi armonie. De ce să căutăm fericire hoinărind prin lumea mare, dacă în sud-estul Europei, în Ţara Moldova, există oraşul Chişinău – oraş al aspiraţiei şi bucuriei? Bătrânul Chişinău, cu povara anilor în spate, cu amintirea trecutului extrem de dificil, dar în final – glorios, este locul unde cerul este mai albastru, soarele luceşte mai tare, pasărea mai frumos cântă, iar aerul are un iz plăcut de fericire. Chişinăul e ca o casă părintească cu proprietari buni şi inteligenţi. Pe prispa acestei case metaforice mai stau şi astăzi doi bătrâni înălbiţi de ani şi de înţelepciune ce îşi aşteaptă cu disperare şi dor copiii acasă. Chişinăul e ca amintirea zilelor din copilărie, a zilelor cu soare când alergam pe văi şi pe câmpii cu libertatea în plete şi soarele în priviri, amintire pe care o port în sufletul meu mereu şi peste tot pentru a-mi readuce zâmbetul pe faţă şi pacea în inimă ori de câte ori am nevoie de ea.

Admirând oraşul Chişinău – parcurile, aleile, clădirile, populaţia – putem afirma cu certitudine că într-adevăr el este o lacrimă a lui Dumnezeu, căci este cel mai divin şi mai minunat oraş de pe planetă. Totuşi, frumuseţea oraşului e doar un detaliu ce cedează mult în faţa amalgamului de calităţi ale poporului ce trăieşte aici, popor care este mereu gata să-ţi dea o mână de ajutor, să te întâmpine mereu cu zâmbetul pe buze, braţele deschise şi masa plină de bucate. Din câmpul cu nume Moldova, Chişinău, după părerea mea, este cea mai mare şi mai frumoasă floare, la rădăcinile căreia trebuie să turnăm mereu apă şi să avem zi de zi grijă de ea pentru ca nicio petală din corola ei să nu cadă. Oraşul meu e o pasăre, un porumbel alb ce zboară spre cer, spre noi orizonturi, fără cale de întoarcere. Nu ştiu pe unde mă va purta viaţa, nici pe ce aripi voi zbura în viitor, dar sunt sigură, că ori de câte ori voi încerca să schimb tabloul pitoresc al Chişinăului cu imaginea unei alte localităţi, voi simţi în suflet o pustietate deosebit de mare, căci nimeni nu-mi poate oferi acea căldură pe care o pot primi când păşesc pragul oraşului meu natal. Aici mă voi putea întoarce oricând, căci sunt sigură că uşile-i vor fi deschise. Din toate diamantele existente pe pământ, cel mai de preţ, frumos, mare şi sclipitor este oraşul meu – Chişinău.

Precum fiecare pasăre îşi iubeşte cuibul pe care l-a construit, aşa iubesc şi eu Chişinăul, oraşul care a devenit pentru mine ca un tată care mă adăposteşte şi mă asigură cu toate cele necesare. Şi, la drept vorbind, ar fi mare păcat să nu iubeşti această sfântă palmă de pământ. Multe oraşe sunt în lume, mai mari sau mai mici, mai dezvoltate sau mai puţin dezvoltate ca Chişinăul, dar aşa ca el nu e niciunul, atât de frumos, magnific şi atât de apropiat sufletului meu. Noi, chişinăuienii, avem mare noroc că trăim aici, oraşul pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu de toate, astfel ca el să fie nu doar o mângâiere a privirilor, ci şi o atracţie turistică. Pentru toate acestea pot să afirm tare şi clar: „Da, iubesc Chişinăul!”. Îl iubesc pentru că e datoria mea şi a fiecărui cetăţean, căci strămoşii noştri au luptat, au suferit, au trecut prin foc şi sabie ca noi să avem Chişinăul aşa cum îl vedem în ziua actuală. Îl iubesc în fiecare zi, chiar de e soare, plouă sau ninge, într-o zi obişnuită de primăvară când oraşul e în floare sau în zi de sărbătoare, decorat, mai frumos ca niciodată. Această dragoste iese din suflet şi îşi are rădăcinile încă din primele zile ale vieţii, se aude în fiecare cuvânt rostit şi se observă în fiecare zâmbet sau lacrimă. Ea poate fi manifestată uşor, zi de zi, prin limba română vorbită corect, prin respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti. O altă metodă de a aduce un elogiu sau de a manifesta sentimentele profunde faţă de Chişinău o putem observa prin muzica lui Eugen Doga, Mihai Dolgan sau prin poeziile lui Grigore Vieru sau Dumitru Matcovschi. Fiecare om trebuie să se mândrească cu oraşul natal. Mă mândresc cu Chişinău, pentru că e a doua casă pentru mine, pentru că e al meu!

Oraşul Chişinău este locul din poveste unde oamenii nu pur şi simplu există, ei trăiesc pentru că avem doar o viaţă şi merită să savurăm din plin fiecare clipă a ei. Pe feţele lor se poate observa cu uşurinţă urma lăsată de emoţiile pozitive trăite în oraşul natal, alături de cei dragi.

Chişinăul este o făclie a nemuririi, e o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru poporul moldav. Chişinău, eşti oraşul meu de vis!

Olga BOSTAN,

cl. VIII, Liceul Teoretic „Ion Creangă”

CHIŞINĂU – PIATRĂ NESTEMATĂ

Mulţi scriitori, pictori, muzicieni proslăvesc în lucrările lor Chişinăul, dar numai fiecare patriot simte cu adevărat iubirea de Chişinău. Oraşul natal e ca şi prima dragoste, care rămâne în suflet pentru toată viaţa. Un copil mic îşi iubeşte oraşul inconştient, pur şi simplu îi place să se plimbe şi să se joace pe străzile lui. El de-abia descoperă lumea şi ea-i pare fermecătoare. Cu anii, chiar dacă vezi că în jur nu-i totul perfect, dragostea pentru oraşul tău oricum rămâne nealterată.

Centru politic şi cultural al Republicii Moldova, Chişinăul e un oraş foarte frumos. Imaginea lui de piatră s-a format timp de mulţi ani, datorită eforturilor arhitecţilor. Clădirile vechi ale oraşului sunt construite în stilurile baroc şi cel clasic. Acest oraş a apărut pe harta lumii cu 575 de ani în urmă. Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de la ostaşii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, după Iorgu Iordan, ar veni din maghiară Kis Jenö (micul izvor) „coborând” originile oraşului nostru între 1224 şi 1359. Această ipoteză a fost susţinută şi de cercetătorii Ştefan Ciobanu, A.V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia şi alţii. A doua ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici şi adoptată de autorităţile sovietice, este că numele oraşului ar veni din suprapunerea cuvântului român Nouă peste cuvântul tătar Kîşla („stână”, „loc pentru iernat”): Chişinăul ar fi, aşadar, o Cîşlă-Nouă.

Prima menţiune a târgului datează din anul 1436, iar menţiunile ulterioare descriu un târg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Naşterea Fecioarei (Măzărache) şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (Râşcanu).

Dacă m-ar întreba cineva ce reprezintă pentru mine Chişinăul, fără a sta pe gânduri aş răspunde că e fereastra larg deschisă spre un viitor frumos. Cuiva poate nu-i place micul nostru rai, pentru că nu-i la fel ca oraşele din Europa, nu-i aşa vestit şi mare, dar ei nu văd în Chişinău o adevărată comoară. Poate vă întrebaţi: „Dar ce are el ca să-ţi fie atât de drag şi scump?”

Pentru că acest oraş l-am văzut când am deschis prima data ochii, aici am făcut primul pas, am rostit primul cuvânt şi am luat primele cunoştinţe despre viaţă. În ziua de azi mulţi pleacă din Moldova şi uită până la urmă de acest colţişor de rai, pe care Dumnezeu ni l-a dat doar nouă ca să-l ocrotim şi să ne bucurăm de el. Aş mai spune, că oraşul meu natal merită denumirea de oraş verde, doar are atâtea parcuri frumoase!!!

Chişinăul e ca o piatră nestemată, care creează armonia şi frumuseţea observărilor umane de pe malul bătrânului Bâc. Oraşul visurilor, bucuriei, tristeţii, dezamăgirii, speranţei, muzei, creativităţii şi, în final, al vieţii noastre. Noi, locuitorii Chişinăului îi scriem istoria, continuăm zi de zi acest hrisov al amintirilor vii.

În oraşul acesta e cam greu de adormit. Căci în orice anotimp frumuseţea, pitoreascul îţi captivează privirea. Vara cântecele şi trilul păsărilor îţi mângâie auzul. Toamna îţi aşterne sub picioare covoarele de aur. Iarna blândă te încălzeşte cu mantia albă şi sclipitoare. Dar acum e primăvară, renaşterea vieţii. Da, eu îmi iubesc oraşul şi am certitudinea că oriunde mă va duce soarta, Chişinăul va rămâne în inima mea pentru totdeauna.

Corneliu BUFNEAC,

cl. IX, Liceul Teoretic „Ion Creangă”

ORAŞUL COPILĂRIEI MELE

Aici, la Chişinău, mă simt în siguranţă, fiindcă ştiu că oamenii ce mă înconjoară sunt gata mereu să-mi sară în ajutor. Chişinăul este câmpul cu flori de vară, e cerul plin de stele. E murmurul de izvor, e trilul de păsări. Chişinăul e jocul razelor de soare, e sclipirea din ochii unui copil. El e ca un părinte grijuliu pentru mii şi mii de suflete. Aici cugetul meu e liber şi pur ca o lacrimă. Doar pe aceste meleaguri natale copacii cu frunzele lor îmi bucură privirea, soarele îmi mângâie obrajii, vântul cu adierea lui îmi alină orice durere. Pentru tot le suntem îndatoraţi strămoşilor care au luptat, vărsând sânge, pentru ca pe aceste pământuri să ne simţim ca în paradis.

Dragostea faţă de Chişinău e bucuria ta, e misterul unei nopţi cu stele, e orizontul acestui pământ, e mirosul de pâine caldă ce îl simţi din cuptorul bunicii, e luciul stropilor de rouă de pe firicelul de iarbă pe care îl admiram cu mare atenţie şi plăcere când eram încă mică. E dragostea de limba maternă, de munca şi bucuria oamenilor, de cinste şi corectitudine, e dragostea de pragul casei în care te-ai născut şi în care ai crescut, e dragostea de vatra focului care te-a încălzit în iernile aspre şi reci cu zăpada scânteietoare, e dragostea de chipul şi grija părinţilor.

Chişinău este locul unde sufletul se regăseşte, deoarece aici sunt cele mai frumoase parcuri şi muzee. Aici cerul pare mai albastru şi soarele mai galben, luna mai aproape şi stelele mai multe. Chişinău e oraşul trăirilor, oraşul minunatelor amintiri din copilărie, atunci când mergeai pe străzile capitalei cu mama, admirând florile cu miros îmbătător.

Chişinău este oraşul unde avalanşa de visuri pe care le ai poate deveni realitate, principalul să crezi ca ele anume în acest oraş fermecător au viaţă. Chişinău e oraşul de azi, de mâine, oraşul viitorului, de aceea nu merită să-l părăsim plecând peste hotare pentru a căuta o viaţa mai prosperă fiindcă aici ne sunt rădăcinile, aici am făcut primul pas, am spus primele cuvinte, am văzut primul răsărit de soare, am simţit primul fulg pe palme. Depunând puţin efort şi înarmându-ne cu răbdare putem clădi şi aici viaţa pe care o dorim, o viaţă în oraşul natal, alături de persoanele dragi. Noi, tineretul, suntem datori să-i păstrăm tradiţiile, obiceiurile ce datează din moşi-strămoşi, de aceea nu trebuie să îl părăsim, trebuie să încercăm să trăim aici, chiar dacă nu avem cele mai strălucite condiţii. Noi trebuie să înfruntăm orice obstacol pentru ca acest oraş să fie viitorul nostru şi al urmaşilor noştri.

Pentru mine Chişinăul nu este un oraş simplu, e o poveste unică şi inconfundabilă cu regi şi regine, unde minunata natură e ca un decor fermecător, unde soarele e ca un măreţ proiector, iar stelele – publicul. Nu zice nimeni că e un oraş perfect, dar cel puţin tinde să fie unul cât mai apropiat de perfecţiune, de aceea trebuie să preţuim fiecare colţişor, fiecare rază de soare, fiecare strop de ploaie care ne este dat.

Aici am simţit pentru prima dată acel minunat sentiment – dragostea, acel sentiment care se prelinge peste sufletul nostru pe tot parcursul vieţii. Aici ne simţim mereu tineri şi zglobii. Aici mama îţi este mereu alături şi îţi poate da un sfat preţios. Aici culorile sunt mai vii şi sufletul rămâne mereu verde ca smaraldul.

Chişinău e ca un copil care trebuie legănat cu duioşie şi crescut cu mare atenţie. E ca un copil într-o lume imensă, dar cu ajutorul nostru – al oamenilor – el poate deveni un om cult şi bine educat, principalul să avem grijă de el, să-l ţinem mereu lingă inima noastră şi sufletul nostru.

Ana BOSTAN,

cl. IX, Liceul Teoretic „Ion Creangă”,

CHIŞINĂU – FLOARE DE PIATRĂ

Sunt mândră că m-am născut la Chişinău. Chişinău, Chişinău! Eşti un oraş ca în poveşti, eşti un oraş alb ca o floare de piatră, cu clădirile frumoase, ce se înalţă la cer. Eşti unul din cele mai verzi oraşe ale lumii. Ce plăcut este să te plimbi primăvara pe aleile umbrite de castani, să nu te mai saturi, respirând mirosul îmbătător al florilor de tei. Chişinăul meu iubit, eşti un oraş cu cei mai buni şi mai frumoşi oameni, cu cele mai bune şcoli şi instituţii, cu cei mai buni specialişti şi cu cei mai buni meşteri populari, cu cea mai lungă stradă din Europa – strada Munceşti, cu cele mai bune vinuri şi cu cei mai buni artişti, care ne-au dus faima şi ne-au proslăvit în lumea întreagă.

Chişinău! Tu eşti un colţ de rai, spălat de ploaia razelor călduroase ale soarelui. Trăieşti ca un cântec în inimile tuturora. Te-au proslăvit şi te-au cântat în cântece mulţi artişti vestiţi ai Moldovei. Mă înfioară, ascultând versuri atât de frumoase la adresa oraşului meu iubit. Chişinău, eşti un oraş al tinereţii, drept exemplu aduc următorul argument – este condus de dl Dorin Chirtoacă – cel mai tânăr primar din Europa. Câte mii şi mii de tineri te inundă ca valurile din ocean după terminarea şcolilor... şi tu, Chişinău, îi primeşti pe toţi, îi adăposteşti, îi protejezi şi îi susţii în momente grele. De aici mulţi îşi iau începutul, de aici îşi pun baza vieţii de viitor ca apoi să-ţi ducă faima în lumea întreagă. Iar tu, oraşul meu scump, ca o mamă grijulie îi încălzeşti sub aripa ta, îi primeşti şi îi creşti mai departe ca să devină oameni.

Noi îţi cunoaştem mai mult prezentul tău, oraşul meu, dar trebuie să ştim şi trecutul tău istoric, începând de la apariţia ta. Prima atestare documentară a numelui Chişinău a fost făcută în 1436. Era o mică aşezare sătească cu câteva familii ţărăneşti, care s-au stabilit pe malul Bâcului cu o moară şi terenuri agricole. Aşezarea era situată lângă o fântână – pe nume Albişoara. Primul conducător al Chişinăului a fost unchiul lui Ştefan cel Mare – Vlaicu Pârcălab. În amintirea lui a fost numită şi una din străzile centrale ale oraşului. Chişinăul este un oraş cu un trecut istoric bogat. Principalele monumente din viaţa materială şi spirituală a oamenilor şi-au găsit reflectare în denumirile de străzi, bulevarde, pieţe. Aceste nume evocă evenimente şi întâmplări petrecute în viaţa oraşului şi a orăşenilor de altădată.

Chişinăul de astăzi este divizat teritorial în cinci sectoare: Centru, Botanica, Ciocana, Râşcani, Buiucani. Oraşul se mândreşte cu multe aşezăminte de cultură cum sunt: Opera Naţională, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Palatul Naţional, Palatul Republicii, Biblioteca Naţională, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” şi alte monumente istorice. Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” este o capodoperă de artă, cu monumentul marelui Domnitor şi cu Aleea Clasicilor. Chişinăul are multe locuri minunate, care atrag turiştii străini. Dar chiar şi noi, oriunde am pleca, oraşul nostru natal ne atrage ca magnetul înapoi.

Zburând cu avionul înapoi în ţară din călătorie, când avionul face câteva cercuri înainte de aterizare şi priveşti în jos, vezi simbolicele „Porţi ale oraşului”. Inima începe să se zbată cu mai multă putere şi parcă atâta aer intră în pieptul tău că ai striga cu o putere extraordinară să te audă toată lumea: „Salut, Chişinău! M-am reîntors acasă! Sunt mândră de tine şi te iubesc nespus de mult!”

În încheiere, aş vrea să citez din Odă Chişinăului, un cântec celebru, imnul oraşului, pe versuri de Gheorghe Vodă, muzică de Eugen Doga:

„Lăudă ţie, străbun Chişinău,

Luminată zidire a neamului meu,

Tu eşti cel mai frumos

şi mai drag pe pământ.

Despre tine mereu,

Chişinău, am să cânt...

Îţi dorim – să-nfloreşti!

Îţi urăm – să trăieşti!

Chişinău, să-nfloreşti!

Chişinău, să trăieşti!

Mulţi ani!...”

Lucia GHILAN,

cl. VIII, Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu”