Biblio Polis - Vol. 39 (2011) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OMAGIERI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Lidia KULIKOVSKI
Teodor Ardelean: omul viziune – omul acţiune

Unii aşteaptă să se schimbe vremurile – alţii iau vremurile în primire şi le schimbă (Dante Alighieri). În a doua categorie îl plasez pe Teodor Ardelean, directorul frumoasei Biblioteci Judeţene „Petre Dulfu”, Maramureş. Frumoasă prin construcţie, design interior, signalectică, funcţionalitate. Frumoasă prin oamenii săi, care-l asistă pe Teodor Ardelean în actul managerial, în realizarea obiectivelor, totdeauna îndrăzneţe, ale acestei instituţii. Frumoasă prin tot ce se întâmplă în această bibliotecă: activităţi culturale, ştiinţifice, de divertisment şi creaţie.

Teodor Ardelean nu aşteaptă să se schimbe timpurile, nu aşteaptă vânturi prielnice, vâsleşte şi în intemperii, nu aşteaptă danii din cer – caută şi găseşte; acţionează şi câştigă. Aşa îl ştiu pe Teodor Ardelean.

L-am cunoscut în 1991, la deschiderea Bibliotecii „Transilvania”, pe 31 august, imediat după ziua proclamării independenţei Republicii Moldova. Dar T. Ardelean nu era pentru prima dată la Chişinău. A venit la noi în ianuarie, aceluiaşi an, cu o troiţă pe care a instalat-o la una din intrările în scuarul Catedralei „Naşterea Domnului”, în chiar inima Chişinăului, foarte aproape de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. A venit ca un ambasador spiritual să ne amintească de origini. Mai mult, cred, a venit ca un ardent patriot român, care, prin instalarea troiţei, a marcat, într-un fel, acest pământ, ca românesc, doar era cu opt luni înaintea declarării independenţei! Trebuia să fii un om foarte curajos! Şi Teodor Ardelean este foarte curajos! A venit cum au venit odată Bogadan şi Dragoş din Maramureş şi au ales, conform legendei, acest loc, unde astăzi e Chişinăul, pentru a se stabili... Dar şi un om generos e Teodor Ardelean! Prin această lucrare a demonstrat dimensiunea lui generoasă, darnică, creativă, care împarte, dar şi cea îndreptată spre noi ca parte a conştiinţei sale naţionale.

Temerar, generos, empatic, responsabil. Am sesizat aceste calităţi chiar atunci, la 31 august 1991. Deschiderea Bibliotecii „Transilvania” a fost un eveniment pe măsura acestor zile mari care s-au materializat în lucrări mari: Declaraţia de independenţă, Ziua Limbii Române şi deschiderea la Chişinău a „Transilvaniei”. A venit, contribuind şi cu carte, în delegaţie cu Traian Brad, Dimitrie Poptămaş... şi alţi transilvăneni, oameni de ştiinţă şi cultură, veniţi la un eveniment inedit, pentru ultimii 60 de ani, la Chişinău – deschiderea unei biblioteci publice cu nume drag tuturor românilor – „Transilvania”, cu colecţia din cărţi exclusiv în limba română, aduse de biblioteci din România.

Deschiderea acestei biblioteci, ca o cunună, a zilei de 31 august, a adunat tot bomondul politic: preşedintele parlamentului, miniştri, parlamentari (care au semnat Declaraţia de independenţă); tot bomondul cultural: scriitori, actori, cântăreţi, pictori şi multă, foarte multă lume dornică de carte în limba română. În acest eveniment cultural, istoric, de bucurie totală, Teodor Ardelean se apropie de mine (eu pe post de gazdă a evenimentului) şi-mi spune că în Chişinău se află ansamblul „Transilvania” şi nu are unde să doarmă. Câţi, întreb eu? Păi... 50. Am sesizat şi responsabilitatea omului Teodor Ardelean pentru conaţionalii săi sau, în mod deosebit, pentru oamenii de cultură, sau pentru noi, basarabenii, să nu părem neospitalieri. El vroia ca toţi care trec Prutul să ne vadă frumoşi, în accepţiunea de frumos, a lui Dan Puric.

Pe Teodor Ardelean, Homo generosus, l-am mai văzut în 1992, când a venit cu un tir de carte în limba română pentru Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” şi filialele ei. Pur şi simplu a încărcat un tir cu mii de cărţi şi numai el ştie cum a trecut vama, dar a ajuns la Chişinău. Cântece care ne-au însoţit istoria, volum la care a muncit, a ajuns prin intermediul nostru la aproape toate bibliotecile publice din RM, la toţi bibliotecarii din reţeaua noastră. Un timp a fost lectura de căpătâi a fiecărui bibliotecar din capitală şi a familiilor lor, pentru că dacă melodia o cunoşteam cumva, atunci versurile cântecelor româneşti nu le ştiam. Atunci, am văzut, manifestându-se, dimensiunea colaborativă a directorului Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, dimensiune fascinantă în relaţia umană.

Teodor Ardelean şi-a folosit forţele pentru a transforma vechea bibliotecă în una modernă. A fost primul director din ţară care s-a aventurat să se apuce de construcţia unei biblioteci noi. A şi fost prima construcţie de bibliotecă de după decembrie 1989. Şi iarăşi a fost un exemplu de curaj aparte. Înţelegea că o instituţie nouă cerea şi un management modern. Ştiind că viziunile au nevoie de planuri de călătorie a mobilizat în acest efort angajaţi, tehnică, mediu, inspiraţia şi creativitatea sa şi a celor pe care-i conducea în programe de restructurare, raţionalizare, strategii organizaţionale; a canalizat toată energia în slujba bibliotecii. Evoluţia către o instituţie modernă nu urmează căi bătătorite de alţii, deşi a înconjurat Europa în căutarea practicilor inovative, a înţeles că succes are cel care se conduce după sine însuşi. A avut destul curaj ca să înceapă şi destul curaj ca să aibă succes. Cunoştea regulile jocului economic, jocului politic. A scos tot ce a putut din ambele pentru a-şi realiza viziunea.

A ştiut să îmbine visurile sale şi ale oamenilor bibliotecii cu viitorul instituţiei. Teodor Ardelean a fost pentru această instituţie acea prima materia care a declanşat schimbarea. Ştia că o călătorie de o mie de mile începe cu primul pas (Lao Tsi). A făcut primul pas... şi a fost alegerea conştientă că poate... Singura obligaţie adevărată în viaţă constă, spun înţelepţii, în împlinirea legendei noastre personale. Oare a ştiut care-i? Sigur că da! Marea realizare a vieţii sale profesionale este această bibliotecă.

Are chip de filosof grec (el ar zice – de dac, dar aşa îl văd eu...) şi, totodată, de un guru carismatic... care te cucereşte. L-am urmărit timp de 20 de ani în diverse acţiuni, evenimente, întâlniri. El modelează şi menţine, în cumpănă dreaptă, cum îi place academicianului Mihai Cimpoi să spună, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, prin starea sa de spirit care implică: intelectul, sentimentele, raţiunea şi inima Dumnealui. Tot ce face dă suflu, culoare, viaţă acestei instituţii.

Se crede că arta şi cultura au generozitatea, darurile şi experienţele împărtăşite ca motor al lor. Teodor Ardelean este omul de cultură, omul culturii, omul care face cultură şi la fel, poate şi mai îndreptăţit, are acest motor în fiinţa sa. Donaţiile, periodice, pe care le făcea, cu diverse ocazii, bibliotecii noastre, începând cu 1991, le trata ca mici daruri, mici ajutoare unui popor care vroia să înveţe să vorbească limba sa. Dar aşa cum crezul său este A trăi înseamnă a acţiona!, a hotărât să constituie o bibliotecă, a sa, la Chişinău. Aşa a luat fiinţă Filiala „Maramureş” în capitala Republicii Moldova, ctitorită în colaborare cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Zece ani face Biblioteca „Maramureş” în octombrie curent; zece ani de prezenţă la Chişinău a Maramureşului, a imaginii Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, a stilului directorului ei Teodor Ardelean.

Teodor Ardelean este cunoscut la noi şi ca un bun creştin! Am amintit, deja, că primul drum al său în Basarabia a fost cu troiţa. Dar este şi ctitor la Catedrala... din Baia Mare. A oferit program / soft de bibliotecă mănăstirii Rohia, pentru a ajuta să constituie catalogul electronic al bibliotecii religioase de acolo, bibliotecă constituită de Nicolae Steinhardt.

Mă bucur că l-am întâlnit pe T. Ardelean în traseul său existenţial, pe segmentul profesional: astfel am cunoscut ce înseamnă şi am învăţat generozitate, responsabilitate, cumsecădenie, acţiune instantanee şi o frumoasă limbă română.

Dacă e adevărat că în fiecare dintre noi e încătuşată o forţă nelimitată care nu aşteaptă decât eliberarea, atunci Teodor Ardelean a descătuşat-o în beneficiul instituţiei sale, în beneficiul nostru, al basarabenilor.

Vivat, crescat, floreat!

Felicitări „cum laude”, stimate domnule director din Maramureş, cu ocazia frumoasei Dvs. aniversări!

Dr. Lidia KULIKOVSKI