Biblio Polis - Vol. 39 (2011) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OMAGIERI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Claudia PARTOLE
Un ambasador al cărţii pentru copii

Fiecare persoană care îmi intră în viaţă are un rol, o misiune. Ştiu că vine să mă înveţe ceva, să-mi fie învăţător, călăuză, prieten pentru o bună bucată de cale. Realizând acest fapt, mă simt împăcată şi într-adevăr învăţ multe. Şi nu sunt singură...

Pe doamna Claudia Balaban am întâlnit-o graţie Cărţii. Dumneaei, fiind amfitrioana principală a Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă”, mi-a sugerat o ciudată senzaţie a reîntâlnirii cu cea care mi-a fost cândva călăuză fidelă în lumea plină de farmec şi mister a Cărţii – prima bibliotecară! Cea care mă punea (spre marele meu necaz!) să povestesc fiecare carte împrumutată. Atunci mă credeam umilită de neîncrederea ei, ca mult mai târziu, abia când am realizat cât de greu se ajunge la creaţie (prin ce travaliu trecându-ţi sufletul), am înţeles şi am preţuit valoarea acelor prime lecţii de lectură şi exploatare a imaginaţiei. Au fost, fără îndoială, primele mele probe în ale creaţiei, pe care mi le-a impus, într-un fel, prima mea bibliotecară...

Doamna C. Balaban seamănă cu cea căreia îi mulţumesc abia azi, după ani şi ani. Astăzi, când am ajuns şi eu la rându-mi să-mi oblig fantezia să adune şi să-mi povestească tot ce descoperă citind zilnic în Cartea Destinului. Şi dna Claudia Balaban a crezut în harul meu (mult / puţin) pe care mi l-a dat Providenţa întru a-l înmulţi ca şi dinarii biblici. Destinul ne-a întâlnit când îmi apăruse cartea Are mama fată mare. Şi, spre marea-mi surprindere, fără a-mi fi prea cunoscut numele, lucrarea mea a fost solicitată de micii cititori ai Bibliotecii în fruntea căreia se afla dna C. Balaban. Atunci a ajuns („fata mea cea mare”!) în topul celor mai citite cărţi. A fost prima recunoaştere! Iar Biblioteca şi bibliotecarele (de asemenea, dna Claudia Balaban) au fost mai întâi ursitoarele, apoi, tot dumnealor, „peţitorii” care mi-au scos „fata” (cartea mea!) la horă. A contat enorm! Am trăit, îmi aduc aminte, aceleaşi emoţii ca şi altădată, demult, în clasa întâi, când am fost invitată în faţa careului şcolii spre a-mi primi cadoul pentru reuşită excelentă la învăţătură. Premiul fusese o cărţulie subţire cu titlul Ghiocei – creaţii de-ale copiilor (sugestivul cadou era o binecuvântare!). Îmi devenise dragă (cartea), însă nu peste mult timp mi-a fost sustrasă de cineva, ca să nu zic furată. Am plâns ca după ceva fără preţ. Dar fusese şi acela un semn! Ca, de altfel, şi premiul care mi s-a dat, ieşind învingătoare în topul „Cea mai bună carte pentru copii a anului” (în 1992). Premiul bănesc, cum s-a întâmplat şi în primul caz, mi-a fost luat din geantă în drum spre casă. Şi iarăşi am plâns de necaz. De astă dată nu doar din cauza banilor furaţi. I-am mărturisit băiatului meu, care-mi era şi primul cititor: „La ce bun mai scriu despre bine şi frumos, dacă există oameni răi şi hoţi...” Micul meu prinţ mi-a mângâiat sufletul cu nişte vorbe care într-adevăr mi-au spulberat supărarea şi m-au făcut să zâmbesc: „Nu te amărî, voi creşte şi-ţi voi da eu aceşti bani, dar să ştii că ai scris o carte bună!” Aprecierea lui a contat cel mai mult. Avea şi dreptate: pierderea nu însemna prea mult pe lângă premiul cel mai important: aprecierea cititorilor! Apoi, graţie acelei cărţi şi acelui premiu pierdut, m-am apropiat de Biblioteca „Ion Creangă” şi, tot atunci, am descoperit-o pe dna Claudia Balaban. Dumneaei mi-a propus colaborarea şi astfel am devenit moderatoarea cenaclului „La Creangă” (actualmente Salonul literar-artistic „La Creangă”), care mă apropie şi mai mult de micii-marii cititori. Tot de pe atunci, de la un eveniment la alt eveniment, desfăşurat în cadrul Bibliotecii, de la o ediţie a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret la alte ediţii, am urmărit activitatea şi felul de a fi al dnei Claudia Balaban. De cele mai multe ori o făceam dintr-o simplă curiozitate, ca să mă conving că în tot ce face dumneaei investeşte dragoste. De fiecare dată însă m-am ales cu sentimentul admiraţiei. Această Doamnă este, fără a exagera, un om deosebit. E şi un conducător principial, corect, receptiv. Cu asemenea calităţi a înzestrat-o Dumnezeu! Aceasta însemnând mare har de înţelegere a lumii, un talent, care nu se dă oricui, de a colabora cu oamenii, de a fi în fruntea unui colectiv, de a găsi mijloace pentru a răspunde necesităţilor cotidiene şi, îndeosebi, de a susţine, de a încuraja şi a contribui la realizarea celor mai îndrăzneţe proiecte.

Nu voi uita o deplasare într-o localitate apropiată de baştina dnei Claudia, în satul lui moş Trifan Baltă, sfătosul bunic şi al copilăriei mele. Atunci am auzit-o pe dna C. Balaban frunzărind amintiri din propria-i
copilărie, când alerga la biblioteca din sat ca să împrumute cărţi pe care le citea pe nerăsuflate, povestindu-i-le şi măicuţei sale. Pe moş Trifan l-a cunoscut. Zice că era un ţăran înţelept, o fire mucalită, cunoscut de toată lumea din satele învecinate – de mari şi mici! „Dacă ar fi făcut mai multă şcoală, dacă ar fi avut mai multă carte, acest povestitor al satului ajungea un mare scriitor...” (din vorbele dnei C. Balaban). Poate, într-un fel, gândeam la acea întâlnire, şi faptul că l-a cunoscut pe moş Trifan a determinat-o pe dna Claudia să aleagă în viaţă Universul Cărţii. Din adolescenţă şi-a legat destinul de bibliotecă. Astfel, parcă ar fi vrut şi ar vrea (!) să-i ajute şi pe alţii prin Carte.

De fapt, orice-ar întreprinde dna C. Balaban, o face cu multă pasiune. Nu întâmplător până azi este pomenită de bine de către oamenii din Comrat, unde, un timp, a lucrat ca şefă a Direcţiei cultură. S-a bucurat de un mare respect. Am înţeles aceasta fiind cu o misiune destul de delicată în această localitate. Pretutindeni, aflând că o cunosc bine pe dna C. Balaban, m-au tratat cu şi mai multă bunăvoinţă, oferindu-mi tot ajutorul de care am avut nevoie ca să pot duce la bun sfârşit ultima dorinţă a lui Ioan Papazoglu (pictor născut în Basarabia, la Comrat, dar care a activat în România şi care a reflectat, prin lucrări de pictură, dar şi printr-o amplă lucrare literară, viaţa Bugeacului...).

Totuşi, cei mai mulţi ani dna Claudia Balaban i-a lucrat la Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”. Aici, vreau să cred, şi-a realizat cele mai frumoase vise (şi nu doar pe-ale dumneaei!), visele copilăriei, când îşi dorea să aibă cât mai multe cărţi. Poate aceste amintiri nostalgice au şi inspirat-o să iniţieze proiectul „Spre cultură şi civilizaţie prin lectură”, care a cuprins întreaga republică. Este una dintre cele mai lăudabile iniţiative ale Domniei Sale, graţie căreia foarte multe biblioteci şi şcoli din Republica Moldova şi-au îmbogăţit fondul de carte cu literatură în grafie latină. De asemenea, cu ocazia acestor deplasări în teritoriu, elevii din cele mai „uitate” localităţi s-au bucurat de întâlniri de neuitat cu scriitori, cu editori, cu oameni de cultură.

Dna C. Balaban e înzestrată de Dumnezeu cu o calitate rară: de a descoperi lumea bună şi de a o ţine în preajmă! A ademenit spre Universul Copilăriei, în literatura pentru copii, pe mulţi dintre cei mai solicitaţi scriitori. A făcut această lucrare cu multă diplomaţie, cu loialitate, invitându-i, mai întâi, la varii evenimente ale Bibliotecii, apoi scoţându-le odraslele-cărţi în lumea cititorilor prin lansări memorabile, prin Marele Bal al Cărţii – Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret. Nu ştiu dacă altcineva, fără a urmări interese proprii, ar fi insistat atât de mult pentru a scoate literatura basarabeană pentru copii pe arena internaţională. Dumneaei, fiind preşedinte al IBBY şi membru al Consiliului IBBY din Moldova, a căutat şi a găsit căile cele mai deschise spre promovarea cărţii pentru copii în lume. Desfăşoară până azi, cu deosebită pasiune şi inspiraţie, această lucrare. Am remarcat devotamentul dumneaei faţă de Cartea noastră (Naţională!), fiind la un congres al cărţii pentru copii în Danemarca, apoi, la un festival al cărţii în Coreea de Sud. Aveam impresia, şi într-un caz şi în celălalt, că dna C. Balaban nu are nevoie de translator – vorbeşte cu inima, iar din acest motiv este înţeleasă şi mult apreciată de toată lumea, mereu fiind solicitată să-şi spună părerea, să participe în juriu la diferite concursuri. Tot datorită dumneaei şapte scriitori pentru copii şi, respectiv, tot atâţia ilustratori de carte din Moldova au ajuns deţinători ai prestigioasei Diplome IBBY (mai zisă şi Diploma Andersen). Trebuie să apreciem şi să recunoaştem acest merit al dnei Claudia Balaban (să-i dăm Cezarului ce-i a Cezarului!). Altfel zis, a contat foarte mult ca cineva să ne scoată Cartea în Lume, să ne promoveze Literatura pentru Copii. Căci, oricât de apreciaţi am fi în spaţiul lingvistic, unde nu e nevoie să ne căutăm cititorul (ne găseşte el), nefiind traduşi, dacă n-ar exista un temerar care să atenţioneze, să direcţioneze privirea lumii spre noi, vom rămâne necunoscuţi sau cunoscuţi doar Acasă...

Faptul că a colindat lumea, a văzut multe biblioteci impozante, frumoase, a întâlnit oameni curioşi de a ne cunoaşte, a marcat destinul şi cariera dnei C. Balaban. Acum dumneaei ne aduce scriitori din lumea mare aici, la noi acasă. Totodată încearcă să implanteze multe idei, multe lucruri frumoase şi utile din experienţele altora. Şi-i reuşeşte! Dar o face atât pentru colectivul diriguit de dumneaei, cât şi pentru alte biblioteci din ţară. Din iniţiativa dnei Claudia Balaban s-au şi realizat câteva proiecte la care au colaborat scriitori din Suedia şi din Republica Moldova. În acelaşi context, a apărut minunata Sală a Picilor, un microunivers al Copilăriei, creat în chiar inima Bibliotecii Naţionale „Ion Creangă”.

Dna Claudia Balaban e peste tot unde e Cartea pentru Copii! Dumneaei e un Ambasador al Copilăriei, dar şi al Cărţii pentru Copii...

Fireşte, ca şi fiecare om, dna Claudia, pe lângă multe calităţi, pasiuni, are şi slăbiciuni. Numai că şi acestea sunt deosebite! Bunăoară, îi plac la nebunie florile – toate! Dar în mod deosebit lalelele, trandafirii şi crizantemele. De fiecare dată, fiind în vreo deplasare în altă ţară, dă ultimii bani pentru bulbi sau seminţe de flori rare. Uneori uită să-şi mai cumpere şi altceva (în afară de suvenire pentru colegi şi prieteni!). Am fost martoră de câteva ori la asemenea scene. Când vede flori, uită de tot şi de toate! Cred că nu există în acest spaţiu o grădină cu flori mai frumoase şi mai variate. Şi recunosc, mă simt onorată şi fericită, când dumneaei mă invită la vilă. De parcă mi-ar fi prilejuită o reîntâlnire cu propria-mi
copilărie. E ceva de neînchipuit! Nimereşti (nu exagerez!) pe o insulă desprinsă din paradis. Numai că aici, pe acest mic şi improvizat picior de rai, dna Claudia e şi regină, dar şi îngrijitoare a împărăţiei minunate. Are, fireşte, şi câţiva „supuşi” – câinii înţelepţi şi credincioşi, care o aşteaptă cu nerăbdare şi-i păzesc micul paradis. Colţ de rai unde găseşti de toate – fructe, legume crescute şi îngrijite de cel mai competent ecolog. Dna C. Balaban a însuşit (dar a şi moştenit), ca un elev sârguincios, tot ce cunoştea în agricultură bunul, înţeleptul şi dragul ei prieten de o viaţă – Vasile Balaban. Cel care i-a fost alături la bine şi la rău... În memoria lui păstrează paradisul pe care l-au visat şi l-au croit împreună...

Cred că n-o voi supăra pe dna Claudia dacă-i divulg firea de copil neastâmpărat, copil pentru care anii nu contează şi nici imposibilităţile vârstelor... Mi s-a povestit cu admiraţie cum a urcat Zidul Chinezesc – ca o ştrengăriţă! Apoi, chiar eu am rămas şocată urmărind-o la Tivoli (Copenhaga) – o replică a Disneylandului american, când ne întrecea pe toţi aventurându-se în cele mai stresante jocuri mobile. Părea o copiliţă: Claudiţa de cândva! Cea care, în ciuda timpurilor grele şi pline de lipsuri, era întotdeauna veselă, pusă pe şotii şi de bun ajutor mamei şi surorilor dragi...

Doamna Claudia e şi o mare visătoare. Visătoare care nu se lasă cu una cu două până nu-şi vede cu ochii deschişi visele împlinite. E firesc, după ce-a văzut atâta frumuseţe şi modernitate în lume! Nu putea să nu-şi dorească şi acasă, în Moldova, o Bibliotecă, cel puţin asemănătoare, bunăoară, celei din Finlanda sau celei din Seoul. Dar mai ştiu ceva: dna C. Balaban, născută în zodia cu stihia Foc – Zodia Berbecului, dacă-şi pune ceva în gând, numaidecât realizează. N-o sperie faptul că va trebui să trâmbiţeze, să deranjeze pe mulţi şi îndelung până să pună pe roate carul pe care-l
mişti cu greu din loc. Îşi sacrifică timpul propriu, energia... Dar asta e dumneaei şi n-o va schimba nimeni niciodată!

Dar, pe de altă parte, tocmai acest sacrificiu permanent o păstrează pe o femeie, care mai e şi luptătoare, la o vârstă în afara vârstelor. Aceasta e doamna Claudia Balaban! Nimeni n-ar fi în stare, chiar să dorească, să-i numere cu exactitate anii... Pentru că e tânără (de când o cunosc!) şi la fel de frumoasă. Aceasta e lumina dinlăuntrul fiinţei, ştiu... Şi cine ar putea să mă contrazică în tot ce-am spus? Cu atât mai mult cu cât am creionat acest portret în cuvinte pe cât de simple, pe atât de alese. Am făcut-o cu multă sinceritate, cu gândul la cea care este doamna Claudia Balaban, pe care o respect şi care mi-e dragă pentru tot ce face în numele miilor de copii – în numele Copilăriei...

Claudia PARTOLE